Auzim adesea cuvântul echilibru, utilizat în contexte foarte diferite.

Dacă ne referim la semnificaţia ştiinţifică, la sistemele fizice, fizico-chimice, găsim mai multe variante potrivite: „situaţia unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu-i schimbă starea (de mişcare sau de repaus)” sau ca „proprietate a anumitor sisteme de forţe de a nu schimba starea de mişcare sau de repaus a corpului asupra căruia se exercită”.

Noi nu suntem asemenea acestor sisteme. Starea noastră de echilibru se referă la linişte, armonie, stabilitate interioară. Avem nevoie de echilibru pe toate planurile. Plecând de la stările noastre interioare, de bucurie, nefericire, de plăcere sau neplăcere, tot ceea ce percepem în exteriorul nostru este trecut prin filtrul acesta.

Pe un fundament care este în echilibru se poate construi ceva care va fi stabil. Or, acesta este lucrul pe care ni-l dorim cu toţii, indiferent de profesie. Cu atât mai mult ca farmacişti.

Posibilităţile pe care le avem de a face bine în profesia noastră sunt nelimitate – dacă vrem să fie durabile, trebuie să le aşezăm pe principiile fundamentale ale vieţii.