În luna aprilie, în forul legislativ al ţării a fost adoptată Legea pentru modificarea şi completarea Legii farmaciei nr. 266/2008, conform căreia este permisă „vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a medicamentelor care se acordă fără prescripţie medicală din farmacii comunitare şi drogherii autorizate potrivit respectivei legi, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii”. Noua lege armonizează legislaţia românească cu Directiva UE 2011/62/ a Parlamentului European şi a Consiliului şi aliniază farmacia românească la practica europeană în domeniu.

Prin aceasta se face un nou şi important pas în digitalizarea activităţilor desfăşurate de entităţile farmaceutice menţionate în lege, răspunzând obiectivului privind prevenirea introducerii în lanţul legal de aprovizionare a medicamentelor falsificate avut în vedere de legiuitor. De altfel, un prim pas în acest sens a fost făcut în 2013, prin implementarea în România a sistemului de prescriere electronică a medicamentelor şi prin realizarea şi utilizarea dosarului electronic al pacientului într-un sistem informatic unic, instrumente electronice de lucru care şi-au dovedit în timpul scurs de atunci valoarea şi utilitatea practică.

Noul demers legislativ este unul firesc, în condiţiile în care utilizarea internetului este într-o continuă extensie, iar oamenii sunt tot mai mult interesaţi de accesarea a diverse site-uri pentru a-şi procura online informaţii (inclusiv despre sănătate şi medicamente), servicii, bunuri etc. Apariţia în „peisajul” farmaceutic a farmaciei online are particularităţile sale, determinate de însuşi caracterul specific al medicamentului şi de scopul utilizării sale. Dezvoltarea activităţii de eliberare şi livrare online a medicamentelor din farmaciile comunitare răspunde nevoii de eficientizare a activităţii acestora şi de creştere a profitului lor. În acelaşi timp însă, o farmacie comunitară care vinde/eliberează medicamente OTC prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale are obligaţia de a oferi pacienţilor o livrare sigură a acestora, fără compromiterea de orice natură a calităţii lor şi de a asigura o consiliere adecvată a pacienţilor care apelează la această cale.

Din punctul de vedere al pacientului, apelarea la serviciile farmaciei online are avantajul de a utiliza internetul ca mijloc convenabil de achiziţionare a medicamentelor la domiciliu, dacă pacientul nu poate merge la farmacie (din lipsă de timp, din motive de sănătate sau din comoditate), de a-şi cumpăra produsul oricând, de oriunde s-ar afla, beneficiind de o posibilitate de plată facilă etc. Este evident şi din cele câteva date expuse că farmacia online apare ca un instrument de forţă pe piaţa farmaceutică. În acest context, este logic să ne punem, cel puţin, următoarele întrebări:

  • Câte farmacii comunitare sau drogherii vor adera la ideea aplicării acestei legi?

  • Cum vor rezista farmaciile tradiţionale la concurenţa inevitabilă cu farmaciile online?

  • Cum vor percepe pacienţii farmacia online?

  • Cum vor suplini pacienţii absenţa acelei călduri umane a interacţiunii „face to face” cu farmacistul, în raport cu chestionarul online în care trebuie să completeze date personale sau referitoare la tratamente curente şi alte aspecte particulare?

  • Cât de empatic va fi schimbul prealabil interactiv (menţionat în lege) al pacientului cu farmacistul prin e-mail sau online?

În final, celor interesaţi de implementarea prevederilor recentei legi a farmaciei le doresc mult succes!