Măgulirea cu numele de „dohtor”

1540, martie 1, Bucureşti (480 de ani) – Voievodul Ţării Româneşti, Radu Paisie (?-†1545), gratifica cu titlul de „dohtor” pe vraciul Gheorghe de la Braşov. Pentru a-i măguli şi a-i convinge să acorde „mai grabnică şi de seamă îngrijire”, domnii din ţările române îi numeau şi în latineşte domino doctori at tonsoris, aşa cum îl chema Petru Rareş pe bărbierul Grigore, tot din Braşov (1536, ian. 2). De la termenul slav „vraci” la cel de „dohtor” reţinut în limba română, venit prin filiera grecească – iatros, foarte puţini dacă purtau aceste titluri fiind cu adevărat „laureaţi în medicină”(1).

Preluarea cu inventar a farmaciei orăşeneşti din Sibiu

1580, feb. 2, Sibiu (440 de ani) – Cu ocazia preluării cu inventar a farmaciei orăşeneşti din Sibiu, Wilhelmus Balck din Duisburg (Germania) a făcut o declaraţie de fidelitate (cu aspect juridic), inventarul conţinând 254 de medicamente simple şi compuse(2).

Scutire de vamă

1600, martie 18, Veneţia – Mărfurile cumpărate de Mihai Viteazul sunt scutite de vamă, între care şi o cantitate importantă din medicamentul bolus armenicus(2).

Primul farmacist din Ţara Românească atestat documentar

1625, feb. 15, Bucureşti (395 de ani) – Într-o listă de martori la o vânzare este menţionat Karajane apotiţiarh, cel dintâi farmacist din Ţara Românească atestat documentar(3).

Farmacii publice în Transilvania

1700, ian. 1 (320 de ani) – În Transilvania funcţionează opt farmacii publice: două la Sibiu, două la Braşov, două la Cluj şi câte una la Bistriţa şi Făgăraş(4).

1715, martie 9 (305 ani) – Ierotei Comnen, doctor în medicină şi mitropolit al Silistrei, scrie patriarhului Hrisant Notara că domnitorul Nicolae Mavrocordat i-a trimis medicamentul „diacint”, însănătoşindu-se(5).

Un regulament sanitar general austriac pentru Transilvania

1770, ian. 2 (250 de ani) – Apare regulamentul sanitar general austriac Generale normativum in re sanitatis, întocmit sub îndrumarea lui Gerhard van Swieten, în care figurează şi dispoziţii cu privire la farmacii şi activitatea farmaceutică, în Transilvania fiind aplicat într-o redactare specială(6).

O circulară pentru farmaciile din Sibiu

1775, ian. 12 (245 de ani) – Guberniul Transilvaniei trimite o circulară tuturor farmaciilor din Sibiu, întrebând dacă este cineva dispus a se muta benevol în împrejurimile oraşului, avându-se în vedere numărul mare al farmaciilor sibiene(7).

Hrisov privind controlul spiţeriei de obşte din Iaşi

1785, martie 25, Iaşi (235 de ani) – Hrisovul lui Alexandru Ioan Mavrocordat-Firaris privind controlul spiţeriei de obşte din Iaşi(8).

Interdicţii în Muntenia

1805, martie 31 (215 ani) – Constantin Ipsilanti interzice prăvăliaşilor din Muntenia de a comercializa săricica (sublimat coroziv) şi şoricioaica (anhidrida arsenioasă)(9).

Constituirea Cercului medical de lectură din Iaşi

1830, ian. 11, Iaşi (190 de ani) – Constituirea asociaţiei Jassyer Medicinischer Leseverein, premergătoare Societăţii medico-naturaliste din capitala Moldovei, iniţiată de medicul Jacob Czihak, printre membrii fondatori aflându-se şi spiţerii: Johann Lochmann, Ferdinand Kloss, Ioan Pădure, Anton Abrahamfi, Ioan Vasiliu şi Johann Kraus(10).

Îndemn pentru cultivarea plantelor medicinale

1830, ian. 30, Iaşi (190 de ani) – Protomedicul Mihail Zotta (1800-1864) îndeamnă pe spiţerii moldoveni să cultive plante medicinale, pentru ca medicamentele să coste mai puţin decât în taxa Vienei(11).

Memoriu pentru reducerea numărului de spiţerii

1830, martie 18, Bucureşti (190 de ani) – Memoriul spiţerilor adresat generalului Pavel Kissellef, protestând împotriva intenţiei de a se mări numărul de spiţerii, de la 15 la 20, pentru oraşul Bucureşti(12).

Protest ...

1840, ian. 10, Braşov (180 de ani) – Farmaciştii protestează împotriva plăţii anuale a „taxei de vizitare” (controlul farmaciilor);

martie 4, Iaşi (180 de ani) – Se ordonă ca vânzarea drogurilor medicinale să se facă numai pe bază de reţete eliberate de medicii recunoscuţi în ţară.

martie 6, Ţara Românească (180 de ani) – Analizele chimice medico-legale urmează a fi efectuate de spiţeri.

martie 31, Bucureşti (180 de ani) – Gremiul spiţeresc comunică condiţiile în care urmează a fi executate analizele toxicologice de către membrii săi(13).

1845, ian. 1, Moldova (175 de ani) – Intră în vigoare hotărârea ca spiţeriile particulare să fie scutite de taxa de import a medicamentelor, în schimb acestea fiind obligate a elibera gratuit medicamente pentru săraci: cele din Iaşi în valoare de 600 de lei, cele din provincie, de 300 de lei(14).

1850, ian. 1 (170 de ani) – În Bucovina funcţionează şapte farmacii (în Cernăuţi, cu o populaţie de 8000 de locuitori, două)(15).

1855, ian. 1 (165 de ani) – Intră în vigoare, în Transilvania, Banat şi Bucovina, Pharmacopoea Austriaca, editio quinta (ultima folosită în Moldova şi Muntenia).

Ian. 8 – (165 de ani) – Protomedicul L. Steege solicită Comitetului sănătăţii aplicarea în Moldova a noii farmacopei austriece.

Ian. 17 – Gremiul spiţeresc al Moldovei solicită modificarea paragrafului 28 din statute, în sensul folosirii fondurilor gremiale în scopuri caritabile.

Ian. 28 – Spiţerii moldoveni cer să nu mai fie obligaţi (prin lege) a deţine în spiţerie cele 300 de lipitori pentru vânzare.

Febr. 1 – Intră în vigoare o nouă ediţie a taxei farmaceutice vieneze, introdusă ulterior şi în provinciile româneşti, folosind ca model la întocmirea taxei pentru Ţara Românească din 1858.

Febr. 16, Bucureşti – Cu aprobarea domnitorului, s-a hotărât desfiinţarea spiţeriei Spitalului Filantropia, medicamentele necesare urmând a fi procurate de la spiţeriile particulare din oraş.

Martie 14, Bacău – Joseph Peszinsky a înfiinţat spiţeria „Sfântu Gheorghe”, în baza hrisovului dat de prinţul Grigore Al. Ghica sub nr. 97 şi adresa Comitetului sănătăţii nr. 271(16).

1860, ian. 1 – La o populaţie de 2400921 de locuitori, în Ţara Românească funcţionau 51 de farmacii publice, o farmacie revenind în medie la 47077 de locuitori, iar în Moldova erau 44 farmacii publice, o farmacie revenind în medie la 33271 de locuitori;

Ian. 8 – C. Davila a propus deputaţilor din culorile Bucureştiului să întocmească liste cu săracii care urmează a primi gratuit asistenţă medicală şi medicamente, în caz de îmbolnăviri.

Febr. 13 – Se publică jurnalul Consiliului medical nr. 877 cu precizări referitoare la comerţul cu medicamente şi la înfiinţarea Grădinii Botanice din Bucureşti.

Martie 13 – Cu decizia nr. 1334 se publică regulamentul externatului şi internatului spitalelor civile din Bucureşti în care se amintesc şi îndatoririle elevilor în farmacie, precum şi distribuţia medicamentelor în spitale(17).

1865, ian. 14 – Instrucţii pentru directorul farmaciei centrale a Eforiei spitalelor civile din Bucureşti.

Febr. 3 – Ordinul ministerial vienez nr. 1225, prin care farmaciile din imperiu se pot transmite sau se asigură dreptul uzufructului al văduvei şi minorilor.

– Dispoziţiuni cu privire la modul de obţinere a diplomelor de asistenţi şi de licenţiaţi în farmacie;

Febr. 7 – La alegerile parlamentare pentru Camera Electivă, la oraşul Tecuci este ales deputat farmacistul Constantin Racoviţă.

Febr. 8 – Adunarea Electivă votează în unanimitate naturalizarea cea mare a lui Carol Davila, „ca recompensă naţională pentru eminentele servicii aduse ţării”(18).

Din istoria spiţeriei „Minerva” din Roman

1865, ian. 16, Roman (155 de ani) – La această dată, Mina Tebinca, văduva spiţerului Victor Tebinca (1815-1863), arendaşul farmaciei Minerva de la Spitalul Precista Mare, a obţinut o aprobare oficială „pentru înlesnirea sărmanilor orfani” de a continua contractul neexpirat al decedatului cu obligaţia de a-l asocia pe spiţerul Iosif Danffy (magistru diplomat din 1859 al Universităţii din Viena); renunţă în iunie 1865, „prin căsătoria cu farmacistul Mihail de Kerestesz, proprietar al farmaciei Minerva din Paşcani. Acest cuplu va ţine spiţeria Minerva până în 1873, când este preluată de alţi farmacişti(19).

1870, ian. 1 – În Bucovina (513404 locuitori) funcţionau 12 farmacii publice (în Cernăuţi, cu 33884 de locuitori, trei);

Febr. 8 – Carol Davila conferenţiază la Ateneul Român despre „Aerul atmosferic.

Martie 1 – Protestul farmaciştilor români, absolvenţi ai Şcolii de Farmacie din Bucureşti, cu privire la excluderea Facultăţii de Medicină şi a Şcolii Superioare de Farmacie din comisia de examinare la concursul pentru deschiderea de farmacii.

Martie 2 – Carol Davila protestează împotriva prezenţei Comisiei farmaceutice şi a excluderii Facultăţii de Medicină şi a Şcolii Superioare de Farmacie din juriul de examinare pentru acordarea de noi concesiuni de farmacii.

Martie 7 – Se decide menţinerea Comisiei farmaceutice în comisia de examinare pentru acordarea de noi concesiuni de farmacii, deoarece este mai competentă decât profesorii Facultăţii de Medicină şi ai Şcolii Superioare de Farmacie.

Martie 8 – În cadrul conferinţelor populare de la Ateneul Român, Carol Davila prezintă lucrarea „Apa. Analiza şi sinteza. Hidrogenul, lumina Drumond. Experienţe chimice. (Partea experimentală este condusă, ca şi la cursurile de la facultate, de Alfred Nikolaus Bernath-Lendway)(20).

1875, ian. 1. – În Galaţi funcţionează o farmacie la spitalul militar din oraş şi opt farmacii publice (conduse de şapte farmacişti creştini şi de un israelit).

Martie 10 – Comisia farmaceutică recomandă medicilor să scrie reţetele gratuite numai pe o singură pagină, pentru o taxare mai uşoară.

Martie 11 – Consiliul sanitar superior aprobă înfiinţarea unui institut de vaccinuri, de către medicul Vasile Vlădescu.

Martie 16 – Societatea asistenţilor în farmacie este desfiinţată în ultima sa şedinţă ţinută în sala Raşca din Bucureşti. Biblioteca societăţii şi ultimul ei capital, în valoare de 380 lei, au fost date în păstrare lui Andreas Frank. După anul 1880 banii au fost trecuţi de către A. Frank în contul Societăţii farmaciştilor din România, iar după 1899 îi va dona fondului Casei de pensii al Asociaţiei generale a corpului farmaceutic din România.

Martie 21 – Se recomandă ca reţetele gratuite pentru elevi să fie ştampilate şi contrasemnate şi de directorul şcolii(21).

Prima instituţie pentru învăţământul de studii superioare la Cernăuţi

1875, martie 31, Cernăuţi (145 de ani) – A luat fiinţă prima instituţie pentru învăţământul de studii superioare, după mai multe solicitări şi intervenţii, prin legea sancţionată de împăratul Franz Josef I (1830-1916), care a aprobat înfiinţarea Universităţii, la an aniversar, când „se împlinea o sută de ani de stăpânire austriacă în Bucovina”, numită „Francisco-Josephina” (4 iulie); botez consfinţit prin uric împărătesc (30 sept.), iar solemnitatea inaugurării, „în prezenţa tuturor autorităţilor şi a oaspeţilor veniţi din întreg imperiul şi din afara lui”, a avut loc pe 4 octombrie(22).

1880, ian. 1 – În Bucovina (571671 de locuitori) funcţionau 18 farmacii publice (în Cernăuţi, cu 45600 de locuitori, patru);

Martie 11 – Discutând proiectul noii legi sanitare, Camera Deputaţilor aprobă aproape în unanimitate propunerea de a se lăsa liber comerţul de farmacie.

Martie 27, Bucureşti – Adunarea generală a farmaciştilor proprietari protestează împotriva hotărârii Camerei Deputaţilor privind comerţul liber de farmacie; se creează un Comitet central de acţiune, format din farmaciştii A. Frank, Ed. Jul. Rissdörfer, R. Schmettau, P. Grigorescu, Fr. W. Zürner şi T. Witting, pentru redactarea unui memoriu adresat Senatului, în vederea menţinerii vechilor principii din legile sanitare. Se decid pregătirea statutelor pentru înfiinţarea unei asociaţii profesionale a farmaciştilor şi editarea unui organ de publicitate al acesteia(23).

1885, ian. 1 – Numărul farmaciilor publice este de 151 (dintre care 40 cu drept personal), la o populaţie de 4960043 de locuitori, o farmacie revenind în medie la 32848 de locuitori;

Febr. 16 – În baza decretului regal nr. 449, A.N. Bernath-Lendway obţine împământenirea cu dispensă de stagiu.

Febr. 20 – Farmacistul Emil Bruckner (Bârlad) este ales consilier judeţean.

Mart. 11 – Tribunalul Vlaşca îl condamnă pe Martin Binder (Giurgiu) la o amendă de 100 de lei şi închiderea farmaciei, pentru că a executat reţetele medicului austriac Cajetan Harl, care practica medicina fără autorizaţie(24).

1890, ian. 1 – În Bucovina (646607 locuitori) funcţionau 21 de farmacii particulare: 3 cu drept real şi 18 cu drept personal (în Cernăuţi, 54040 de locuitori, funcţionau şase: două cu drept real şi patru cu drept personal) şi 15 elevi în farmacie;

Febr. – M. Minovici adresează un memoriu Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, cerând îmbunătăţirea învăţământului farmaceutic.

Febr. 1 – Circulara nr. 1013 relativă la obligaţia farmaciştilor de a avea sarea de Bălţăteşti în oficină pentru comercializare.

Febr. 21 – Iulius Adamovici este ales consilier comunal la Colegiul I Dorohoi.

Martie 24, Bucureşti – Este fondată Societatea de Economie a Corpului Sanitar Militar, printre membrii fondatori şi asociaţi ai acesteia numărându-se numeroşi farmacişti; din iniţiativa lui C.I. Istrati ia fiinţă Societatea de Ştiinţe Fizice (devenită Societatea Română de Ştiinţe), printre fondatori aflându-se şi farmaciştii A. Trausch, A. Urbeanu, M. Georgescu şi Mina Minovici(25).

1895, ian. 17 – Decretul regal nr. 66 privind regulamentul pentru conducerea Laboratorului de chimie, de igienă şi de expertize medico-legale al Armatei.

Febr. 13 – În baza ordinului nr. 2885, Johann Werner obţine dreptul de a înfiinţa o farmacie filială în staţiunea balneoclimaterică Slănic-Moldova.

Febr. 16 – Cu ordinul circular nr. 3465, administraţia sanitară interzice ţinerea licitaţiilor pentru procurarea de medicamente necesare instituţiilor publice, rabatul maxim admis fiind de 30%.

Martie 12 – Cu decretul nr. 1012 se publică regulamentul interior pentru personalul Institutului de Chimie din Iaşi, în cadrul căruia pot funcţiona şi farmacişti.

Martie 21 – Se comunică lista completă a medicamentelor care se pot prescrie gratuit bolnavilor din spitalele rurale, judeţene şi comunale. Decanul Facultăţii de Medicină din Bucureşti, N. Măldărescu, solicită Ministerului Instrucţiunii înfiinţarea la Facultatea de Medicină a catedrei de Istoria medicinei şi a doctrinelor medicale.

Mart. 28 – Cu decretul nr. 1513, Michael Bieltz înfiinţează farmacia Crucea Albă din Bucureşti(26).

Farmacia românească în anul 1900 (120 de ani):

Ian. 1 – În România, la o populaţie de 6045352 de locuitori, funcţionau 189 de farmacii publice şi 541 de farmacişti, o farmacie revenind în medie la 31986 de locuitori.

Ian. 9 – Se publică decretul nr. 5 referitor la regulamentul pentru vânzarea substanţelor medicamentoase brute şi a materiilor toxice (modificat la 5.06.1900).

Ian. 10 – Serviciul sanitar al judeţului Ilfov redactează „Lista medicamentelor ce trebuie să conţină farmacia fiecărei comune rurale, însoţită de lămuriri pentru întrebuinţarea lor” şi „Instrucţiunile relative la prescrierea, dispersarea şi distribuirea medicamentelor gratuite”.

Febr. Se publică regulamentul de ordine interioară al laboratorului de chimie alimentară al învăţământului farmaceutic, condus de A. Poltzer.

Febr. 7 Cercul Farmaciştilor din Capitală adoptă o taxă convenţională a specialităţilor farmaceutice străine şi indigene, cu preţuri reduse, valabilă numai pentru farmaciile din Bucureşti.

Febr. 28 Este reglementată în mod provizoriu situaţia licenţiaţilor în farmacie care, din lipsă de locuri vacante, nu au putut fi chemaţi a face stagiul de un an în armată.

Mart. 15 – Începe greva de două luni a celor 24 studenţi în farmacie, interni în farmaciile Eforiei spitalelor civile din Bucureşti, din cauză că Eforia, pentru a face economii, nu le mai acordă internilor masă şi locuinţă plus 80 de lei pe lună, ci numai 120 de lei.

– La Asociaţia Generală a Corpului Farmaceutic din România începe să funcţioneze un serviciu de plasare a personalului farmaceutic.

Mart. 29 – Prin decretul nr. 1701 se înfiinţează noi farmacii: „Ioan Mihălţeanu” şi „Dr. Davila” în Bucureşti; „Ion Curelescu” şi Regală în Ploieşti; „Russe Stănescu” şi „Carmen Sylva” în Sinaia şi „Aron Enescu” la Bacău(27).

Un farmacist primar al oraşului Roman

1905-1920 – Farmacia Minerva (aflată pe strada Ştefan cel Mare din 1882) este condusă de farmacistul primar al oraşului Roman, Alois Decker, bucovinean, originar din Stăneştii de Jos, jud. Storojineţ, „cu studii la Viena, diplomă de farmacist din 1888 (scrisă pe pergament de viţel şi se află depusă într-o vitrină a Muzeului medico-farmaceutic din Roman)”(28).

Un nou Consiliu, un nou preşedinte

2000, ian. 21, Bucureşti (20 de ani) – A avut loc „şedinţa de constituire a Consiliului naţional al Colegiului Farmaciştilor din România şi alegerea Comitetului director al consiliului. Preşedinte a fost ales prof. dr. Dumitru Lupuleasa (prodecan al Facultăţii de Farmacie)”(29).

Comemorări

†1935, ian. 4, Nisa – 55 de ani de la moartea prof. univ. farm. Mihail Georgescu (n. 1864, martie 5, Bucureşti), doctor în chimie (Berlin), la Catedra de farmacie chimică şi galenică de la Şcoala Superioară de Farmacie şi la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, decan (1.02.1925 – 15.02.1927).

A fost membru în Comisia chimico-farmaceutică, în comisia pentru elaborarea Farmacopeii Române, ediţia IV-a, şi în comisia pentru redactarea taxei farmaceutice, intrată în vigoare la 15.07.1926. A publicat articole în reviste de specialitate, ca de exemplu: „Analiza nămolului din Lacul Techirghiol luat de la Eforie şi de la marginea satului” (1900)(30).

†2000, feb. 3, Bucureşti – 20 de ani de la moartea chim. Ecaterina Neniţescu-Ciorănescu (n. 1909, aug. 15, Bucureşti)

A absolvit Facultatea de Fizică şi Chimie a Universităţii din Bucureşti (1931). A susţinut teza de doctorat „Sinteze cu clorură de aluminiu în seria hidrocarburilor alifatice şi aliciclice” (1936). A parcurs toate gradele didactice de la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti (1936-1962); prof. universitar de chimie organică (1962-1977); membru corespondent (1963) şi membru titular al Academiei Române (1974); membră a mai multor societăţi şi academii din străinătate, printre care Academia Tiberiană (Italia, 1971) şi Societatea Americană de Chimie din New York (1974); lucrări în domeniul chimiei organice şi farmaceutice: Medicamente de sinteză (ed. I, 1957; ed. II, 1966) ş.a.(31)

†2000, feb. 12, Bucureşti – 20 de ani de la moartea farmacistei Cezarina Rodica Ţuchel (n. 1933, iulie 2, Bucureşti)

Licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1956), cunoscută prin preocupările în domeniul homeopatiei, căreia i-a dedicat o lungă perioadă de cercetare, a organizat şi condus prima farmacie homeopatică din Bucureşti, care ani de-a rândul a reprezentat un nucleu de cercetare ştiinţifică şi de perfecţionare postuniversitară a farmaciştilor în acest domeniu. Ca istoriograf a publicat lucrarea intitulată „Momente din drumul homeopatiei în România”, în Gazeta Farmaciştilor, anul II, nr. 2, ian.-martie 1992, şi alte subiecte din istoria homeopatiei în volumul Apărarea sănătăţii ieri şi azi – studii şi documente (sub redacţia G. Brătescu), Ed. Medicală Bucureşti, 1984, p. 465-466; 475(32).

Aniversări

1840, martie 27, Bârlad – 180 de ani de la naşterea farm. magistru Emil-Emanuel Bruckner (†1904, oct. 12, Bârlad)

A fost primul dintre cei şase copii ai spiţerului Simon Bruckner şi al fiicei spiţerului Johann Kraus din Iaşi, Charlotte, cetăţeni austrieci, de religie catolică. După cursurile primare şi gimnaziale, a făcut practica în spiţeria tatălui său din Bârlad, obţinând certificatul de asistent (1861); tot aici a mai făcut practică încă doi ani, apoi a urmat două semestre (1863-1864) la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München, obţinând diploma de magistru în farmacie şi apoi libera practică (1864). Provizor pentru scurt timp al Farmaciei „Esculap” din Brăila, apoi după decesul tatălui (1866) a revenit la Bârlad, unde a arendat farmacia rămasă în proprietatea mamei sale până în 1904. A obţinut cetăţenia română (1884); a făcut politică, fiind unul dintre membrii marcanţi ai organizaţiei locale a Partidului Naţional Liberal. A fost votat consilier judeţean, apoi ales membru supleant al Comitetului permanent judeţean Tutova (1885-1887); membru în consiliul comunal al oraşului Bârlad; membru fondator al Societăţii Frăţia din Bârlad (1887), apoi membru în conducerea acesteia şi preşedinte al Societăţii de economie Albina (1891). A avut trei fii: Ioan (1877-1918), medic colonel în rezervă, Victor (1879-1946), inginer, şi Aurel (1885-1955), jurist. În familia ing. Victor Bruckner s-a născut în 1912 viitorul prof. dr. med. Ion Emil Bruckner, membru al Academiei Române, iar de la acesta din urmă, fiul său, Ion Victor Bruckner, prof. dr. med. (n. 1944), fost ministru al sănătăţii în guvernul Victor Ciorbea din partea Convenţiei Democratice (5.12.1997 – 17.04.1998). A fost înmormântat în cimitirul orăşenesc din Bârlad(33).

1865, feb. 5, Iaşi – 155 de ani de la naşterea farmacistului Arnold Cornelsohn (†1943, apr. 12, Galaţi)

Dr. chimist cu studii la Berna, chimist-şef al Laboratorului de igienă şi chimie al Ministerului de Interne(34).

1875, ian. 20, com. Corpadea, comitatul Cluj – 145 de ani de la naşterea mr. (r) farmacist Mihai Şomlea (†1943, dec. 16, Bucureşti)

Inspector general farmaceutic, membru în Comisia chimico-farmaceutică, în Liga Culturală, consilier comunal în Cluj, unde a editat Buletinul Farmaciei (1929) şi Poşta Satelor (1937-1938); decorat cu medaliile „Avântul Ţărei” şi „Bărbăţie şi Credinţă”. A fost incinerat la crematoriul Cenuşa(35).

1875, feb. 28, Braşov – 145 de ani de la naşterea farmacistului practician Aurel Scurtu (†1948, apr. 26, Galaţi)

General de brigadă onorific în retragere, susţinător al vieţii farmaceutice profesionale şi ştiinţifice prin tipărirea Gazetei Farmaciilor Laboratoarelor şi Industriilor Chimice Farmaceutice şi a mai multor ediţii ale Almanahului Hygea. Farmacie. Chimie. Medicină(36).

1875, martie 18, Huşi – 145 de ani de la naşterea farmacistului Gheorghe Bossie (†1948, oct. 6, Tecuci)

Absolvent al Liceului statului din Iaşi (1891), s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, practica a efectuat-o în farmacia Crucea Roşie din Huşi, devenind asistent de farmacie (1894). A fost admis în anul I al facultăţii (1895), dar nu reuşeşte s-o absolve (1895-1899). Pleacă în Elveţia, la Universitatea din Geneva, obţinând diploma de farmacist (1902). I s-a acordat dreptul de liberă practică în ţară (1912); diriginte al Farmaciei „Sfântul Dumitru” din Tecuci (1914-1916); a înfiinţat o farmacie în Tecuci (1921), pe str. Ştefan cel Mare nr. 157. A participat activ în calitate de consilier comunal şi judeţean, fiind ales de mai multe ori. A avut patru copii, fiul Victor Gh. Bossie, absolvent al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1931) şi dr. în farmacie (1934), proprietarul unui laborator de analize medicale în Tecuci(37).

Un reprezentant de seamă din domeniul cercetării galenice

1915, martie 11, Bucureşti – 105 ani de la naşterea dr. farm. Emil Savopol (†1989, oct. 30, Bucureşti)

Aspectele multiple care se regăsesc în activitatea dr. farmacist Emil Savopol au o orientare comună, şi anume preocuparea ştiinţifică dirijată spre rezolvarea problemelor practice ale profesiei farmaceutice. Cele 70 de lucrări ştiinţifice publicate conţin informaţii şi realizări deosebite din diferite domenii: industria medicamentului, tehnologia formelor farmaceutice, monografii cuprinse în Farmacopeea Română, ediţiile VIII şi IX, lucrări privind controlul calităţii medicamentelor, conservarea şi stabilitatea antibioticelor incorporate în diferite formule magistrale, taxa laborum etc.(38)

1920, martie 2, Tecuci – 100 de ani de la naşterea dr. farm. Constantin Chiriţă (†2003, apr. 18, Bucureşti)

Cel de-al doilea copil, Constantin, al soţilor Olga-Maricel (n. Ghiţulescu 1901-1959) şi Alexandru Chiriţă (1891-1979), de profesie ofiţer activ, ajuns până la gradul de colonel de infanterie, a absolvit şcoala primară şi Liceul „Dimitrie A. Sturdza” din Tecuci, după examenul de bacalaureat obţinând diploma nr. 483/1326 din 5 iulie 1939. Reuşind la Institutul Medico-Militar din Bucureşti, a urmat în continuare cursurile Facultăţii de Farmacie ca student militar. Practica farmaceutică a efectuat-o în anul III de studii (1 nov. 1941-30 sept. 1942) în farmacia Spitalului Militar Central „Regina Elisabeta” din Bucureşti, condusă de farmacist-colonel Ion Oreviceanu. Examenul stagiului de practică l-a susţinut cu nota 6, la 15 ian. 1943; a obţinut licenţa cu nota 7 la 31 oct. 1947, cu diploma de farmacist nr. 38.265/8 dec. 1947 şi gradul de sublocotenent. Libera practică i-a fost publicată în Monitorul Oficial, partea a II-a, nr. 285/9 dec. 1947, acordată în baza Procesului-verbal nr. 8/24 nov. 1947 al Comisiei administrative.

Ca farmacist militar şi-a desfăşurat activitatea la farmacia Spitalului Militar Central şi la Depozitul central sanitar, până la 1 apr. 1948, când a fost trecut în rezervă, iar din 1965, în retragere.

A funcţionat ca doctorand la Catedra de chimie organică a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1947-1951), apoi fiind colaborator extern în colectivul de Chimie farmaceutică al Academiei Române, condus de acad. prof. dr. doc. Constantin N. Ionescu, precum şi la Centrul de cercetări pentru plante medicinale, condus de prof. Alfred Teitel (1900-1980).

A fost cadru didactic universitar la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, ocupând, pe rând, funcţiile de preparator (1.01.1954 – 1.10.1957) la Catedra de chimie farmaceutică aflată sub conducerea prof. C.N. Ionescu; asistent (1.10.1957 – 15.09.1977) la Catedra de chimie organică condusă de prof. Alexandru Mavrodin (1899-1998); şef de lucrări prin concurs, la aceeaşi catedră (1.09.1977 – 1.08.1983).

Şi-a pregătit teza de doctorat Cercetări asupra unor noi compuşi cu activitate biologică. Derivaţi p’-substituiţi ai p-fluor – şi p-clor-difenil-sulfonei”, sub conducerea prof. Alexandru Mavrodin, obţinând doctoratul în farmacie la 30 iunie 1976, confirmat la 8 dec. 1976 şi cu diploma de doctor seria B, nr. 1295/17 apr. 1977. A fost farmacist principal prin concurs, atestat cu decizia Ministerului Sănătăţii nr. 933/29 dec. 1965. În afara activităţii curente cu studenţii în cadrul catedrei, a participat la elaborarea Cursului de chimie organică (1965) şi la întocmirea unor manuale de lucrări practice (1960; 1963; 1977; 1983).

A făcut parte din comisiile de admitere în facultate (examinator la chimie), la concursurile de farmacist principal, a condus lucrările practice la cursurile de perfecţionare a farmaciştilor şi chimiştilor din industria de medicamente, a condus lucrările practice cu farmaciştii de la Facultatea de Perfecţionare a Medicilor şi Farmaciştilor (cursuri postuniversitare), a condus activitatea studenţilor în cercurile ştiinţifice studenţeşti şi lucrările de diplomă ale acestora în cadrul catedrei; a publicat şi comunicat, singur şi în colaborare, un număr de 56 de lucrări ştiinţifice, participând totodată la elaborarea unor monografii din Farmacopeea Română, ediţia VIII-a, 1965.

S-a ocupat în special de sinteza unor substanţe anorganice din materii prime indigene, de sinteza unor săruri complexe din substanţe organice şi de valorificarea unor plante indigene prin extragerea principiilor active cuprinse. A făcut cercetări în clasa tiazolului, rezorcinolului, sulfonelor şi oxazonelor, în scopul obţinerii unor produşi cu activitate farmacologică, având şi un aport teoretic la stabilirea unor relaţii între structura chimică şi activitatea farmacologică a substanţelor studiate. Multe dintre lucrările sale au fost solicitate de specialişti din Anglia, Belgia, Cehoslovacia, Franţa, RDG, RFG, Olanda, Spania şi Ungaria, ceea ce dovedeşte valoarea acestora. A obţinut trei brevete de inventator (1979) şi a primit Premiul al III-lea al Ministerului Învăţământului (diploma nr. 80478/6 iulie 1967) pentru un ciclu de lucrări ştiinţifice publicate în 1965. A fost membru al International Society for Biochemical Pharmacology (1968, Milano).

La 8 iulie 1960, la Bucureşti, s-a căsătorit cu Otilia-Fulvia Munteanu (n. 15 apr. 1928, sat Rotbav, com. Feldioara, jud. Braşov) şi împreună au avut un fiu, Mihai Alexandru (n. 1963), de profesie inginer fizician.

După o îndelungată activitate profesională, a fost pensionat pentru limită de vârstă cu decizia nr. 75918/8 dec. 1983. Suferind de hipertensiune şi ateroscleroză, s-a stins din viaţă la Bucureşti, str. Frumoasă nr. 50, în ziua de 18 apr. 2003. A fost înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar(39,40).

1925, martie 17, Corabia – 95 de ani de la naşterea profesorului dr. farm. Gh. Morait, şeful disciplinei de chimie analitică de la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (†2003, apr. 28, Bucureşti).

Pedagog înnăscut şi cercetător cu un larg orizont de cunoaştere în domeniul chimiei în general şi al analizei chimice în special, a avut ca preocupare continuă modernizarea cursurilor teoretice şi a metodologiilor de analiză aplicate în lucrările de laborator. A elaborat un număr mare de materiale didactice care constituie o bibliografie de referinţă pentru specialişti şi numeroase promoţii de studenţi: Controlul analitic cantitativ al medicamentelor (Ed. Medicală, 1977); Analiza medicamentelor – bazele teoretice şi practice (Ed. Medicală, 1981, în colab. cu Gh. Ciogolea şi C. Baloescu); Chimie analitică (Ed. Didactică şi pedagogică, 1983, în colab. cu L. Roman); Chimia analitică a medicamentelor (Ed. Techno Media, 2003) ş.a.(41)

Aniversări-comemorări

1815, martie 15/27, Mediaş, Transilvania – 205 ani de la naştere şi 120 de ani de la moartea farmacistului sas Andreas Frank (†1900, sept. 13/26, Braşov)

1850, Bucureşti (170 de ani) – Ales membru în prezidiul Gremiului spiţeresc din Muntenia şi, în toamna acestui an, înfiinţează Asociaţia Asistenţilor în Farmacie (Apotheker Gehilfen Verein), „căruia îi întocmeşte şi statutele de funcţionare, devenind primul ei preşedinte”; a fost de mai multe ori preşedinte al Gremiului, respectiv al Colegiului farmaceutic din Bucureşti (prima dată la 15 aug. 1857).

1865, nov. 18, Bucureşti (155 de ani) – A făcut parte din prima Comisie farmaceutică, ataşată Consiliului Medical Superior, numită de domnitorul A.I. Cuza. A participat la întocmirea proiectelor multor legi şi regulamente referitoare la farmacie şi drogherie. A făcut parte din comisiile de examinare a elevilor practicanţi pentru obţinerea titlului de asistent în farmacie, a candidaţilor la examenele de licenţă în farmacie, a candidaţilor pentru obţinerea titlului de droghist, pentru obţinerea titlului de farmacist-diriginte, la examenul de liberă practică a farmaciştilor cu studii în străinătate şi la concursul pentru obţinerea concesiunilor de farmacii. A făcut parte din comisia de redactare a Farmacopeii Române, ed. I, a II-a şi a III-a; a preluat funcţia de chimist analist, executând în dotatul laborator al farmaciei sale analize chimice medico-legale şi mercantile poliţieneşti, solicitate de ministerele de interne, justiţie, finanţe etc.

1880, Bucureşti (140 de ani) – A avut iniţiativa înfiinţării Societăţii Farmaciştilor din România, devenind primul ei preşedinte(42,43)