CERCETARE

Date recente privind rolul calciului şi al vitaminei D în managementul osteoporozei

First published: 06 aprilie 2015

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/FARM.5.2.2015.4488

Abstract

Since calcium and vitamin D supplementation should be targeted to those individuals at increased risk of fracture and since age is a very important determinant of fracture risk, a target for intervention are the elderly, particularly those over 65 years.
 

Keywords
calcium, vitamin D, osteoporosis

Rezumat

Întrucât suplimentarea cu calciu şi vitamina D ar trebui să se aplice pacienţilor cu risc ridicat de fracturi şi pentru că vârsta este un factor determinant în cazul riscului de fracturi, ţinta acestei suplimentări este chiar segmentul de populaţie în vârstă, în special persoanele trecute de 65 de ani. 
 

Nevoia de suplimentare cu calciu şi vitamina D poate să fie mai mare la persoanele în vârstă dintr-o serie de motive. Aportul alimentar de calciu şi vitamina D nu are efect, în general, la persoanele în vârstă. În plus, producţia endogenă de vitamina D scade din cauza unei combinaţii dintre scăderea timpului de expunere la soare şi modificările la nivelul dermei care apar odată cu vârsta şi care duc la scăderea capacităţii sintezei cutanate a vitaminei D. Absorbţia intestinală şi reabsorbţia tubulară renală a calciului scad odată cu vârsta, la fel şi capacitatea de adaptare la o dietă săracă în calciu. Este general acceptat că indivizii de peste 65 de ani ar trebui să ia suplimente fără să fie necesară o evaluare medicală a acestora.

În plus, femeile tinere cu insuficienţă nutriţională şi/sau un risc ridicat de fracturi ar trebui să primească, de asemenea, suplimente după o evaluare medicală a stării lor de sănătate. S-a acceptat că, din punctul de vedere al economiei sănătăţii, suplimentarea cu vitamina D pe lângă calciu poate să fie justificată la femeile sub 65 de ani cu insuficienţă demonstrată de calciu, întrucât combinaţia de vitamina D şi calciu ar putea reduce degradarea oaselor. În ceea ce priveşte dozajul, este plauzibil ca persoanele cu risc mai mare să beneficieze de doze mai mari decât persoanele cu riscuri mai mici.

Suplimentele de vitamina D trebuie să fie eficiente pentru a asigura valorile serice 25(OH)D la nivelul pragului, altfel nu se asigură beneficiile dorite. Studiile care au investigat eficienţa la antifractură a diferitelor regimuri de doze de vitamina D au arătat că 400 IU pe zi nu sunt suficiente pentru a obţine un efect pozitiv asupra ratei de fracturi. Dozele orale de N700-800 IU luate zilnic sau 100.000 IU luate trimestrial au arătat un efect pozitiv antifractură, în vreme ce o doză intramusculară de 300.000 IU anuală s-a dovedit a avea o eficienţă inconsistentă.

Acest lucru sugerează că suplimentarea este cea mai eficientă la pacienţii osteoporotici dacă este dată oral, fie zilnic, fie trimestrial, şi dacă este dată zilnic, nu trebuie să depăşească doza de 700-800 IU pe zi.

Multe studii au arătat că persistenţa şi complianţa pot fi scăzute în cazul regimurilor cu suplimente şi că această complianţa scăzută scade şi eficienţa tratamentului. Este necesar deci, din punct de vedere al eficienţei şi din perspectiva economiei sănătăţii, să se asigure ca dozele să fie create având aceste aspecte în vedere. În cazurile în care este posibil, tratamentele combinate pot îmbunătăţi complianţa tratamentului prin reducerea numărului de medicamente pe care pacientul trebuie să le ia.

Dovezi recente sugerează că rolul pe care îl joacă vitamina D şi calciul în prevenirea fracturilor nu este atribuit numai calciului şi o metaanaliză de date din 9 studii clinice randomizate, care au inclus 53.260 de pacienţi, a descoperit că efectele suplimentării cu vitamina D (la un total de 9.038 de pacienţi) nu au fost suficient de semnificative pentru reducerea riscului de fractură de şold la femeile în postmenopauză(6). Totuşi, acelaşi studiu a descoperit că suplimentarea combinată de vitamina D şi calciu a redus riscul de fractură de şold cu 25% (95% CI: 4-42) şi riscul de fracturi non-vertebrale cu 23% (95% CI: 1-40) în comparaţie cu suplimentarea numai cu vitamina D.

S-a concluzionat că, pentru a reduce riscul de fractură, suplimentarea combinată ar trebui să fie administrată persoanelor cu risc crescut de fracturi în doze adaptate în funcţie de nivelurile iniţiale, în jur de 800 IU de vitamina D şi 1.000 mg de calciu zilnic.

Suplimentele de calciu şi vitamina D pot fi justificate din punct de vedere al eficienţei la femeile cu risc crescut de fracturi osteoporotice, inclusiv cele care nu au avut încă nici o fractură. Dovezile sugerează că, pentru a reduce considerabil riscul de fracturi, femeile ar trebui să ia suplimente de calciu şi vitamina D, aproximativ 1.000 mg calciu (în funcţie de starea de sănătate la începutul tratamentului) şi 800 IU vitamina D zilnic.

Aderenţa pacientului este esenţială pentru eficienţa acestuia. Combinarea de vitamina D şi calciu într-un singur medicament, preferabil sub formă de comprimate masticabile, este recomandată întrucât aceasta poate creşte aderenţa pacienţilor, care, la rândul ei, îmbunătăţeşte eficienţa generală. În concluzie, suplimentele combinate de vitamina D şi calciu sunt recomandate pentru toate femeile cu risc ridicat de fractură, inclusiv pentru cele care iau şi alte tratamente anti-osteoporotice. 

Bibliografie

  1. Porthouse J, Cockayne S, King C, et al. Randomised controlled trial of calcium and supplementation with cholecalciferol (vitamin D3) for prevention of fractures in primary care. BMJ 2005;330:1003. 
  2. Boonen S, Lips P, Bouillon R, et al. Need for additional calcium to reduce the risk of hip fracture with vitamin D supplementation: evidence from a comparative meta-analysis of randomized controlled trials. J Clin Endocrinol Metab 2007;92:1415-23. 
  3. Chapuy MC, Pamphile R, Paris E, et al. Combined calcium and vitamin D3 supplementation in elderly women: confirmation of reversal of secondary hyperparathyroidism and hip fracture risk: the Decalyos II study. Osteoporos Int 2002;13:257-64. 
  4. Sahota O, Mundey MK, San P, et al. The relationship between vitamin D and parathyroid hormone: calcium homeostasis, bone turnover, and bone mineral density in postmenopausal women with established osteoporosis. Bone 2004;35:312-9.
  5. Dawson-Hughes B, Heaney RP, Holick MF, et al. Estimates of optimal vitamin D status. Osteoporos Int 2005;16:713-6. 
  6. Bruyère O, Malaise O, Neuprez A, et al. European postmenopausal women have high prevalence of vitamin D inadequacy. Arthritis Rheum 2006:54 (Suppl) S585. 
  7. Avenell A, Gillespie WJ, Gillespie LD, O’Connell DL. Vitamin D and vitamin D analogues for preventing fractures associated with involutional and post-menopausal osteoporosis. Cochrane Database Syst Rev 2005;18 (2) CD001880.
  8. Lips P, Graafmans WC, Ooms ME, et al. Vitamin D supplementation and fracture incidence in elderly persons. Ann Intern Med 1996;124:400-6. 
  9. Meyer HE, Smedshaug GB, Kvaavik E, et al. tation reduce the risk of fracture in the elderly? A randomized controlled trial. J Bone Miner Res 2002;17:709-15. 
  10. European Commission. Report on osteoporosis in the European Community-Action for prevention Luxembourg: Office for official publications of the European Communities; 1998. 
  11. Meunier PJ, Roux C, Seeman E, et al. The effects of strontium ranelate on the risk of vertebral fracture in women with postmenopausal osteoporosis. N Engl J Med 2004;350:459-68. 
  12. Delmas PD, Ensrud KE, Adachi JD, et al. Efficacy of raloxifene on vertebral fracture risk reduction in postmenopausal women with osteoporosis: four-year results from a randomized clinical trial. J Clin Endocrinol Metab 2002;87:3609-17. 
  13. Mastaglia SR, Pellegrini GG, Mandalunis PM, et al. Vitamin D insufficiency reduces the protective effect of bisphosphonate on ovariectomy-induced bone loss in rats. Bone 2006;39:837-44. R. Rizzoli et al. / Bone 42 (2008) 246-249 249.

Articole din ediţiile anterioare

FARMACOLOGIE | Ediţia 5 196 / 2020

Actualităţi privind medicaţia antiosteoporotică

Andreea Crețeanu, Lăcrămioara Ochiuz, Gladiola Ţântaru

Osteoporoza reprezintă pierderea de masă osoasă şi alterarea arhitecturii osoase normale.

03 septembrie 2020
FARMACOTERAPIE | Ediţia 1 204 / 2022

Beneficiile preparatelor antihipertensive la pacienţii cu hipertensiune arterială şi glaucom

Andrei Bacinschi, Veaceslav Gonciar, Corina Scutari, Nicolae Bacinschi

Hipertensiunea arterială sistemică, ateroscleroza şi spasmul vascular au fost recunoscute ca factori potenţiali capabili să crească riscul de glauc...

23 martie 2022
FARMACOLOGIE | Ediţia 1 186 / 2019

Tratamentul farmacologic în bolile cardiovasculare ischemice

Cristina Elena Zbârcea, As. Univ Cristian Daniel Marineci, Oana-Cristina Şeremet, Prof. Univ. Farm. Dr. Simona Negreş

La nivel mondial, bolile cardiovasculare (BCV) sunt pe primul loc în ceea ce priveşte mortalitatea. Infarctul de miocard şi accidentul vascular cer...

22 martie 2019