„Îmi doresc menţinerea activităţii neîntrerupte a SRIF și implicarea în promovarea patrimoniului naţional farmaceutic

Formează viitoarele generații de farmaciști, în calitate de conferențiar universitar și prodecan al Facultății de Farmacie din cadrul UMF „Carol Davila“, București. În același timp, conf. dr. farm. Adriana-Elena Tăerel este președintele Societății Române de Istoria Farmaciei și membru titular în Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române.

Povestim cu dumneaei despre trecut și viitor, dar și despre probleme acute ale prezentului, precum taxa clawback. „Consider că o taxă de peste 10% dezechilibrează întreaga activitate a factorilor implicați pe piața farmaceutică. Este de dorit ca, pe viitor, această taxă să fie eliminată“, declară conf. dr. farm. Tăerel.

Sunteți dedicată profesiei dumneavoastră, învățământului universitar, dar și istoriei farmaciei. Cum a început totul? Cum ați ajuns să alegeți această profesie?
M-am format firesc, în spiritul profesiei de farmacist, mama fiindu-mi modelul la care m-am raportat încă din copilărie: profesionalism, rigoare, dar și o deschidere permanentă față de problemele omului care ajunge în farmacie. 
În anii de studii universitare am devenit conștientă că aceste trăsături, care sunt definitorii pentru un farmacist, trebuie transmise și însușite de tinerii care aleg această profesie. A fost perioada în care am decis să mă dedic formării profesionale și umane a acestora, optând pentru o carieră în învățământul universitar. 
În privința istoriei farmaciei, am dorit să mă apropii de acest domeniu pentru că am simțit întotdeauna că noi, ca generație actuală, suntem doar o verigă a lanțului temporal: trecut, prezent, viitor. De asemenea, primind cu deschidere și responsabilitate lecțiile trecutului, putem să înțelegem mai bine prezentul și să generăm un viitor mai bun.

Directorul executiv al ARPIM, Dan Zaharescu, declara recent că doar prin dialog putem rezolva criza medicamentelor. Din punctul dumneavoastră de vedere, cum putem trece peste acest impas?
Da, este corectă această afirmație. Numai prin dialogul autorităților cu toți actorii implicați în domeniul medicamentului se pot găsi soluții sustenabile care trebuie să acționeze în beneficiul pacientului.
Este de dorit să se urmărească modificarea metodologiei de stabilire a prețurilor prin implicarea factorilor decizionali, pentru găsirea unor soluții optime, de echilibru, prin care furnizorii de medicamente să fie stimulați pentru distribuția acestora în România, iar pacienții să aibă acces rapid la medicamentele necesare.

Taxa clawback este contestată de mulți jucători din piața farma care susțin că, la valori de peste 15% ale taxei clawback, medicamentele inovatoare fără alternativă terapeutică riscă să devină nesustenabile. Cum credeți că ar trebui să abordeze autoritățile această situație?
Politica națională a medicamentului trebuie să aibă ca obiective principale accesibilitatea și disponibilitatea medicamentelor. Astfel, deciziile luate la nivelul autorităților au impact asupra asigurării asistenței cu medicamente. Taxa clawback este o piedică în activitatea producătorilor de medicamente a căror activitate se bazează pe resurse materiale mari, pentru a atinge standardele de calitate. 
Taxă clawback generează probleme privind accesul pacienților la terapiile de ultimă generație care nu au alternativă generică pe piața medicamentelor și care reprezintă, pentru mulți pacienți, singura opțiune în lupta cu boala. Creșterea taxei clawback ar duce la dispariția unor medicamente care se adresează unor arii terapeutice de bază (boli cardiovasculare și digestive, cancer, boli ale sistemului nervos central și ale aparatului respirator). Totodată, ar fi pusă sub semnul întrebării și disponibilitatea medicamentelor generice, ieftine și mai accesibile, pentru pacienții români.
Autoritățile trebuie să abordeze această problemă cu maximă responsabilitate. Consider că o taxă de peste 10% dezechilibrează întreaga activitate a factorilor implicați pe piața farmaceutică. Este de dorit ca, pe viitor, această taxă să fie eliminată și să se recurgă la alte mecanisme de impozitare.
Consider că taxa clawback prezintă un grad redus de predictibilitate, neavând o valoare clar stabilită și variind proporțional cu depășirea bugetului de referință alocat. Prin aplicarea acesteia ca procent fix și pentru alți furnizori de servicii medicale ar determina creșterea gradului de transparență și responsabilitate pentru sistemul sanitar. 
Ar putea fi luată în calcul introducerea unei taxe pentru produsele care sunt folosite în exces și care pot afecta sănătatea din cauza conținutului de zaharuri, cafeină sau alcool. Această taxă poate contribui la implicarea mai bună a pacientului în decizii privind propria sănătate și calitatea vieții.
Istoria României este plină de personalități care au marcat și inovat domeniul farmaceutic. Cum a reușit țara noastră să ajungă, între timp, în centrul unui impas al vaccinurilor și medicamentelor?
În prezent, România se confruntă cu o criză a vaccinurilor din schema națională de imunizare, problemă care nu trebuia să existe, ținând seama de trecutul nostru istoric. Sincopele în aprovizionare reprezintă unul dintre motivele care au alimentat campaniile antivaccinare, determinând astfel posibilitatea unor evoluții epidemice de anvergură.

De când sunteți implicată în activitatea Societății Române de Istoria Farmaciei (SRIF)? Ce vă propuneți să realizați în calitate de președinte al societății?
În cei 26 de ani de activitate continuă (din 1991 până în prezent), SRIF a urmărit realizarea obiectivelor propuse, respectiv colaborare și promovarea istoriei farmaciei în țară și în străinătate. Societatea a fost reprezentată cu lucrări la toate congresele naționale de farmacie, începând cu anul 1994 până astăzi. 
În cadrul SRIF au fost organizate, în România, 26 de reuniuni naționale anuale, un congres internațional (Sinaia, 2003) și patru colocvii internaționale. 
De la înființare, membrii SRIF au participat cu lucrări la toate congresele internaționale de istoria farmaciei: Praga (1991), Heidelberg (1993), Paris (1995), Stockholm (1997), Florența (1999), Lausanne (2001), Sinaia (2003), Paris (2005), Sevilia (2007), Viena (2009), Berlin (2011), Paris (2013), Istanbul (2015), Varșovia (2017).
În 2017, la nivel național, SRIF a organizat a 26-a Reuniune Națională Anuală cu participare internațională, la Drobeta-Turnu Severin, în perioada 25-27 mai. Tot în acest an s-a desfășurat la Varșovia (12-15 septembrie) cel de-al 43-lea Congres Internațional de Istoria Farmaciei, la care membrii ai SRIF au participat cu lucrări.
Avem onoarea ca cinci dintre membrii SRIF să facă parte din Academia Internațională de Istoria Farmaciei (Graziela Baicu, Honorius Popescu, Ana Carata, Elena Butnaru, Adriana-Elena Tăerel).
Ca președinte, îmi doresc menținerea activității neîntrerupte a SRIF privind colaborarea la nivel internațional și implicarea cât mai activă în promovarea patrimoniului național farmaceutic. Amenajarea unui muzeu deschis publicului este un obiectiv urmărit încă de la înființarea SRIF. Digitalizarea obiectelor aflate în Colecția conf. dr. farm. Zisi St. Fârșirotu“ din cadrul Facultății de Farmacie, reprezintă un alt obiectiv prin care se urmărește creșterea vizibilității patrimoniului. 

Care sunt satisfacțiile și provocările muncii dumneavoastră. de profesor și de prodecan al Facultății de Farmacie din cadrul UMF „Carol Davila“?
Problematica domeniului farmaceutic este complexă și dinamică, obligând permanent la găsirea și aplicarea de noi soluții. Formarea resursei umane este esențială, fiind fundamentul pe care ulterior se poate construi. 
M-am implicat în tot ceea ce presupune pregătirea studenților și am promovat performanța. În calitate de prodecan, pe problemele privind vizibilitatea facultății pe plan internațional am căutat oportunități pentru participarea la diferite programe de pregătire a studenților, a tinerilor cercetători (programul de mobilitate Erasmus, colaborarea cu Serviciului German de Schimb Academic – DAAD etc.).
Se poate spune că alegerea de a forma resursa umană reprezintă o provocare care aduce adesea satisfacții.

Cum sunt studenții Facultății de Farmacie de azi? Cum privesc aceștia profesia de farmacist? 
Studenții Facultății de Farmacie se formează teoretic și practic pe parcursul a cinci ani de studii, ultimul semestru fiind alocat exclusiv pregătirii practice. Prin diferite proiecte, viitorilor profesioniști li s-a oferit oportunitatea de a experimenta specificul activității din principalele locuri de muncă: farmacie comunitară, farmacie de spital, industrie farmaceutică, companii multinaționale, laboratoare de control al medicamentului etc.
S-a urmărit, astfel, distribuția forței de muncă în aceste domenii, precum și orientarea către piața muncii europene. Spre deosebire de colegii de la Facultatea de Medicină, emigrarea este mai puțin frecventă. 

Ce notă, de la 1 la 10, ați acorda sistemului medical românesc? Și de ce?
Evident, cu toții suntem asaltați de informațiile din mass-media care nu pun în fața sistemului sanitar românesc o oglindă măgulitoare, dar, pentru a nu ne plasa în derizoriu, întrebarea dumneavoastră implică stabilirea unui sistem de evaluare pe baza căruia să se realizeze o analiză complexă. Ulterior, rezultatele ar trebui comparate cu cele din alte țări, în special ale UE. 
Aveți un mesaj pe care doriți să îl transmiteți cititorilor noștri, farmaciști și medici?
Să aibă puterea interioară de a nu-și părăsi idealurile care i-au determinat să-și aleagă aceste profesii. 

Interviu realizat de 
Ana Dumbără