Un spiţer angajat al Spitalului „Iubirea de oameni”

1855, apr. 22, Bucureşti (165 de ani) – Spiţerul Johann Greff, proprietar al Farmaciei Foişorul de Foc, adresează „o jalbă în care-şi enumeră serviciile onorifice pe care le-a adus Spitalului Filantropia, încă de la înfiinţarea sa, când îngrijea şi bolnavii, dar procura şi medicamente”(1).

Noi staţiuni balneoclimaterice

1895, iunie 1 – 125 de ani de la înfiinţarea oficială a staţiunii Sărata Monteoru din judeţul Buzău.

1875 (145 de ani) – Farmacistul Carol Schüler împreună cu medicul-şef al judeţului Buzău, Dimitrie Nicolau, vor face analiza apelor termale de la această staţiune(2).

Comemorări

Un farmacist de seamă, răpus de „boala secolului”

†1915, iunie 8, Bucureşti – 105 ani de la moartea farmacistului Andrei Bacovescu, atins de bacilul Koch, care-l va învinge definitiv la vârsta de 40 de ani (n. 1875).

Fiu de ţăran, cu vocaţia muncii şi a datoriei, s-a pregătit pentru o carieră didactică, publicând o lucrare pentru cursul de chimie analitică: Scurte tabele pentru analisa calitativă (1901); preşedintele primului sindicat al personalului farmaceutic salariat (1905); doctor în ştiinţe fizico-chimice (1906, Elveţia), asistent-şef de laborator la chimie analitică şi chimist la Institutul medico-legal. În ultimii trei ani ai vieţii a fost farmacist-şef la Spitalul Brâncovenesc din Capitală. A fost înhumat la Cimitirul Bellu/„Şerban-Vodă” din Bucureşti(3,4).

†1920, mai 15, Bad Nauheim – 100 de ani de la moartea farmacistului Alfred Friedrich Nirescher (n. 1869, martie 2, Bucureşti)

De religie catolică, fiul Janettei şi al farmacistului Carl Friedrich Nirescher, având certificatul de cinci clase gimnaziale, eliberat de Liceul „Galileo” din Florenţa, Italia, sub nr. 143/15 oct. 1887, a fost înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, eliberându-i-se matricola nr. 890/15 oct. 1889; a efectuat practica de elev, timp de doi ani, în farmacia Cerbul din Bucureşti, a lui Friedrich W. Zürner; a susţinut examenul de asistent în farmacie cu nota „binişor” (1892, martie 5); a obţinut licenţa în farmacie cu nota „prea bine” (1894, ian. 14) şi libera practică. A executat stagiul militar obligatoriu ca sublocotenent (1894-1895) şi la 30 august a fost înaintat la gradul de farmacist de regiment (locotenent), trecut totodată în rezervă; a plecat în Elveţia, unde a urmat cursurile Universităţii din Lausanne, obţinând titlul de doctor în ştiinţe; revenit în ţară, a luat conducerea farmaciei tatălui său, Biserica cu Sfinţi, din Bucureşti; împământenit cu dispensă de stagiu la 31 ianuarie 1897.

A fost membru fondator al Băncii Târgul Moşilor din Bucureşti, fiind ales în primul ei consiliu de administraţie (1911, mai 12); membru în Comisia chimico-farmaceutică şi Consiliul de igienă al jud. Ilfov; a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.

A decedat în Bad Nauheim, Germania, la 15 mai 1920. A fost adus în ţară şi înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti(5,6).

†1925, apr. 2, Iaşi – 95 de ani de la moartea chimistului Petru Poni (n. 1841, ian. 4, Băiceni), profesor de chimie anorganică la Universitatea din Iaşi, care a pus bazele dezvoltării chimiei pe plan ştiinţific şi didactic în ţara noastră; a studiat mineralele, apele minerale, petrolul românesc şi a fondat primul laborator de analize chimice pentru mărfurile importate(7,8).

†1925, apr. 9, Bucureşti – 95 de ani de la moartea farmacistului militar Adam Henţiescu (n. 1856, aug. 1, com. Râşca, cercul Baia de Criş, comitatul Hunedoara)

Este unul dintre tinerii transilvăneni, care, cuprins de entuziasmul naţional legat de Războiul de Independenţă (1877-1878), vine în România „la 1 mai 1877 şi se înrolează pe 5 mai ca voluntar cu grad de caporal, în Batalionul 2 Vânători din cadrul Diviziei a IV-a, comandată de generalul George Manu”(9).

Cât de curajos a fost acest tânăr şi ce putea să-i dăruiască mai mult ţării, decât viaţa sa?

În 30 august 1877, trupele române cuceresc reduta Griviţa 1. „Trimis la atac, în prima linie, a fost şi Batalionul 2 Vânători, comandat de maiorul A. Candiano-Popescu, în care se afla încă de la începutul războiului şi caporalul asistent farmacist Adam Henţiescu: acesta a fost grav rănit” şi a scăpat cu viaţă, iar peste ani, în 1915, în Sala Dacia din Bucureşti, îşi amintea: „Când citind în Românul lui C.A. Rosetti că România intra în război contra turcilor, am plecat la 28 aprilie 1877 şi m-am înscris în al doilea batalion ca soldat”. Dar cât de firesc i s-a părut sacrificiul, vorbind despre acesta după 38 de ani: „În 30 august am fost rănit la Griviţa şi aceasta n-are nicio importanţă”.

Cu adevărat caracterizarea dr. Gomoiu i se potriveşte: „Era de o onestitate fără seamăn şi de o conduită ireproşabilă în toate privinţele”.

Cu gradul de sublocotenent farmacist, este trecut în serviciul sanitar, iar după război este decorat cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler.

După absolvirea Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti (anexată Facultăţii de Medicină din 28 nov. 1870) „cu Decretul regal nr. 1927, Adam Henţiescu deschide, în anul 1883, Farmacia Română din Caracal şi Farmacia Naţională din Bucureşti, preluată de la farmacistul Aurel Ciurea, şi el transilvănean”.

În 1915, la vârsta de 59 de ani, eroul de la Griviţa se bucura că „noua lege votată” îi va da dreptul să se înroleze „cu bucurie şi că poate fi de folos în marea luptă pentru unirea neamului”. La vârsta de aproape 60 de ani, s-a înrolat în Armata Română şi, deşi îi era dor de plaiurile natale, „că după 38 de ani voi putea vedea Valea Crişului Alb şi căminul părintesc”, acest deziderat a fost amânat, întrucât a luptat pe frontul din Moldova „pentru întregirea neamului, până la sfârşitul războiului”. Acest vis i s-a împlinit, mai cu seamă că a nutrit tot timpul, împreună cu conaţionalii săi, „care au fost sufletul mişcării naţionale transilvănene din Capitală” şi entuziaştii „care au cerut cu insistenţă intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale”.

A fost apreciat ca un profesionist bine pregătit şi, încă din 30 oct. 1898, este propus de Consiliul Sanitar Superior să facă parte din „noua comisie de revizuire a farmacopeii şi taxei, formată din N. Măldărescu, D. Grecescu, C.I. Istrati şi A.I. Locusteanu”(10).

La 19 ianuarie 1899, în Bucureşti a luat fiinţă Societatea pentru industria produselor medico-farmaceutice şi comerţ de droguri Centrala, din care făceau parte farmacişti. „Ca acţionar fondator, era şi A. Henţiescu (devenit director)”(11).

„În urma tragicului accident de cale ferată din 31 decembrie 1916, de la Ciurea din Moldova, îşi pierde viaţa farmacistul maior (r) Dimitrie Nicolau, preşedintele Societăţii Farmaciştilor din România (SFR), şi va fi ales Adam Henţiescu, preşedinte interimar al SFR, până la 15 iunie 1919”(12).

La 15-16 iunie 1919 a avut loc prima adunare generală de după război şi, din însărcinarea societăţii (preşedinte ales Alexandru Iteanu), o comisie formată din I. Vintilescu, A. Henţiescu şi Şt. Panea urma să cerceteze cazurile unor farmacişti care au colaborat cu inamicul în timpul războiului şi dezvelirea la societate a unei plăci de marmură cu numele farmaciştilor eroi, căzuţi pe câmpul de onoare în timpul Primului Război Mondial(13).

A fost preşedinte al Comisiunii farmaceutice din Direcţia Generală Sanitară timp de şase ani (1919-1925).

Primul preşedinte al Federaţiei Române de Şah, a înfiinţat un laborator de produse farmaceutice, premiate cu medaliile de aur şi diploma de onoare la expoziţiile de la Bucureşti din 1903 şi 1906 (preparate farmaceutice; preparate cosmetice de toaletă şi parfumerii); veteran în două războaie, 1877-1878 şi 1916-1918. S-a căsătorit cu una dintre surorile dr. C.I. Istrati, cu care a fost prie­ten bun; a fost bunicul farmacistei Maria Gomoiu şi socrul prof. dr. Victor Gomoiu. A murit subit în ziua de 9 aprilie 1925, ora 10 p.m., în locuinţa sa din Bucureşti, str. Smârdan, fiind înmormântat, cu toate onorurile, în Cimitirul Bellu(14).

A decedat „sărac” farmacistul „Adam Henţiescu, întrucât nu venise în ţară pentru căpătuială (spunea prof. dr. Victor Gomoiu)”(15).

†1935, iunie 12, Tg. Burdujeni – 85 de ani de la moartea farmacistului lt. (r) Carol Rang (n. 1858, iulie 18, Iaşi)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1877), practica de elev executând-o în farmaciile Apollo din Bucureşti şi Naţională din Găeşti, jud. Dâmboviţa, ambele conduse de fratele său Philipp Rang; a susţinut examenul de asistent (1881), stagiile le-a efectuat în Farmacia „Sf. Treime” din Câmpulung Muscel (1881-1882), arendată de Friedrich Paul, şi farmacia Minerva din Iaşi, arendată de Carol Rosenthal (1882-1883); a fost înrolat în armată şi apoi trecut în rezervă (1885) ca farmacist de batalion; a continuat studiile universitare, timp în care a obţinut împământenirea (1886), devenind cetăţean român; a reintrat în serviciul militar la Regimentul 2 Roşiori, apoi, din 1888, în serviciul spitalelor; licenţa în farmacie şi libera practică (1889); a lucrat la Pulberăria Armatei (1889-1892), înaintat la gradul de farmacist de regiment (locotenent) şi trecut la Regimentul 8 Artilerie; în urma cererii sale a fost trecut în rezervă ca farmacist de regiment la Divizia III Infanterie (30 aug. 1895) şi la 13 septembrie a înfiinţat Farmacia „Carol I”, Tg. Burdujeni, jud. Botoşani; preşedinte al Băncii Populare Burdujeni; membru al Camerei de Comerţ din Botoşani; a înfiinţat o fabrică de ape gazoase; membru activ al Partidului Conservator, fiind ales de mai multe ori consilier comunal, primar la Burdujeni şi membru în comisia interimară a judeţului (1926)(16,17).

 

†1945, mai 7, Piteşti – 75 de ani de la naşterea farmacistului Nicolae Bobancu (n. 1866, martie 1, Braşov), consilier comunal al oraşului Târgu-Jiu (1902-1905) şi Piteşti (1914; 1918), membru fondator al Băncii Comerţului şi Industriei din Piteşti (1911), proprietar al farmaciei Aquila, pe care a administrat-o personal până în 1929, când o cedează fiului său, Nicolae, licenţiat al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, continuând să-l ajute în activităţile farmaceutice(18).

†1965, iunie 10, Breaza – 55 de ani de la moartea prof. dr. farm. Gh. P. Pamfil (n. 9/22 martie 1883, com. Vărsătura)

1920, Cluj (100 de ani) – A reînfiinţat Institutul Farmaceutic şi a reorganizat Farmacia Clinicilor, care deservea 11 clinici, cu 1000 de paturi.

1930, ian. 1 – sept. 30, Bucureşti (90 de ani) – Ca director, a creat şi organizat primul Institut de Cercetări Farmaceutice, devenit prin Legea sanitară din 14 iulie 1930 Institutul Chimico-Farmaceutic, baza din care s-a constituit mai târziu Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF) şi Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice (ICSMCF), devenit, de la 1 ianuarie 1999, Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM), iar din 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM).

1930, oct. 12, Bucureşti (90 de ani) – Primul preşedinte al Colegiului Farmaceutic, a colaborat la întocmirea normativelor legislative din Legea sanitară privind reglementarea activităţii farmaceutice din România(19,20).

1938, dec. 1 – 1941, oct. 1: Decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, care a militat pentru unificarea profesiei farmaceutice şi ridicarea nivelului ei ştiinţific, şi pentrucrearea unei industrii naţionale chimico-farmaceutice(21).

†1975, apr. 2, Bucureşti – 45 de ani de la moartea prof. univ. emerit, dr. docent, farm., dr. chimist, general de brigadă (r) Alexandru V. Ionescu-Matiu (n. 1883, iunie 25, Focşani)

Această personalitate care a onorat şi onorează profesia „a fost un pasionat al istoriei farmaciei româneşti”, a publicat în Revista Sanitară Militară (în colaborare) şi tot în aşteptarea unei împliniri i-a rămas „o vastă lucrare de istoria farmaciei” (circa 1000 de pagini), despre care dr. farm. C. Iugulescu ne-a spus că „nu a fost publicată”. Medalia „Alexandru Ionescu-Matiu” se acordă membrilor SRIF, ISHP, SRIM şi ISHM pentru contribuţia adusă în cercetarea istoriei farmaciei(22,23).

†1985, apr. 23, Bucureşti – 35 de ani de la moartea prof. univ., dr. farm. Petre Ionescu-Stoian (n. 1909, ian. 14, sat Puntea-de-Greci, com. Petreşti, jud. Dâmboviţa)

Fondatorul, organizatorul şi directorul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice (ICSMCF), Bucureşti (1956-1976), a fost una dintre cele mai memorabile figuri ale vieţii ştiinţifice şi profesionale farmaceutice româneşti.

Înfiinţarea ICSMCF a constituit un moment deosebit de important în direcţia asigurării controlului medicamentului şi a creării bazei corespunzătoare pentru cercetarea farmaceutică. Prof. dr. Petre Ionescu-Stoian, împreună cu colaboratorii săi, a organizat un institut exemplar, pe care l-a condus timp de 20 de ani (1956-1976), introducând cele mai moderne metode pentru a asigura calitatea medicamentului românesc şi controlul celui din import, preocupându-se şi de formarea cadrelor ca specialişti cu înaltă calificare. Ca un binemeritat omagiu adus prof. dr. Petre Ionescu-Stoian, prin OMS nr. 55/10 ian. 1996, ICSMCF i-a purtat numele, până la 1 ianuarie 1999, când s-a transformat în Agenţia Naţională a Medicamentului, instituţie publică în subordinea Ministerului Sănătăţii, conform Ordonanţei Guvernului României nr. 125/1998(24).

†1985, apr. 29, Cluj-Napoca – 35 de ani de la moartea prof. univ., dr. farm. Teodor Goina (n. 1896, feb. 27, com. Budureasca, jud. Bihor), care a condus disciplina de farmacognozie (1946-1966) din cadrul Facultăţii de Farmacie de la Cluj-Napoca, om de ştiinţă emerit(25,26).

†1985, mai 9, Drobeta-Turnu Severin35 de ani de la moartea dr. docent farmacist cpt. Virgil Torjescu (n. 1911, ian. 28, com. Dămieneşti, jud. Roman)

A înfiinţat o farmacie în Vânju Mare, jud. Mehedinţi, şi un laborator de analize, „Dr. farm. Virgil Torjescu”; acţionar fondator al Societăţii anonime române Fiomed, laborator de produse chimico-farmaceutice indigene şi străine, cu drept de import-export, şi conducător tehnic al laboratorului; a publicat în colaborare volumele: Plante medicinale în judeţul Mehedinţi şi Tratamentul de urgenţă în otrăviri. A fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Gheorghe” din Drobeta-Turnu Severin(27).

†1990, apr. 28, Iaşi – 30 de ani de la moartea prof. dr. Camelia Ghimicescu (n. 1916, feb. 12, Iaşi), „un nume în galeria personalităţilor şcolii medicale şi farmaceutice ieşene”(28).

†2005, apr. 19, Bucureşti – 15 ani de la moartea prof. univ., dr. chim. Maria Brezeanu (1924, martie 19, Râşnov)

Chimistă, prof. universitar la Bucureşti; membru corespondent (1991, dec. 18) şi titular (1993, martie 23) al Academiei Române; preşedinta Secţiei de ştiinţe chimice a Academiei Române, membră în Biroul de conducere al Societăţii de Chimie din România; membră în colegiile de redacţie ale Revue Roumaine de Chimie şi Romanian Chemical Quarterly Reviews; Premiul Ministerului Învăţământului pentru activitatea de cercetare ştiinţifică (1961şi 1963), Premiul „G. Spacu” al Academiei Române pentru lucrarea Combinaţii complexe polinucleare şi aplicaţiile lor (1990)(29,30).

Aniversări

1865, iunie 3, Mediaş – 155 de ani de la naşterea farmacistului lt. (r) Wilhelm Graeser (†1931, iulie 8, Bucureşti)

După studii primare şi gimnaziale finalizate în oraşul natal, s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1879), executând practica de trei ani, până în 1882, în farmacia Minerva din Giurgiu, proprietatea lui Martin Binder; a susţinut examenul de asistent cu nota „prea bine” (1886); a obţinut licenţa în farmacie cu nota „binişor” şi libera practică (1890). A făcut stagiul militar de un an la Spitalul Militar Central din Bucureşti, ca farmacist de batalion stagiar (sublocotenent), iar după depunerea examenului de sfârşit de stagiu a fost avansat la gradul de farmacist de regiment (locotenent), fiind trecut în rezervă la Corpul 2 Armată (1894) şi tot în acest an împământenit cu dispensă de stagiu.

Diriginte-arendator al Farmaciei Biserica cu Sfinţi din Bucureşti (1894-1897); din 1901 proprietar-diriginte al Farmaciei „Heliade” din Capitală; membru activ al Societăţii Farmaciştilor din România şi al Societăţii Centrala. A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic(31).

1870, iunie 8, Braşov – 150 de ani de la naşterea farmacistului Victor J. Gottsmann (†1931, apr. 11, Mizil)

După absolvirea liceului, s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, a făcut practică la Farmacia „Eittel” din Râmnicu Vâlcea, devenind asistent de farmacie (1888); a obţinut licenţa în farmacie şi libera practică (1895), apoi cetăţenia română (1899). Membru în Consiliul de administraţie al Societăţii Centrala pentru industria produselor medico-farmaceutice, comerţ de droguri (1899); recunoscut ca arendaş la farmacia Coroana de Aur din Mizil (1900), cu aceeaşi calitate existând şi în 1911 şi 1913; mobilizat în 1916 la Sărata Monteoru, farmacia este închisă, solicitându-se ministrului de război să se găsească un farmacist „pentru a nu rămâne Mizilul fără nicio farmacie”, s-a decis ca acesta să rămână totuşi la farmacia din Mizil „pentru a prepara medicamente pentru trupele locale”. Prin Înalt Decret Regal, la 24 martie 1920 este numit membru în Comisia Interimară Mizil, calitate în care va organiza o serie de acţiuni pentru a strânge fonduri necesare achiziţionării unor clopote pentru biserică.

La 11 octombrie 1921 obţinea concesiunea unei farmacii la Mizil, înregistrând la 26 octombrie, cu nr. 4907, farmacia Sănătatea (a doua farmacie în oraş); a făcut parte din conducerea Colegiului (Cercului) Farmaciştilor din Buzău (preşedinte F. Sentner). A murit la 11 aprilie 1931, regretat de toată lumea, mai ales de colegii care îşi aminteau că „a fost un exemplu de muncă şi onestitate profesională în tot decursul vieţii sale”(32).

1875, apr. 15, com. Pietroasele, plasa Tohani, jud. Buzău – 145 de ani de la naşterea farmacistului col. (r) Vasile Manolescu (†1953, oct. 22, Bucureşti)

Absolvent al Gimnaziului „Al. Haşdeu” din Buzău (1892), s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, practica de elev efectuând-o (1892-1895) în Farmacia Centrală din Bucureşti, Calea Moşilor nr. 51, fiind şi bursier al Şcolii Superioare de Farmacie; a obţinut certificatul de asistent (1895), stagiul de un an l-a efectuat tot în Farmacia Centrală; extern (1897), intern prin concurs al Eforiei spitalelor civile Bucureşti, la Spitalul „Colţea”; licenţa în farmacie şi dreptul de liberă practică (1898); diriginte-administrator al Farmaciei Curtea Regală din Brăila şi preparator la Catedra de farmacie chimică şi galenică de la Şcoala Superioară de Farmacie Bucureşti (1900); farmacist al spitalului Poenari, jud. Ilfov (1901-1902); proprietarul Farmaciei „Dr. Kretzulescu” din Calea Victoriei nr. 169 (1902-1949); acţionar fondator şi cenzor la Banca Amzei din Bucureşti (1911); a făcut campania militară din 1913, mobilizat la Depozitul Militar Central, iar cea din 1916-1918, la Societatea Crucea Roşie, pe linie militară ajungând până la gradul de farmacist-colonel în rezervă (1924), de la 1 ian. 1939 fiind trecut în retragere din oficiu, pentru limită de vârstă; membru în Comisia chimico-farmaceutică (1903-1904), consilier comunal al Capitalei (1914-1919), preşedinte al Cercului Farmaciştilor din Bucureşti, vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Farmaciştilor din România, din 1922 mai mulţi ani membru onorific în Consiliul de igienă al Capitalei; decorat cu Medalia  „Avântul Ţărei”; Ordinul „Crucea României” în grad de Cavaler şi în grad de Ofiţer; „Meritul Comercial şi Industrial”; „Meritul Sanitar”; Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer; a publicat mai multe articole şi a ţinut conferinţe publice pe diverse teme („Despre apă din toate punctele de vedere”; „Ipoteze şi teorii asupra originii petrolului”; „Opiu şi dozagiul morfinei” etc.); proprietar al unor ferme de pomicultură şi viticultură la moşiile lui din comuna Livada, jud. Prahova, şi din comuna Şarânga, jud. Buzău. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu(33,34).

1880, iunie 24, Huşi – 140 de ani de la naşterea farmacistului col. (r) Alexandru Bendorf (†1953, apr. 22, Bucureşti)

Licenţa în farmacie la Bucureşti şi dreptul de liberă practică (1904); proprietar al farmaciei Providenţa din Huşi (1909-1939), pe care o transferă în Bucureşti; împreună cu dr. N. Lapteş, a condus revista de popularizare Igiena Satelor (1912-1916) la Huşi; membru în primul consiliu de administraţie al Băncii Fălciului (1910); consilier comunal la colegiul I, Huşi, ca membru PNL (1914); membru fondator al Băncii Române de Credit Farmaceutic, Bucureşti (1914); membru în Consiliul de igienă al jud. Fălciu (1930); preşedinte al secţiei judeţene Fălciu al Colegiului Farmaceutic; consilier tehnic în Ministerul Muncii, privind medicamentele din Centrala asigurărilor sociale; înmormântat în Cimitirul Bellu(35).

1880, iunie 27, com. Dara, jud. Buzău – 140 de ani de la naşterea farmacistului lt. col. (r) Cristea Gh. Bender (†1934, mai 29, Bucureşti)

Absolvent al Gimnaziului „Al. Haşdeu” din Buzău (1896), s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, practica preliminară obligatorie de trei ani efectuând-o în farmaciile conduse de Andrei Cruceanu („Coroana lui Ştefan Vodă”, Tg. Neamţ; 1 oct. 1896 – 1 mai 1898); Vasile Tătaru („Esculap”, Tg. Jiu; 1 mai 1898 – 16 dec. 1898); Petre Mihăilescu („Sf. Elena”, Medgidia; 18 dec. 1898 – 18 apr. 1899); Dimitrie Gherman (Românească, Buzău; 18 apr. 1899 – 1 oct. 1899). A absolvit examenul de asistent (25 sept. 1899); stagiul de asistent l-a executat în farmaciile lui Ştefan Caracaş („Sf. Treime”, Caracal) şi Petre Mihăilescu („Sf. Elena”, Medgidia; 1 nov. 1899 – 10 oct. 1900).

A efectuat stagiul militar obligatoriu, de un an, ca soldat permanent (21 oct. 1903 – 7 oct. 1904), dar a avansat ulterior ca farmacist ofiţer în rezervă până la gradul de locotenent-colonel, fiind decorat cu Medalia „Avântul Ţărei”, Crucea „Meritul Sanitar” cl. II-a (1916) şi Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de Cavaler (1920).

În 1909 a obţinut diploma de farmacist şi libera practică a farmaciei.

La 4 noiembrie 1910 a publicat, în ziarul Epoca din Bucureşti, un fulminant articol antifeminist, încercând să-i mobilizeze pe farmaciştii bărbaţi împotriva deciziei guvernamentale din 5 octombrie 1910, prin care femeile farmaciste aveau dreptul să participe la concursurile pentru obţinerea concesiunilor de noi farmacii; atitudine repudiată atât de opinia publică, cât şi de autorităţile sanitare.

La 23 iunie 1911, în baza Ordinului Direcţiei Sanitare nr. 33.253, a solicitat şi a obţinut dreptul de a deschide Drogheria Populară în Capitală.

În baza legii sanitare excepţionale din 29 iulie 1921, conform Decretului Regal nr. 4907/26 oct. 1921, a obţinut concesiunea cu care a înfiinţat o farmacie în Chişinău. Aici depune o intensă activitate profesională: participă în comisia, aprobată de minister la 23 iunie 1923, pentru elaborarea Farmacopeii Române ed. a IV-a (1926), făcând parte din subcomisia pentru determinarea denumirilor ruse ale medicamentelor; membru în Comisia regională de disciplină (1931); preşedinte al Colegiului Farmaceutic, filiala Chişinău (1933); inspector general farmaceutic onorific pentru Basarabia (16 mai 1934).

După congresul farmaciştilor basarabeni de la Chişinău (24-25 mai 1934), a plecat imediat la Bucureşti, în calitate de nou numit inspector general, dar aici i s-a făcut rău, fiind nevoit să meargă urgent la spital pentru un control medical. A decedat însă subit la Spitalul CFR din Bucureşti, la 29 mai 1934, şi a fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Bellu din Capitală(36,37).

1900, mai 14, Iaşi – 120 de ani de la naşterea farmacistei Margareta Gârniceanu (†?)

Absolventă a Facultăţii de Farmacie din Iaşi, în 1929, când obţine dreptul de liberă practică în farmacie şi devine arendaşa Farmaciei „Sfânta Cruce”, str. Târgului nr. 25, din Buzău, pe care o va înscrie în tabloul de firme de la Tribunalul Buzău cu nr. 25/6 apr. 1929, reînmatriculând-o în oct. 1931; devine proprietara acestei farmacii (1932-1947); este aleasă în Consiliul de Higienă şi Ocrotire al judeţului Buzău la 7 mai 1943 pe o perioadă de trei ani. La 12 noiembrie 1947 a solicitat radierea firmei, deoarece primise o concesiune la Bucureşti, farmacia sa fiind naţionalizată la 2 aprilie 1949(38).

Aniversări-comemorări

1845, ian. 27, Braşov – 175 de ani de la naştere şi 80 de ani de la moartea dr. chimist, farmacist Gheorghe Samoil Konya (†1940, apr. 2, Iaşi)

A publicat studii chimice despre apele minerale din Moldova (Slănic Moldova, Văiluţa, Bălţăteşti, Strunga, Breazu), despre razele X („Despre fotografia după Röentgen”), diferite minerale, precum şi rapoarte despre participările sale la nenumărate congrese internaţionale; a participat activ la viaţa ştiinţifică a Societăţii de medici şi naturalişti din Iaşi, a făcut parte din comisiile de redactare a taxei farmaceutice din 1909 şi 1918, iar între 1905 şi 1907, din comisia de redactare a Farmacopeii Române, ediţia IV-a; în cadrul expoziţiilor a obţinut medaliile de aur şi bronz la Paris (1889) şi medalia de aur la Bucureşti (1906).

În Iaşi, a ajutat la construirea Abatorului, a Teatrului Naţional, a fabricii de apă gazoasă şi a fabricii de şampanie.

A fost membru şi vicepre­şe­dinte al Societăţii Farma­ciştilor din România, membru al Societăţii Germane de Chimie, al Societăţii Farmaciştilor din Austria, membru de onoare al Asociaţiei pentru progresul igienei din Belgia, membru al Societăţii de Climatologie din România ş.a. A făcut parte din comitetul de conducere al Asociaţiei Medico-Farmaceutice (1908, Iaşi) şi în instituţia umanitară Salvarea (1910); ca membru fondator, a fost ales vicepreşedinte al societăţii anonime Industriile chimico-farmaceutice din Iaşi (1919); a fost în mai multe rânduri consilier comunal, membru al Consiliului de igienă şi al Camerei de Comerţ şi Industrie din Iaşi. A decedat în Bucureşti, str. Ştirbei Vodă nr. 83, la 2 aprilie 1940, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iaşi(39,40).

1880, iunie 14, Tulcea – 140 de ani de la naştere şi 55 de ani de la moartea farmacistei Aurelia Sotirescu (†1965, dec. 29, Bucureşti)

După absolvirea şcolii primare şi a Liceului Clasic din Tulcea (1900), a urmat cursurile Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti, practica de elevă executând-o în Farmacia Românească din Buzău, aparţinându-i lui Dimitrie Gherman; a reuşit la concursul de internat, funcţionând ca internă la Spitalul Colentina, serviciul consultaţii gratuite (1904), Spitalul Filantropia, serviciul de chirurgie şi la maternitate (1905), Spitalul Pantelimon (1906); licenţa în farmacie (1906) şi libera practică în farmacie (1908).

A lucrat la Spitalul din Sinaia (1906-1911), Farmacia Oraşului Tulcea (1912-1913); a participat la concursul pentru obţinerea de noi concesiuni de farmacii (1913), obţinând o concesiune la Murfatlar, jud. Constanţa, unde va deschide o farmacie publică (1914, apr. 1), fiind una dintre primele trei farmaciste din România proprietare de farmacii, obţinute prin concurs.

În timpul Primului Război Mondial, farmacia i-a fost distrusă complet de inamic, fiind nevoită să lucreze sub ocupaţie străină, ca angajată la Farmacia de Stat din Constanţa (1 nov. 1917 – 1 nov. 1918). A obţinut o concesiune de farmacie pentru oraşul Ismail în Basarabia (1921), dar i s-a aprobat transferarea concesiunii la Bucureşti, deschizând o nouă farmacie pe şoseaua Ştefan cel Mare nr. 4 (1922, iulie 1), care va funcţiona neîntrerupt până la naţionalizarea din 2 aprilie 1949. Singură, necăsătorită, ajunsă la bătrâneţe, autorităţile i-au refuzat încadrarea ca salariată într-o farmacie la stat, precum şi obţinerea unei pensii de bătrâneţe sau socială. În urma unei hemoragii cerebrale, s-a stins din viaţă în Bucureşti (1965, dec. 29), la locuinţa sa din str. Doamna Oltea nr. 16, raion 1 Mai, fiind înmormântată în Cimitirul Colentina din localitate(41,42).