Johann Martin Honigberger – între mit și realitate

Johann Martin Honigberger este celebrul medic și farmacist sas din Brașov care a adus pentru prima dată homeopatia în India. Mircea Eliade l-a transformat în personaj de nuvelă în „Secretul doctorului Honigberger“, care a văzut lumina tiparului în anul 1940.

S-a născut în 1795 la Brașov și a pornit în căutarea descifrării secretelor naturii, ajungând în anul 1815 în îndepărtata Indie, unde va fi pentru o vreme medicul de curte al Maharajahului Ranjit Singh din Lahore (în Pakistanul de astăzi). Petrece 50 de ani în India, precum și în alte țări ale lumii, într-o serie de călătorii, dintre care cinci în Orient, una în Africa de Sud și trei în Europa.

În 1869 se întoarce în țară și la vârsta de 74 de ani moare, fiind îngropat în cimitirul evanghelic din orașul său natal, de care s-a simțit legat prin fire tainice întreaga viață.

Homeopatia și doctorul Honigberger

În cursul șederii sale în Rusia, are ocazia să vorbească cu medici germani care practicau deja metoda homeopatică și intuiește marea valoare a homeopatiei; de aceea, se hotărăște să meargă la Paris, în anul 1835, pentru a-l cunoaște pe însuși fondatorul homeopatiei și a afla cum se poate instrui în domeniu. Își procură cu această ocazie o trusă de remedii homeopatice de la un farmacist care îl aproviziona cu medicamente pe Hahnemann; unul dintre remediile din această trusă, Ipeca, îi va salva viața, câțiva ani mai târziu, în epidemia de holeră de la Viena. Ulterior, un alt remediu, Ignatia, îi va salva viața în mod miraculos, când se îmbolnăvește de ciumă, fiind în drum spre India.

Ne quid nimis – „Prea mult este la fel de periculos ca și prea puțin“

Deși Honigberger este cunoscut ca inițiatorul practicii homeopatiei în India, el era adeptul unei metode originale, pe care a numit-o sistemul medial, calea de mijloc dintre cele două metode principale de tratament ale vremii sale, alopatia și homeopatia.

În concepția sa, regula fundamentală de urmat pentru orice medic era aceasta: „Trebuie evitate, pe cât posibil, dozele mari de medicamente și administrate doar acelea care [...] cel puțin să nu facă rău“. În acest scop, în viziunea autorului, este necesar să se cunoască efectele medicamentelor, atât în doze mari, cât și în doze mici, fiind de datoria fiecărui medic să cunoască efectele terapeutice specifice ale dozelor mici.

Honigberger propune și o clasificare a substanțelor medicamentoase în trei clase, în funcție de posibilitatea de a le utiliza în doze mari, medii sau mici (tabelul 1).

Cel de-al treilea principiu al sistemului medial face referire la principiile medicinei experimentale pe care le sublinia și Hahnemann: cunoașterea din domeniul științei medicale este rezultatul experienței. Proprietățile medicamentelor se pot stabili numai ca urmare a verificărilor repetate și atente pe subiecții sănătoși și/ sau bolnavi.

Sistemul medial și concepția extrem de înțeleaptă și tolerantă a doctorului Honigberger sunt modele demne de toată atenția, la care ar trebui sa medităm și în zilele noastre. Medicina oficială, academică, ar avea mult de câștigat dacă medicamentele ar fi studiate și utilizate, astfel încât să își manifeste potențialul terapeutic în doza cea mai potrivită, în funcție de clasa căreia îi aparțin fiecare.
 

Secretul doctorului Honigberger

În nuvela lui Mircea Eliade, secretul personajului pare să fie dispariția sa misterioasă în teritoriul din Shambala, ținut magic despre care a scris un alt contemporan cu Honigberger, la rândul său un celebru călător transilvănean, Csoma Sandor, autorul primului dicționar tibetan și al primei gramatici tibetane.

Secretul doctorului Honigberger este mult mai simplu: este “secretul” unei vieți împlinite în slujba semenilor aflați în suferință; în acest scop, doctorul Honigberger a căutat și a practicat cele mai bune metode de tratament ale vremii sale, peste tot prin lume. De aceea, motto‑ul vieții sale ar putea fi: “Nulla re homo proprius accedit ad Deum, quam salute hominibus danda” (Nimic nu îl apropie mai mult pe om de Dumnezeu decât ajutorul dat semenilor pentru a-și redobândi sănătatea), cuvinte pe care le-a menționat în cartea sa, “Treizeci și cinci de ani în Orient”.
 

Aceste cuvinte au fost gravate pe placa memorială amplasată de către Societatea Română de Homeopatie pe mormântul său (figura 1) ce a fost descoperit recent, în anul 2013, în urma studierii arhivelor Bisericii Negre din Brașov, unde am făcut cercetări sub îndrumarea colegei noastre, dr. Andreea Hampel-Binder.

Ca un omagiu adus marelui om, de la a cărui naștere s-au împlinit anul trecut 220 de ani, Congresul Național de Homeopatie de anul acesta, ce se va desfășura la Brașov, îl are ca emblemă pe doctorul Honigberger, tema congresului fiind: „Homeopatia, de la Honigberger la Mileniul Trei“.

Readucând în atenție modele atât de minunate, care ne onorează (să ne reamintim că însuși Hahnemann a locuit pe teritoriu românesc, la Sibiu, vreme de aproape doi ani), sperăm ca homeopații din România – medici și farmaciști – să capete un nou imbold pentru a-și găsi calea spre o practică de succes, făcută cu altruism și dorință de perfecționare continuă.