Regulament de organizare a Şcolii Superioare de Medicină Veterinară
1883, martie 28, Bucureşti (140 de ani) – Şcoala Veterinară (al cărui întemeietor şi director a fost dr. Carol Davila) a devenit Şcoală Superioară de Medicină Veterinară, ataşată Facultăţii de Medicină din Bucureşti(1).
Februarie 4 – Ziua mondială de luptă împotriva cancerului
În această zi se urmăreşte atât creşterea gradului de informare a populaţiei în ceea ce priveşte problematica oncologică, dar şi acţiunile prin care se militează pentru accesul egal al tuturor pacienţilor la cele mai noi terapii împotriva maladiei.
2023, feb. 4, Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” al Arhiepiscopiei Bucureşti
A avut loc o sesiune ştiinţifică în domeniul medical în cadrul proiectului Academia de Îngrijiri Paliative, cu tema „Schimbările stilului de viaţă pot reduce riscul de cancer”, la care au participat cu lucrări şi membrii Societăţii Române de Istoria Medicinei (SRIM), ai Societăţii Române de Istoria Farmaciei (SRIF) şi ai Asociaţiei Cercul Farmaciştilor din Bucureşti (ACFB).
Comemorări
†1778, feb. 20, Bologna, Statele Papale – 245 de ani de la moartea Laurei Maria Caterina Bassi Veratti (n. 1711, oct. 29, Bologna, Statele Papale)
Recunoscută şi descrisă ca Minerva (zeiţa înţelepciunii), a fost prima femeie care a avut un doctorat în ştiinţe, a doua femeie din lume care a obţinut titlul de doctor în filozofie, prima femeie profesor universitar (din Bologna) şi prima femeie membru al oricărei instituţii ştiinţifice, când a fost aleasă la Academia de Ştiinţe a Institutului din Bologna (1732), popularizând mecanica newtoniană în Italia(2).
†1863, martie 31, Bucureşti – 160 de ani de la moartea dr. Iuliu Barasch (Baraş) (n. 1815, iulie 17, Brody, Galiţia), medic, filozof, pedagog şi animator al culturii şi ştiinţei române, evreu maskil, fondatorul iluminismului evreiesc în România
Medic şi filozof cu studii universitare la Leipzig şi Berlin, doctor în medicină la Berlin (1841); medic oculist în Bucureşti (1841-1843), apoi al Carantinei de la Călăraşi (1843-1847) şi al judeţului Dolj (1847-1851), medic la Bucureşti (1851-1858), perioadă în care a fost profesor de istorie naturală la Colegiul „Sf. Sava” şi la Şcoala de Agricultură; medic la Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie (1856-1863).
Fondator şi redactor al revistei Isis (1856), care din 1862 s-a numit Natura; a iniţiat crearea primului spital de copii din Bucureşti (1858). A publicat manualul de Botanică silvică şi Cursul elementar de istorie naturală, 3 vol. (1862)(3).
†1963, feb. 6, Iaşi – 60 de ani de la moartea prof. dr. Gheorghe Tudoranu (n. 1892, mai 18, Fruntişeni, jud. Vaslui)
Absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi şi preşedinte al Societăţii Studenţilor Medicinişti, a participat la Primul Război Mondial. În final, s-a dedicat hematologiei clinice, ajungând titularul Catedrei de clinică medicală (medicină internă). Este considerat unul dintre pionierii balneologiei româneşti, fiind preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi decan al Facultăţii de Medicină a Universităţii din Iaşi (1942-1944). A fost distins cu titlurile de Medic emerit şi Profesor emerit pentru activitatea desfăşurată la Facultatea de Medicină din Iaşi (1920-1962)(4).
†1988, martie 21, Iaşi – 35 de ani de la moartea medicului Ioan Lungu (n. 1924, dec. 14, Fântâna Mare, jud. Suceava)
Format la Şcoala de semiologie medicală ieşeană, el s-a dedicat ştiinţei şi învăţământului universitar din Iaşi; a funcţionat ca medic primar la Clinica a II-a Medicală a Spitalului „Sf. Spiridon” şi ca profesor la Institutul de Medicină şi Farmacie (1949-1977). A elaborat aproape 300 de lucrări ştiinţifice în care a tratat probleme ale medicinei interne, mai ales în specialitatea gastroenterologie(5).
†1993, ian. 9, Marea Britanie – 30 de ani de la moartea dr. Janet Vaughan (n. 1899, oct. 18, Clifton, Bristol, Anglia), decan de universitate
Cercetările sale au inclus bolile şi transfuziile de sânge, tratamentul înfometării şi efectul radioactivităţii asupra oaselor şi măduvei osoase. Cartea ei din anul 1934, Anemias, a descris unul dintre primele tratamente specializate ale bolilor de sânge. În timpul Războiului Civil spaniol, a activat în echipele de ajutoare medicale spaniole din Brigada Internaţională şi a făcut parte dintr-o echipă care a introdus în Marea Britanie metoda spaniolă de depozitare a sângelui pentru transfuzii, pe care a folosit-o în calitate de director al North West London Blood Supply Depot, pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945).
După război, a devenit cunoscută pentru munca sa asupra efectelor plutoniului; a fost al şaselea director al Colegiului Somerville, Oxford (1945-1967), apoi membru de onoare, find numită Dame Commander al Ordinului Imperiului Britanic (DBE), în 1957. Universitatea din Oxford i-a acordat un DCL onorific (1967). A fost membră a Societăţii Regale (1979) şi a primit multe diplome de onoare şi burse(6).
†2008, martie 21, Bucureşti – 15 ani de la moartea dr. Sofia Ionescu (n. Ogrezeanu, 1920, apr. 25, Fălticeni)
A absolvit Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti (1939) şi Facultatea de Medicină din Bucureşti (1945), fiind doctor în medicină (1946). A urmat secundariatul în neurochirurgie, fiind medic primar (1954), cercetător ştiinţific principal gradul I, fiind prima femeie neurochirurg din România şi din lume, cu peste 120 de articole publicate în ţară şi străinătate. Premii: „Crucea Roşie” (1943); Diploma de Onoare ANFDUR (1996); Diploma de Onoare pentru merite deosebite în promovarea ştiinţei şi tehnicii în România (1996); Academia de Ştiinţe Medicale (1997); Diploma şi Premiul de Excelenţă „Carol Davila” (2003); Preşedinte de Onoare al Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România (2005); Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru în Societatea Română de Istoria Medicinei şi în Societatea Română de Neurochirurgie. A fost înmormântată în Cimitirul Bellu(7,8).
†2023, ian. 19, Bucureşti – A murit prof. univ. dr. Mihail Ghiur (n. 1933, nov. 28, Camenca, Ismail, Basarabia)
Absolvent al Colegiului „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad şi al Facultăţii de Medicină Generală din Bucureşti, a fost doctor în medicină şi profesor de chirurgie generală, membru al Societăţii Române de Istoria Medicinei (SRIM), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale şi membru fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. A publicat numeroase cărţi şi studii de specialitate, precum şi o monografie, patru volume de versuri şi un roman-frescă a societăţii româneşti de la mijlocul sec. al XX-lea: Îngheţul vine de la Nord-Est, apărut în două volume: Pribegi în propria ţară şi Blestemul Brâncovenilor.
Aniversări
1833, martie 14, Ellenberg, New York – 190 de ani de la naşterea stomatologei Lucy Hobbs Taylor (†1910, oct. 3, Lawrence, Kansas)
A fost prima femeie din lume care a absolvit o facultate de stomatologie (Ohio College of Dentistry din Cincinnati) şi a obţinut un doctorat în stomatologie (1866). La un an după ce soţul ei a murit, în 1886, s-a pensionat, dedicându-şi timpul carităţii şi cauzelor sociale – şi anume, drepturile femeilor.
Astăzi, Asociaţia Americană a Femeilor Dentist recunoaşte femeile remarcabile din profesia stomatologică cu Premiul „Lucy Hobbs Taylor”, cea mai prestigioasă distincţie pe care o acordă organizaţia(9).
1833, martie 17, Cracovia, Polonia – 190 de ani de la naşterea medicului compozitor Gustav Otremba (†1891, feb. 11, Iaşi).
Stabilit definitiv în Moldova în anul 1858, a practicat medicina întâi la Hârlău, apoi la Iaşi, ca medic militar, având gradul de colonel şi funcţia de medic şef de corp de armată în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878). A fost membru şi preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi a înfiinţat Societatea medico-militară din Iaşi (1882), publicând numeroase articole şi studii de specialitate. Compozitor de prestigiu, a creat, împreună cu Eduard Caudella, muzica pentru operetele Olteanca şi Hatmanul Baltag, care s-au bucurat de mult succes în epocă, compunând un număr considerabil de romanţe şi piese instrumentale(10,11).
1848, feb. 12, Boscani, jud. Mehedinţi – 175 de ani de la naşterea gen. divizie dr. Nicolae Zorileanu-Popescu (†1921, nov. 4, Bucureşti)
După absolvirea Liceului „Traian” din Turnu-Severin, a urmat Şcoala de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1865-1868). Prin concurs (1871), a obţinut o bursă de studii în Franţa pentru echivalare şi doctoratul în medicină, cu teza „Etudes cliniques sur la sympthomatologie et la diagnostique de la pleuresie seche” (Montpellier). A participat la Războiul Franco-Prusac, ca medic ajutor ataşat la ambulanţele franceze; a parcurs ierarhia militară, de la sublocotenent (1870) la general de brigadă (1909); nelipsit a fost şi de la Războiul de Independenţă (1877-1878), iar între 1886 şi 1887 a desfăşurat o campanie de combatere a febrei tifoide, mergând cu ambulanţele sanitare pe drumurile ţării. Tot atunci a studiat şi apele minerale de la Govora, Călimăneşti şi Căciulata, făcând propuneri pentru deschiderea staţiunilor şi exploatarea terapeutică a acestora, conducând la înfiinţarea de pavilioane pentru tratarea bolnavilor militari, civili şi a familiilor lor. Recunoştiinţa beneficiarilor s-a concretizat şi prin ridicarea unui bust lucrat în bronz, pe un soclu din piatră, sculptat şi vopsit sub forma unei coroane de lauri, pe faţa căruia este inscripţionat: „Medicului General Dr. N. Zorileanu 1848-1921. Primul cercetător şi întemeietor medical al Băilor Govora” (1930). A condus Institutul Medico-Militar (1897-1900), fiind unul dintre cei mai responsabili şi eficienţi directori ai acestuia(12).
1848, martie 2, Bursucani, jud. Galaţi – 175 de ani de la naşterea dr. Aristide Peride (†1906, mai 13, Iaşi)
Întemeietorul Şcolii de anatomie şi al Institutului de Anatomie din Iaşi, a fost profesor de anatomie descriptivă şi histologie la Facultatea de Medicină (1881-1906), membru al institutelor de anatomie din Paris, Berlin şi Viena, cu care a făcut schimburi de informaţii ştiinţifice, membru al Societăţii literare Junimea şi al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi. Pe coperta IV a lucrării Facultatea de Medicină a Universităţii din Iaşi (1879-1948), Ed. „Grigore T. Popa”, UMF Iaşi, 2010, autor prof. Dana Baran, este redat tabloul Lecţia de anatomie, aflat în Muzeul Institutului de Anatomie din Iaşi, în care printre personajele reprezentate se află A. Peride şi prof. francez Philibert Constant Sappey(13,14).
1853, febr. 5, Iași – 170 de ani de la naşterea dr. Constantin Thiron (†1924, Iași)
Profesor la Facultatea de Medicină (1881-1923), a fost un pionier al învăţământului medical superior ieşean, prin înfiinţarea celui dintâi laborator de medicină experimentală, a primului laborator de radiologie medicală şi prin efectuarea celor dintâi radiografii din Iaşi (1900), în colaborare cu marele fizician Dragomir Hurmuzescu. S-a distins şi ca animator al vieţii ştiinţifice şi cultural-politice a oraşului(15).
1873, ian. 5, București – 150 de ani de la naşterea medicului Alexandru Slătineanu (†1939, nov. 27, Iași)
(Portret de Adam Bălţatu, Muzeul Colecţiilor de Artă)
A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi unul dintre întemeietorii şcolii de igienă şi epidemiologie din România. După obţinerea titlului de doctor (1901) la Facultatea de Medicină din Paris, a lucrat timp de 10 ani la Catedra de medicină experimentală a Universităţii din Bucureşti, sub conducerea savantului Ion Cantacuzino, fiind apoi profesor de bacteriologie la Facultatea de Medicină din Iaşi (1911), înscriindu-se ca fondator al şcolii ieşene de bacteriologie şi epidemiologie, fiind totodată un erudit clinician. A desfăşurat o susţinută activitate de igienist şi medic de sănătate publică, având un rol important în combaterea tifosului exantematic din Moldova (1917-1918). A înfiinţat Institutul de Igienă din Iaşi şi Plasa 10 sanitară rurală de demonstraţie Tomeşti-Iaşi, care a funcţionat între 1929 şi 1934, fiind o formă superioară de organizare sanitară. A contribuit la crearea primelor sanatorii TBC din Moldova şi a avut un rol hotărâtor în organizarea şi dezvoltarea Spitalului de boli contagioase Izolarea din Iaşi(16).
1888, ian. 7, Bârlad – 135 de ani de la naşterea medicului Petru P. Condrea (†1967, dec. 13, Bucureşti)
Elev al savanţilor V. Babeş şi I. Cantacuzino, a contribuit la organizarea şi dezvoltarea şcolii româneşti de microbiologie. A fost profesor la Catedra de bacteriologie a Facultăţii de Medicină din Iaşi, specialist în seruri şi vaccinuri, şi a organizat şi condus Filiala Iaşi a Institutului „Ion Cantacuzino” din anul 1950(17,18).
1888, feb. 11, Siseşti, Mehedinţi – 135 de ani de la naşterea dr. Nicolae Ionescu-Şişeşti (†1954, aug. 17, Bucureşti)
Medic neurolog, cu studii integrale de medicină la Paris, doctor în medicină cu o teză privitoare la tumorile măduvei spinării (1929), a fost numit şef de serviciu la Spitalul Salpêtrière, leagănul şi centrul vital al neurologiei franceze, fiind cooptat în colectivul de organizare a cursurilor de specializare în bolile nervoase. A primit Premiul „Potain” al Academiei de Medicină din Paris (1931).
Revenit în ţară (1932), a lucrat la clinica de neurologie a prof. dr. Gh. Marinescu din Spitalul Colentina. În lucrările sale, a studiat meningoencefalitele, siringomielia şi siringoglobulia prin evaluări histologice. A fost membru al Academiei de Medicină din Franţa şi SUA şi membru corespondent al Academiei Române, din care a fost scos în timpul comunismului. A decedat în urma unei infecţii căpătate în timpul experienţelor pe animale(19,20).
1898, feb. 22, Berlin – 125 de ani de la naşterea dr. Astra Călugăreanu-Nandriş (†1987, iulie 21, Bucureşti)
A fost fiica prof. dr. doc. Dimitrie Călugăreanu (1868-1937) şi a Mariei (n. Maxim), absolventă a Facultăţii de Ştiinţe şi diplomată a Conservatorului de Canto şi Artă Dramatică din Iaşi. A primit o educaţie aleasă în familie, dar şi în şcolile primare şi liceale din Bucureşti. S-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1918), dar în 1921 şi-a urmat tatăl, care fusese numit la Facultatea de Medicină din Cluj, unde a absolvit facultatea în 1923, fiind angajată ca preparator, apoi asistent la Catedra de anatomie patologică, condusă de prof. dr. Titu Vasiliu (1885-1961). A obţinut diploma de doctor în medicină Magna cum laude cu teza „Contribuţiuni la studiul endocarditei lente” (1924), publicată la Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, şi în Annalles de médecine, nr. 6, Paris, 1925, echivalată (1968). A urmat cursuri de specializare şi perfecţionare în laboratoarele şi clinicile infantile ale Facultăţii de Medicină din Paris (1925-1926), primind trei diplome în puericultură, boli de copii şi boli contagioase. S-a căsătorit (1926) cu bucovineanul dr. doc. Ion Nandriş (1890-1967), viitorul medic primar şi şef al secţiei ORL de la Spitalul Central din Cernăuţi. A urmat un stagiu de şase luni la Clinica infantilă din Strasbourg (1926/1927), apoi a fost angajată la Clinica infantilă a prof. Manicatide din Bucureşti (1927-1929), medic secundar la Spitalul de Copii din Cernăuţi (1929-1932), apoi medic primar, director al acestui spital (1933-1940). A fost detaşată în Bucureşti la Leagănul de copii „Sf. Ecaterina” şi la Dispensarul Româno-Britanic (1940-1942). A fost director la Spitalul de Copii din Cernăuţi (1942-1944), medic primar la Spitalul „Cantacuzino” (1944-1946), medic primar puericultor la Dispensarul „Maşina de pâine” şi la Spitalul Cotroceni (1946-1957), medic primar şi şeful Secţiei nou-născuţi de la Maternitatea Giuleşti (1957-1969). Distincţii: Crucea „Meritul Sanitar”, cl. I (1942); „Coroana României” în grad de Cavaler (1943). Dintre zecile de lucrări publicate care ilustrează o activitate ştiinţifică rodnică, menţionăm Exsanguinotransfuzia la nou-născut, aplicată pentru prima dată ca metodă în ţara noastră. A fost membră a Societăţilor de Pediatrie, de Obstetrică-Ginecologie şi de Istoria Medicinei şi Farmaciei(21,23).
1908, ian. 15, Fălciu, jud. Vaslui – 115 ani de la naşterea medicului Paul Pruteanu (†1966, dec. 12, Iaşi)
Desfăşurând o intensă şi multilaterală activitate de dascăl, cercetător, organizator şi publicist, şi-a înscris numele printre figurile de seamă ale învăţământului şi ştiinţei medicale din ţara noastră. Începând din 1952, a fost profesor la Catedra de medicină socială a Institutului de Medicină şi Farmacie din Iaşi, unde a lucrat până la sfârşitul vieţii. S-a impus prin elaborarea unor tratate şi manuale de medicină socială, caiete de lucrări practice pentru studenţi, ghiduri metodologice pentru protecţia sănătăţii şi prin cele 140 de lucrări ştiinţifice publicate, dar a fost şi un harnic istoriograf al instituţiilor spitaliceşti din Moldova: Contribuţie la istoricul spitalelor din Moldova, Ed. Medicală, Buc., 1957, 304 p.; Iacob Cihac, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, 197 p. etc. (24,25).
1913, ian. 2, Bucureşti – 110 ani de la naşterea acad. prof. dr. Ion Juvara (†1996, feb. 18, Bucureşti), personalitate prodigioasă a medicinei şi chirurgiei româneşti
Clinician şi chirurg desăvârşit, artist al actului operator, creator de şcoală, animator al manifestărilor profesionale, om de ştiinţă de înaltă rigoare, a fost mai ales medic, oricând atent şi disponibil la suferinţa semenului. În semn de omagiu etern, colaboratorii au hotărât ca, la Spitalul „Profesor Doctor I. Cantacuzino” din Bucureşti, Clinica de chirurgie să poarte numele „Profesor Doctor Ion Juvara”(26,27).
1923, ian. 31, Băicoi, jud. Prahova – 100 de ani de la naşterea prof. dr. Alexandru Dobrescu (†1999, feb. 17, Iaşi)
Specialist în dermatologie, profesor la facultăţile de medicină generală, pediatrie şi stomatologie, a condus Clinica dermatologică a Spitalului „Sf. Spiridon”; a publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice, tematica abordată vizând cancerul cutanat, dermatomicozele, ulcerul de gambe, dermatozele profesionale, scleroderma ş.a.(28)
1928, ian. 30, Popeşti, jud. Iaşi – 95 de ani de la naşterea dr. Cicerone Filimon (†1995, nov. 24, Iaşi)
Discipol şi colaborator al cunoscutului chirurg Oscar Franche (1919-1988), şi-a desfăşurat activitatea chirurgicală la Clinica II Chirurgie – Urologie din Iaşi, iar cea didactică, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”. A fost un clinician desăvârşit, abordând toate capitolele patologiei urologice; a publicat Curs de Urologie (1985) şi Utilizarea grefonului intestinal în urologie (1988)(29).
Aniversări-comemorări
1863, feb. 23, Bucureşti – 160 de ani de la naştere şi 85 de ani de la moartea acad. dr. Gheorghe Marinescu (†1938, mai 14, Bucureşti)
Profesor universitar, fondator al Şcolii româneşti de neurologie şi neuropatologie, primul medic din lume care a utilizat cinematografia în cercetarea ştiinţifică (1898).
1918, ian. 7, Bârlad – 105 ani de la naştere şi 35 de ani de la moartea prof. dr. Ion Chiricuţă (†1988, Cluj)
A fost promotorul oncologiei moderne româneşti, director al Institutului Oncologic din Cluj-Napoca (1958), „primul institut de profil din ţară (fondat în 1929)”. Viaţa Medicală (serie nouă) nr. 43 (1500) din 26.10.2018 i-a dedicat la pagina de „Istoria medicinei” un generos material cu prilejul centenarului aniversar: „Cu muzeografa Nicoleta Arnăutu, despre colecţia de artă Ritta şi Ion Chiricuţă” (din oraşul natal), sub semnătura dr. Virgil Răzeşu şi a fiului savantului, prof. dr. Ion-Christian Chiricuţă.
1923, feb. 10, Crasna Putnei, jud. Storojineţ – 100 de ani de la naştere şi 25 ani de la decesul dr. Arcadie Percek (†1998, martie 10, Bucureşti)
A urmat studii liceale la Storojineţ şi Botoşani, iar Bacalaureatul l-a dat la Iaşi. A fost student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1942-1948); a participat la campania antimalarie, susţinându-şi teza de doctorat cu tema „Contribuţiuni la eradicarea malariei în judeţul Brăila” (1949). A urmat cursuri de radiologie şi oncologie, devenind cercetător la Institutul Oncologic din Bucureşti (IOB); operator la Clinica de radiologie a Spitalului „Carol Davila” (1955); asistent universitar la IMF Bucureşti (1957); şef de lucrări la Clinica de radiologie de la Spitalul „Cantacuzino” (1969); absolvent al Facultăţii de Psihologie din Bucureşti (1970); profesor universitar. Personalitate complexă a vieţii medicale şi a culturii româneşti, s-a afirmat ca un specialist notoriu în radiologie şi oncologie, realizând lucrări ştiinţifice valoroase din domeniul profesat (peste 150), al psihologiei şi sociologiei medicale, susţinând rubrici permanente la câteva publicaţii bucureştene. Este autorul volumelor: Accidente pentru substanţe de contrast (1977); Radiologia practică (1979); Printre cărturari şi mari medici (1980); Mundus medicamenti (1981); Relaxarea (1982); Medicina, încotro; Medicamentul, acest necunoscut (1985); Terapia naturistă (1987); Universul complex al insomniei (1991); Sănătatea înainte de toate (1995); Trei bisturie care au revoluţionat medicina (în colab. cu Virgil Răzeşu, 1997); Anticariat esoteric virtual; Terapii naturiste- M aladii noi, maladii vechi (1999)(30).
1923, feb. 25, Huşi, jud. Vaslui – 100 de ani de la naştere şi 30 ani de la moartea medicului Constantin I. Negoiţă (†1993, iul. 31, Iaşi)
Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, profesor, cercetător de prestigiu şi clinician de excepţie, a condus Clinica I Medicală de la Spitalul „Sf. Spiridon” (1959-1993), afirmându-se în viaţa ştiinţifică medicală prin investigarea unor maladii din domeniul medicinei interne, cu preponderenţă a celor cardiovasculare, ilustrate prin 130 de lucrări publicate.
Sub redacţia sa au fost realizate zece tratate de specialitate, între care şi două manuale: Îndreptarul terapeutic (2 vol.) şi Manualul de Clinică Medicală (1983), ultima lucrare publicată în timpul vieţii fiind Progrese în cardiologie (1987)(31).