Produse pentru îngrijirea copilului

Introducere

Creșterea armonioasă, precum și dezvoltarea somatică și psihică a copilului⁽¹⁾ depind de grija acordată acestuia în primii ani de viață. Este bine cunoscut faptul că stilul de viață al copilului influențează sănătatea viitorului adult.
Există frecvent situații în care este imposibilă alăptarea pe cale naturală⁽²⁾. În aceste cazuri, se apelează la utilizarea tetinelor și a biberoanelor, care sunt necesare pentru alimentarea nou-născutului (cu vârsta mai mică de o lună) și a sugarului (cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 luni). Tetinele, suzetele și biberoanele sunt denumite generic produse de puericultură. Farmaciile comunitare comercializează o gamă variată de produse necesare îngrijirii copilului și accesorii pentru utilizarea acestora.
O importanță deosebită se acordă confecționării produselor de puericultură. Cel mai frecvent se folosesc siliconul și latexul, materiale care trebuie să corespundă standardelor și normelor internaționale în vigoare în ceea ce privește eliberarea substanțelor toxice⁽³⁾. Este de preferat utilizarea siliconului, care are un aspect estetic, este ușor de sterilizat și micșorează presiunea asupra dinților și a gingiei. În schimb, elastomerii sau cauciucul natural, pe lângă aspectul mai puțin estetic, sunt adesea responsabili de apariția afecțiunilor digestive cauzate de substanțele toxice pe care le eliberează (substanțe N-nitrozabile și N-nitrozamine).
Un rol deosebit de important în alegerea corectă a produselor adecvate vârstei și stării de sănătate a copilului îl are farmacistul din farmacia comunitară. Prin competențele profesionale pe care le deține, farmacistul are un rol important în consilierea mamei privind modul de utilizare și întreținerea acestor produse.

Tetinele

O alternativă la alăptarea pe cale naturală o reprezintă utilizarea tetinelor. Alegerea tetinei adecvate alimentării copilului îi revine mamei⁽⁴⁾ și este influențată de o serie de factori, cum ar fi forma tetinei, natura materialului din care este confecționată, vârsta sugarului, tipul de aliment utilizat și viteza de curgere a acestuia prin orificiul tetinei.
Utilizarea tetinelor din cauciuc natural datează din secolul al XIX-lea⁽⁵⁾, fiind un material preferat datorită proprietăților sale apropiate sânului mamei. Prima tetină din cauciuc a fost brevetată în anul 1845 de către Elijah Pratt. Ulterior, s-a renunțat la primele modele de culoare neagră cu miros neplăcut, acestea fiind colorate în alb, în nuanțe de maro și roșu, cu ajutorul compușilor cu plumb. În timp, tetinele din cauciuc au fost înlocuite cu tetine din plută, inodore.
Tetinele comercializate în farmaciile comunitare sunt confecționate din silicon sau din cauciuc. Tetinele din silicon au un aspect estetic, sunt transparente, inodore și incolore. Tetinele confecționate din cauciuc sau latex sunt rezistente, fiind recomandate după apariția dentiției. Modificarea culorii sub acțiunea luminii reprezintă unul dintre motivele pentru care tetinele din cauciuc se pot folosi doar câteva săptămâni, după care se aruncă și se înlocuiesc⁽⁶⁾. Alimentarea copilului cu tetine de cauciuc este de preferat, deoarece cauciucul natural permite alungirea acestora și adoptarea unei forme asemănătoare cu forma anatomică a sânului mamei. Aceste tetine au fost denumite ortodontice, fiind recomandate pentru hrănirea copilului în primele două luni de viață. Se mai pot utiliza și tetine rotunde, care au o formă alungită, tetinele cu gât larg și tetinele cu ciocuri, pentru hrănirea cu lichide vâscoase.
Vârsta sugarului reprezintă un criteriu important în vederea alegerii tetinei potrivite. Astfel, sugarilor cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 luni le sunt recomandate tetinele talia 1 cu curgere lentă, iar tetinele talia 2 sau tetinele universale se utilizează pentru hrănirea sugarilor cu vârsta mai mare de trei luni, datorită ­curgerii medii pe care o asigură. După împlinirea vârstei de șase luni, sugarii pot primi hrana diversificată cu alimente semisolide sau cu lichide mai vâscoase (supe-creme), tetinele talia 3 cu curgere rapidă fiind adecvate utilizării în acest scop. Dimensiunea orificiului tetinei se alege în funcție de vârsta sugarului și de consistența alimentului utilizat. Nu se aleg tetine cu orificiile prea mari, pentru a evita înecarea copilului, și nici tetine cu orificii prea înguste, care necesită un efort suplimentar la supt⁽⁶⁾. Pentru ceai și sucuri din fructe se recomandă utilizarea tetinelor cu orificiul mic, care asigură o curgere lentă. Laptele se poate administra cu ajutorul tetinelor cu orificii medii sau cu curgere medie, care au un flux normal, fiind astfel create încât să imite perfect fiziologia mamelonului mamei și să dea copilului senzația unei alăptări naturale. Tetinele cu orificiile mari, în formă de x sau cu curgere variabilă, sunt prevăzute cu un orificiu anti‑curgere. Acesta se deschide prin aplicarea presiunii pe tetină, iar debitul de curgere se poate adapta prin poziționarea sa. Tetinele cu curgere variabilă sunt destinate hrănirii copilului după diversificarea alimentației.
Debitul laptelui și cantitatea de aer înghițită de sugar în timpul hrănirii se pot regla cu ajutorul unor valve adaptate la tetinele din cauciuc. Pătrunderea aerului prin supapă în timpul hrănirii ușurează efortul copilului, evită apariția colicilor și regurgitarea alimentelor. Acest tetine sunt etanșe și au fost denumite tetine air control. După diversificarea alimentației cu supe și alimente vâscoase, tetinele se pot înlocui cu ciocuri din silicon⁽⁶⁾.
Palatul fisurat (gura de lup), despicătura de buză (buza de iepure) și anchioglosia (limba fixată) sunt cele mai frecvente tipuri de malformații congenitale care apar la nou-născuți. Asigurarea unei alimentări adecvate a copilului cu malformații ale cavității bucale se realizează cu ajutorul unor tetine speciale. În acest sens, se utilizează tetine moi, confecționate din latex sau din silicon, cu baza largă, mai lungi, prevăzute cu o valvă care asigură debitul constant al laptelui și o deglutiție lentă. Tetinele speciale au rolul de a dezvolta reflexul de supt al sugarului cu malformații ale cavității bucale și previn apariția colicilor.
O atenție deosebită trebuie acordată asigurării alimentației sugarului în condiții igienice, precum și modului de utilizare și de întreținere a tetinelor, care se spală și se sterilizează⁽⁷⁾ înainte și după fiecare utilizare. Produsele se spală cu detergent de vase, se clătesc din abundență și se fierb trei minute sau se sterilizează în sterilizator. Tetinele se înlocuiesc cu altele după două luni de utilizare, în vederea evitării apariției uzurii materialului din care sunt confecționate.

Suzetele

Suzeta este un produs care asigură confortul sugarului, dat fiind faptul că prin supt copilul se liniștește singur. În ceea ce privește justificarea utilizării suzetei, există păreri pro și contra, care au provocat controverse în lumea medicală. Suzeta este compusă dintr-o tetină cu dimensiuni mici, fără orificiu⁽⁶⁾. Pentru a evita înghițirea tetinei de către copil, aceasta este fixată pe un disc din material plastic.

Primele prototipuri ale suzetei datează din Evul Mediu, perioadă în care sugarii din familiile înstărite erau liniștiți cu ajutorul suzetelor din argint sau coral. Ulterior, din cauza numeroaselor accidente provocate de duritatea metalelor, s-a renunțat la utilizarea lor. În schimb, în familiile sărace se utilizau bucăți de pânză cusute sub formă de săculețe, care se umpleau cu pâine, carne, pește, laudanum, semințe de mac sau zahăr, iar în țările cu climă rece săculețele erau umplute cu bucăți de grăsime. Aceste practici au provocat numeroase accidente și decese survenite prin sufocarea bebelușilor în timpul somnului⁽⁵⁾. Pe de altă parte, într-o epocă cu igienă precară, săculețele erau confecționate din rufe murdare infectate cu paraziți sau erau umezite cu saliva mamei, adesea purtătoare de boli venerice. Începând cu secolul al XIX-lea, odată cu diversificarea materiilor prime obținute prin sinteză, au început să fie confecționate primele suzete din cauciuc natural, ulterior din latex. Tetinele din cauciuc natural au fost utilizate un timp îndelungat, datorită faptului că acest material este moale, se poate alungi și poate lua forma anatomică a sânului mamei. La ora actuală se folosesc și tetinele din cauciuc, care sunt estetice, ușoare, fiind de cele mai multe ori preferate de copil în detrimentul tetinelor din cauciuc.
În ceea ce privește alegerea suzetei, de cele mai multe ori părinții primesc informații contradictorii. Cert este faptul că utilizarea nu se face la întâmplare⁽⁸⁾. Medicii recomandă folosirea suzetei până la vârsta de un an, iar renunțarea se face în mod treptat.
Utilizarea suzetei este avantajoasă⁽⁹⁾ prin faptul că ajută la liniștirea copilului, datorită reflexului de a suge, care îi conferă sugarului o stare de bine. Pe de altă parte, utilizarea suzetei în timpul somnului împiedică obstrucționarea faringelui și scade riscul de asfixiere a copilului. Astfel, poziționarea corectă a limbii previne apariția sindromului morții subite a sugarului.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă utilizarea suzetei pe o perioadă scurtă, din cauza efectelor negative⁽⁹⁾ pe care folosirea sa îndelungată le poate avea asupra sănătății sugarilor. Utilizată pe termen lung, suzeta scade capacitatea copilului de a învăța să se liniștească singur. Modificarea echilibrului presiunii între nazofaringe și urechea medie poate determina apariția otitei, în timp ce condiționarea, sterilizarea necorespunzătoare a suzetei și lipsa măsurilor de igienă pot duce la apariția tulburărilor digestive (vomă, febră, diaree, colici). Utilizarea suzetei în timpul apariției dentiției permanente împiedică dezvoltarea normală a danturii⁽¹⁰⁾, prin modificarea unghiului fiziologic al axului dinților frontali, ceea ce necesită un tratament ortodontic. Totodată, poate afecta legătura dintre maxilar și mandibulă cu repercusiuni în deprinderea vorbirii. Un dezavantaj major al utilizării suzetei îl reprezintă apariția cariei de biberon, afecțiune specifică sugarilor care adorm hrăniți cu biberonul. Deoarece cantitatea de salivă secretată în timpul somnului este redusă, dintele se va afla în contact prelungit cu bacteriile, ceea ce va afecta în timp sănătatea danturii. Nu se recomandă utilizarea suzetei în cazul sugarilor care au probleme cu luarea în greutate, pentru a împiedica interferența cu alăptarea.
Alegerea suzetei potrivite fiecărui sugar se face în funcție de mărimea tetinei (care trebuie să fie adecvată vârstei), de natura materialului din care este confecționată (din cauciuc natural sau latex), de forma acesteia și de tipul scutului de protecție al suzetei. Tetinele pot avea formă rotundă, simetrică sau ortodontică, fiind indicate sugarilor care au împlinit vârsta de trei luni. Există și suzete cu formă ortodontică air system. Prin acest sistem, o supapă permite aerului să iasă din suzetă, aceasta rămânând moale și flexibilă, reducând riscul de apariție a colicilor. Scutul suzetei trebuie să fie prevăzut obligatoriu cu orificii de ventilație. El are rol de protecție și rol estetic. Unele suzete sunt prevăzute cu un lanț cu care se fixează pe hainele copilului, pentru a evita căderea și murdărirea suzetei.
Suzetele se spală și se sterilizează⁽⁷⁾ prin fierbere în apă, înainte și după fiecare utilizare, pentru a reduce riscul de apariție a infecțiilor.

Biberonul

Biberoanele sunt produse utilizate pentru hrănirea alternativă a copilului⁽⁶⁾, sub formă de recipiente gradate confecționate din sticlă⁽¹¹⁾ sau din material plastic incasabil.
Izvoarele arheologice stau mărturie a faptului că biberoanele au fost utilizate din cele mai vechi timpuri. Astfel, în Babilon se foloseau pentru hrănirea copilului vase asemănătoare ulcioarelor de vin, confecționate din lemn sau din coarnele animalelor sălbatice. În Cipru au fost descoperite cupe de alimentare cu formă de ceainic, confecționate din ceramică. Biberoanele din teracotă au fost utilizate prima dată în Grecia antică. Elaborarea tehnicilor industriale de sinteză a diferitelor materii prime a generat evoluția modelelor și tipurilor de biberoane utilizate pentru îngrijirea copilului. Astfel, secolul al XIX-lea marchează începutul utilizării unor materiale⁽⁵⁾ precum fildeșul, sticla, metalele, lemnul, argintul și cositorul. Primul biberon de sticlă fost confecționat în 1841 de către Charles M. Windship, iar din 1894 au început să fie utilizate biberoanele-banană, cu două capete de hrănire a bebelușului.
Biberoanele sunt recipiente de 100-250 ml. Mărimea biberonului se alege în funcție de vârsta copilului. Aceste produse pot fi transparente, colorate sau decorate, astfel încât să fie cât mai atractive. Biberoanele sunt alcătuite dintr-o tetină (aleasă în funcție de vârsta copilului și de tipul de aliment cu care este hrănit), din două inele, unul de siguranță (care împiedică pierderea lichidului) și unul cu filet și un capac care împiedică pierderea lichidului din biberon. Unele biberoane sunt prevăzute cu zornăitoare. Grija permanentă pentru sănătatea nou-născuților și a sugarilor a determinat confecționarea unor biberoane care să împiedice înghițirea în exces a aerului și apariția colicilor. Biberoanele anticolici sunt biberoane înclinate la un unghi de 30 de grade, ușor curbate, prevăzute cu un sistem de eliminare a aerului, destinate nou-născuților și sugarilor cu vârsta de până la 3 luni.
După împlinirea vârstei de 7-8 luni, bebelușul poate fi ajutat să-și dezvolte capacitatea de prehensiune prin utilizarea biberoanelor cu mânere și a cănițelor cu cioc⁽⁶⁾. Produsele pot fi recomandate mamei, deoarece sunt ușor de manevrat de către copil. După împlinirea vârstei de un an, medicii recomandă hrănirea copilului cu lingurița.
De cele mai multe ori, biberoanele din sticlă sunt greu de manevrat de către copil. Fiind casante și în scopul prevenirii apariției accidentelor nedorite, la ora actuală sunt mult mai utilizate biberoanele confecționate din material plastic (policarbonat, polietilenă, polipropilenă). Prin încălzire, policarbonatul⁽¹²⁾ pune în libertate bisphenol A (BPA), o toxină extrem de nocivă pentru organism. Bisphenolul A este incriminat pentru apariția pubertății precoce la copii, a cancerului de sân și a cancerului de prostată, considerente pentru care există obligativitatea inscripționării pe eticheta biberoanelor a mențiunii BPA‑free (fără BPA).
Pe piață sunt disponibile și biberoane sterile de unică folosință. Sunt confecționate din silicon moale, care imită forma sânului mamei, iar tetina este prevăzută cu un sistem anticolici. Sunt ambalate individual și se pot utiliza pentru hrănirea sugarului cu vârsta de până la șase luni.
Hrănirea copilului în condiții igienice este asigurată prin curățarea componentelor biberonului după fiecare utilizare. Produsele se spală cu detergent de vase, se clătesc sub jet de apă și se fierb în apă timp de trei minute sau se supun operației de sterilizare⁽⁷⁾ în sterilizator.
Sterilizatoarele pentru biberoane, încălzitoarele pentru biberoane și răcitoarele pentru biberoane sunt dispozitive care au rolul de a facilita operațiile zilnice efectuate de mamă în vederea îngrijirii eficiente a copilului. Sterilizatoare sunt utilizate pentru sterilizarea tetinelor, biberoanelor și a accesoriilor acestora⁽⁷⁾. Sterilizatoarele pot fi electrice, cu microunde sau cu radiații UV. Sterilizatoarele electrice sunt eficiente împotriva fungilor, virusurilor și a bacteriilor. Încălzitoarele pentru biberoane sunt utile pentru că pregătirea hranei bebelușului necesită doar câteva minute. Răcitoarele pentru biberoane sunt aparate care funcționează pe baza schimbului de căldură. Astfel, temperatura hranei este scăzută foarte rapid la temperatura dorită cu ajutorul apei din recipient. Utilizarea răcitoarelor se pretează pentru orice tip de biberon.
Consilierea părinților în vederea alegerii adecvate a produselor de îngrijire a copilului
Farmacistul din farmacia comunitară are un rol esențial în consilierea părinților în ceea ce privește alegerea produselor potrivite pentru hrănirea sugarului și în oferirea unor sfaturi practice. Există o multitudine de întrebări pe care părinții le pot adresa specialistului. Farmacistul, prin pregătirea sa profesională și pe baza competențelor dobândite, trebuie să fie în măsură să răspundă pertinent, responsabil și profesionist. El are obligația ca la eliberarea produselor destinate îngrijirii copilului să verifice integritatea acestora, perioada de valabilitate și să transmită informațiile referitoare la regulile de utilizare⁽¹³⁾, curățare și păstrare a produselor de puericultură⁽¹⁴⁾. Farmacistul are obligația să atenționeze părinții despre riscurile la care este supus sugarul în cazul nerespectării regulilor prezentate.
Alimentarea pe cale naturală nu necesită utilizarea suzetei, considerent pentru care multe mame aleg să nu achiziționeze acest produs. Utilizarea îndelungată a suzetei poate interfera cu alăptarea și, din păcate, unele mame utilizează suzeta pentru a substitui masa bebelușului. Acest obicei poate influența în mod negativ dezvoltarea copilului. Pe de altă parte, utilizarea pe termen lung a suzetei poate duce la apariția otitei, dezvoltarea cariilor și a micozelor la nivelul cavității bucale. De asemenea, se vor avea în vedere accidentele care pot apărea în timpul somnului prin înfășurarea șnurului suzetei în jurul gâtului bebelușului, fiind recomandată utilizarea unei suzete fără șnur.
Alegerea biberonului și a tetinei se face în funcție vârsta sugarului și în funcție de natura alimentelor pe care le consumă. Sunt recomandate tetinele fiziologice din silicon cu debit variabil și biberoanele din material plastic incasabil. În general, hrănirea sugarului cu biberonul se face la 3-4 ore, însă intervalul dintre mese trebuie adaptat cerințelor fiecărui copil.
Diversificarea alimentației bebelușului cu făină de legume sau cu făină de cereale se poate face după împlinirea vârstei de patru luni. Se recomandă ca toate modificările aduse stilului alimentar al sugarului să se facă doar după consultarea medicului pediatru, pentru a evita apariția tulburărilor digestive sau a celiachiei. De asemenea, se va evita consumul de lapte și de ceai îndulcit pe timpul nopții, din cauza potențialului cariogen al acestor alimente.
Un aspect care nu trebuie neglijat constă în respectarea regulilor de igienă înainte și după hrănirea copilului. După fiecare utilizare, componentele biberonului se spală și se sterilizează prin fierbere sau cu ajutorul sterilizatorului.
Dezvoltarea sănătoasă și armonioasă a copilului se poate realiza printr-o bună conlucrare între părinții sugarului, medicul pediatru și farmacistul din farmacia comunitară. Părinții trebuie să fie receptivi față de noutățile din domeniul produselor de puericultură și să fie conștienți de riscurile la care este supus sugarul în cazul nerespectării regulilor de utilizare a acestor produse.