Primul nostru gând când citim un astfel de titlu poate fi către mediul politic. Și de aici drumurile sunt mai multe: către banii care totdeauna sunt insuficienți, către relația directă dintre educația ca oameni politici și echilibrul din politica pe care aceștia, oriunde ar fi în lume, o promovează. 
Plecând de la întrebările „Care este rostul educației, ce așteptări avem?“, răspunsurile sunt multiple. Nu multe dintre acestea duc către bani, funcții, putere. Cel mai adesea asociem educația cu dobândirea valorilor morale, cu gândirea etică, cu profesionistul respectat de toată lumea. Și, în funcție de structura fiecăruia dintre noi, gândim optimist sau pesimist. Că este posibil ca educația să ducă la toate acestea sau că „la noi, niciodată“.
Pentru că aleg varianta răspunsului optimist, voi argumenta: participând la deschiderea festivă a Congresului Național al Studenților Farmaciști, care anul acesta este organizat în București, am constatat că ponderea studenților din facultățile de farmacie din țară este impresionantă, fiind prezenți inclusiv reprezentanți ai Facultății de Farmacie din Chișinău. Ceea ce am văzut a fost dorința lor comună de a fi mai bine, de a ști mai mult, și aceste lucruri într-o atmosferă de respect, de recunoaștere a calităților celor din jur, de vioiciune intelectuală. Toate acestea ne duc cu gândul la faptul că se probează, de fapt, gândirea lui Goethe: că universitățile sunt ca niște creuzete în care ne place tuturor să ne șlefuim prin atingerea spiritului tânăr.
Putem avea deci convingerea că farmacia, ca profesie, este pe mâini bune. Dacă toate profesiile au acest noroc, al unor studenți harnici, dedicați, exuberanți ca aceștia, atunci România este pe mâini bune!

Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu
Redactor-șef adjunct