Brăila, a city with a rich history and a diversified culture, has been an important center of not only economic and social development but also of intellectual development. In this context, the medico-pharmaceutical field made a significant contribution, forming outstanding personalities who made essential contributions. The present paper aims to outline some significant aspects of the life and activity of several personalities who have marked the history of the city and the country in this field: Dr. Constantin Hepites, Physician Eng. Ştefan Hepites, Prof. Dr. Mina Minovici, Dr. Nicolae C. Paulescu, Dr. Irina Codreanu, Pharmacist Gheorghe Faltis, Dr. Ana Aslan, Dr. Petre Teodorescu, Prof. Dr. Gheorghe Scripcaru, Pharm. Ion Bobaru.
Keywords
Brăila, medico-pharmaceutical personalities
Rezumat
Brăila, un oraş cu o istorie bogată şi o cultură diversificată, a fost de-a lungul timpului un important centru de dezvoltare nu doar economică şi socială, ci şi intelectuală. În acest context, domeniul medico-farmaceutic a avut o contribuţie semnificativă, formând personalităţi remarcabile care au adus contribuţii esenţiale. Prezenta lucrare îşi propune să creioneze câteva aspecte semnificative din viaţa şi activitatea câtorva personalităţi care au marcat istoria oraşului şi a ţării în acest domeniu: dr. Constantin Hepites, fizician ing. Ştefan Hepites, prof. dr. Mina Minovici, dr. Nicolae C. Paulescu, dr. Irina Codreanu, farmacistul Gheorghe Faltis, dr. Ana Aslan, dr. Petre Teodorescu, prof. dr. Gheorghe Scripcaru, farm. Ioan Bobaru.
Personalităţile brăilene din domeniul medico-farmaceutic prezentate în acest studiu documentar au fost listate în ordinea cronologică a anului naşterii (n.a).
1. Dr. Constantin Hepites (1804-1890)
Constantin C. Hepites – farmacist, medic, profesor, om de ştiinţă – a fost considerat şi cel mai longeviv şi renumit primar al Brăilei (1840-1856), de activitatea sa fiind legate trasarea străzilor, amenajarea Grădinii Publice, a parcului Monument şi a iluminatului public (felinare cu opaiţe) din oraşul dunărean (figura 1)(1).
Conform Legii comunale a lui Alexandru Ioan Cuza (lege care a introdus primarii în locul preşedinţilor oraşelor şi comunelor), primarul Brăilei era sprijinit de un consiliu local format din 11 membri aleşi pe criterii cenzitare(2), pentru un mandat de patru ani. În timpul mandatului său, Brăila a cunoscut transformări semnificative. Hepites a continuat planul de sistematizare a oraşului, au început studiile pentru construirea cheiurilor portului (o lucrare atribuită colonelului Vladimir Blaremberg, cumnatul domnitorului Alexandru Ghica) şi oraşul s-a extins dincolo de fostul şanţ al cetăţii (interesant este că aceste noi zone, numite „foburguri”, nu erau considerate parte din cetate şi, prin urmare, nu beneficiau de regimul porto-franco(3)).
Primele farmacii din Brăila(4,5,6,7)
Înainte de a deveni primar, Constantin Hepites era deja o personalitate respectată în Brăila. Absolvise Facultatea de Medicină şi Farmacie la Viena şi era un farmacist renumit, fiind primul proprietar (1832/1833) al unei spiţerii (denumite ulterior „farmacie”) cu firmă românească în oraş, numită „Farmacia la pajerea rumînească a lui Constandin Epites în Braila” (aceasta, cunoscută din 1854 sub numele de Aquila Română/La Pajura Română, includea şi un laborator de analize). În timp ce Constantin Hepites participa la dezvoltarea oraşului în diverse funcţii (profesor, preşedinte al municipalităţii, judecător, preşedinte al Eforiei Şcoalelor etc.), colaborarea farmaciei a fost preluată de George Kauffmes (din 1864), iar din 1884, de către Anton Drumer.
A doua farmacie – Asclepios – a fost a lui Iosif Sarmeli în 1841 (probabil pe Strada Regală, redenumită ulterior: Calea Bucureştilor – Str. Republicii – Str. Mihai Eminescu – Str. 1 Decembrie 1918) (figura 2)(6).
A treia farmacie particulară – Minerva – era localizată în imobilul lui Iacob Bolehover, de pe strada Regală (str. M. Eminescu, colţ cu strada Goleşti), construit undeva între 1830 şi 1850 (după eliberarea Brăilei de sub stăpânirea otomană – 1828). Iniţialele proprietarului, „I.B.”, se pot vedea şi astăzi în medalionul dintre cele două balcoane (figura 3)(7).
Farmacia, înfiinţată în 1853, aparţinea lui Rudolf Scharmelly (licenţiat în farmacie la München în 1853), care a lăsat-o fiului său Mihai. A fost arendată de Adolf Frischmann (cu diplomă la München, care provenea dintr-o familie de farmacişti cu tradiţie în Europa); acesta o va cumpăra în 1880. Colaborator cu Frischman apare şi farmacistul Eduard Leopold Fabini (tot cu diploma obţinută în Germania), ambii foarte apreciaţi de locuitori. După Fabini, următorul proprietar a fost Nicolae Filoti (1890). În vara lui 1903 a fost luată în arendă de Mihail Pantely Stanciu (farmacist deputat independent în Parlamentul de la Iaşi şi în primul Parlament naţional-ţărănist – 1918). Acesta o va cumpăra în 1921 de la Aurelia N. Filotti şi o va conduce până la naţionalizarea comunistă. Clădirea este cunoscută de toţi brăilenii, în special datorită zecilor de cărţi poştale editate (tradiţia farmaciei s-a păstrat până în zilele noastre, astăzi funcţionând în acelaşi spaţiu Farmacia nr. 15, care aparţine societăţii farmaceutice Hepites S.A. Galaţi).
Pe la 1860 a existat şi farmacia lui Iconomu, „farmacie cu hrisov domnesc”, care a funcţionat doar o scurtă perioadă. Cunoscută prin 1864 pe str. Galaţi nr. 4 era şi farmacia Union, proprietatea lui Ion Vasilescu (care în 1875 devine FarmaciaCurţii Regale)şi se va muta pe str. Regală nr. 2, în clădirea construită în 1858 de arhitectul Italian Zambetti pentru farmacistul grec Sofocle Rasty Petzalis (licenţiat la Atena în 1857, socrul lui Mina Minovici), care locuia la etaj, iar la parter avea o farmacie, la început cu numele de Farmacia Esculap. În fara bold farmacia va fi transferată ginerelui (prof. Mina Minovici), sub numele Farmacia Curţii Regale. Clădirea va fi donată familiei Minovici, care o va vinde în 1921 colonelului farmacist C. Ionescu-Berechet (editor al revistei Farmacia română, preşedintele Colegiului Farmaciştilor Brăila, mai târziu senator). În 1948, clădirea a fost naţionalizată, iar familia Berechet, alungată. Retrocedată după 1996, clădirea a fost cumpărată de Primăria Brăila în 2007 şi găzduieşte Teatrul „Maria Filotti” (figura 4)(6).
În 1891 începe să funcţioneze Farmacia comunală la Spitalul orăşenesc (farmacist, Ştefan Bărzănescu).
Cea de-a şaptea farmacie se deschide în 1897 (pe str. Galaţi nr. 47), sub patronajul farmacistului Ion Faltis (care profesase anterior la Slatina şi Râmnicu-Sărat), sub denumirea de Farmacia „Dr. Davila” (clădire construită de Constantin Dumitrescu) (figura 5 a)(5). Farmacistul Faltis a cumpărat imobilul în 1915, cu subsol, prăvălie şi locuinţă la etaj, schimbând numele în Farmacia „Faltis”. Naţionalizată în 1949, îşi va schimba numele în Farmacia nr. 29. Din 1992, noul proprietar (farmacist Ion Bobaru), revine cu vechiul nume, „Farmacia Faltis” (pe str. Galaţi nr. 29, unde se păstrează o parte din inventarul farmaceutic, mobilier şi cărţi; la renovarea din 2013, intrarea a fost schimbată de pe colţ în lateralul clădirii) (figura 5 b)(6).
Pe lângă farmacişti brăileni cunoscuţi precum Anton Drumer, Eduard L. Fabini, Sofocle Petsalis, N. Negrescu sau George Kauffmes, îl găsim şi pe N. Jaja (acesta deja avea diplomă românească). Nicolae Jaja va fi proprietarul FarmacieiAurora Carpaţilor, cu sediul pe Calea Regală nr. 73 (deschisă în toamna lui 1899 într-o clădire renovată, cu instrumentar adus din Austria). Această farmacie va rămâne familiei (în 1940 proprietar era Nicolae N. Jaja). Tot pe Calea Regală, la nr. 84 era FarmaciaNaţională, a farmacistului F. Mayer (din 1916, proprietatea lui Alexandru Malcoci). După 1905 s-au mai deschis farmaciile: „Sf. Spiridon” pe str. Călăraşi – proprietar Ion Damian (Farmacia nr. 8 de astăzi) şi Farmacia Nouă, de pe Str. Victoriei nr. 1 – proprietar Nihail Şchiopul.
La începutul războiului, în 1916, existau farmaciile:
Aurora Carpaţilor – str. Regală nr. 73 (proprietar N. Jaja)
Sf. Spiridon – calea Călăraşi (proprietar Ion Damian)
La Salvatoru – str. Regală nr. 55 (proprietar N. Bârzănescu)
Farmacia Nouă – str. Victoriei nr. 1 (proprietar M. Şchiopul)
Farmacia „Dr. Davila” – str. Galaţi nr. 35 (proprietar Ion Faltis)
Farmacia Naţională – str. Regală nr. 66 (proprietar A. Malcoci)
Minerva – str. Regală/actualmente str. M. Eminescu nr. 26 (proprietar M. Pantely)
Aquila Română – str. Galaţi nr. 3 (proprietar N. Lăzărescu)
Famacia Curţii Regale – str. Regală nr. 2 (proprietar P. Clekner).
După război (fara bols) apar o multitudine de farmacii în Brăila, cum a fi:
Farmacia nr. 10 – Hygiea – str. Călăraşi nr. 6 (proprietar D. Isacu)
Farmacia Poporului (proprietar P. Constantinescu)
Farmacia Speranţa – str. Galaţi nr. 83 (proprietar N. Basânceanu),
Farmacia Victoria – str. Victoriei nr. 9 (proprietar farm. Gabriela Focşa)
Farmacia „Sf. Gheorghe” – str. Victoriei nr. 38 (proprietar T. Bălănescu)
Farmacia „Dr. Bebe” – str. Sf. Constantin nr. 10 (proprietar S. Rosenstein)
Farmacia „M. Filipescu” – str. N. Filipescu nr. 78 (viitoare C. Călăraşilor)
Farmacia Centrală – piaţa Sf. Arhangheli nr. 10 (proprietar P. Clekner).
Farmacistul P. Clekner a luat în arendă şi Farmacia Curţii Regale de pe str. Regală (actualmente str. Mihai Eminescu) nr. 2. Pe strada Regală mai funcţiona şi farmacia lui Alexandru Simatu, care se va muta în 1926 pe str. N. Filipescu (Călăraşi), colţ cu Str. Malului. Majoritatea farmaciilor vor fi naţionalizate în 1949(6). [sursă: muzeograf Elena Ilie]
C. Hepites şi prima Farmacopee Română(8,9)
Deşi cunoscut şi respectat în Brăila, pentru o perioadă (1857-1864), Constantin C. Hepites s-a mutat la Bucureşti, unde a devenit profesor la Catedra de Materia medica, Fizică şi Chimie medicală de la Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie – creată de Carol Davila. Ulterior a fost medicul Carantinei şi Şef al serviciului ştiinţific din Direcţia Sanitară, calitate în care a coordonat redactarea primului reţetar farmaceutic – esenţial pentru standardizarea preparatelor farmaceutice din România, unul dintre primele din Europa.
Până în 1862, medicamentele preparate în farmaciile din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească erau realizate conform Farmacopeii Austriece. Această situaţie s-a schimbat odată cu publicarea primei ediţii a Farmacopeii Române, în 1862, sub coordonarea farmacistului brăilean Constantin C. Hepites (era o ediţie bilingvă, în română şi latină, la a cărei redactare s-a folosit un limbaj modern). Această lucrare esenţială, aprobată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a standardizat preparatele farmaceutice şi metodele de fabricaţie utilizate în România, stabilind norme stricte pentru siguranţa şi eficacitatea medicamentelor preparate, contribuind astfel la dezvoltarea semnificativă a farmaciei şi medicinei în ţară (figura 6)(8).
Pe lângă activitatea sa în medicină şi farmacie, Hepites a scris şi un tratat cu titlul Istoria naturală (1835), un manuscris (care se găseşte la Biblioteca Academiei Române) datat tot din 1835, redactat cu caractere chirilice (sub forma unui proiect de articol intitulat „Însemnări asupra pietrelor meteorice şi asupra puţurilor artesiene”) şi manuale de botanică, precum Manual de botanică silvică (1861) şi Botanică (1862). După perioada petrecută la Bucureşti, Constantin Hepites s-a întors la Brăila, unde a preluat funcţiile de preşedinte al Comitetului de Iniţiativă al Bibliotecii şi Muzeului din Brăila. A murit la Brăila, în 1890, la vârsta de 86 de ani(9).
2. Ştefan Hepites (1851-1922)
Ştefan Hepites, unul dintre cei opt copii ai lui Constantin Hepites (născut pe 5/17 februarie 1851 la Brăila), a continuat tradiţia de excelenţă ştiinţifică a familiei. Nu doar fiul unui tată excepţional, Ştefan s-a remarcat ca fizician, inginer şi meteorolog, fiind recunoscut pentru contribuţiile sale ştiinţifice semnificative la dezvoltarea metrologiei, meteorologiei, astronomiei şi seismologiei.
Deşi fiu al farmacistului Constantin Hepites, a ales o altă cale, fiind atras încă din liceu de ştiinţele exacte. A început studiile în oraşul natal şi le-a continuat la Gimnaziul „Matei Basarab”, iar apoi la Şcoala Militară din Bucureşti, unde a terminat ca şef de promoţie. Datorită rezultatelor sale remarcabile, a fost trimis la Bruxelles pentru studii suplimentare, obţinând titlul de doctor în ştiinţe fizice şi matematice. Aici a descoperit pasiunea pentru astronomie. După revenirea în ţară, în 1875, a fost numit inginer al portului Brăila, ocupându-se de construcţia cheiurilor. În 1877 a participat la Războiul pentru Independenţă ca locotenent de artilerie. După război a înfiinţat prima staţie meteorologică din Brăila şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române la doar 29 de ani. A instalat 11 staţii meteorologice şi a fost numit în diverse funcţii, inclusiv inginer la Ministerul Lucrărilor Publice şi profesor de fizică la Şcoala Militară de Artilerie.(10,11)
În 1880 a publicat primele lucrări în domeniul astronomiei şi a devenit membru al Comitetului pentru Generalizarea Aplicării Sistemului Metric în România. În 1884 a fondat un serviciu de meteorologie şi a pus bazele Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei (WMO). În 1889 a fost numit director al Serviciului Central de Măsuri şi Greutăţi, reprezentând România la prima Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi. A adus în ţară prototipurile naţionale pentru masă şi lungime, inclusiv kilogramul prototip naţional nr. 2 şi metrul-etalon. A continuat să îmbogăţească dotările ştiinţifice ale României cu diverse echipamente de măsurare şi observare (figura 7)(11).
A devenit membru titular al Academiei Române în 1902 şi a servit ca vicepreşedinte al acesteia în perioadele 1910-1913 şi 1919-1921.
A fost ales membru al Comitetului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (CIPM) şi a fondat prima staţie seismică, pe dealul Filaret, publicând lucrări de referinţă în domeniile astronomiei, meteorologiei şi seismologiei. În 1915 a iniţiat sondarea atmosferică cu baloane-pilot, iar în 1920 a contribuit la crearea Institutului Meteorologic Central.
Ştefan C. Hepites a murit pe 15 septembrie 1922 (la vârsta de 72 de ani) la Brăila şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Viaţa şi activitatea sa rămân un exemplu de dăruire, iar contribuţiile sale fundamentale au stabilit cadrul pentru dezvoltarea ulterioară a ştiinţei româneşti. Deşi este cunoscut mai ales pentru activitatea sa în meteorologie, Ştefan Hepites a fost implicat şi în cercetări referitoare la influenţa condiţiilor climatice asupra sănătăţii, un domeniu crucial în contextul epidemiilor şi al sănătăţii publice, în general. A fost recunoscut pentru contribuţiile sale în domeniul sănătăţii publice şi al climatologiei medicale. Prin activitatea sa, Ştefan Hepites a avut o influenţă majoră asupra dezvoltării oraşului Brăila. A continuat moştenirea familiei, având un impact profund şi durabil asupra dezvoltării ştiinţei şi sănătăţii publice în România. Astfel, familia Hepites a contribuit semnificativ la progresul unor domenii esenţiale precum medicina, farmacia, meteorologia şi urbanismul(10,11).
Studiul documentar va continua cu prezentarea următoarelor personalităţile brăilene din domeniul medico-farmaceutic:
prof. dr. Mina Minovici (1858-1933)
dr. Nicolae C. Paulescu (1869-1931)
dr. Irina Codreanu (1885-1940)
farmacist Gheorghe Faltis (1886-1953)
dr. Ana Aslan (1897-1988)
dr. Petre Teodorescu (1929-1997)
prof. dr. Gheorghe Scripcaru (n. 1930)
farmacist Ion Bobaru (n. 1950).
Autori pentru corespondenţă: Conf. dr. farm. pr. Gabriela Vlăsceanu E-mail: ga.vlasceanu@yahoo.com
CONFLICT OF INTEREST: none declared.
FINANCIAL SUPPORT: none declared.
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.
Ionescu C. Drept constituţional şi instituţii politice. Editura All Beck, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2004, p.260-261.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Port_liber
https://biblioteca-digitala.ro/reviste/analele-buzaului/07-analele-buzaului-buletin-muzeul-judetean-buzau-VII-2015_092.pdf (Farmacie şi cartografie) (sursă: – pr. Paul Iuliu Negoiţă).
https://www.facebook.com/groups/670638270542895/posts/755311492075572/?paipv=0&eav=AfZ0rlEXofR_Fghtd3COw6QFY5x_gNUewW_2ii5pmRhUBrkSuS3jBMQAmeVfIAAGEJ0&_rdr (Sursa – muzeograf Elena Ilie
Munteanu I. Povestea unei străzi: Regala, Ioan Munteanu – Stradele Brăilei, I.C. Filitti – Primii ani de organizare ai Brăilei după eliberarea de sub turci; sursă: Radu Bogdan.