Primum non nocere

Ne aducem aminte încă din facultate că, deşi tratarea bolilor prin diferitele mijloace are ca scop beneficiul pacientului, acestea nu aduc cu ele doar bine. Suntem supuşi unor riscuri inevitabile, chiar dacă atunci când sunt gândite şi aplicate se urmăreşte ca acea combinaţie de procese, tehnologii şi interacţiuni medicamentoase să nu facă rău. Din fericire, acest tip de probleme pot fi prevenite. În acest scop, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat încă din 2017 un program la nivel global – Medication without harm –, prin care şi-a propus scăderea cu 50% a efectelor adverse care nu sunt inevitabile, într-un termen de cinci ani.

Între etapele în care se poate interveni în procesul care începe de la prescrierea medicamentelor şi se încheie cu administrarea acestora omului bolnav, se regăsesc comunicarea şi angajarea (implicarea) pacientului respectiv, pentru ca transferul – atât al medicamentelor, cât şi al tuturor informaţiilor care sunt necesare – să fie corect şi complet.

Farmaciştii au acest rol esenţial, prin care inteligenţa umană, cu toate elementele ei componente, este prezentă: elementele verbale, cele relaţionale şi de a acţiona cu înţelepciune şi compasiune.

Putem aplica în fiecare moment al zilelor noastre, ca un motto, la mai mult de 200 de ani de la formularea lui, principiul: „Să faci cât de mult bine poţi, prin toate mijloacele prin care poţi, în toate modurile în care poţi, în toate locurile unde poţi, în orice moment poţi, pentru cât de mulţi oameni poţi, cât de mult timp poţi.”

Până la preluarea strategiilor gândite şi transmise pe căi oficiale, fiecare dintre noi putem face în mod natural aceste lucruri simple, dar cu efecte care se văd în timp şi care ne pot duce la schimbarea percepţiei asupra a ceea ce face şi ştie un farmacist.