Introducere
Substanţele care determină schimbări ale comportamentului, conştienţei şi dispoziţiei psihice sunt denumite substanţe psihoactive. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), substanţa psihoactivă este orice substanţă care introdusă în organism îi modifică acestuia percepţia, comportamentul, funcţiile motrice sau cognitive. Acestea includ, în principal, drogurile, scopul consumului fiind căutarea de senzaţii tari. Trăsătura comună a drogurilor din limbajul curent este aceea că sunt substanţe a căror utilizare este ilegală (heroina, cocaina) sau substanţe deturnate de la utilizarea legală; totuşi, unii specialişti denumesc droguri şi alte substanţe sau produse (alcool, tutun) legale şi relativ bine integrate social.
Utilizarea de droguri, în special de către tineri, a crescut dramatic în ultimii ani, pe plan mondial. Un fenomen relativ recent, dar în expansiune, atât în România, cât şi în străinătate, care s-a dovedit a fi popular printre tineri, este utilizarea aşa-numitelor „etnobotanice“ sau „droguri legale“. Ele sunt „noi substanţe psihoactive“ („new psihoactive drugs“ sau NPS) sau „substanţe noi cu proprietăţi psihoactive“ (SNPP).
Definirea termenilor
Dependeţa de droguri (toxicomania, toxicodependenţa) are caracter multifactorial, dinamic şi schimbător, afectând toate grupele de vârstă, dar predominant pe cea cuprinsă între 14 şi 35 de ani.
Etimologic, cuvântul „toxicomanie“ provine din grecescul „toxikon“ (otravă) şi „manie“ (nebunie) şi se referă în primul rând la consumul abuziv de stupefiante (opiu, morfină, cocaină), însă omul modern recurge la un număr tot mai mare de produse, în special sintetice, care dau naştere la toxicomanie. Toxicomaniile constituie o formă de intoxicaţie cronică prin autoadministrarea repetată de substanţe care produc euforie, stimulare, în general stare de satisfacţie sau perturbări senzoriale (iluzii, halucinaţii). Acestea justifică apariţia dependenţei de ordin psihic şi fizic faţă de efectele drogului.
Primii termeni oficiali atribuiţi toxicomaniei se referă la obişnuinţă (habituation) şi adicţie (addiction). Obişnuinţa se referă la utilizarea repetată a unui drog din dorinţa psihologică (fără existenţa semnelor de toleranţă sau abstinenţă). Termenul englezesc „addiction“ - dependenţă, într-un sens grosso modo - are etimologia în latinescul addicere, care în Dreptul roman desemna legătura între o persoană şi o alta sau cu un obiect, aflate în relaţia debitor - creditor. În Evul Mediu, termenul capătă sensul de devotat, dedicat, pentru a trimite ulterior la un viciu, la un prost obicei. Adicţia este o stare de intoxicaţie cronică sau periodică produsă prin consumul repetat al unui drog, caracterizată prin dorinţă conştientă, intensă de drog şi tendinţă de recădere. Este obiceiul, necontrolabil (impulsia), cu determinare psihologică şi fiziologică, de a utiliza o substanţă. Dependenţa de respectiva substanţă depăşeşte controlul voinţei.
Adicţia are o bază biologică, dar mecanismele implicate în proces sunt parţial cunoscute. Se creează dependenţă prin modificarea funcţiilor de recompensă din creier localizate în sistemul mesolimbic al dopaminei - acea parte a creierului responsabilă de mâncare, exerciţiu fizic, interacţiuni sexuale şi sociale. Substanţele adictive fac să fie eliberat în sinapse un „val“ de dopamină, care generează un plus de stare euforică, „de bine“.
ICD 10 (The 10th Revision of The International Classification of Diseases and Health Problems) defineşte sindromul de dependenţă ca un ansamblu de fenomene fiziologice, comportamentale şi cognitive în care folosirea unei substanţe sau a unei clase de substanţe dobândeşte o prioritate mult mai mare pentru un individ, faţă de alte comportamente care anterior aveau valoare mai mare(6, 7).
Conform ICD, sindromul de dependenţă este diagnosticat dacă cel puţin 3 din următoarele criterii de încadrare se manifestă într-o perioadă de 12 luni(7):
-
Dorinţă puternică sau compulsiune de a consuma substanţa.
-
Dificultăţi în controlarea comportamentului de consum al substanţei.
-
Stare de retragere (abstinenţă) la întreruperea sau reducerea consumului, manifestată prin sindrom caracteristic de abstinenţă sau prin consumul substanţei (sau al uneia înrudite) pentru a ameliora sau evita simptomele de abstinenţă.
-
Dovezi de toleranţă (concretizate prin creşterea dozelor).
-
Neglijarea progresivă a intereselor şi preocupărilor alternative, creşterea timpului necesar procurării, consumului sau revenirii din starea cauzată de efectele substanţei.
-
Persistenţă în consumul substanţei, în ciuda dovezilor clare de consecinţe dăunătoare.
Noi substanţe psihoactive („new psihoactive drugs“)
Substanţele noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP), comercializate sub denumirea de „droguri legale“, cuprind diverse droguri de sinteză noi:
-
canabinoide de sinteză
-
stimulante de sinteză de tip amfetaminic (amphetamine type stymulants, sau ATS)
-
catinone şi piperazine de sinteză
-
alte grupe noi de substanţe de sinteză analoage drogurilor existente
-
substanţe cu proprietăţi psihoactive din plante.
În ceea ce priveşte forma de prezentare, SNPP se împart în două mari categorii:
-
produse destinate fumatului, de tip „spice“. Acestea sunt amestecuri de plante şi substanţe chimice (cel mai frecvent canabinoide de sinteză)
-
pulberi prizabile sau injectabile, amestecuri de substanţe psihoactive de sinteză cu efect energizant sau halucinogen, comercializate sub diferite denumiri şi amestecate cu energizanţi cunoscuţi: cofeină, creatină etc. Majoritatea substanţelor identificate în aceste amestecuri aparţin clasei catinonelor şi piperazinelor(8, 10).
Pentru a eluda controlul, produsele sunt deseori etichetate fraudulos, ca „îngrăşământ pentru plante“, „sare de baie“, „substanţe chimice pentru cercetare“ şi sunt însoţite de declinări ale responsabilităţii, potrivit cărora nu sunt destinate consumului uman.
Noile substanţe psihoactive au început să fie comercializate la nivel internaţional online şi în magazine fizice în 2006. În România, acestea şi-au făcut debutul în ultima parte a anului 2008, în scurt timp devenind foarte populare în rândul tinerilor. Au cunoscut o creştere şi o diversificare accelerate în ultimii ani, cu scăderi şi reveniri determinate de implementarea măsurilor legislative de punere sub control. În România, un procent mai mare de consumatori care au început tratamentul pentru prima dată au raportat consumul de substanţe psihoactive noi ca drog principal (37%), comparativ cu cei care au raportat consumul de heroină (21%).
În România, în primele şase luni ale anului 2009, 278 persoane au avut nevoie de spitalizare, ca urmare a consumului de „etnobotanice“. Un procent semnificativ dintre aceştia au fost minori (de exemplu, 10 din 66 de cazuri în judeţul Iaşi şi 13 cazuri în Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti)(5).
Conform raportului anual al European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (EMCDDA), noile substanţe psihoactive sunt larg răspândite şi disponibile „într-un ritm fără precedent“. Conform aceluiaşi raport, în anul 2010 un număr record de noi droguri au fost raportate către EMCDDA şi Europol prin sistemul european de avertizare timpurie (EWS), respectiv un număr de 41 de substanţe noi au fost raportate pentru prima oară celor două agenţii în anul 2010(1).
O situaţie alarmantă o reprezintă evoluţia semnificativă a utilizării „etnobotanicelor“ pe cale injectabilă, riscurile asociate acestei practici fiind contractarea şi transmiterea de virusuri (HIV, hepatite virale) pe cale sangvină, prin utilizarea în comun a seringilor. Astfel, pe baza autodeclaraţiilor, se apreciază că mai mult de 1 din 3 consumatori de droguri injectabile sunt pozitivi la virusul hepatitei C, trei sunt pozitivi la virusul hepatitei B şi unul este pozitiv la HIV(8).
O serie de factori, printre care extinderea mijloacelor de comunicare, respectiv a Internetului şi a reţelelor sociale, libera circulaţie a mărfurilor şi a produselor comerciale în spaţiul european, preţul accesibil, pe fondul crizei economice, au condus la restrângerea pieţei mondiale a cocainei, heroinei şi canabisului şi la creşterea pieţei noilor substanţe psihoactive(1).
Sistemul european de avertizare rapidă privind SNPP
La nivel european, prin Decizia nr. 2005/387/JHA a Consiliului Europei a fost înfiinţat Sistemul european de avertizare rapidă privind noile amestecuri/ substanţe cu proprietăţi psihoactive (SNPP) apărute pe piaţă, gestionat în comun de European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction şi Europol, care utilizează reţeaua REITOX de Puncte Focale Naţionale şi o serie de alte resurse - laboratoare universitare/ specializate pentru analiza de risc a noilor substanţe identificate. România a aderat la acest sistem şi îl implementează începând din 2007(4).
Până în 2010 au fost notificate oficial prin sistemul de alertă rapidă peste 150 de substanţe psihoactive noi care în prezent sunt monitorizate. Majoritatea celor 41 de noi substanţe psihoactive identificate în 2010 sunt catinone sintetice sau canabinoide sintetice.
În 2013, prin sistemul de avertizare rapidă al UE au fost notificate 81 de substanţe psihoactive noi, 29 dintre acestea fiind canabinoide de sinteză şi 30 de compuşi care nu se încadrau în grupele chimice recunoscute. Au mai fost raportate 13 noi feniletilamine substituite, şapte catinone sintetice, o triptamină şi o piperazină. Astfel, numărul de substanţe monitorizate a crescut la peste 350(2).
Patru substanţe psihoactive noi au fost evaluate din punct de vedere al riscului, în aprilie 2014:
-
25I-NBOMe (2-(4-iod-2,5-dimetoxifenil)-N-[(2-metoxifenil)metil]etanamina; feniletilamină substituită, analog al 2C-I, cu efecte halucinogene)
-
AH-7921 (3,4-dicloro-N-[(1-dimetillamino)ciclohexilmetil]benzamida; opioid sintetic cu structură atipică, cunoscut sub denumirea de „doxilam“)
-
MDPV ((RS)-1-(Benzo[d][1,3]dioxol-5-il)-2-(pirolidin-1-il)pentan-1-ona, metilenedioxipirovalerona, drog cu proprietăţi stimulante, cu potenţă de 4 ori mai mare ca metilfenidatul; din 2004 comercializat ca „designer drug“ în produsele de tip sare de baie; a fost identificată în 99 de cazuri de deces)
-
metoxetamina (aril-ciclo-hexilamină înrudită structural cu ketamina; are efecte similare ketaminei, dar potenţă şi durată de acţiune mai mari).
În iunie 2014, aceste patru substanţe psihoactive noi au fost plasate sub control pe teritoriul Uniunii Europene.
Conform Raportului European privind drogurile (EMCDDA, 2015), în 2014 au fost depistate pentru prima dată 101 substanţe psihoactive noi (dintre care 31 de catinone sintetice, 30 de canabinoide sintetice, 13 compuşi neîncadraţi în clasele de substanţe monitorizate), ceea ce reprezintă o creştere de 25% faţă de anul 2013. Noile droguri care apar pe piaţă, în principal canabinoizii sintetici, drogurile stimulante, substanţele halucinogene şi opiaceele, imită substanţele clasice. Astfel, sistemul de avertizare rapidă al UE monitorizează în prezent peste 450 de substanţe psihoactive noi(3).
Principalele grupe de SNPP monitorizate prin sistemul de alertă rapidă
Fenetilaminele - substanţe cu efecte stimulante, entactogene sau halucinogene.
Exemple: substanţele sintetice ca amfetamină, metamfetamină şi MDMA (3,4-metilendioxi-metamfetamină), precum şi mescalina, care este un produs natural.
Triptaminele - substanţe cu efecte predominant halucinogene. Principalii reprezentanţi sunt compuşii naturali dimetiltriptamină (DMT), psilocina şi psilocibina (care se găsesc în ciupercile halucinogene), precum şi dietilamida acidului lisergic (LSD), care este un produs semisintetic.
Piperazinele sunt reprezentate de mCPP [1-(3-clorofenil) piperazină] şi BZP (1-benzilpiperazină), ambele substanţe fiind stimulante ale sistemului nervos central.
Catinonele au efecte stimulante. Principalii derivaţi ai catinonelor sunt metcatinona şi compuşii sintetici mefedronă, metilonă şi MDPV (3,4-metilendioxipirovaleronă). Catinonele se utilizează în moduri similare cu alte droguri stimulante, precum amfetamina şi MDMA (Ecstasy) şi sunt adesea interschimbabile cu acestea.
Mefedrona (4-metilmetcatinona), cunoscută sub denumirea de „cocaină legală“, este un drog de sinteză cu acţiune stimulantă şi euforizantă asemănătoare amfetaminelor şi cocainei. Din punct de vedere chimic, mefedrona este similară catinonei, principiul activ din frunzele de khat (Catha edulis).
A fost sintetizată în 1929, dar a devenit cunoscută în 2003. Până în 2007, mefedrona a fost comercializată pe Internet (ca „sare de baie“ sau „îngrăşământ de plante“) şi până în 2010 a fost semnalată în mare parte din Europa, fiind răspândită mai ales în Marea Britanie.
Mefedrona a devenit ilegală în Israel în 2008, apoi, în acelaşi an, în Suedia. În 2010, a fost interzisă în multe ţări europene, inclusiv în România, iar în decembrie 2010, UE a declarat mefedrona ilegală.
În 2010, mefedrona a devenit primul derivat catinonic evaluat în mod oficial din perspectiva riscurilor.
Conform rapoartelor oficiale (EMCDDA), mefedrona poate cauza probleme grave de sănătate şi poate duce la dependenţă; în Europa s-au înregistrat cazuri de deces asociate consumului de mefedronă. Nu are nici o valoare medicală demonstrată şi nici o utilizare legitimă cunoscută.
Se numără printre substanţele controlate în 15 ţări din UE: Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia, România, Suedia, Marea Britanie.
Canabinoidele de sinteză sunt similare, din punct de vedere funcţional (se comportă ca agonişti ai receptorilor canabinoizi), cu delta-9-tetrahidrocanabinolul (THC), principiul activ al canabisului. Ca şi THC, ele pot avea efecte halucinogene, sedative şi depresive.
Au fost dezvoltate în ultimii 40 de ani pentru folosirea ca agenţi terapeutici (în tratamentul durerii). Prezintă efecte psihoactive marcate.
La sfârşitul anului 2008, canabinoidele de sinteză au fost detectate în amestecuri de fumat - produse de tip „spice“, pe bază de plante (odorizante de cameră). Exemple de astfel de plante sunt: coriandru, coada leului, floare de lotus albastră, Maconha Brava („marijuana falsă“), fasolea de plajă (Beach Bean), Războinicul Indian (Indian warrior); produsele conţin şi aditivi aromatizanţi: vanilie, miere sau esenţă de trandafir. Exemple de produse tip „spice“: Spice Gold, Spice Silver, Spice Diamond, Yucatan Fire, Sence, Chill X, Smoke, Genie, Algerian Blend.
Amestecurile de plante destinate fumatului de tip „spice“ au fost comercializate pe Internet începând cu anul 2006. Au fost promovate ca „arome exotice“ sau, la noi în ţară, ca „plante destinate studiului etnobotanic“ şi nedestinate consumului uman. În scurt timp au apărut însă pe Internet declaraţii ale consumatorilor care descriau în cazul produselor „spice“ efecte similare canabisului. În decembrie 2008, Germania şi Austria au raportat identificarea în produsele „spice“ a compusului JWH-018, un canabinoiod de sinteză, obţinut în 1995 în scop experimental.
Structura chimică
Cannabinoide clasice: au inel dibenzopiran; ex.: HU-210 (Hebrew University; sinteza - R. Mechoulam)
Cannabinoide non-clasice
-
ciclohexilfenoli (CP): CP 59540, CP 47497 şi omologii n-alchil (sinteza compania Pfizer, 1970)
-
aminoalchilindoli (sinteza J.W. Huffman):
- naftoilindoli (ex.: JWH-015, omologul n-pentil JWH-018, JWH-073, JWH-398)
- naftilmetilindoli
- fenilacetilindoli (ex.: benzoilindoli, ex.: JWH-250) (compuşi JWH)
Studiul desfăşurat de EMCDDA a evidenţiat faptul că produsele „spice“ sunt disponibile pe site-urile naţionale în două treimi din statele membre ale Uniunii Europene. Accesibilitatea şi nivelurile reale de utilizare ale acestor produse sunt însă greu de evaluat. Produsele „spice“ sunt folosite cu precădere de către adolescenţi şi tineri.
În ţări precum Austria, Germania, Franţa, Luxemburg, Polonia, Lituania, Suedia şi Estonia au fost luate măsuri legale pentru interzicerea sau controlul produselor „spice“ şi a compuşilor înrudiţi. În România, amestecurile de tip „spice“ au început să fie căutate începând cu ultimele 4-5 luni ale lui 2008, având o creştere abruptă la sfârşitul anului 2009, iar în 2010, după introducerea măsurilor legislative, a fost înregistrată o scădere. Astfel, în România, a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă nr. 6 din 10 februarie 2010 prin care sunt interzise 36 de plante şi substanţe etnobotanice halucinogene. Printre acestea se numără: plante interzise - anumite specii de salvie (Salvia divinorum), anumite specii de mitragină (Mitragyna speciosa Korth (Kratom); ciuperci interzise - Amanita muscaria, Amanita pantherina, toate speciile din genul Psilocybe; substanţe interzise - LSA (amida acidului lisergic), ketamina, derivaţi de piperazină, sarea de baie (mefedrona).
Deşi sunt puţine date publicate privind efectele canabinoidelor de sinteză la om, primele rapoarte clinice arată că subiecţii prezintă simptome atipice pentru simpla utilizare de marijuana, incluzând agitaţie extremă, sincopă, tahicardie şi halucinaţii vizuale şi auditive. Deoarece în prezent există puţine date privind metabolismul şi toxicologia cannabinoidelor sintetice, nu se poate presupune că riscurile consumului sunt comparabile cu cele ale THC-ului şi canabisului şi există motive de îngrijorare că pot avea potenţial toxic şi de abuz mai mare(9, 11, 12).
Alte substanţe raportate sistemului de alertă rapidă sunt diferite substanţe derivate din plante şi substanţe psihoactive sintetice (de exemplu, indani, benzodifuraniluri, analgezice narcotice, derivaţi sintetici de cocaină, derivaţi ai ketaminei şi fenciclidinei), care nu aparţin în mod strict nici uneia dintre familiile anterioare. Acest grup include şi un mic număr de produse medicamentoase şi derivaţi.
Riscuri ale consumului de SNPP
Consumul de SNPP poate determina probleme grave de sănătate: scădere în greutate, anorexie, tulburări de personalitate, tulburări psihotice, insomnii prelungite, epuizare fizică. După o perioadă de timp variabilă şi în funcţie de calea de administrare, frecvenţa consumului şi stilul de viaţă al consumatorului, acestea pot cauza decesul. Deşi nu au fost confirmate în urma analizelor medico-legale (dată fiind capacitatea limitată de analiză), au fost raportate cazuri de consumatori de droguri injectabile care au decedat în urma trecerii de la heroină la „etnobotanice“(8).
Există tot mai multe date privind frecvenţa noilor substanţe psihoactive în cadrul urgenţelor spitaliceşti şi în legătură cu decesele cauzate de droguri în Europa. În 2014, s-au emis prin sistemul de avertizare rapidă al UE 16 alerte legate de noi substanţe monitorizate, multe dintre ele semnalând consecinţe negative grave, inclusiv decese. Reacţiile adverse acute recent raportate ale canabinoidelor sintetice asupra sănătăţii arată că, în anumite circumstanţe, consumul acestor substanţe ar putea să aibă consecinţe grave pentru sănătate, care pot merge până la deces.
Concluzie
În prezent, noile substanţe psihoactive sunt privite ca o provocare în derulare, nu numai pentru identificarea medico-legală şi toxicologică, dar şi pentru evaluarea riscurilor şi dezvoltarea strategiilor de control.