Ciuperci medicinale din flora spontană a României

Introducere

Ciupercile, care au fost întotdeauna apreciate pentru valoarea lor culinară şi nutritivă, sunt acum din ce în ce mai apreciate pentru numeroasele lor proprietăţi medicinale importante, atât de mult încât sunt folosite nu doar ca hrană dietetică (alimente funcţionale), ci şi sub formă de suplimente alimentare, nutraceutice şi produse pentru micoterapie^(1,2). Utilizarea lor pentru promovarea şi menţinerea unei bune stări de sănătate şi pentru tratarea bolilor există încă din cele mai vechi timpuri în regiunile asiatice, în timp ce în Occident această abordare este mai recentă.

Ciupercile medicinale au fost descrise cu numeroase acţiuni farmacologice, precum proprietăţi antimicrobiene, antiinflamatorii, imunomodulatoare, antidiabetice, citotoxice, antioxidante, hepatoprotectoare, anticancerigene, antialergice, antihiperlipidemice şi prebiotice, printre altele^(3,4). Aceste acţiuni sunt datorate multitudinii de metaboliţi bioactivi prezenţi în miceliu, dar mai ales în corpul vegetativ, al căror efect biologic variază în funcţie de natura chimică şi de distribuţie, deosebite în funcţie de specia fungică.

Au fost realizate mai multe cercetări pentru identificarea şi caracterizarea componentelor micotice în vederea definirii acţiunilor şi mecanismelor acestora, datorită interesului crescut pentru utilizarea produselor naturale, inclusiv ca adjuvanţi în terapiile tradiţionale. Un număr mic de studii clinice efectuate la oameni şi publicate în literatura de specialitate au evaluat eficacitatea ciupercilor medicinale pentru sănătatea umană, dar şi pentru a evalua siguranţa acestora^(2,5,6).

Din multitudinea speciilor de ciuperci descoperite până în prezent, doar aproximativ 650 de specii sunt raportate cu proprietăţi medicinale. Pe lângă valoarea lor nutritivă ridicată, ciupercile sunt bogate în metaboliţi bioactivi, cu valori medicinale ridicate, precum lectine, polizaharide, fenoli şi polifenoli, terpenoide, ergosteroli şi compuşi organici volatili.

Prezentând un conţinut relativ ridicat de fibre, oligoelemente şi microelemente, precum şi un conţinut scăzut de calorii, ciupercile pot fi considerate un aliment ideal⁽⁷⁾.

Ciupercile medicinale au beneficii importante pentru sănătate şi prezintă un spectru larg de proprietăţi farmacologice, incluzând efectele antialergice, antibacteriene, antifungice, antiinflamatorii, antioxidante, antivirale, citotoxice, imunomodulatoare, antidepresive, antidislipidemice, antidiabetice, digestive, hepatoprotectoare, neuroprotectoare şi hipotensive. Interesul tot mai mare pentru micoterapie presupune, pe lângă extinderea studiilor clinice, popularizarea informaţiilor despre compuşii bioactivi ai ciupercilor, efectele şi mecanismele de acţiune ale acestora.

Peste 50 de specii dintre ciupercile cunoscute conţin compuşi organici cu potenţial benefic şi au capacitatea de a stimula sistemul imunitar, de a modula imunitatea umorală şi de a potenţa activitatea antimutagenică şi antitumorală, precum şi de a revitaliza sistemul imunitar slăbit de radioterapie şi chimioterapie. Componentele bioactive ale ciupercilor activează sistemul imunitar, în special celulele NK (natural killer), şi stimulează secreţia de citokine. Aceste citokine, la rândul lor, activează imunitatea prin stimularea celulelor B pentru producerea de anticorpi şi stimularea celulelor T diferenţiate în T helper (Th) 1 şi Th2, care mediază imunitatea celulară, respectiv umorală.

Polizaharidele prezente în ciuperci cresc activitatea sistemului imunitar şi protejează celulele imunitare faţă de efectul radicalilor liberi.

Acţiunea imunomodulatoare a substanţelor din ciuperci este realizată în mare parte de lectine imunomodulatoare, terpene şi terpenoide imunomodulatoare, proteine imunomodulatoare fungice (FIP) şi polizaharide imunomodulatoare⁽⁸⁾.

Speciile de ciuperci medicinale din flora spontană a României

Ganoderma lucidum, cunoscută şi sub denumirile Reishi, în japoneză, şi Lingzhi, în chineză.

Este o ciupercă necomestibilă, din cauza texturii lemnoase, care creşte de regulă pe trunchiuri de foioase, în special stejar. Perioada de apariţie este iunie-octombrie. Se recoltează exemplarele proaspete, se feliază, se usucă şi se macină pentru obţinerea de pudră.

În Japonia şi China, are o utilizare îndelungată în medicina tradiţională. Conţinutul valoros al acestei ciuperci este dat de cele peste 50 de tipuri de polizaharide complexe şi de cei aproximativ 120 de compuşi bioactivi (în principal triterpene). Majoritatea acestor compuşi au efect puternic imunostimulator⁽⁷⁾.

Studiile clinice au arătat efecte benefice ale G. lucidum în terapia adjuvantă alternativă la pacienţii cu cancer, fără efecte toxice secundare. Polizaharidele conţinute de G. lucidum (GLP), şi în principal polizaharida GLE-1, reprezintă principala componentă bioactivă din extractele acestei ciuperci. Dovezile din studiile in vitro şi in vivo au demonstrat că GLP are un posibil efect anticanceros prin proprietăţile imunomodulatoare, antiproliferative, proapoptotice, antimetastatice şi antiangiogenice⁽⁹⁾.

Alte studii clinice au arătat că extractul din această ciupercă a îmbunătăţit răspunsul imun antitumoral, prin stimularea celulelor natural killer şi a limfocitelor CD8-T. În plus, s-a observat că GLE are potenţial de neutralizare a proliferării metastazelor tumorale, prin împiedicarea aderenţei, migrării, invaziei, colonizării şi angiogenezei. Aceste rezultate sugerează că un consum regulat de GLE poate completa cu succes chimioterapia sau imunoterapia în tratamentul cancerului de sân⁽¹⁰⁾.

Doza zilnică recomandată este de 1-10 g de pudră sau 150-750 mg de extract standardizat⁽⁷⁾.

Grifola frondosa – Maitake

Este o ciupercă comestibilă cu gust intens şi cuproprietăţi medicinale. Are un aspect stufos, diametrul pălăriei fiind cuprins între 20 cm şi 50 cm, corpul fructifer având multe ramificaţii, cu multe „petale” în formă de limbă, de lungimi maxime de 10 cm, cu structură fibroasă. O regăsim doar la baza stejarilor vii sau a castanilor comestibili, din iunie până în octombrie. Se recoltează exemplarele tinere, nealterate. Se foloseşte întreg corpul fructifer.

Această ciupercă este bogată în beta-glucani, jucând un rol major în activarea macrofagelor, a celulelor NK şi a limfokinelor. Polizaharidele regăsite în Grifola frondosa prezintă efecte antitumorale, chemopreventive şi radiopreventive. Au capacităţi bioactive, inhibitoare enzimatice, imunomodulatoare, protectoare hepatice, de scădere a zahărului din sânge şi a tensiunii arteriale, cu acţiuni antibacteriene, antivirale şi antioxidante^(7,11). Cercetările recente au demonstrat că polizaharidele G. frondosa (GFP) au activităţi fiziologice, antioxidante, imunomodulatoare şi antidiabetice, precum şi influenţe benefice asupra microbiotei intestinale⁽¹²⁾.

Doza zilnică recomandată de 3-7 g de pulbere sau 12-60 mg de extract⁽⁷⁾.

Hericium erinaceus

Este o ciupercă comestibilă, cu valoare medicinală recunoscută în China şi în alte ţări orientale. Are o apariţie spectaculoasă, cu un corp fructifer de 10-25 cm, cărnos, de culoare albicioasă. Suprafaţa sa este acoperită cu ţepi fibroşi de 2-5 cm, denşi, curgători. Prezintă o carne albicioasă, moale în stadiu tânăr, care la maturitate devine fibroasă. Creşte în păduri de foioase, în special pe fag şi stejar, din septembrie până în noiembrie.

Este una dintre cele mai vechi şi populare ciuperci în medicina orientală. Este o ciupercă importantă din punct de vedere culinar, dar prezintă şi proprietăţi medicinale importante. Atât miceliul, cât şi corpul fructifer conţin mulţi compuşi bioactivi. Cercetările recente demonstrează că poate fi folosită cu succes în terapia şi prevenirea diferitelor boli, cum ar fi boala Alzheimer şi mai multe tipuri de cancer. Compuşii bioactivi au capacităţi imunoreglatoare, activând anticorpii naturali cu rol esenţial pentru sistemul imunitar.

Compuşii bioactivi prezintă efecte anticancerigene, antioxidante, gastroprotectoare şi de menţinerea  sănătăţii intestinale, au acţiune neuroprotectoare, hepatoprotectoare, antihiperglicemiantă şi hipolipemiantă. De asemenea, sunt importante şi efectele terapeutice ale H. erinaceus în afecţiuni ale sistemului nervos, digestiv, circulator şi imunitar⁽¹³⁾.

Mecanismele antitumorale, prin componentele ciupercii, constau în influenţarea apoptozei şi împiedicarea metastazelor, inhibarea neovascularizării tumorale şi stimularea răspunsului imun al celulelor T helper (Th)⁽⁷⁾.

În urma studiilor s-a constatat că mecanismele antiinflamatorii au determinat o reducere a citokinelor proinflamatorii, a stresului oxidativ şi modificarea microbiotei intestinale, iar mecanismul antialergic a determinat ameliorarea echilibrului Th1/Th2⁽¹⁴⁾. Proprietăţile demonstrate prin examene clinice ale compuşilor bioactivi includ proprietăţi antibiotice, anticancerigene, antidiabetice, antioboseală, antihipertensive, antihiperlipidemice, antiîmbătrânire, cardioprotectoare, hepatoprotectoare, nefroprotective şi neuroprotectoare, alături de îmbunătăţirea funcţiei cognitive şi ameliorarea depresiei⁽¹⁴⁾.

Doza zilnică recomandată, pe baza rezultatelor testelor clinice, este de 2-4 g de pudră sau extracte, conform prescripţiilor producătorului⁽⁷⁾.

Pleurotus ostreatus

Este una din cele mai populare ciuperci de consum datorită cultivării ei pe scară largă. În natură se găseşte toamna şi iarna, din octombrie până în decembrie, în pădurile de foioase, pe copaci vii sau în descompunere, preferând fagul. Pe lângă valorile gastronomice, cu o aromă unică, această specie are şi diverse valori medicinale. Corpurile fructifere sunt bogate în nutrienţi, cum ar fi carbohidraţi, proteine, vitamine, minerale şi fibre alimentare. Compuşii bioactivi precum lectina, proteoglicanii, lovastatina, fenolii şi uridina au demonstrat unele acţiuni antitumorale, anticancerigene, antibacteriene, antifungice, antivirale, antiinflamatorii, genoprotectoare, antioxidante, proprietăţi imunomodulatoare, antidiabetice, antialergice, antimitogenice, antihipertensive şi antihipercolesterolemiante⁽¹⁵⁾.

Studiile clinice au demonstrat că elementele bioactive din această specie de ciuperci prezintă importante proprietăţi antihiperlipemiante, antioxidante şi prebiotice. Compuşii bioactivi din ciupercile comestibile, funcţionale şi medicinale reprezintă noi terapii emergente pentru tratamentele obezităţii folosind produse naturale⁽¹⁶⁾.

Doza zilnică recomandată este de 3-9 g de ciuperci uscate sau pudră (amestecate în ceai sau în alimente)⁽⁷⁾.

Trametes versicolor

Cunoscută şi sub denumirile de karawatake (japoneză), yun zhi (chineză), turkey tail (engleză), este o ciupercă lignicolă, necomestibilă, din cauza consistenţei lemnoase, dar cu importante proprietăţi medicinale recunoscute. Prezintă o formă petaloidă, crescând multietajat sau în grupuri suprapuse pe buşteni, cioturi şi ramuri căzute de lemn de esenţă tare. Se poate culege de la sfârşitul primăverii până toamna. Se foloseşte pudra obţinută din corpii fructiferi prin uscarea şi măcinarea exemplarelor tinere. Această pudră poate fi utilizată în diverse extracte apoase sau decocturi (ceai, cafea etc.).

Datorită conţinutului ridicat de carbohidraţi şi β-glucani, extractele din această ciupercă prezintă activităţi antioxidante importante. Compuşii bioactivi conţinuţi, cum ar fi D-glucoza şi aminoacizi (acidul L-glutamic şi L-aspartic), prezintă un gust similar cu al monoglutamatului de sodiu, cu efect ridicat de potenţiator de arome în alimentaţie⁽¹⁷⁾.

S-au efectuat studii clinice umane care au urmărit în special efectele polizaharidei Krestin (PSK), din care a rezultat un medicament aprobat, utilizat în Japonia⁽¹⁸⁾. PSK se administrează pe cale orală (3 g/‌zi), în chimioterapie. Cercetări in vitro şi in vivo au arătat îmbunătăţirea funcţiilor imune, efecte antivirale şi de reglare a colesterolului. Noile studii clinice demonstrează îmbunătăţirea calităţii vieţii prin administrarea de Krestin după intervenţiile chirurgicale în combinaţie cu chimioterapia, cu rate de supravieţuire extinse la 5 ani şi 10 ani, în cazul pacienţilor cu cancer colorectal sau gastric⁽¹⁸⁾.

Această specie de ciupercă reprezintă o sursă bogată de compuşi nutritivi cu proprietăţi farmacologice importante, precum proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii şi anticancerigene.

Printre acţiunile farmacologice importante şi studiate amintim acţiunea antioxidantă şi antiinflamatoare⁽¹⁹⁾, acţiunea antitumorală^(20,21), antivirală^(22,23,24) şi proprietăţile antidiabetice⁽²⁵⁾.

Referitor la compuşii bioactivi, majoritatea studiilor publicate până în prezent descriu fracţia polizaharidică ce conţine β-glucani, polimeri de D-glucoză în combinaţie sau ca unităţi de acizi glucuronici, arabinoză, manoză, fucoză, galactoză şi xiloză⁽¹³⁾. Pe lângă polizaharide, au fost identificate 18 tipuri de aminoacizi, precum acidul aspartic, treonina, serina, acidul glutamic, glicina, alanina, valina şi leucina⁽¹³⁾.

Doza zilnică recomandată este apreciată la 1-3 g⁽⁷⁾.

Tremella mesenterica

Este o ciupercă gelatinoasă, corpul fructifer putând avea forme foarte variate, cu diametre de 3-10 cm şi grosimi de 0,15-0,4, format din lobi turtiţi, plisat-ondulaţi neregulat. Se găseşte pe lemn mort de foioase, în special pe ramurile căzute, pe tot parcursul anului, dar mai ales în perioadele umede.

Cercetările au demonstrat că polizaharidele conţinute de această ciupercă reglează metabolismul glucozei, cu acţiune hipoglicemiantă, mai ales în urma ingerării orale a corpului fructifer, datorată acidului glucuronoxilomanan (GXM) conţinut, şi scad semnificativ concentraţia serică de fructozamină. T. mesenterica poate fi folosită oral ca agent hipoglicemiant sau ca aliment funcţional pentru pacienţii diabetici sau persoanele cu risc crescut de diabet zaharat⁽¹⁴⁾.

Tremella mezenterica are un spectru larg de proprietăţi medicinale, inclusiv efecte imunostimulatoare, de protecţie împotriva radiaţiilor şi de atenuare a efectelor secundare nocive ale radioterapiei, alături de acţiuni antidiabetice, antiinflamatoare, hipocolesterolemiante, hepatoprotectoare şi antialergice⁽¹⁵⁾.

Doza zilnică recomandată este de 3-10 g de corp frucifer⁽⁷⁾.

Fomes fomentarius

Este o ciupercă în formă de copită, necomestibilă din cauza texturii şi creşte pe trunchiuri de foioase, în general. Popular, se mai numeşte iască de fag, fiind des întâlnită în Europa. Poate să se dezvolte şi pe arini, plopi, nuci, stejari etc. Această specie de ciupercă a fost folosită de milenii de către oameni în scopuri medicinale. S-au găsit resturi din această ciupercă lângă mumia Ötzi. În medicina antică indiană, Ayurveda, este promovată pentru efectul său diuretic.

Este o bună sursă de polizaharide, cu proprietăţi antiinflamatoare şi de stimulare a sistemului imunitar, elementele bioactive prezentând efect antioxidant, antiinflamator şi antidiabetic. Are efect hemostatic, antiinflamator, analgezic, imunomodulator, inhibă răspândirea virusurilor şi a bacteriilor şi scade nivelul de zahăr din sânge şi colesterolul⁽¹⁶⁾.

Conform unor studii, substanţele bioactive din F. fomentarius pot modula sistemul imunitar, pot contribui la sănătatea intestinală, la vindecarea rănilor în timp mai scurt, la normalizarea funcţiei renale şi hepatice şi au efect chelator pentru metale grele şi coloranţii organici⁽¹⁷⁾. De asemenea, sunt descrise efecte antibacteriene, antivirale, antifungice, anxiolitice, antiinflamatorii şi analgezice⁽¹⁷⁾. Acţiunea multiplă a pereţilor celulari insolubili purificaţi din corpurile fructifere de F. fomentarius este deosebit de eficientă în tratamentul unor boli cronice⁽¹⁷⁾.

Doza zilnică recomandată este de 9-20 g, în unele cazuri cu câte două administrări zilnice⁽⁷⁾.

Inonotus hispidus

Este o specie care prezintă un corp fructifer, se dezvoltă în consolă pe copaci, cu ancorare largă la substrat (5-10 cm), având dimensiuni cuprinse între 10-30 x 7-20 cm. Suprafaţa este netedă la tinereţe, devenind păroasă, cu o margine groasă, după maturare. Are culori între rubiniu sau roşu-brun, devenind neagră odată cu îmbătrânirea. Are o carne moale la tinereţe, apoi lemnoasă. La tăiere are culori gălbui-ocru sau maro, iar gustul este uşor astringent. Se dezvoltă pe foioase vii, în principal măr, nuc, frasin şi, mai recent, pe salcâmul japonez, în lunile iunie-iulie.

Ciuperca Inonotus hispidus este comestibilă doar în stadiul tânăr, iar utilizarea medicinală este populară şi cu o lungă istorie de utilizare. Beneficiile pentru sănătate includ efecte cu potenţial anticancerigen şi imunomodulator semnificativ. Compuşii bioactivi sunt în principal polifenoli şi triterpenoizi, cunoscuţi pentru efecte anticanceroase, antiinflamatorii, antioxidante, antimicrobiene şi inhibitoare de enzime⁽¹⁸⁾.

Numeroase studii au confirmat proprietăţi antimicrobiene, antivirale, antioxidante, antiinflamatorii şi imunomodulatoare ale extractelor din această specie. Acţiunile bioactive ale ciupercii I. hispidus permit dezvoltarea proceselor de biosinteză a lipidelor, nucleotidelor şi aminoacizilor. Se preconizează aplicaţii viitoare ale ciupercii în cercetarea farmacologică şi în dezvoltarea alimentelor funcţionale⁽²⁶⁾.

Doza zilnică nu este exact cunoscută, dar prin analogii terapeutice, poate fi recomandată între 3 g şi 10 g⁽⁷⁾.

Concluzii

S-a demonstrat că ciupercile medicinale au diferite proprietăţi farmacologice şi fac obiectul unui interes din ce în ce mai mare. Multe dintre ele sunt deja utilizate, în special în domeniul oncologiei, pentru acţiunile lor imunomodulatoare şi antitumorale, care completează tratamentele tradiţionale, îmbunătăţindu-le acţiunea şi reducându-le efectele secundare.

Proprietăţile medicinale ale ciupercilor se datorează numeroşilor şi diverşilor compuşi şi metaboliţi secundari prezenţi în structurile miceliale şi/sau carpofore, care pot acţiona, în mod sinergic sau nesinergic, asupra diferitelor funcţii biologice ale organismului uman.

Cu toate că, în ultimii ani, cercetările în domeniul ciupercilor medicinale au progresat exponenţial, mai sunt multe de făcut. Numeroase specii de ciuperci cu efecte benefice sănătăţii umane cresc în România, dar sunt insuficient studiate sau subestimate în ceea ce priveşte proprietăţile lor farmacologice. Urgenţa principală este de a identifica moleculele prezente în extracte, metaboliţii responsabili de efectele lor, caracterizarea lor chimică şi mecanismul de acţiune. Există, de asemenea, o nevoie ridicată de a înţelege pe deplin atât acţiunile lor individuale, cât şi pe cele sinergice, cu o atenţie deosebită acordată dinamicii in vivo, alături de rafinarea designului studiilor in vivo şi clinice. De asemenea, sunt necesare standardizarea producţiei de suplimente de ciuperci de-a lungul lanţului de aprovizionare, de la cultivare până la extracţie, şi prepararea produselor comerciale, precum şi monitorizarea şi reglementarea precisă, pentru a asigura niveluri de calitate ridicate ale suplimentelor obţinute.
 

Conflict de interese: niciunul declarat.

Conflict de interese: niciunul declarat.
Suport financiar: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.