Sărurile Schüssler sunt remedii minerale, preparate după tehnica homeopată, care reglează din punct de vedere biochimic funcţionarea organismului.

Medicul german Wilhem Heinrich Schüssler, după 15 ani de practică medicală homeopatică, s-a dedicat studiului celor mai importante săruri anorganice care intră în compoziţia corpului uman şi a relaţiilor cantitative dintre ele, introducând în practica medicală o nouă terapie, cunoscută ca terapia cu săruri Schüssler.

Sărurile Schüssler se comportă în organism ca un „stimul“ care comunică celulei informaţii utile pentru a o face capabilă să asimileze în cantităţi mai mari sărurile anorganice (din hrană) necesare menţinerii echilibrului funcţional al celulelor. Ele nu suplinesc necesarul de săruri, ci influenţează doar prelucrarea celor existente. Modificarea conţinutului fiziologic al acestor săruri duce la manifestări de boală caracteristice, uşor de recunoscut clinic.

Schüssler a identificat 12 săruri minerale prezente în sânge şi ţesuturi denumite preparate funcţionale, fiecare dintre ele având o influenţă specifică asupra diferitelor funcţii ale organelor. Ulterior au mai fost identificate şi alte săruri cu activitate terapeutică, denumite preparate complementare.

Preparatele funcţionale

Calcarea fluorica                      Kalium sulfuricum

Calcarea phosphorica           Natrium phosphoricum

Calcarea sulfurica                   Magnesia phosphorica

Ferrum phosphoricum          Natrium sulfuricum

Kalium muriaticum                Natrium muriaticum

Kalium phosphoricum          Silicea

Principalele săruri utilizate în detoxifiere sunt:

Natrium sulfuricum

Kalium sulfuricum

Calcarea sulfurica

Prepararea remediilor din săruri Schüssler se realizează prin metoda de preparare homeopatică, în diluţiile D6 şi D12. Se pot găsi pe piaţa farmaceutică în mai multe forme farmaceutice: trituraţii, tablete, granule sau soluţii (picături). din cauza intoleranţei la lactoză a tot mai multor persoane, se preferă la ora actuală formele de granule (din zaharoză) şi picături (soluţii alcoolice).

Diluţiile homeopatice D6 sunt recomandate în general în acut, iar D12, în general în faza cronică de boală.

Natrium sulfuricum, sau sulfatul de sodiu, este denumită „sarea eliminărilor“

Rolul său în organism:

  • favorizează eliminarea reziduurilor metabolice, eliberează emonctoriile şi curăţă sistemul limfatic;

  • susţine şi detoxifică ficatul;

  • favorizeză eliminarea apei în exces, fiind un reglator al fluidelor din organism.

Este recomandată în afecţiuni (inflamaţii/infecţii) ale organelor emonctorii, secretorii şi excretorii (ficat, colecist, rinichi, intestin, piele, pancreas), îndeosebi în afecţiuni cronice/recidivante, care prezintă sau au prezentat secreţii gălben-verzui, purulente:

  • afecţiuni respiratorii, astm;

  • erupţii cutanate, abcese, răni vechi, ulceraţii, inflamaţii de tip acneic, psoriazis;

  • afecţiuni reumatice (cronice);

  • patologii digestive (hepatice, biliare, constipaţie cronică, diaree mucopurulentă);

  • patologie urogenitală;

  • edeme, retenţie de apă, obezitate;

  • co-adjuvant important în patologii trenante: micoze, infecţii urinare, diabet, astm, psoriazis etc.;

  • dureri de cap după consum de alcool.

Pacientul care necesită Natrium sulfuricum prezintă câteva caracteristici care înlesnesc alegerea remediului:

  • roşeaţă accentuată la nivelul pomeţilor, nasul roşu-albăstrui (de beţiv), de observat la persoanele care nu consumă alcool;

  • cearcăne, sclerele pot fi subicterice;

  • coloraţie verzuie/gălbuie în zona bărbiei, sau pe frunte, tâmple;

  • limba murdară, cu depozit de culoare verde închis sau maronie, gust amar în gură;

  • tendinţa la formarea de edeme;

  • pacient foarte friguros, chiar şi noaptea sub pătură;

  • tulburările se agravează dimineaţa, la umiditate, se ameliorează dacă vremea este uscată şi în camere cu aer uscat.

Natrium sulfuricum este recomandat persoanelor „intoxicate“, cu tendinţă la îngrăşare, retenţie hidrică. Pot prezenta răni/ leziuni care se vindecă greu, diverse secreţii galben-verzui, prezintă diferite patologii cronice sau recidivante.

Kalium sulfuricum, sau sulfatul de potasiu, este remediul inflamaţiilor cronice, important pentru eliminarea secreţiilor purulente din organism.

Are ca efecte principale:

  • eliminarea secreţiilor purulente din organism (acţiune importantă la nivelul ficatului, plămânilor, pielii, mucoaselor);

  • activarea schimburilor celulare şi transportul oxigenului în interiorul celulei (detoxifiere celulară, spre deosebire de Natrium sulfuricum care realizează o detoxifiere „extracelulară“);

Kalium sulfuricum este indicat în inflamaţiile cronice de orice tip, însoţite de expectoraţie/ secreţii purulente:

  • catar cronic/ purulent al conjunctivei oculare, sinusuri, faringe, nas, urechi, al mucoasei bronşice, plămâni;

  • erupţii cutanate, eczeme, psoriazis, scarlatină - faza finală a bolilor infecto-contagioase la copii etc. (sprijină formarea de celule noi la nivelul pielii);

  • inflamaţii cronice ale mucoaselor gastrointestinale, ale vezicii urinare;

  • afecţiuni hepatobiliare.

Caracteristici ale pacientului care necesită Kalium sulfuricum:

  • cearcăne maronii, pete maroniu-gălbui pe faţă, mai ales în jurul gurii, limbă cu depuneri gălbui-maronii;

  • prezintă secreţii cronice gălbui;

  • pacient obosit, friguros, depresiv;

  • tulburările se agravează seara, în camere închise şi calde, şi se ameliorează la aer curat, cu ferestrele deschise.

Persoanele cu patologie hepatică, cele cu aciditate crescută vor lua iniţial Natrium sulfuricum, pentru eliberarea emonctoriilor, şi apoi Kalium sulfuricum.

Calcarea sulfurica, sau sulfatul de calciu, este tot un remediu al afecţiunilor cronice purulente. Este ultima sare, dintre sărurile funcţionale, introdusă de dr. Schüssler.

Este foarte eficientă în afecţiuni purulente cronice.

Rolul în organism:

  • participă la distrucţia hematiilor moarte şi promovează formarea de noi globule;

  • absoarbe celulele moarte şi bacteriile, protejează de uzură ţesuturile delicate;

  • sprijină acţiunea de depurare a mucoaselor;

  • reglează metabolismul (stimulează catabolismul celular);

  • influenţeză ativitatea organelor sexuale (recomandat în infertilitate la femei).

Principalele indicaţii sunt:

  • abcese, pustule, carbuncule, furuncule, acnee recidivantă în forme grave;

  • rinite, sinuzite cronice, catar bronşic purulent, angine, otite purulente;

  • inflamaţii/infecţii oculare, dentare;

  • afecţiuni inflamatorii articulare, reumatism cronic;

  • infecţii urogenitale;

  • gastrite, ulcere;

  • dificultăţi de eliminarea a toxinelor la nivelul stomacului, ficatului, veziculei biliare, rinichilor şi intestinului.

Caracteristici ale pacientului cu Calcarea sulfurica:

  • pacient cu ten impur, acneic, sau tentă gri, cu pete gălben-maronii (pete de bătrâneţe);

  • coloraţie albastră în jurul ochilor, „faţă de alabastru“;

  • senzaţie de arsură la nivelul tălpilor;

  • persoană izolată, închisă, introvertă;

  • tulburările se agravează la umiditate, în camere calde şi la curenţi de aer, se ameliorează în aer liber.

Procesul de detoxifiere trebuie însoţit obligatoriu de o alimentaţie adecvată şi hidratare corespunzătoare pentru susţinerea eliminărilor de toxine din organism (uşoară alcalinizare – apă cu lămâie dimineaţa, antioxidanţi – ex.: extract de orz verde).

Pe parcursul tratamentului pot apărea reacţii adverse de tipul: cefalee, ameţeli, oboseală, febră, diaree, transpiraţii, erupţii, care sunt reacţii normale de eliminare a toxinelor.

Detoxifierea cu săruri Schüssler se poate asocia cu foarte bune rezultate cu administrarea de extracte gemoterapice (unitare sau complexe - cele din gama Polygemma detoxifiere).

Modul de administrare
a sărurilor Schüssler

În faza acută de boală se administrează 3 granule sau 10 picături (dacă medicamentul se prezintă sub formă de soluţie) din oră în oră până la modificarea simptomelor clinice. Administrarea se spaţiază apoi la 3-4 administrări/ zi, 3-4 zile, până la ameliorarea patologiei.

În faza cronică de boală se administrează 3 granule sau 10 picături, diluate într-un pahar de apă, din care se beau mai multe înghiţituri pe parcursul zilei.

Se pot administra una sau 2-3 săruri simultan. Administrările se realizează la 1-2 ore după mâncare.

Perioada de administrare poate varia de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcţie de severitatea simptomelor (uşoare - recente sau severe - cronice).