Parazitozele intestinale beneficiază de un tratament alopat deosebit de agresiv, în special pentru ficatul unui copil, astfel încât este bine de început cu un tratament fitoterapic, plantele putând să ajute prin efecte multiple, asociate celei de bază, cea antihelmintică.

După cum se știe, complicațiile produse de paraziții intestinali pot fi multiple, având în vedere că este afectată zona din corp cel mai mult implicată în susținerea imunitară a organismului, flora intestinală. Astfel, multe alergii au drept cauză infestarea cu paraziți intestinali, fie că se manifestă la nivelul pielii, fie la nivel digestiv sau respirator. Persoanele, în special copiii, dar și adulții, devin anemice, cu tulburări de tranzit, de tip diaree sau constipație, balonare și flatulență, dureri abdominale difuze sau localizate, prurit anal, greață, gust amar. Simptome neplăcute apar și la nivel cerebral, cum ar fi stări de oboseală, nervozitate, somn agitat și altele.

Se poate spune că parazitozele intestinale sunt subdiagnosticate paraclinic, deoarece nu se surprinde întotdeauna eliminarea chisturilor de giardia sau a ouălor de ascarizi sau oxiuri în scaun. La pacienții adulți există uneori reticență în a relata existența paraziților vizibili în scaun, persistând astfel starea de purtător cu risc de contaminare a celor din familie.

O posibilă rezolvare cu un preparat natural

Vă propun preparatul fitofarmaceutic Giardinophyt, pe care l-am conceput și testat cu foarte bune rezultate și pe care l-am încredințat spre fabricație firmei Plantextrakt din Cluj.

Combinația de extracte naturale de cimbru, mărar, cuișoare, vetrice și propolis favorizează eliminarea paraziților, distruge și împiedică proliferarea microorganismelor, favorizează eliminarea gazelor din intestin, combate senzația de vomă și greață – prin acțiunile antihelmintică (componentele uleiului volatil din vetrice; componentele din uleiul volatil din cimbru – timol și carvacrol, din mărar – carvonă, din cuișoare – eugenol și derivați; componentele din propolis – acizi și esteri ai acizilor fenolici, ai acidului ferulic), antimicrobiană (componentele din uleiul volatil din cimbru – timol, din cuișoare – eugenol, flavonoidele din propolis) și carminativă (componentele din uleiul volatil de mărar).

Vetricea – Chrysanthemum vulgare/Tanacetum vulgare – este o plantă perenă, de talie înaltă, cu rizom noduros și tulpini aeriene, anuale, erecte, frunze alterne, penat-sectate, cu foliole lanceolate și adânc serate și flori tubuloase, galbene. Părțile florale și ramurile superioare conțin 0,2-0,6% ulei esențial format din tanacetonă, tuionă, camfor, cineol și borneol, substanțe amare cu structură lactonică, eter-alcooli, flavonoizi, gumirezine, taninuri, acid malic și tartric și vitamina B1. Acțiunea în oxiurază și în ascaridoză este datorată în special componentelor din uleiul volatil (tanacetonă, tuionă). Nu se recomandă în timpul sarcinii, din cauza efectului abortiv al tuionei.

Cimbrul de cultură – Thymus vulgaris – este un subarbust peren cu tulpina cu ramificații de la subsuoara frunzelor, formând tufe de 20-30 cm, cu frunze mici, romboidal-ovat-lanceolate. Conține 1-2% ulei esențial bogat în timol, p-cineol și borneol, geraniol, carvacrol, linalol, acetat de bornil, pinene, saponozide, acid ursolic, flavonoide etc. Are numeroase utilizări de uz intern și extern.

Figurează în listele plantelor medicinale aprobate de UE, de ESCOP, Farmacopeea britanică a plantelor medicinale etc. Acțiunea farmacodinamică se bazează în special pe timol și carvacrol care, pe lângă acțiunea antihelmintică, au și acțiune antimicrobiană și antifungică. Nu prezintă efecte secundare și reacții adverse; de altfel se utilizează frecvent în alimentație.

Mărarul – Anethum graveolens – este o specie anuală, cu frunze de 3-4 ori penat-sectate, cu foliole filiforme, pețiolate, flori mici, galben-verzui, grupate într-o umbelă compusă. Fructele sunt diachene, eliptice, turtite dorsoventral. Mărarul este o plantă legumicolă cu valoare terapeutică, care se cultivă pentru frunzele, tulpina și fructele sale.

Atât fructele, cât și semințele conțin ulei volatil (2,5-6%), cantități apreciabile de K, S, Na și vitaminele A, B, C. Uleiul volatil conține 40-60% carvonă, căreia i se datorează acțiunea antihelmintică. Acționează și împotriva colicilor intestinale și a balonărilor care însoțesc de multe ori helmintiazele, prin efectul carminativ. Nu figurează pe nicio listă a plantelor toxice sau contraindicate de forurile științifice ale UE. Nu prezintă reacții adverse, efecte secundare sau contraindicații.

Cuișoarele – Eugenia caryophyllata – arbore tropical, totdeauna verde, este originar din insulele Asiei de Sud, cultivat și în alte țări tropicale. Se recoltează bobocii florali, a căror culoare roșie devine, prin uscare, brun-închis. Au un miros puternic aromat și gustul iute. Cuișoarele se utilizează și ca aromatizant în alimentație, în industria lichiorurilor, în obținerea vanilinei etc. Bobocii florali ai acestei specii conțin 13% taninuri, ceruri, gumirezine, o substanță incoloră cristalizată denumită caryophyllin și ulei volatil. Uleiul volatil este format în proporție de 60-90% din eugenol și acetat de eugenol, cariofilen și alți compuși minori. Acțiunea antihelmintică se datorează conținutului ridicat în eugenol, care este un puternic bactericid, comparabil cu fenolul. În dozele din formula preparatului Giardinophyt extractul de cuișoare nu este toxic și nu are contraindicații.

Propolisul – este un produs de digestie al albinelor și este cules de pe muguri, frunze, flori, scoarța arborilor. Materiile rășinoase culese sunt amestecate de albine cu secreții salivare și ceară. Cuvântul propolis vine din grecește: „pro“=pentru, „polis“=cetate. Învățații greci l-au denumit așa ajungând la concluzia că această substanță protejează stupul împotriva agresorilor externi. Producerea propolisului se face în același timp cu cea a mierii și se realizează de către albine specializate, în zilele călduroase, când temperatura este mai mare de 20 °C, moment în care acesta devine plastic.

De la un stup se poate recolta o cantitate de 100–400 g de propolis, în funcție de regiune.

Propolisul se prezintă ca o masă lipicioasă de culoare variabilă între verde, maro și negru, având miros aromat de rășini și balsamuri.

Alături de miere, propolisul „fabricat de albine“ este unul dintre cele mai valoroase produse ale stupului. Conține flavone, flavonone, acizi fenolici și esterii acestora, esterul feniletilic al acidului cafeic, acid ferulic etc. Acțiunile principale sunt cele antibacteriene, antihelmintice, antiinflamatoare, antitumorale, hepatoprotectoare, antifungice, analgezice și antioxidante. În prezent, pe plan mondial, propolisul intră în compoziția a numeroase medicamente, suplimente sau aditivi alimentari. Este recomandat și preventiv, pentru îmbunătățirea generală a stării de sănătate. Acțiunea antihelmintică se datorează acizilor fenolici, esterilor acestora și acidului ferulic.

Studiu toxicologic

Preparatul Giardinophyt a fost supus unui studiu toxicologic realizat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică (ICCF). Pentru studiu au fost utilizați șoareci Swiss și șobolani Wistar de ambele sexe. Produsul de testat a fost administrat pe cale orală, prin gavaj intragastric. Cantitatea administrată a fost calculată per kg corp, ținându-se cont de recomandările de administrare a produsului.

După administrare, animalele au fost supravegheate pe o perioadă de 14 zile și controlate de cel puțin 2 ori/zi. La animalele de ambele specii și sexe nu s-au consemnat semne de toxicitate sau modificări semnificative ale comportamentului spontan și alimentar și nici letalitate. La necropsie (în ziua a 14-a a experimentului) nu s-au relevat modificări patologice ale structurilor parenchimatoase, tulburări ale distribuției sangvine sau modificări la nivelul cavităților seroase.

Cum se administrează produsul Giardinophyt

În doză unică, dimineața, înainte de masă, în cure de 7 zile, urmate de 7 zile pauză. Se repetă încă 7 zile, pentru prevenirea recidivelor. Cantitatea de administrat diferă, în funcție de vârstă (copii de 2-6 ani: 1 ml; copii de 7-14 ani: 2 ml; copii de peste 15 ani și adulți: 3 ml). În timpul tratamentului trebuie respectate regulile igienice, care să nu permită proliferarea paraziților, și un regim dietetic adecvat.

Desigur, se va administra la toți membrii familiei. Și încă o atenționare: nu se administrează femeilor însărcinate și celor care alăptează și nici celor alergici la produse apicole (propolis).

Mai puteți recomanda

În alimentație se vor folosi fructe și legume: afine, alune, frăguțe, căpșuni, lămâi, măsline, piersici, hrean ras, morcovi, ceapă, praz, pătrunjel, usturoi și varză albă.

Se recomandă și consumul de semințe de dovleac decorticate (neprăjite și nesărate), consumate ca atare sau amestecate bine cu miere de albine și lapte în părți egale, câte 20-30 g pe zi.

De 3 ori pe săptămână se va folosi în alimentație un mujdei preparat astfel: peste bulbii (cățeii) de la o căpățână de usturoi se pune o linguriță de sare grunjoasă și o linguriță de miere de albine. Se freacă bine în piuă de lemn sau mojar de ceramică, până se obține o pastă. Se pune apoi o lingură de ulei și se freacă până se obține o emulsie. La final se adaugă 1-2 linguri de oțet de mere și se amestecă bine. Acest mod de preparare are avantajul că mujdeiul poate fi folosit la asezonarea alimentelor și la cei care suferă de gastrită, uleiul protejând mucoasa gastrică. De asemenea, a doua zi, respirația nu mai miroase a usturoi.