REFERATE GENERALE

Testarea practică patch în dermatita alergică de contact la copii

 Practical patch testing in allergic contact dermatitis in children

First published: 22 martie 2022

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Aler.6.1.2022.6271

Abstract

Introduction. Allergic contact dermatitis (ACD) in children appears to be on the increase, and contact sensitization may already begin in infancy. The diagnosis ofcontact dermatitis requires a careful evaluation of a patient’s clinical history, physical examination, and skin testing. Patch testing is the gold standard diagnostic test.
Methods. Based on consensus, the EAACI Task Force on Allergic Contact Dermatitis in Children produced this document to provide details on clinical aspects, the standardization of patch test methodology, and suggestions for future research in the field.
Results. We provide a baseline list of test allergens to be tested in children with suspected ACD. Additional tests should be performed only on specific indications.
 

Keywords
contact dermatitis, allergic contact dermatitis, cutaneous allergy. practical guidelines, patch tests, contact allergens, irritant dermatitis, children

Rezumat

Introducere. Incidenţa dermatitei alergice de contact (DAC) la copii pare să fie în creştere, iar sensibilizarea în urma contactului tegumentar poate să înceapă chiar din perioada copilăriei. Diagnosticul dermatitei de contact necesită o evaluare atentă a istoricului clinic, a examenului obiectiv şi a testelor cutanate ale pacientului. Testele patch reprezintă standardul de aur în ceea ce priveşte metoda de diagnostic folosită.
Metodă. Bazat pe acord unanim, acest document a fost elaborat de către Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita de Contact la Copii, pentru a oferi detalii despre aspectele clinice, standardizarea metodologiei testelor patch şi sugestii pentru cercetarea în viitor în acest domeniu.
Rezultate. Oferim o listă standard de alergene de testat la copiii cu DAC suspectă. Teste adiţionale ar trebui efectuate doar atunci când există indicaţii specifice.

Tradus de:
Cristina-Elena Bălă, Ioana Pop (Szekely), Larisa Ştefănescu, Sandra Cristina Munthiu
[Romanian Society of Allergology and Clinical Immunology (RSACI)]

 

Editat de:
Răzvan Popoiu, Sandra Cristina Munthiu
[Romanian Society of Allergology and Clinical Immunology (RSACI)]
[Romanian Society of Pediatrics (RSP)]

 

DOCUMENT DE POZIŢIE EAACI


Introducere

Bazat pe acord unanim, acest document a fost elaborat de către Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita de Contact Alergică la Copii, pentru a oferi informaţii clinice, standardizarea metodologiei testelor patch şi sugestii pentru cercetarea în viitor din acest domeniu. Nu există momentan niciun ghid de tip consens bazat pe dovezi pentru testarea patch la copiii cu dermatită de contact alergică (DAC) suspectă. Acest document este complementar lucrării noastre recent publicate bazate pe revizuirea educaţiei pacientului şi prevenţia DAC la copii(1).

Având în vedere scopul acestui document, utilizăm termenul „alergene” într-un mod sinonim cu haptenele, pentru a ne referi la substanţele care provoacă un răspuns de tip dermatită de contact alergică. Nu dorim să facem distincţia între diferitele mecanisme ale dermatitelor de contact alergice.

Incidenţa dermatitei de contact alergice la copii pare să fie în creştere(2), iar sensibilizarea în urma contactului cu tegumentele poate să înceapă încă din copilărie. Testarea patch la adulţi reprezintă standardul de aur în ceea ce priveşte metoda de diagnostic folosită, dar încă nu există ghiduri de tip consens pentru testarea patch la copii(3,4). Rezultatele anumitor studii sunt dificil de comparat dată fiind variaţia metodologiei în efectuarea testului patch, a alergenelor testate, a caracteristicilor demografice ale populaţiei participante la studiu, inclusiv a modelelor regionale de referinţă şi a criteriilor de selecţie pentru testarea patch şi a diferenţelor regionale în ceea ce priveşte expunerea la potenţialele alergene(5-10).

Varietatea manifestărilor clinice şi a alergenelor care provoacă DAC la copii, combinată cu diferenţele metodologice, ar putea duce la interpretarea incorectă a rezultatelor şi a tratamentului. Prin urmare, este de o importanţă deosebită testarea patch la copii, folosind un protocol standardizat.

Metodă

A fost realizată o revizuire calitativă şi narativă a literaturii în privinţa utilizării testului patch pentru DAC la copii, pentru a lua în considerare diversitatea şi calitatea variabilă a studiilor relevante. Acest lucru a condus la sistematizarea revizuirii, utilizându-se o metodă de discuţie în grupul de experţi. Raportăm în Anexa 1 strategiile de căutare aplicate. Aceste lucrări ştiinţifice au fost discutate de un grup de experţi în dermatologie, pediatrie şi alergologie. În afară de lucrările ştiinţifice pe care le-am identificat în aceste căutări, a fost inclusă şi literatură suplimentară recunoscută de membrii grupului de lucru. Fiecare lucrare ştiinţifică a fost evaluată de cel puţin doi experţi în domeniu. Concluziile au fost evaluate, conducând la prezentul document de consens.

Am combinat rezultatele din aceste publicaţii cu avizul experţilor, pentru a elabora un document de poziţie privind testarea practică patch la copiii la care avem suspiciunea unei dermatite de contact alergice.

Întrucât obiectivul nostru a fost să ne concentrăm pe aspectele practice ale testării patch şi, datorită naturii literaturii în domeniu, nu a fost intenţia noastră să efectuăm o revizuire sistematică cu clasificarea dovezilor. În concluzie, această lucrare a fost elaborată pe baza unei revizuiri amănunţite a literaturii şi a unor discuţii repetate ale grupului de experţi.

Investigarea DAC la copii şi adolescenţi

Diagnosticul dermatitei de contact necesită o evaluare atentă a istoricului clinic al pacientului, a examinării fizice şi a diferitelor tipuri de teste aplicate pe piele (teste patch, teste fotopatch şi teste repetate cu aplicare deschisă – ROATs). În stabilirea diagnosticului corect al dermatitei alergice de contact este importantă o cunoaştere aprofundată a caracteristicilor clinice ale reacţiilor cutanate la diverse substanţe străine, precum şi pentru posibilitatea de a diferenţia alte afecţiuni ale pielii, de exemplu infecţii bacteriene sau fungice, scabie, eczeme endogene şi reacţiile Köbner pe mâinile pacienţilor cu psoriazis, care pot mima atât dermatita iritativă de contact (DIC), cât şi DAC. Prin urmare, testarea patch este cel mai bine să fie efectuată de un clinician cu o bază solidă în domeniul dermatologiei, care a urmat o pregătire specifică în investigarea şi gestionarea dermatitei de contact(11).

Istoric clinic

Un clinician trebuie să aibă un nivel ridicat de suspiciune că dermatita a fost provocată sau exacerbată de un agent extern. Pacientul este adesea convins de acest lucru, dar consideră de obicei că afecţiunea este de natură alergică, deşi în cea mai mare parte dermatitele de contact sunt reacţii iritative ale pielii(12). Mai mult decât atât, majoritatea DIC apar ca urmare a expunerii cumulate, dar pacientul recunoaşte leziunea finală doar după o serie îndelungată de expuneri la iritanţi. Activităţile domestice sau recreaţionale pot fi responsabile integral sau parţial pentru dermatită.

Expunerea la iritanţi poate fi mai dăunătoare în cazul unui tegument compromis constituţional; de exemplu, cel regăsit la subiecţii atopici. Prin urmare, istoricul ar trebui să includă toţi factorii posibil declanşatori:

  • istoric personal de eczeme şi alte manifestări atopice;

  • istoric familial de atopie;

  • detalii despre alte afecţiuni ale pielii, din antecedente şi din prezent;

  • alergii cunoscute;

  • hobby-uri şi activităţi recreaţionale;

  • munca după şcoală la adolescenţi;

  • medicamente topice şi sistemice utilizate (cele prescrise sau cele care se eliberează fără prescripţie medicală);

  • utilizarea sau expunerea la produse cosmetice şi de îngrijire a pielii.

Testele de diagnostic clinic

Testarea patch

Testarea patch este indicată pentru a confirma DAC în cazurile în care DAC este suspectată după tipul sau distribuţia eczemei (tabelul 1), precum şi pentru a exclude DAC ca factor adiţional în cazurile persistente de afecţiune manifestată prin eczemă, cum ar fi dermatita atopică (DA; sinonim cu eczema atopică) şi dermatita veziculară a mâinilor. Este deosebit de important să suspectăm DAC în cazurile cronice de dermatită care nu răspund la tratamentele adecvate, chiar şi la copiii preşcolari. Este posibil ca acest copil să fi dezvoltat sensibilizare la medicamente topice (de exemplu, steroizi, antibiotice) sau excipienţi (de exemplu, agenţi emulsifianţi/conservanţi), iar testul patch ar trebui luat în considerare. Este o procedură relativ ieftină şi sigură, dar necesită experienţă pentru a interpreta rezultatele şi pentru a stabili relevanţa unor rezultate pozitive. Mai mult decât atât, rezultatele negative ale testelor patch nu exclud pe deplin dermatita alergică de contact. Reacţiile falsnegative se pot datora, de exemplu, unui alergen „ratat”, care poate fi detectat în urma unei anamneze detaliate.

 

Tabelul 1. Tipuri de dermatită pentru care este indicată testarea
Tabelul 1. Tipuri de dermatită pentru care este indicată testarea

Selecţia materialelor de testare patch: istoricul şi examinarea clinică a unui pacient vor furniza de obicei indicii cu privire la posibilii sensibilizanţi şi ar trebui să ghideze alegerea materialelor de testare patch (tabelul 1). Din păcate, nu este suficient să se efectueze testul patch doar cu alergenele suspicionate, întrucât adeseori şi cele care nu au fost suspectate iniţial se dovedesc a fi relevante. În evaluarea tuturor pacienţilor suspecţi de DAC ar trebui aplicată o „serie standard de referinţă” de alergene întâlnite cel mai frecvent în populaţie. 

Seria standard de referinţă europeană actuală pentru adulţi este recomandată de către Grupul de Cercetare European pentru Dermatita de Contact (EECDRG)(13-16).

În literatura de specialitate au fost discutate o varietate de concentraţii pentru testarea patch cu utilizare la copii. Majoritatea autorilor folosesc aceleaşi concentraţii ca la adulţi. Cu toate acestea, riscul reacţiilor iritative trebuie să fie luat în considerare cu atenţie, în special la testarea cu săruri metalice la copii(17-19).

Multe substanţe pentru testarea patch sunt disponibile de la furnizori, iar altele pot fi confecţionate din materialele proprii ale pacientului. În cazul în care produsele proprii ale pacientului sunt fabricate pentru aplicare directă pe piele („fără clătire”), acestea pot fi testate „aşa cum sunt”, adică fără a fi diluate. Produsele care „necesită clătire”, cum ar fi săpunurile şi detergenţii, ar trebui diluate în apă la o concentraţie de 1-10% sau ar trebui testate ca ingrediente individuale în funcţie de alergenele incluse în produs.

Uneori este necesară obţinerea ingredientelor constitutive direct de la fabricantul produsului pentru a identifica alergenul incriminat. În acest fel, noi sensibilizanţi pot fi identificaţi pentru o evaluare ulterioară. Unele materiale vegetale identificate ca noniritative sau înalt sensibilizante pot fi de asemenea aplicate direct. Acestea ar trebui să aibă o suprafaţă de un centimetru pătrat de frunză sau un centimetru lungime de tulpină, rădăcină etc. Eşantionul ar trebui zdrobit pentru a obţine o pastă. Multe plante sunt iritante, de exemplu, familia Brassicaceae, iar testarea patch cu substanţe iritante din plante cunoscute nu este recomandată(20).

Testarea cu materiale aduse de pacient/părinţi necesită informaţii despre condiţiile de expunere, compoziţie, cunoştinţe suficiente despre substanţele chimice şi experienţă pentru a evita testarea cu substanţe iritante şi compuşi corozivi. Este obligatoriu să se ia în considerare alegerea concentraţiei de testare patch şi a vehiculului, când se testează materiale care nu sunt standardizate(21-23).

Tehnica de testare: tehnica presupune aplicarea cutanată a unei cantităţi mici de alergen suspectat într-o concentraţie potrivită şi utilizând un vehicul adecvat. O cantitate mică din fiecare substanţă de testat dizolvată în petrolatum (aproximativ 50 µg) este depozitată din seringă în camera de testare, astfel încât să umple discul, dar să nu se dezlipească atunci când plasturele este fixat pe spate. Pentru alergenele pe bază de apă sunt introduse în sursă hârtii mici de filtru şi vor reţine aproximativ 15 µl de lichid. Este recomandată micropipetarea alergenului lichid. Benzile adezive cu alergenele de testat sunt aplicate pe spatele pacientului (figura S1) timp de două zile. Partea externă a braţului este de asemenea acceptată, pentru un număr mic de substanţe de testat; de exemplu, când se retestează o substanţă. Pot fi obţinute rezultate falsnegative la testarea în zona lombară sau pe partea volară a antebraţelor. Chiar şi succesiunea alergenelor trebuie selectată cu atenţie, astfel încât cele care provoacă frecvent reacţii puternice, încrucişate sau concomitente să nu fie plasate una lângă alta.

Conceptul de bază al utilizării amestecurilor de alergene (de exemplu, mixuri de parfum), în loc de alergene individuale, este acela de a economisi timp şi spaţiu, în cazul substanţelor care sunt înrudite chimic sau apar în mod obişnuit în aceleaşi surse. Pacienţii trebuie instruiţi să nu facă baie sau duş pe toată durata testului şi să evite exerciţiile fizice care cresc probabilitatea de a dezlipi discurile de pe tegument sau de a provoca transpiraţie excesivă.

Testarea patch nu trebuie efectuată în circumstanţe care pot interfera cu rezultatele. Acestea sunt, de exemplu, expunerea intensă la UV, medicamente imunosupresoare sau imunomodulatoare, cum ar fi glucocorticoizii sau ciclosporina, ori dermatita acută. În general, trebuie evitată pe cât posibil testarea patch pe zonele cutanate care prezintă la momentul actual sau au prezentat recent orice tip de dermatită, pentru a evita reacţii falspozitive şi/sau sindromul de piele excitată.

În general, corticosteroizii sistemici (CS) sau terapia imunosupresivă ar trebui întrerupte înainte de testarea patch, intervalul de timp depinzând de doză şi de timpul de înjumătăţire. Cu toate acestea, în literatura de specialitate există puţine date despre efectul agenţilor imunosupresori şi despre reacţiile alergice în urma testului patch(24,25) şi, în afară de Prednisolon(26,27), niciun studiu nu a comparat reacţiile înainte şi în timpul tratamentului cu medicamente imunosupresoare. Cele mai multe date sugerează că imunosupresia poate duce la reacţii falsnegative. În timp ce reacţiile pozitive puternice pot rămâne neschimbate în ciuda imunosupresiei, reacţiile slabe pot fi mascate. De asemenea, s-a demonstrat că aplicarea topică de CS diminuează răspunsul la testul patch, în funcţie de potenţa acestuia şi ar trebui întrerupt la locul testării patch cu cel puţin trei zile înainte de test(28). Dacă alergia este încă suspectată după rezultatele negative, opţiunile includ retestarea şi interpretarea reacţiilor tardive.

Interpretarea testelor patch: este puternic recomandat să se efectueze două interpretări, prima după îndepărtarea patch-urilor (în ziua a doua) sau în ziua a treia, iar a doua mai târziu, în zilele 2-5(29). Agenţii sensibilizanţi de contact care determină frecvent reacţii pozitive tardive la testul patch includ neomicina, CS şi uneori metilcloroizotiazolinona/metilizotiazolinona(30,31).

Când circumstanţele practice sau geografice permit o singură interpretare, compromisul actual acceptat este citirea în ziua a treia sau a patra, adică la 24–48 de ore după înlăturarea patch-ului(32,33). De asemenea, pacienţii trebuie instruiţi să raporteze reacţiile survenite cu întârziere, deoarece acestea pot apărea până la trei săptămâni după testare.

Sistemul de înregistrare acceptat la nivel internaţional pentru interpretarea testului patch a fost iniţial dezvoltat de Grupul de Cercetare Internaţional pentru Dermatita de Contact (ICDRG)(34) şi este prezentat în tabelul S1. Figura S2 arată un rezultat pozitiv al testului patch la un copil în ziua a patra. Dificultăţile în distingerea reacţiilor alergice slabe de reacţiile puternic iritative apar frecvent. Astfel de incertitudini ar trebui abordate prin testare suplimentară, cum ar fi teste de răspuns la doză, diluţii seriate şi teste cu aplicare deschisă repetate(35). În decizia finală, interpretarea reacţiilor pozitive trebuie de asemenea să fie strâns legată de istoricul clinic.

Următorul pas constă în a decide dacă agentul sensibilizant are relevanţă pentru episodul actual al pacientului sau dacă reprezintă doar o „cicatrice imunologică” dintr-o problemă anterioară. De exemplu, pacientul poate avea eczeme pe faţă şi poate fi alergic la conservanţii din crema folosită pentru faţă, aceasta fiind de relevanţă actuală în urma utilizării preparatului/preparatelor topice. Acelaşi pacient poate avea de asemenea şi o reacţie pozitivă la nichel în antecedente, ceea ce nu mai are relevanţă actuală. Uneori este imposibil să stabilim o relevanţă, acest lucru fiind înregistrat în acest caz ca însemnătate necunoscută. Evaluarea relevanţei este întotdeauna cea mai dificilă şi complexă parte a procesului de testare, iar abilităţile şi experienţa clinicianului sunt cruciale.

Nu este posibilă aplicarea unor criterii absolute pentru a stabili relevanţa unei reacţii alergice(36). Un sistem practic pentru evaluarea relevanţei clinice a unui test patch pozitiv este scala COADEX (tabelul 2).
 

Tabelul 2. Sistemul COADEX pentru evaluarea relevanţei clinice
Tabelul 2. Sistemul COADEX pentru evaluarea relevanţei clinice



Dificultăţi în interpretare şi complicaţii ale testării patch

În afară de dificultăţile de a distinge reacţiile alergice de cele iritative şi de atribuirea unei corelaţii reacţiei alergice, există în plus şi alte capcane pe care investigatorul ar trebui să le ia în considerare. Unele reacţii alergice sunt datorate unei reactivităţi încrucişate cu alte alergene; de exemplu, parafenilendiamina, utilizată ca agent în compoziţia vopselei de păr, poate reacţiona încrucişat cu alte substanţe care au un grup amino în poziţia para, precum benzocaina, un anestezic local, sau portocaliu 3, un colorant textil comun. Aceasta se întâmplă când segmentul alergenic al moleculei este similar în diverse substanţe şi formează un alergen asemănător care nu poate fi deosebit de sistemul imunitar.

Atopicii sunt de asemenea predispuşi în special la dezvoltarea de reacţii nespecifice (eritematoase) la testarea patch(37), iar reacţiile iritative apar destul de frecvent, de exemplu la metale precum nichel, cobalt, crom, la alcooli din lână (lanolină). Totuşi, pacienţii cu DA dezvoltă DAC cu aceeaşi frecvenţă ca nonatopicii(7-9,38,39).

Uneori se pot obţine reacţii falspozitive (tabelul 3) sau falsnegative (tabelul 4), care sunt dependente de doză. De asemenea, pot exista complicaţii ocazionale ale testării patch (tabelul 5).

Tabelul 3. Cauzele reacţiilor falspozitive
Tabelul 3. Cauzele reacţiilor falspozitive

 

Tabelul 4. Cauzele reacţiilor falsnegative
Tabelul 4. Cauzele reacţiilor falsnegative

  

Tabelul 5. Cauzele reacţiilor falsnegative
Tabelul 5. Cauzele reacţiilor falsnegative


Reactivitatea cutanată crescută poate fi observată la pacienţii cu dermatită activă şi cu reacţii intens pozitive la testarea cutanată patch. Mitchell(40) a denumit fenomenul „angry back syndrome” (sindromul spatelui furios), care descrie multiple reacţii falspozitive la testarea patch care nu sunt reproductibile când sunt retestate individual. 

Imposibilitatea reproducerii testului apare în contextul unor alte teste intens pozitive şi/sau al unei inflamaţii cutanate localizate în altă parte. Pentru că termenul de hiperreactivitate nu se referă doar la toracele posterior, „excited skin syndrome” (sindrom de tegument excitat/inflamat) poate fi un termen mai potrivit în acest caz. O reacţie pozitivă la testarea patch poate fi însoţită de o acutizare specifică a unei dermatite existente sau preexistente care a fost cauzată de alergenul testat.

Termenul „alergie la un compus” este utilizat pentru a descrie pacienţii cu reacţii pozitive la testarea patch cu produse formulate, de obicei creme de uz cosmetic sau medicamente topice, dar care nu prezintă reactivitate la niciun ingredient testat individual(41). Acest fenomen poate fi explicat uneori prin potenţialul iritant al formulei originale, dar în anumite cazuri a fost demonstrat că reactivitatea a apărut ca urmare a combinaţiei ingredientelor care intră în compoziţie, formându-se produşi noi reactivi(42). O altă cauză poate fi că testarea patch s-a efectuat cu concentraţii prea mici ale ingredientelor pentru ca acestea să provoace o reacţie pozitivă reală(43). În cazurile în care există o suspiciune mare de DAC şi totuşi testarea patch la constituenţi individuali de grad analitic este negativă, este de preferat obţinerea ingredientelor de calitate reală direct de la compania producătoare.

Una dintre cele mai grave reacţii adverse ale testării patch este sensibilizarea indusă de procedura însăşi (sensibilizare activă). Totuşi, se consideră că această reacţie apare foarte rar. De obicei, sensibilizarea prin testarea patch este detectată printr-o reacţie tipică la locul testării după 10 zile de la aplicarea substanţei incriminate(44). La repetarea testării, reacţia este de obicei pozitivă după 2-4 zile. Reacţiile tardive, care apar după ziua a şaptea, pot fi de asemenea explicate printr-un răspuns imun întârziat(45,46).

Fototestarea patch cu lumină ultravioletă (UV)

Afecţiunile fotosensibilizante la copii sunt rare. Dermatita fotosensibilizantă se prezintă ca o erupţie cu distribuţie la nivelul zonelor expuse contactului topic sau sistemic cu agenţi fotosensibilizanţi. Au fost raportate doar câteva cazuri de dermatită fotoalergică de contact(47-50). Fototestarea patch la copii ar trebui limitată strict la cazurile cu o suspiciune crescută de fotodermatită de contact.

Testări repetate prin aplicare deschisă

Acestea sunt foarte folositoare când testarea patch la alergenele suspectate (sau la produşi complecşi – de exemplu, cosmetice) continuă să ofere rezultate negative, în ciuda unui istoric sugestiv, sau când relevanţa unei testări patch este discutabilă(16). Acest test constă în aplicarea substanţelor de două ori pe zi, pentru o perioadă de 10-14 zile (până la trei săptămâni) pe suprafeţele flexoare ale antebraţelor, în apropierea fosei cubitale, cu excepţia situaţiei în care dermatita apare mai devreme(51). Testul este pozitiv dacă apare o dermatită vizibilă clinic(16,52).

Sfaturi şi consiliere

Pacienţii au nevoie de o explicaţie clară despre oricare dintre aceste alergii şi despre produsele/locurile în care este posibil să întâlnească alergenul. Fişele de informare pentru pacienţi, cu cei mai comuni agenţi sensibilizanţi şi surse de expunere, pot fi adesea folositoare. Pacienţii pot avea de asemenea nevoie de sfaturi privind produsele alternative pe care le pot folosi în siguranţă şi factorii care pot produce complicaţii. De exemplu, copiii atopici şi cei cu dermatită atopică recentă trebuie să înţeleagă susceptibilitatea lor crescută la factorii iritanţi.

Ce alergene se testează?

Recomandările pentru testarea patch la copii au fost controversate. Comparativ cu adulţii, copiii sunt expuşi la o arie diferită de produse. Când se selectează alergenele pentru testarea pacienţilor pediatrici, medicul trebuie să investigheze minuţios mediul înconjurător al copilului(53). Procedura optimă de testare patch pentru evaluarea copiilor cu DAC nu a fost încă standardizată.

În 1999, Roul şi colaboratorii(54) au recomandat testarea a 17 alergene majore la copiii până la 6 ani, în timp ce la copiii mai mari au folosit o serie Standard Europeană limitată, cu excluderea priminului, chinolinei, benzocainei, cliochinolului şi salolului, pentru că aceste substanţe nu au părut să fie relevante în experienţa lor.

Frecvenţa sensibilizării la cei mai comuni sensibilizanţi la copii (6-12 ani) şi adolescenţi (13-18 ani) a fost evaluată de către Departamentul German de Dermatologie (German Contact Dermatitis Research Group), în vederea formulării de ghiduri pentru seriile de testarea patch la copii în 2004(55). Frecvenţa sensibilizării la cei mai frecvenţi 10 sensibilizanţi a fost parţial comparabilă şi parţial diferită între diferitele grupe de vârstă. Cele mai frecvente teste patch pozitive la copii au fost la timerosal, peroxid de benzoil, acetat fenilmercuric, gentamicină sulfat, sulfat de nichel II, mercur amoniu, clorură de cobalt II, mix de parfumuri, bufexamac, Compositae mix, propilenglicol şi solventul uleios de terebentină. La copii, în acest studiu, frecvenţa testării patch pozitive la peroxid de benzoil, acetat fenilmercuric, sulfat de gentamicină, mercur amoniu, clorură de cobalt şi bufexamac a fost remarcabil mai mare decât la grupele de vârstă mai mari, în timp ce frecvenţa sensibilizării la parafenilendiamină a fost scăzută la copiii mai mici(56).

Recomandările pentru testarea patch şi testarea patch extinsă la copii, în concordanţă cu istoricul clinic şi expunerea alergenică, ale Grupului de Lucru pentru Dermatita Alergică de Contact la Copii EAACI sunt rezumate în tabelul 6 (a,b).
 

Tabelul 6. Recomandări pentru (a) seriile standard de teste patch la copii (Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita Alergică de Contact la Copii); (b) teste patch adiţionale pentru copii, conform istoricului şi expunerii la alergene (Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita Alergică de Contact la Copii)
Tabelul 6. Recomandări pentru (a) seriile standard de teste patch la copii (Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita Alergică de Contact la Copii); (b) teste patch adiţionale pentru copii, conform istoricului şi expunerii la alergene (Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita Alergică de Contact la Copii)

Testele patch suplimentare sunt recomandate la indicaţia medicului. Se consideră adăugarea metilizotiazolinonei (MI), a Lyral şi a alcoolului cetostearil, în special în cazurile în care se suspectează alergia la un medicament. Lanolina este un bun emulsificator. Este mai ales utilă la fabricarea formulelor farmaceutice şi cosmetice. Lanolina poate cauza DAC la copiii care folosesc preparate cu acest emulsificator(1).

Trebuie luate în considerare, de exemplu, limonen linaloolul oxidat, uleiul de arbore de ceai, clorura de benzalconiu adăugate multor emoliente de baie, mixul carbamic din încălţăminte şi metilizotiazolinona (şerveţele pentru bebeluşi a.o.). Produsele care nu necesită îndepărtarea ulterioară (leave-on) pot fi testate „aşa cum sunt”, iar produsele care necesită clătire (rinse-off) trebuie diluate, pentru a preveni reacţiile iritative. Aceste produse ar trebui să fie testate la cel puţin cinci martori de control pentru a se putea evalua o posibilă reacţie pozitivă.

Diagnosticul diferenţial al dermatitei alergice de contact la copii

Cel mai important diagnostic diferenţial este cel cu alte tipuri de dermatită (eczemă; termenii eczemă/dermatită sunt sinonimi), dar uneori dermatozele noneczematoase care au trăsături clinice similare cu dermatitele de contact pot mima şi ele o dermatită de contact. Lista lungă a diagnosticelor diferenţiale ale DAC se poate analiza cel mai bine în funcţie de localizarea specifică a leziunilor. Mai multe indicii pentru a deosebi alte dermatoze importante sunt rezumate în tabelul S2.

Alte consideraţii importante privind dermatita alergică de contact la copii

Genul şi prezenţa sau absenţa dermatitei atopice par să nu influenţeze riscul individual de apariţie a DAC la copii.

Factorii care pot influenţa o sensibilizare de contact precoce la copii sunt atopia, în special DA, alţi factori care induc defecte ale barierei cutanate şi contactul la o vârstă timpurie cu unele alergene care au potenţialul de a sensibiliza copiii. Recent, a fost raportat rolul-cheie al proteinei filagrinei (FLG) în menţinerea unei bariere cutanate eficiente împotriva mediului extern. Persoanele cu mutaţii ale FLG se pare că au un risc crescut de sensibilizare la nichel. Cel mai probabil, asocieri similare se vor observa în viitor pentru alte alergene de contact(57-60).

Rolul alergiei de contact la pacienţii cu DA este frecvent subestimat. Multe din ingredientele emolientelor sunt potenţiali agenţi sensibilizanţi de contact. Testarea patch în mod sistematic este o necesitate pentru copiii cu DA moderat-severă a căror afecţiune este refractară la tratament sau al căror istoric este sugestiv pentru DAC. Mai mult decât atât, ţinând cont de prevalenţa mare a sensibilizării la aceleaşi alergene un deceniu mai târziu, prevenţia prin evitarea expunerii de la o vârstă mică la cei mai frecvenţi agenţi sensibilizanţi de contact, în special parfumuri pentru pacienţii cu DA, este foarte importantă. Tratamentul topic al dermatitei atopice este asociat cu sensibilizarea cutanată, deşi prevalenţa nu este mare(61,62).

În cazul erupţiilor persistente la nivelul piciorului sau al dermatitei bine delimitate a membrelor inferioare, DAC provocată de alergenele prezente în pantofi sau în protecţiile pentru tibii ar trebui luată în considerare. Totuşi, identificarea prezenţei acestora în încălţăminte rămâne o provocare. Nu există măsuri legislative care să oblige producătorii să prezinte componentele din încălţăminte, iar montatorul final poate să nu deţină informaţii referitoare la anumite ingrediente specifice. Aditivii din cauciuc şi dicromatul de potasiu sunt cele mai frecvente cauze identificate.

Este important să efectuăm teste patch copiilor cu dermatoze care afectează piciorul, inclusiv plantele. Istoricul de atopie sau diagnosticul de dermatită plantară juvenilă (DPJ) nu ar trebui să descurajeze investigarea.

Raportările despre alergia reală la protecţiile pentru tibii sunt rare. Dermatita de contact iritativă este în cele mai multe cazuri menţionată drept cauză a dermatitei bine delimitate de la nivelul membrelor inferioare. Totuşi, câţiva dintre pacienţii suspectaţi de dermatită iritativă au prezentat de asemenea sensibilizare reală. În cazul protecţiilor pentru tibie, cauciucurile şi tioureea sunt cele mai întâlnite alergene.

Hainele copiilor au de regulă o culoare mai deschisă faţă de îmbrăcămintea adulţilor. Cele mai frecvente alergene prezente în cazul dermatitei copiilor la textile sunt vopselele dispersabile.

Jucăriile sunt o altă sursă potenţială importantă de expunere la alergene pentru copii(53,63,64) şi, de asemenea, jucăriile sub formă de produse cosmetice, precum parfumurile, rujurile de buze şi fardurile de pleoape.

Este important totodată să evidenţiem posibilitatea dermatitelor „domestice”: eczema facială provocată de produsele cosmetice sau de parfumurile pe care le utilizează mama atunci când copilul este purtat în braţe şi există contact al obrajilor.

Relevanţă clinică şi prognostic

Interpretarea testului patch este o provocare, întrucât pot să apară rezultate fals pozitive şi fals negative, în plus faţă de cele cu adevărat pozitive care nu sunt relevante în contextul leziunii actuale ale pielii.

Prognostic

Într-un studiu care a urmărit evoluţia alergiei la nichel şi a dermatitei de contact clinic relevante la nichel în Danemarca pentru mai mult de 15 ani, din adolescenţă până la maturitate, au fost observate o prevalenţă crescută şi o incidenţă semnificativă ale alergiei la nichel în populaţia studiată, în ciuda implementării regulilor referitoare la nichel. Majoritatea reacţiilor din copilărie au putut fi reproduse şi au fost relevante clinic, indicând persistenţa alergiei(65,66).

Indicaţii recomandate pentru testarea patch la copii

Ghidurile privind Gradul de Recomandări pentru Clasificare, Evaluare, Dezvoltare (The Grading of Recommendations Assessment, Development and Evaluation – GRADE) sunt ghidurile standard acceptate în fiecare domeniu al medicinei. Totuşi, şi ghidurile tradiţionale bazate pe consens sunt acceptate. Acest lucru este valabil mai ales într-un domeniu în care cercetarea s-a dezvoltat doar în ultimii ani, precum este şi cel al dermatitei alergice de contact la copii. Existând această limită, Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita Alergică de Contact la Copii a creat documentul de faţă unanim acceptat.

Copiii ar trebui testaţi bazându-ne strict pe indicaţii, utilizând o procedură standardizată, ţinând cont de suprafaţa limitată disponibilă şi de riscul potenţial de sensibilizare activă. În tabelul 7 sunt rezumate indicaţiile testării patch la copii.
 

Tabelul 7. Indicaţii de testare patch la copii
Tabelul 7. Indicaţii de testare patch la copii

Concluzii

Diagnosticul de dermatită alergică de contact necesită o evaluare atentă a istoricului clinic al pacientului, o examinare fizică şi diferite tipuri de testare cutanată (testare patch, testare fotopatch, testare prin aplicare repetată deschisă). Istoricul şi examinarea pacientului oferă de obicei indicii despre posibilele substanţe sensibilizante şi ar trebui să ghideze alegerea acestora pentru testarea patch. Copiii ar trebui să fie testaţi respectând strict indicaţiile şi urmând un protocol standardizat. Testarea patch ar trebui efectuată de preferat de către un clinician care deţine cunoştinţe solide de dermatologie, care are o pregătire specifică în ceea ce priveşte investigarea şi managementul dermatitei de contact. Este foarte important să ne amintim că DAC la copii nu este rară şi ar trebui să fie mereu luată în considerare atunci când întâlnim cazuri de eczemă refractară la această grupă de vârstă. Bazat pe acord unanim, Grupul de Lucru EAACI pentru Dermatita de Contact Alergică la Copii a elaborat acest document cu scopul de a standardiza activitatea clinică şi metodologia testării patch şi de a ajuta ghidarea cercetărilor viitoare în domeniu. În această lucrare prezentăm o listă de bază a alergenelor care sunt recomandate a fi testate în cazul copiilor cu dermatită alergică de contact suspectă, parţial dependentă de istoricul suspectat. Teste suplimentare ar trebui efectuate doar conform indicaţiilor (istoric sau examinare clinică, vârstă). Este recomandabil să se ajusteze lista de bază conform modelelor de expunere şi epidemiologiei specifice unei anumite ţări sau regiuni. În fiecare ţară, lista ar trebui extinsă cu alergene comune specifice acelei zone.

Sunt necesare mai multe studii la populaţii neselectate, în vederea obţinerii de informaţii privind dificultăţile DAC la copii, utilizând o metodologie standardizată. 

Apendice 1. Strategii electronice de căutare: s-au obţinut 576 de articole 
 

MEDLINE (Ovid)

Data căutării: 30 noiembrie 2014

  • Dermatită de contact/

  • Dermatită de contact alergică/

  • Alergie de contact.tw.

  • Hipersensibilitate de contact.tw.

  • Eczema mâinii.tw.

  • Eczema copilului mic.tw.

  • 1 sau 2 sau 3 sau 4 sau 5 sau 6

  • copii mici.mp.

  • nou-născuţi.mp.

  • pediatrie.mp.

  • copil.mp.

  • 8 sau 9 sau 10 sau 11

  • Diagnostic/

  • Diagnostic diferenţial/

  • Tratament în funcţie de diagnostic/

  • Criteriu de diagnostic/

  • uman/

  • 13 şi 14

  • 13 şi 14 şi 15 şi 16

  • 13 nu 16

  • 14 nu 16

  • Test patch.tw.

  • Teste patch.tw.

  • Testare patch.tw.

  • Test patch de atopie.tw.

  • Teste patch de atopie.tw.

  • Rezultate test patch.tw.

  • Test patch dermatită de contact.tw.

  • Test patch aliment.tw.

  • Test patch atopic.tw.

  • Test patch contact.tw.

  • Test patch copii.tw

  • au 22 sau 23 sau 24 sau 25 sau 26 sau 27 sau 28 sau 29 sau 30 sau 31 sau 3221 sApendice

Informaţii de suport

Informaţii de suport adiţionale pot fi găsite în versiunea online a acestui articol (https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/pai.12463):

Figura S1. Copil cu test patch pe toracele posterior.

Figura S2. Rezultatul unui test patch pozitiv la un copil în ziua a patra.

Tabelul S1. Înregistrarea reacţiilor la testul cutanat patch conform Grupului Internaţional de Cercetare pentru Dermatită de Contact

Tabelul S2. Descrierea diagnosticelor diferenţiale la copiii cu dermatită alergică de contact (DAC) suspectată.

Cum se citează acest articol: de Waard-van der Spek FB, Darsow U, Mortz CG, Orton D, Worm M, Muraro A, Schmid-Grendelmeier P, Grimalt R, Spiewak R, Rudzevicie ne O, Flohr C, Halken S, Fiocchi A, Borrego LM, Oranje AP. EAACI position paper for practical patch testing in allergic contact dermatitis in children. Pediatr Allergy Immunol. 2015: 26: 598–606.
 

Această traducere a fost realizată de către Comitetul de membri juniori EAACI NAS Junior (NAS-JM)

 

Dr. Cristina Elena Bălă1; e-mail: elena.cristina1793@gmail.com

Dr. Ioana Pop Szekely2; e-mail: popioana2793@yahoo.com

Dr. Larisa Ştefănescu3; e-mail: stefanescularisam@gmail.com

Dr. Sandra Cristina Munthiu4; e-mail: sandra.munthiu@gmail.com

Dr. Răzvan Popoiu5; e-mail: răzvanpopoiu@outlook.com

SRAIC Senior Grup de Lucru Alergologie Pediatrică:

Asist.univ. dr. Mirela Luminiţa Pavelescu6,7; e-mail: mirelachiru@yahoo.es

1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România
2. Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof. O. Fodor”, Cluj-Napoca, România
3. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti, România
4. CMI Dr. Sandra C. Munthiu – Alergologie, Centrul Medical Praxismed, Sibiu, România
5. Centrul de Îngrijiri Paliative pentru Copii „Carl Wolff”, Sibiu, România
6. Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, Bucureşti, România
7. UMF „Carol Davila”, Bucureşti, România

 

Bibliografie

  1. de Waard-van der Spek FB, Andersen KE, Darsow U, et al. Allergic contact dermatitis in children: which factors are relevant? (review of the literature). Pediatr Allergy Immunol. 2013:24:321–9.

  2. Simonsen AB, Deleuran M, Johansen JD, Sommerlund M. Contact allergy and allergic contact dermatitis in children – a review of current data. Contact Dermatitis. 2011:65:254–65.

  3. Fortina BA, Romano I, Peserico A, Eichenfield LF. Contact sensitization in very young children. J Am Acad Dermatol. 2011:65:772–9.

  4. Hammonds LM, Hall VC, Yiannias JA. Allergic contact dermatitis in 136 children patch tested between 2000 and 2006. Int J Dermatol. 2009:48:271–4.

  5. Admani S, Jacob SE. Allergic contact dermatitis in children: review of the past decade. Curr Allergy Asthma Rep. 2014:14:421.

  6. Goon AT, Goh CL. Patch testing of Singapore children and adolescents: our experience over 18 years. Pediatr Dermatol. 2006:23:117–20.

  7. Mortz CG, Andersen KE. Allergic contact dermatitis in children and adolescents. Contact Dermatitis. 1999:41:121–30.

  8. Mortz CG, Lauritsen JM, Bindslev-Jensen C, et al. Contact allergy and allergic contact dermatitis in adolescents: prevalence measures and associations. The Odense Adolescence Cohort Study on Atopic Diseases and Dermatitis (TOACS). Acta Derm Venereol. 2002:82:352–8.

  9. Mortz CG, Lauritsen JM, Bindslev-Jensen C, Andersen KE. Nickel sensitization in adolescents and association with ear piercing, use of dental braces and hand eczema. The Odense Adolescence Cohort Study on Atopic Diseases and Dermatitis (TOACS). Acta Derm Venereol. 2002:82:359–64.

  10. Simonsen AB, Deleuran M, Mortz CG, Johansen JD, Sommerlund M. Allergic contact dermatitis in Danish children referred for patch testing – a nationwide multicentre study. Contact Dermatitis. 2014:70:104–11.

  11. Aberer W, Andersen KE, White IR. Should patch testing be restricted to dermatologists only? Contact Dermatitis. 1993:28:1–2.

  12. Nosbaum A, Vocanson M, Rozieres A, Hennino A, Nicolas J-F. Allergic and irritant contact dermatitis. Eur J Dermatol. 2009:19:325–32.

  13. Andersen KE, Johansen JD, Bruze M, et al. The time–dose relationship for elicitation of contact dermatitis in isoeugenol allergic individuals. Toxicol Appl Pharmacol. 2001:170:166–71.

  14. Bruze M, Andersen KE, Goossens A. Recommendation to include fragrance mix 2 and hydroxyisohexyl 3-cyclohexene carboxaldehyde (Lyral1) in the European baseline patch test series. Contact Dermatitis. 2008:58:129–33.

  15. Burrows D, Andersen KE, Camarasa JG, et al. Trial of 0.5% versus 0.375% potassium dichromate. European Environmental and Contact Dermatitis Research Group (EECDRG). Contact Dermatitis. 1989:21:351.

  16. Johansen JD, Aalto-Korte K, Agner T, et al. European Society of Contact Dermatitis guideline for diagnostic patch testing - recommendations on best practice. Contact Dermatitis. 2015:doi:10.1111/ cod.12432. [Epub ahead of print].

  17. Johnke H, Norberg LA, Vach W, Bindslev-Jensen C, Host A, Andersen KE. Patch test reactivity to nickel sulphate and fragrance mix in unselected children. Contact Dermatitis. 2004:51:141–7.

  18. Jones HE, Lewis CW, McMarlin SL. Allergic contact sensitivity in atopic dermatitis. Arch Dermatol. 1973:107:217– 22.

  19. Morren A-M, Goossens A. Contact allergy in children. In: Johansen JD, Frosch PJ, Lepoittevin J-P, eds. Contact Dermatitis, 5th edn. Berlin, Heidelberg: Springer, 2011, chapter 48, 937–61.

  20. Lovell CR. Plants and the Skin. Oxford: Blackwell Scientific Publications, 1993.

  21. Frosch PJ, Geier J, Uter W, Goossens A. Patch testing with the patients’ own products. In: Johansen JD, Frosch PJ, Lepoittevin JP, eds. Contact Dermatitis, 5th edn. Berlin, Heidelberg: Springer, 2011, chapter 57, 1107–20.

  22. de Groot AC. Patch Testing – Test Concentration and Vehicles for 4350 Chemicals. Wapserveen: Acdegroot publishing, 2008.

  23. Jolanki R, Estlander T, Alanko K, Kanerva L. Patch testing with a patient’s own materials handled at work. In: Kanerva L, Elsner P, Wahlberg JE, Maibach HI, eds. Handbook of Occupational Dermatology. Berlin: Springer Verlag, 2000, Chapter 47, 375–83.

  24. Rosmarin D, Gottlieb AB, Asarch A, Scheinman PL. Patch-testing while on systemic immunosuppressants. Dermatitis. 2009:20:265–70.

  25. Wee JS, White JM, McFadden JP, White IR. Patch testing in patients treated with systemic immunosuppression and cytokine inhibitors. Contact Dermatitis. 2010:62:165–9.

  26. Anveden I, Lindberg M, Andersen KE, et al. Oral prednisone suppresses allergic but not irritant patch test reactions in individuals hypersensitive to nickel. Contact Dermatitis. 2004:50:298–303.

  27. Barbaud A, Goncalo M, Bruynzeel D, Bircher A, European Society of Contact Dermatitis. Guidelines for performing skin tests with drugs in the investigation of cutaneous adverse drug reactions. Contact Dermatitis. 2001:45:321–8.

  28. Green C. The effect of topically applied corticosteroid on irritant and allergic patch test reactions. Contact Dermatitis. 1996:35:331–3.

  29. Lindberg M, Matura M. Patch testing. In: Johansen JD, Frosch PJ, Lepoittevin J-P, eds. Contact Dermatitis., 5th edn. Berlin: Springer, 2011:439–69.

  30. Isaksson M, Bruze M, Goossens A, Lepoittevin JP. Patch testing with budesonide in serial dilutions: the significance of dose, occlusion time and reading time. Contact Dermatitis. 1999:40:24–31.

  31. Jonker MJ, Bruynzeel DP. The outcome of an additional patch-test reading on days 6 or 7. Contact Dermatitis. 2000:42:330–5.

  32. Shehade SA, Beck MH, Hiller VF. Epidemiological survey of standard series patch test results and observations on day 2 and day 4 readings. Contact Dermatitis.. 1991:24:119–22.

  33. Todd DJ, Handley J, Metwali M, Allen GE, Burrows D. Day 4 is better than day 3 for a single patch test reading. Contact Dermatitis. 1996:34:402–4.

  34. Wilkinson DS, Fregert S, Magnusson B, et al. Terminology of contact dermatitis. Acta Derm Venereol. 1970:50:287–92.

  35. Menne T, White IR. Standardisation in Contact Dermatitis. Contact Dermatitis. 2008:58:28–31.

  36. Lachapelle JM. A proposed relevance scoring system for positive allergic patch test reactions: practical implications and limitations. Contact Dermatitis. 1997:36:39–43.

  37. Klas PA, Corey G, Storrs FJ, et al. Allergic and irritant patch test reactions and atopic disease. Contact Dermatitis. 1996:34:121–4.

  38. Mortz CG, Lauritsen JM, Bindslev-Jensen C, et al. Prevalence of atopic dermatitis, asthma, allergic rhinitis and hand and contact dermatitis in adolescents. The Odense Adolescence Cohort Study on Atopic Diseases and Dermatitis. Br J Dermatol. 2001:144:523–32.

  39. Paulsen E. Otkjae A an Andersen KE. Sesquiterpene lactone dermatitis in the young: is atopy a risk factor? Contact Dermatitis. 2008:59:1–6.

  40. Mitchell JC. The angry back syndrome: eczema creates eczema. Contact Dermatitis. 1975:1:193–4.

  41. Kelett JK, King CM, Beck MH. Compound allergy to medicaments. Contact Dermatitis. 1986:14:45–8.

  42. Smeenk G, Kerckhoffs HPM, Schreurs PHM. Contact allergy to a reaction product in Hirudoid cream: an example of compound allergy. Br J Dermatol. 1987:116:223–31.

  43. Bashir SJ, Kanerva L, Jolanki R, Maibach HI. Occupational and non-occupational compound allergy. In: Kanerva L, Elsner P, Wahlberg JE, Maibach HI, eds. Handbook of Occupational Dermatology. Berlin: Springer, 2000, 351–5.

  44. Cronin E. Contact Dermatitis. Edinburgh: Churchill Livingstone, 1980.

  45. Gawkrodger DJ, Paul L. Late patch test reactions: delayed immune response appears to be more common than active sensitization. Contact Dermatitis. 2008:59:185–7.

  46. Jensen CD, Paulsen E, Andersen KE. Retrospective evaluation of the consequence of alleged patch test sensitization. Contact Dermatitis. 2006:55:30–5.

  47. Cook N, Freeman S. Photosensitive dermatitis due to sunscreen allergy in a child. Australas J Dermatol. 2002:43:133–5.

  48. Ferriols AP, Boniche A. Photoallergic eczema caused by sunscreens in a 12-year-old girl. Contact Dermatitis. 2000:43:229–30.

  49. Kahn G. Photosensitivity and photodermatitis in children. Dermatol Clin. 1986:4:107–16.

  50. Spiewak R. The frequency and causes of photoallergic contact dermatitis among dermatology outpatients. Acta Dermatovenerol Croat. 2013:21:230–5.

  51. Hannuksela M, Salo H. The repeated open application test (ROAT). Contact Dermatitis. 1986:14:221–7.

  52. Johansen JD, Bruze M, Andersen KE, et al. The repeated open application test: suggestions for a scale of evaluation. Contact Dermatitis. 1998:39:95–6.

  53. Jacob SE. Xbox – a source of nickel exposure in children. Pediatr Dermatol. 2014:31:115– 6.

  54. Roul S, Ducombs G, Taieb A. Usefulness of the European standard series for patch testing in children A 3-year single-centre study of 337 patients. Contact Dermatitis. 1999:40:232–5.

  55. Worm M, Aberer W, Agathos M, et al. Patch testing in children – recommendations of the German Contact Dermatitis Research Group (DKG). J Dtsch Dermatol Ges. 2007:5:107–9. English, German. Erratum in: J Dtsch Dermatol Ges. 2007;5(6):541.

  56. Heine G, Schnuch A, Uter W, Worm M. Frequency of contact allergy in German children and adolescents patch tested between 1995 and 2002: results from the Information Network of Departments of Dermatology and the German Contact Dermatitis Research Group. Contact Dermatitis. 2004:51:111–7.

  57. Novak N, Baurecht H, Sch€afer T, et al. Loss-of-function mutations in the filaggrin gene and allergic contact sensitization to nickel. J Invest Dermatol. 2008:128:1430–5.

  58. Thyssen JP, Johansen JD, Zachariae C, Menne T, Linneberg A. Xerosis is associated with atopic dermatitis, hand eczema and contact sensitization independent of filaggrin gene mutations. Acta Derm Venereol. 2013:93:406–10.

  59. Thyssen JP, Linneberg A, Ross-Hansen K, et al. Filaggrin mutations are strongly associated with contact sensitization in individuals with dermatitis. Contact Dermatitis. 2013:68:273–6.

  60. Visser MJ, Verberk MM, Campbell LE, et al. Filaggrin loss-of-function mutations and atopic dermatitis as risk factors for hand eczema in apprentice nurses: part II of a prospective cohort study. Contact Dermatitis. 2014:70:139–50.

  61. Thyssen JP, McFadden JP, Kimber I. The multiple factors affecting the association between atopic dermatitis and contact sensitization. Allergy. 2014:69:28–36.

  62. Paulsen E, Andersen KE. Sensitization patterns in Compositae-allergic patients with current or past atopic dermatitis. Contact Dermatitis. 2013:68:277–85.

  63. Hsu JW, Jacob SE. Children’s toys as potential sources of nickel exposure. Dermatitis. 2009:20:349–50.

  64. Jensen P, Hamann D, Hamann CR, Jellesen MS, Jacob SE, Thyssen JP. Nickel and cobalt release from children’s toys purchased in Denmark and the United States. Dermatitis. 2014:25:356–65.    

  65. Mortz CG, Kjaer HF, Eller E, et al. Positive nickel patch tests in infants are of low clinical relevance and rarely reproducible. Pediatr Allergy Immunol. 2013:24:84–7.

  66. Mortz CG, Bindslev-Jensen C, Andersen KE. Nickel allergy from adolescence to adulthood in the TOACS cohort. Contact Dermatitis. 2013:68:348–56.

Articole din ediţiile anterioare

REFERATE GENERALE | Ediţia 3 3 / 2019

Dermatita alergică de contact – mecanisme patogenice

Ana-Maria-Antoaneta Cristea, Mariana Vieru, Florin-Dan Popescu

Dermatita alergică de contact este o afecţiune cutanată inflamatorie frecvent întâlnită, a cărei evoluţie este studiată de societăţile europene şi ...

24 octombrie 2019
LUCRĂRI ORIGINALE | Ediţia 3 4 / 2020

Reacţii de hipersensibilitate induse de coliruri – scurt update

Larisa Ştefănescu, Elena Cristina Bălă, Roxana Silvia Bumbăcea

Reacţiile de hipersensibilitate induse de coliruri reprezintă unul dintre motivele de adresabilitate a pacienţilor către medicul specialist alergol...

10 octombrie 2020
PREZENTĂRI DE CAZ | Ediţia 3 2 / 2018

Parafenilendiamina şi multiplele ei cosensibilizări – două cazuri clinice

Cornelia Duţu, Simona Şerban, Monica Zamfirescu, Monica Schifirneţ, Mirela Radu, Sonia Bădulici

În alergologia de contact, situaţiile în care se observă teste pozitive simultane la mai multe molecule nu sunt rare; acestea pun uneori probleme d...

21 septembrie 2018
REFERATE GENERALE | Ediţia 2 7 / 2023

Selecţia şi importanţa haptenelor din testarea patch cu alergene de contact la pacienţii cu eczemă atopică

Sandra‑Cristina Munthiu, Camelia Elena Berghea

Fiziopatologia dermatitei atopice este complexă şi multifactorială, la dezvoltarea ei contribuind predispoziţia genetică, defectele de barieră cuta...

31 mai 2023