Prima Farmacopee Română
1863, ian. 1, Bucureşti (155 de ani) – A intrat în vigoare prima ediţie a Farmacopeii Române (prin Decretul domnesc nr. 13), redactată de o comisie formată din farmacişti şi medici sub conducerea dr. farm. C.C. Hepites şi cu susţinerea dr. Carol Davila, tipărită în 1862(1).
Optimizarea Revistei Farmaciei
1898, ian., Bucureşti (120 de ani) – Timp de aproape 20 de ani, până în 1917, Revista Farmaciei reapare în condiţii îmbunătăţite, susţinută de un colectiv de redacţie alcătuit din personalităţi ale farmaciei şi medicinei româneşti: Şt. Minovici, Şt. Bogdan, C. Dumitrescu-Parepa, S. Gh. Konya, N.I. Angelescu, A. Urbeanu, D. Nicolau ş.a. Sunt publicate articole ştiinţifice, noutăţi preluate din periodicele străine, studii cu privire la incompatibilităţi farmaceutice, precum şi lucrări ale chimiştilor români, lipsiţi de o publicaţie proprie la acea vreme.
1898, Nr. 1, ian., Bucureşti (120 de ani) – În acest număr, Revista Farmaciei pune în pagină problema legilor sanitare „de la care farmacistul român aştepta ocrotire, dar pe bună dreptate, a fost şi este încă şi azi de o vitregie fără seamăn cu noi“(2).
1898, Nr. 3, martie – Revista Farmaciei insistă să ceară „egalitate şi fraternitate“ profesională cu medicii: „Datoria morală a medicilor este ca ei să nu accepte să fie tutorii farmaciştilor, ci să le fie de ajutor în lupta comună de emancipare şi de a nu ţine farmacistul într-o stare de inferioritate“.
Comemorări
†1898, ian. 2, Iaşi – 120 de ani de la moartea farmacistului Andrei Cruceanu (n. 1861, sept. 19, Iaşi)
Stagiul de practică în Farmacia „Sf. Spiridon“ din Iaşi (1878-1881); asistent, a practicat în farmaciile Providenţa (Huşi) şi Minerva (Iaşi) (1881-1882); licenţa şi libera practică (1886); şi-a schimbat numele (luând numele de familie al mamei lui) şi prenumele, din David Grossmann devenind Andrei Cruceanu (1885); botezat ortodox în Biserica Albă, Calea Victoriei, Bucureşti, avându-l ca naş pe prof. C. Istrati (1887); împământenit (1892); a executat stagiul militar obligatoriu, după care a fost avansat la gradul de farmacist de regiment (locotenent), trecut în rezervă (1895); diriginte-arendator al Farmaciei Providenţa (Iaşi), farmacist-intendent la spitalul din târgul Băceşti, jud. Roman, diriginte-arendator al Farmaciei „Coroana lui Ştefan cel Mare“ (Tg. Neamţ); la numai 37 de ani a decedat de meningită; înmormântat în Cimitirul Eternitatea, din Iaşi(3).
†1908, ian. 26/feb. 8, Bucureşti – 110 ani de la moartea prof. Adolf Trausch (n. 1836, mai 2, Braşov)
Profesor de Chimie la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti încă din 1865, la Catedra de Chimie farmaceutică, continuă să predea cursurile gratuit până la „aranjarea drepturilor la pensie“, fiind înlocuit de dr. ing. chimist A. Poltzer (1892); din iniţiativa redacţiei revistei Buletinul Farmaceutic, editată de A. Altân, D. Nicolau şi A. Volanschi, la 28 apr. 1898, „în semn de recunoştinţă pentru activitatea sa de pedagog, profesorului-farmacist Adolf Trausch i se dăruieşte în cadru festiv bustul său în mărime naturală, executat de sculptorul Ion Georgescu, şi o adresă semnată de colegii farmacişti“(4,9).
†1933, ian. 15, Bucureşti – 85 de ani de la decesul col. (r) farmacist Constantin Cholet (n. 1852, oct. 2/15, Bucureşti)
Înscris la Şcoala de Farmacie din Bucureşti (1863), practica de elev în farmacia Spitalului militar din Bucureşti (1864-1869), ca subfarmacist până în 1872, când a devenit asistent; a participat la Războiul de Independenţă (1877-1878) cu Regimentul 4 Artilerie; licenţa (1880) şi libera practică (1891); a organizat şi condus Laboratorul chimic al Corpului III armată (1898); chimist-expert (1900); farmacist-şef al Armatei (1903-1905); la Expoziţia generală din 1906 a primit medalia de aur şi diplomă pentru: „unsori şi insecticide pentru echipament; studii analitice asupra pâinii şi pesmeţilor“; înmormântat în Cimitirul Bellu(3,9).
†1918, martie 15, Ploieşti – 100 de ani de la decesul farm. lt. Karl Heinrich Albrichsfeld (n. 1864, aprilie 5, Braşov)
Înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1878); practica în Farmacia Crucea Albă, Ploieşti (1878-1881); studii superioare la Universitatea din Viena (1882-1884); libera practică (1884); cetăţenia română (1896); diriginte-arendaş al Farmaciei Crucea Albă, în asociaţie cu colegul său Rudolf Knopf(3,9).
†1943, ian. 31, Piatra Neamţ – 75 de ani de la decesul farmacistului col. (r) Samoilă Toma (n. 1875, sept. 1, com. Mireşul Român, comitatul Solnoc-Doboca)
Înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1893), practica de elev în farmaciile: Naţionala, Tecuci (1893-1894), Coroana Regală, Săveni (1894-1895), Naţionala, Dorohoi (1895), Farmacia Oraşului Tulcea (1895-1896) şi Minerva, Tulcea (1896); asistent, stagiul de trei ani efectuându-l în farmaciile Minerva (Tulcea) şi Speranţa (Turnu Măgurele); a început studiile universitare (1899), iar în 1906 i s-au acordat diploma de farmacist, libera practică şi naturalizarea; a arendat Farmacia România (Galaţi), până la încheierea Primului Război Mondial; consilier comunal; a participat la campaniile militare din 1913 şi 1916-1918; în timpul Primului Război Mondial a fost avansat, în mod excepţional, la gradul de farmacist căpitan în rezervă şi decorat cu Ordinul „Coroana României“ cu spade în grad de Cavaler, pentru serviciile deosebite şi actele de devotament prestate în timpul campaniei şi la Odessa, unde fusese evacuat Depozitul de medicamente, al cărui şef era din 27 august 1917, salvând materiale sanitare în timpul revoluţiei bolşevice; prin legea excepţională din 1921 a obţinut o concesiune pentru Galaţi, înfiinţând farmacia sa din str. Domnească nr. 12. Rămâne diriginte-proprietar până în 1939, când o vinde, retrăgându-se la Piatra Neamţ, unde a funcţionat ca farmacist colaborator al farmaciei şi laboratorului de medicamente conduse de C. Vorel. A fost înmormântat în cimitirul din localitate(5).
†1968, ian. 31, Bucureşti – 50 de ani de la decesul col. farmacist Constantin Efstatiade (n. 1876, aug. 27, Moineşti, jud. Bacău).
Înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1893), practica în farmacie la Providenţa (Moineşti), Speranţa (Tg. Ocna) şi Caracal; licenţiat în Farmacie (1901), libera practică (1902); intern al Eforiei spitalelor civile şi ales în comitetul Societăţii Studenţilor în Farmacie (casier, secretar şi vicepreşedinte); a condus farmacia provizorie (Isaccea) (1905-1908), consilier comunal, ajutor de primar, primar la Isaccea, ajutor de subprefect la plasa Măcin; a participat la campania din 1913 şi apoi la Primul Război Mondial; din 1919 a fost primit în cadrele active ale armatei, la Spitalul militar al Corpului 3 armată, Comandamentul Corpului 2 armată (1926), Comitetul consultativ sanitar (1928), Spitalul militar „Regina Elisabeta“ din Bucureşti, corpul Depozite Fluviale (1930-1932); decorat cu Medalia jubiliară „Carol I“ (10 mai 1906), medalia „Serviciul Credincios“ clasa I (1909) şi Ordinul „Coroana României“ în grad de ofiţer (1922); înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar(3,9).
†1988, feb. 14, Bucureşti – 30 de ani de la moartea conf. dr. doc. farmacist mr. (r) Enache Puşcaru (n. 1912, apr. 8, com. Crucea de Jos, jud. Putna)
Remarcabil om de ştiinţă, organizator, cercetător meticulos, cadru didactic talentat, promotor al ştiinţelor farmaceutice, animator al vieţii farmaceutice româneşti, cu o contribuţie importantă la ediţiile a VII-a, a VIII-a şi a IX-a ale Farmacopeii Române, la manualele sale didactice, la volumele de cinstire a înaintaşilor etc.; incinerat la Crematoriul Cenuşa(6).
†1998, ian. 11, Bucureşti – 20 de ani de la moartea farmacistului Vasile Cristea (n. 1922, oct. 31, Bucureşti)
Şcoala primară „Enăchiţă Văcărescu“, Bucureşti (1929-1933), Liceul militar „Mihai Viteazul“, Tg.-Mureş şi Timişoara (1933-1941), Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1941-1946), practica de un an în farmacia Spitalului militar central „Regina Elisabeta“ din Bucureşti; a funcţionat în Oficiul Farmaceutic al Capitalei şi în Ministerul Sănătăţii, ca director general al Direcţiei Generale Farmaceutice (1967-1983); distins cu Ordinul „Steaua R.S.R.“ clasa a V-a şi medaliile „Meritul Sanitar“ clasa a III-a şi „A 25-a aniversare a R.S.R.“; înmormântat în Cimitirul Bellu(3).
†1998, martie 25, Bucureşti – 20 de ani de la moartea prof. dr. doc. farmacist, dr. fiz.-chim. Alexandru Mavrodin (n. 1899, Bucureşti), om de ştiinţă remarcabil, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi al mai multor societăţi ştiinţifice şi academii din ţară şi de peste hotare(6).
†2003, feb. 25, Bucureşti – 15 ani de la moartea farmacistei Paulina (născ. Ionescu) Grinţescu (n. 1915, iunie 29, Slobozia)
După absolvirea cursului primar în comuna Iazu, jud. Ialomiţa (1927) şi a celui secundar la Liceul de fete „Dr. C. Angelescu“ din Buzău (1934) s-a înscris la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, practica de un an a efectuat-o în farmacia unchiului său, Silvestru Petrescu, din Bucureşti (1938-1939). A obţinut licenţa şi libera practică (1939), fiind angajată tot aici ca stagiară; a fost mobilizată ca farmacistă la Spitalul Z.I nr. 311 din Bucureşti (iulie-dec. 1941); a lucrat în farmacia verişoarei sale dr. farmacist Janeta Petrescu (1942); în Institutul de Cercetări Farmaceutice (1943), transformat în ICSMCF, unde a funcţionat ca cercetător ştiinţific principal grad III, fiind şefa Laboratorului de Cercetare şi Control Fizico-Chimic, până la pensionare, în 1975; inventatoare, cu o bogată activitate ştiinţifică de cercetare, ilustrată printr-un număr mare de lucrări publicate sau comunicate în ţară şi străinătate, a colaborat la F.R., ed. VIII (1965), Suplimentele I (1968), II (1970), III (1972) şi ed. IX (1976); onorată cu diverse distincţii; înmormântată în Cimitirul Herăstrău din Bucureşti(3).
Aniversări
1768, ian. 22, Braşov – 250 de ani de la naşterea farmacistului sas Johann Gorgias (†1841, dec. 28, Botoşani)
1843, ian. 17, Cernăuţi – 175 de ani de la naşterea farmacistului Anton Căpăţână (†1911, iulie 2, Panciu)
Elev la Şcoala din Cernăuţi, unde preda Aron Pumnul (1818-1866), fiind coleg şi cu Mihai Eminescu, a făcut practica în farmaciile Minerva (Mihăileni) şi Înger (Botoşani) (1860-1863), obţinând titlul de asistent; a urmat studii academice la Universitatea „Ludwig Maximilian“ din München, devenind magistru în Farmacie (1869); revenit în ţară, a obţinut dreptul de liberă practică şi concesiunea de a înfiinţa în Panciu, jud. Putna, Farmacia „Sfântu Constantin“ (1871), devenită model prin organizarea sa; cetăţean român (1889); membru al PNL, făcând parte din consiliul comunal (1901) şi primar al oraşului Panciu (1907-1911); a obţinut dreptul de a înfiinţa o farmacie filială în com. Soveja, jud. Putna (1904); a vândut farmacia din Panciu fiului său Adolf, farmacist şi Doctor în Drept (1909); înmormântat în cimitirul din localitate(3,9).
1853, ian. 3, Botoşani – 165 de ani de la naşterea farmacistului Ion Paslavsky-Bejan (†1914, oct. 27, Bucureşti)
Practica de elev în farmaciile Minerva (Botoşani) şi „Sf. Gheorghe“ (Ştefăneşti); stagiul de asistent în Galaţi, a obţinut licenţa (1881) şi naturalizarea (1883); farmacist în spitalele Eforiei; a înfiinţat Farmacia Coroana Regală (Rm. Vâlcea, 1893), pe care a condus-o personal până la sfârşitul vieţii; a deschis o filială în Călimăneşti (1902); înmormântat în Cimitirul „Sf. Ioan“ din Rm. Vâlcea(5,9).
1853, feb. 17, Huşi – 165 de ani de la naşterea farmacistului Johann Oswald (†1909, aug. 13, Craiova)
După absolvirea cursului primar la Cahul şi a celui secundar la Cluj, s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, practica de doi ani efectuând-o în farmacii din Buzău, Brăila, Craiova şi Bucureşti, obţinând certificatul de asistent (1872), licenţa în farmacie şi libera practică (1874); a arendat Farmacia Salvator din Drăgăşani, iar după decesul cumnatului său, farmacistul J. Peszinsky din Cahul, a devenit moştenitorul farmaciei acestuia, administrând-o până la retrocedarea sudului Basarabiei (1878), când şi-a vândut dreptul de farmacie unui farmacist rus; s-a stabilit la Galaţi, arendând opt ani Farmacia La Ville; a participat la primul congres al medicilor, farmaciştilor şi veterinarilor, din 6-8 oct. 1884 de la Bucureşti, fiind remarcat prin luările la cuvânt din cadrul dezbaterilor; a obţinut prin concurs o concesiune la Craiova (1886), înfiinţând Farmacia Crucea Roşie, pe care, după câţiva ani, din motive de sănătate, a arendat-o farmacistului I. Nicolescu; a plecat în străinătate pentru tratament şi studiul ştiinţelor naturii, obţinând titlul de Doctor în Filozofie şi chimie la Universitatea „Ludwig-Maximilian“ din München; revenit în ţară, s-a ocupat mult şi cu agricultura, administrând moşiile de la Sinteşti, jud. Ilfov, şi Cârcea, jud. Dolj, rămânând proprietarul farmaciei din Craiova până la decesul său(5).
1853, martie 9, Vaslui – 165 de ani de la naşterea farmacistului Vasile Vasiliu (†23 ian. 1925, Botoşani)
Practica de elev (1869-1872) în farmaciile: Speranţa (Bucureşti), Farmacia Centrală de la Colţea şi „Sf. Constantin“ (Panciu); asistent; magistru în farmacie la Universitatea din Viena (1878), membru activ al Societăţii „România Jună“; libera practică (1879); a obţinut concesiunea cu care a înfiinţat o farmacie în Botoşani, devenită model, dirijată cu pasiune şi profesionalism (1882); a participat activ la primul congres al medicilor, farmaciştilor şi veterinarilor, Bucureşti (6-8 oct. 1884); membru al PNL, consilier comunal şi judeţean în mai multe rânduri, deputat (1895; 1907), senator (1907; 1914); a susţinut publicarea ziarului Botoşanii, organ local al PNL (1898); acţionar majoritar al Societăţii anonime pe acţiuni pentru industria de obiecte de lemn „Moldova de Sus“ (1908); acţionar fondator la Societatea anonimă pe acţiuni Banca Botoşăneană Română (1909); membru în Comisia chimico-farmaceutică şi al mai multor societăţi filantropice din România; membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică, Botoşani; preşedinte în mai multe rânduri al Camerei de Comerţ şi Industrie, Botoşani; posesor al mai multor ordine şi medalii (de aur la Expoziţia de ştiinţe, 1903, şi Expoziţia jubiliară, 1906); prin testamentul încheiat în 1923, printre altele, arăta că preocuparea lui de căpetenie a fost binele obştesc, donându-şi întreaga avere unor instituţii în scop caritabil; înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Botoşani(5,9).
1853, martie 29, Cernăuţi – 165 de ani de la naşterea farmacistului Johann Werner (†1922, martie 6, Iaşi)
Elev practicant în farmaciile „Sf. Spiridon“, „Ştefan cel Mare“ (Iaşi) (1867); asistent în farmacie (1873), practica de un an în Farmacia Ursul (Bucureşti), revenit în Iaşi, ca asistent în farmacia Spitalului „Sf. Spiridon“, Fortuna şi Înger, apoi la Înger (Vaslui); magistru în farmacie la Universitatea din München; libera practică (1875); magistru în Farmacia Înger (Vaslui), după care a arendat Farmacia Providenţa din acelaşi oraş; din 1881, la Roman, timp de 18 ani a luat în arendă Farmacia Minerva, aparţinând Epitropiei „Sf. Spiridon“ din Iaşi; naturalizat (1893) şi a cumpărat Farmacia Minerva din Iaşi, redenumită „Centrala“, pe care a condus‑o ireproşabil până la decesul său; dreptul de a înfiinţa o farmacie filială în staţiunea balneară Slănic-Moldova (1895-1912) şi de a exploata apele minerale; a iniţiat îmbutelierea apelor minerale, fiind, probabil, primul farmacist exportator al acestora, iar pentru reclamă a publicat lucrarea „Descrierea pe scurt şi întrebuinţarea apelor de la băile Slănicului din Moldova“ (1896, Roman); vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România; consilier al Băncii Naţionale; membru onorific al Consiliului de igienă şi salubritate publică a judeţului Roman; consilier comunal şi judeţean în mai multe rânduri; preşedinte al Camerei de Industrie şi Comerţ, secţia Roman; furnizor al Curţii Regale; decorat cu Ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler, cu medalii de aur la Expoziţia de ştiinţe 1903 şi Expoziţia jubiliară din 1906; membru fondator al unor societăţi: Banca de Credit (1899, Roman); Asociaţia Medico-Farmaceutică (1908); Salvarea (1910); Industriile Chimico-Farmaceutice (1919, Iaşi); membru activ al PNL; a avut şapte copii, dintre care fiul Constantin a absolvit studii farmaceutice, preluând conducerea Farmaciei Centrale, aflată în Hotelul Traian din centrul Iaşului; înmormântat în Cimitirul Eternitatea, sectorul Catolic, din Iaşi(5,9).
1858, ian. 31, Tohanul Vechi, com. Bran, comitat Braşov – 160 de ani de la naşterea farmacistului Ion Faltis (†1936, dec. 10, Brăila)
Înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1874), practica de elev în Farmacia „Sf. Gheorghe“ (Slatina); asistent, şi-a executat stagiul (1878-1881) în farmaciile „Flora“ (Rm. Sărat) şi „Speranţa“ (Târgovişte); licenţiat (1884), libera practică (1886); ca student (1883), împreună cu colegul său, Eduard Winkler-Mareş, a redactat, poligrafiat şi ilustrat revista umoristică Trulla, apreciată de colegi; a înfiinţat Societatea muzicală Doina (Slatina) şi primul cor bisericesc (1888), pe care l-a condus un an în Biserica „Maica Domnului“ din Caracal; cetăţean român (1891); concesiunea de a înfiinţa la Iveşti Farmacia „Dr. Davila“ (1894), pe care o va transfera la Brăila (1897), devenită un prestigios laborator de produse galenice, pe care o va conduce până la adânci bătrâneţi; aici a înfiinţat Societatea de Cântări Veselia şi Societatea Muzicală Internaţionala; om de aleasă cultură, iubitor de muzică, poliglot, a colaborat cu scrieri la ziare şi reviste româneşti şi străine; preşedinte al Colegiului farmaceutic – filiala Brăila; sărbătorit de colegi la 50 de ani de activitate profesională şi medaliat cu „Răsplata Muncii“ (1925); a publicat broşura Nomenclatura şi arta de a formula sub pseudonimul „Un doctor bătrân“ (1926, Brăila); membru al Societăţii Internaţionale de Istoria Farmaciei (1927); înmormântat în Cimitirul „Sf. Constantin“(3,9).
1863, feb. 3, Mihăileni, jud. Dorohoi – 155 de ani de la naşterea mr. (r) farmacist Nicolae Torjescu (†1914, sept. 2, Bucureşti)
Absolvent al Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti şi libera practică (1891); stagiul militar (1894/95); cetăţenia română (1895); diriginte-administrator (1895/96), conferenţiar la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti (1896-97); a înfiinţat Farmacia Salvator în com. Pucioasa (1897) şi o farmacie filială în staţiunea balneară Vulcana, jud. Dâmboviţa (1899); din motive de nerentabilitate şi de boală a vândut farmacia; farmacist-intendent la spitalul din com. Oteteliş, jud. Vâlcea, şi la Spitalul Judeţean Câmpulung (1902-1906); din 1907 a trecut în serviciul Direcţiei generale a serviciului sanitar ca verificator, şef de birou, subşef al Diviziei farmaceutice, depozitului de medicamente şi laboratoarelor de higienă, cu delegaţie de inspector al farmaciilor şi drogheriilor din ţară, fiind şi secretar al Comisiei farmaceutice; a făcut campania din Bulgaria (1913-1914), fiind decorat cu „Avântul Ţărei“, „Meritul Sanitar“ clasa I, ordinele „Coroana României“ în grad de Cavaler şi „Bărbăţie şi Credinţă“(5,9).
1868, feb. 18, Focşani – 150 de ani de la naşterea col. farmacist Mihail Ţanovici (†1921, iunie 21, Brăila)
Chimist expert (1905-1914); profesor la Liceul „Nicolae Bălcescu“ (Brăila), unde a suplinit alternativ catedrele de Botanică, Zoologie, Fizică şi Chimie (1905-1921); conferenţiar la Cercul medico-farmaceutic; farmacist-şef la grupul navelor din Marina militară de la Galaţi; membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate al oraşului Brăila; membru fondator şi colaborator al Revistei Sanitare Militare; în timpul campaniei militare din 1913, vasul-spital „Principele Carol“ al Marinei militare române, pe care era mobilizat, a fost staţionat în portul Turnu Măgurele, iar în războiul din 1916-1918, acelaşi vas-spital a fost staţionat în portul Chilia Veche; din această perioadă s-a păstrat un interesant jurnal de campanie, publicat de Cireşica Ţanovici, fiica acestuia, în 1984(5,9).
1873, martie 7, Bucureşti – 145 de ani de la naşterea col. (r) dr. farm. Vasile Grigorescu-Elvir (†1959, apr. 16, Bucureşti)
La Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1891, a înfiinţat Societatea ştiinţifică şi literară „Gheorghe Lazăr“ (1890-1895); s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Capitală, stagiul de practică efectuându-l la Farmacia Victoria (1891-1892) şi Farmacia centrală de la Spitalul Colţea (1892-1895); asistent, a făcut practica de un an la Depozitul şi Laboratorul central de medicamente de la farmacia Eforiei (1896); licenţa în Ştiinţe de Stat (1896) cu lucrarea Libertatea presei; licenţa în Farmacie (1898); diploma de farmacist şi libera practică (1899); diriginte la farmaciile Sf. Treime (Urziceni), Vulturul de Aur şi Românească (Craiova) (1901-1906); membru în Comisia chimico-farmaceutică (1908-1911), când a contribuit decisiv la îmbunătăţirea situaţiei sociale a farmacistelor prin elaborarea şi susţinerea criteriilor după care şi farmacistele puteau câştiga dreptul de a participa la concursurile pentru deschiderea de noi farmacii (1910), astfel, primele trei farmaciste au reuşit să obţină concesiuni, devenind proprietare de farmacii, la concursul din 1913; a susţinut teza de doctorat Hrana ţăranului român din punct de vedere al igienei alimentare şi al igienei sociale, sub conducerea prof. A. Poltzer şi V. Sion (1916); a făcut campania din 1913 ca locotenent la Ambulanţa Diviziei III de rezervă; mobilizat pe întreaga perioadă a Primului Război Mondial, la Depozitul mobil al Armatei a 2-a, ca maior (r) (1917-1918); director clasa I al Serviciului farmaciilor şi drogheriilor din Ministerul Sănătăţii (1923-1925), când a fost delegat să organizeze un depozit regional de medicamente în Arad şi câte o farmacie la spitalele centrale din Timişoara şi Oradea; inspector general farmaceutic (1926-1930), când a inspectat farmaciile şi drogheriile din Basarabia, propunând măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora; s-a ocupat mulţi ani cu ziaristica şi literatura, publicând în ziare politice şi reviste literare din Bucureşti şi Craiova, proză, versuri şi teatru: Suspine (1900), Furtuna casnică; Opinia publică (1902), Amintiri din armată (1903), Nuvele; Naţional. Note critice; Unde duce băutura (1904); lucrări de specialitate: Memoriul licenţiaţilor în farmacie. Revendicări şi drepturi (1900); Dreptul de proprietate al farmaciilor din România. Studiu critic şi istoric (1905); Monopolul chininei d.p.d.v. ştiinţific şi economic (1907); Tendinţa de monopolizare a medicamentelor (1909); Studiu statistic asupra farmaciilor din Dobrogea (Constanţa) şi Albumul nostru (Bucureşti), editat cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani de la absolvirea Şcolii Superioare de Farmacie de către promoţia anului 1898 (1928); decorat cu „Avântul Ţărei“ (1913); „Meritul Sanitar“ cl. III (1914) şi cl. I (1924); „Coroana României“ în grad de Ofiţer (1922); „Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918“; înmormântat în Cimitirul Bellu(3,9).
1883, martie 9/22, com. Vărsătura – 135 de ani de la naşterea profesorului dr. farm. Gh.P. Pamfil (†1965, iunie 10, Breaza)
A reînfiinţat la Cluj Institutul Farmaceutic şi a reorganizat Farmacia Clinicilor, care deservea 11 clinici cu 1000 de paturi (1920); la Bucureşti, ca director (ian.-sept. 1930), a creat şi organizat primul Institut de cercetări farmaceutice, devenit prin Legea sanitară din 14 iulie 1930 Institutul Chimico-Farmaceutic, baza din care s-a constituit mai târziu Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF) şi Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice (ICSMCF), devenit de la 1 ian. 1999 Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM), iar din 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM); primul preşedinte al Colegiului farmaceutic (12.10.1930), când a colaborat la întocmirea normativelor legislative din Legea sanitară privind reglementarea activităţii farmaceutice din România; decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1938-1941); a militat pentru unificarea profesiei farmaceutice, ridicarea nivelului ei ştiinţific şi crearea unei industrii naţionale chimico-farmaceutice(7,8).
1883, martie 19, Ploieşti – 135 de ani de la naşterea dr. farm. col. (r) Emil Belcot (†1955, dec. 3, Bucureşti)
Înscris la Şcoala superioară de Farmacie (1897), a executat practica de trei ani în Farmacia „Sf. Gheorghe“ (Ploieşti); intern al Eforiei spitalelor civile Bucureşti; vicepreşedinte al Societăţii Studenţilor în Farmacie; licenţa în Farmacie (1904), libera practică (1905), diploma de farmacist (1908); farmacist-şef al Eforiei (1908-1913); concesiune pentru o farmacie în Bucureşti; a făcut campania din Bulgaria (1913), fiind medaliat cu „Avântul Ţărei“; în Primul Război Mondial (1916-1918) a fost mobilizat la Ambulanţa Diviziei a XII-a şi la Spitalul de evacuare nr. 15; asistent la Catedra de Chimie Farmaceutică şi la cea de Farmacie Galenică (1921); asistent definitiv (1939); Doctor în Farmacie Magna cum laude, cu teza „Siropul iodotanic. Contribuţii tehnice şi teoretice pentru obţinerea preparatului titrat şi stabilizat“ (1937); conferenţiar la Catedra de Farmacie galenică (1940-1942); consilier tehnic şi director tehnic la Laboratorul de preparate farmaceutice „Dr. Iteanu“, Bucureşti; secretar general al Societăţii ştiinţelor farmaceutice. A avut o intensă activitate ştiinţifică, prin conferinţe, studii, lucrări originale, recenzii, articole şi publicaţii; membru în Mişcarea Legionară (1940), fapt ce i-a pricinuit mai târziu nenumărate greutăţi; înmormântat în Cimitirul Reînvierea(3).
1898, martie 9, Dorohoi – 120 de ani de la naşterea prof. dr. doc. farm. cpt. (r) Gheorghe Ciogolea (†1977, iunie 25, Bucureşti), şeful Catedrei de Chimie analitică, decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1961-1968); înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic(3).
1908, martie 23, Tg. Adjud – 110 ani de la naşterea mr. farmacist Gheorghe Blănaru (†1946, aug. 26, Bucureşti), a condus farmacia Sanatoriului pentru ofiţeri „Elena Eraclide“ din Bucureşti, decedând în funcţie; în semn de preţuire a activităţii sale, Ministerul Apărării Naţionale, în 1947, a aprobat ca farmacia şi laboratorul de biochimie din cadrul Sanatoriului militar „Elena Eraclide“ să se numească Farmacia „Maior Gheorghe Blănaru“(3).
1923, feb. 8, satul Sărata, jud. Neamţ – 95 de ani de la naşterea cpt. (r) farmacist Mihai Duiculescu (†1994, dec. 10, Bucureşti, Cimitirul Militari)(3).
1918, martie 11, Bucureşti – 100 de ani de la naşterea dr. farmacist Nicolae Macsimescu († 1996, aug. 19, Bucureşti), secretar al Secţiei de Farmacie din filiala Bucureşti a U.S.S.M. (1960-1988), „organizator perseverent şi neîntrecut până în prezent al şedinţelor ştiinţifice lunare şi al conferinţelor de neuitat ale Municipiului Bucureşti, câte una între congresele de farmacie“, eminent practician, clinician şi om de ştiinţă, a publicat articole în revistele Farmacia şi Practica farmaceutică(6).
Aniversări-comemorări
1843, ian. 30, Bucureşti – 175 de ani de la naştere şi 120 de ani de la decesul lt. col. farmacist Dimitrie Niculescu (†1898, feb. 14, Bucureşti), farmacist-şef al Armatei Române; înmormântat în Cimitirul Bellu(5).