NUTRIŢIE

Rolul alimentaţiei în ameliorarea patologiilor cardiovasculare

 The role of nutrition in improving cardiovascular pathologies

First published: 26 aprilie 2023

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Farm.211.2.2023.7964

Abstract

There are many risk factors that influence the occurrence of a cardiovascular event. Among them, we call non-modifiable risk factors those that define a specific individual at the genetic level (genetic changes), family history, age, sex and ethnic variation. Modifiable risk factors are more malleable and through certain interventions at the population or individual level, we can prevent the onset of cardiovascular imbalances. Cerebrovascular disease is a highly polymorphic pathology, with sometimes completely different entities, compared to ischemic heart disease (IHD) which is much more uniform. It can be stated that myocardial infarction represents the main entity of cardiopathy that generates death (immediately – in the acute phase, late – with passage through the phase of heart failure, or at any time – with the generation of ventricular fibrillation or fatal bradyarrhythmia). Cardioprotective nutrition demonstrates its effectiveness depending on the age at which it is adopted. Cardioprotective nutrition includes foods rich in antioxidants, vitamins and fibers along with phytonutrients with an essential role in promoting tissue repair, cell renewal and preventing damage to the body’s vital tissues. At the same time, it is very important to limit the consumption of saturated fats, trans fats, processed foods, especially junk food and sausages, foods rich in simple carbohydrates. The earlier the positive change in nutrition occurs, the easier it is to prevent major imbalances.
 

Keywords
cardioprotective nutrition, antioxidants, phytonutrients, ischemic heart disease

Rezumat

Există numeroşi factori de risc care influenţează apariţia unui eveniment cardiovascular. Dintre aceştia, îi numim factori de risc nemodificabili pe aceia care definesc la nivel genetic un anumit individ (modificări genetice), antecedente în familie, vârstă, sex şi variaţie etnică. Factorii de risc modificabili sunt mai maleabili şi, prin anumite intervenţii la nivel populaţional sau individual, putem preveni instalarea dezechilibrelor cardiovasculare. Boala cerebrovasculară este o patologie foarte polimorfă, cu entităţi uneori complet diferite, comparativ cu boala cardiacă ischemică (BCI), care este mult mai uniformă. Se poate afirma că infarctul miocardic reprezintă principala entitate de cardiopatie care generează deces (imediat – în faza acută, tardiv – cu trecere prin faza de insuficienţă cardiacă, sau în orice moment – cu generarea de fibrilaţie ventriculară sau bradiaritmie fatală). Alimentaţia cardioprotectoare îşi demonstrează eficienţa în funcţie de vârsta la care este adoptată. Alimentaţia cardioprotectoare include alimentele bogate în antioxidanţi, vitamine şi fibre, alături de fitonutrienţi cu rol esenţial în promovarea reparării tisulare, reînnoirii celulare şi a prevenirii lezării ţesuturilor vitale organismului. În acelaşi timp, este foarte important să se limiteze consumul de grăsimi saturate, grăsimi trans, alimente procesate, în special cele de tip junk food şi mezeluri, alimente bogate în glucide simple. Cu cât modificarea alimentaţiei în sens pozitiv se produce mai devreme, cu atât sunt mai uşor de prevenit dezechilibrele majore.
 

Introducere

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), bolile cardiovasculare (BCV) sunt principala cauză a mortalităţii în Europa, cu peste 60 de milioane de decese pe an, cu o rată standardizată de vârstă a morbidităţii şi mortalităţii mai mare la bărbaţi decât la femei, depăşind decesele cauzate de cancer. Atacurile de cord şi accidentele vasculare cerebrale sunt responsabile la nivel global pentru mai mult de patru din cinci decese cauzate de bolile cardiovasculare(1).

Principalele entităţi nosologice responsabile de mortalitatea cardiovasculară sunt reprezentate de boala cardiacă ischemică (predominant, infarctul miocardic) şi bolile cerebrovasculare (accidentul vascular cerebral). Numai aceste două categorii de boli sunt responsabile de peste jumătate din totalul deceselor de cauză cardiovasculară şi de peste o cincime din totalul deceselor care au fost înregistrate în statele membre ale UE în 2017(2).

Boala cardiacă ischemică (BCI) este determinată de un dezechilibru între aportul şi necesarul de oxigen miocardic. Acest lucru se întâmplă, cel mai frecvent, prin obstrucţia coronariană secundară a unui tromb suprapus pe o placă aterosclerotică(4). Aproximativ 550000 de decese au fost atribuite BCI în ţările membre ale UE în 2017, adică 12% din totalul deceselor. În cazul reprezentanţilor sexului masculin, rata mortalităţii este cu peste 80% mai mare decât în cazul femeilor, din cauza prevalenţei crescute a factorilor de risc în rândul bărbaţilor (fumatul, hipertensiunea arterială, titrurile serice crescute ale colesterolului)(2,3).

Bolile cardiovasculare dependente de vârstă, bolile cerebrovasculare, disfuncţiile vasculare şi îmbătrânirea au în comun aceleaşi mecanisme moleculare dominate de producţia de radicali liberi care generează inflamaţii. Chiar dacă nu există factori de risc, frecvenţa afecţiunilor cardiace creşte odată cu înaintarea în vârstă. Odată cu îmbătrânirea, se înregistrează o scădere a biodisponibilităţii oxidului nitric (NO), un protector vascular cu rol vasodilatator care împiedică formarea trombilor. Gene ale longevităţii au fost asociate cu regulatori ai bolilor cardiovasculare legate de îmbătrânire. Sirtuinele, de exemplu, s-au dovedit eficiente prin efectele protective în cazul bolilor metabolice şi cardiovasculare. Prin intervenţii nutriţionale precum postul, postul intermitent sau dieta keto, poate fi mărită activitatea sirtuinelor(5).

În ultimii ani, îmbătrânirea populaţiei a crescut, iar până în 2030 se estimează că populaţia de peste 65 de ani va depăşi 20%, iar bolile cardiovasculare vor fi cauza a peste 40% din decese. Dintre parametrii îmbătrânirii, scurtarea telomerilor şi instabilitatea genomului sunt asociate cu apariţia BCV prin îmbătrânirea celulelor vasculare şi stenoza valvei aortice(6). Sindromul Hutchinson-Gilford (progeria infantilă), o boală genetică foarte rară care se caracterizează printr-o denaturare a ADN-ului, este asociată cu BCV premature care duc la infarct miocardic, având o medie de vârstă de 13 ani(6).

Când vorbim despre BCV asociate îmbătrânirii, putem să facem şi o comparaţie pe sexe. Chiar dacă tensiunea arterială este mai mică în cazul femeilor faţă de bărbaţi, pe măsură ce înaintează în vârstă, BCV reprezintă 50% din cauzele deceselor la femeile vârstnice. Chiar dacă mecanismele de reglare ale bolilor cardiovasculare şi ale tensiunii arteriale sunt similare la femei şi bărbaţi, odată cu apariţia menopauzei acestea nu mai sunt la fel de eficiente. Pierderea protecţiei cardiovasculare este asociată cu obezitatea; astfel, BCV apar mai repede la femeile obeze, comparativ cu cele slabe. Bolile cardiovasculare apar mai târziu la femei decât la bărbaţi (figura 1), având în vedere şi faptul că speranţa de viaţă a femeilor e mai mare decât cea a bărbaţilor(7).
 

Figura 1. Rata mortalităţii de cauză cardiovasculară raportată pe sexe şi categorii de vârstă în Statele Unite ale Americii în perioada 2000-2014.  Figură realizată cu Canva
Figura 1. Rata mortalităţii de cauză cardiovasculară raportată pe sexe şi categorii de vârstă în Statele Unite ale Americii în perioada 2000-2014. Figură realizată cu Canva

Stilul de viaţă sedentar şi inactivitatea fizică se numără printre principalii factori de risc modificabili la nivel mondial pentru bolile cardiovasculare(8). Promovarea activităţii fizice şi efectuarea exerciţiilor care ajută la îmbunătăţirea fitnessului cardiorespirator sunt necesare pentru toate grupele de vârstă, etnie sau gen, pentru a preveni multiple afecţiuni cronice, în special afecţiunile cardiovasculare(8).

Pacienţii cu comportament sedentar ar trebui încurajaţi să înceapă activitatea fizică de tip aerob, cu intensitate uşoară şi ulterior cu creşterea treptată a intensităţii. Activitatea fizică exercitată în mod regulat este o modalitate de prevenţie cardiovasculară principală care reduce mortalitatea de orice cauză(9).

Este recunoscut, în mod unanim, faptul că obezitatea reprezintă un factor de risc pentru diverse patologii, care au ca efect o reducere importantă a speranţei de viaţă la persoanele supraponderale, comparativ cu persoanele normoponderale. Prin definiţie, obezitatea reprezintă o boală cronică, metabolică şi este caracterizată printr-un exces anormal al depozitelor de ţesut adipos(9).

Printre cauzele şi factorii de risc ai obezităţii se află un dezechilibru între aporturile şi cheltuielile energetice, factori genetici, stilul de viaţă nesănătos (alimentaţie aterogenă, hipercalorică, consum de dulciuri concentrate, consum de alcool, sedentarism), factori endocrini, hipotalamici, unele medicamente (cortizonul, care determină o redistribuţie a ţesutului adipos) sau stări fiziologice (menopauză, sarcină)(9).

Distribuţia anatomică a ţesutului adipos este foarte importantă. Grăsimea cantonată la nivel visceral creşte riscul de boală cardiometabolică. Activitatea fizică realizată cu regularitate mobilizează grăsimea şi scade riscul de comorbidităţi(9,10).

Recomandarea generală pentru populaţie este de a practica activităţi fizice de aproximativ 150 de minute/săptămână, cu o intensitate aerobică moderată, care poate fi echivalentul unui mers pe jos cu o viteză de 5-6 km/h. Pentru reducerea adipozităţii viscerale, se prescrie o activitate de intensitate moderată cu o durată de 300 de minute/săptămână sau 150 de minute/săptămână în cazul unei activităţi cu intensitate mai mare(9,10).

Mersul rămâne cea mai bună activitate fizică, atât pentru persoanele normoponderale, cât şi pentru cei cu obezitate(10).

Alimentaţia cardioprotectoare

Referitor la alimentaţia pacienţilor cardiovasculari, există numeroase controverse cu privire la dieta optimă pentru sănătatea sistemului cardiovascular, dar aceste controverse ajung totuşi la un numitor comun în ceea ce priveşte alimentele total dăunătoare. Dietele care predispun la apariţia bolilor cardiovasculare sau întreţin şi agravează procesele deja instalate sunt bogate în cereale rafinate, zaharuri adăugate, sare, grăsimi nesănătoase (saturate şi de tip trans) şi alimente de origine animală, fie că este vorba despre carne, fibre musculare sau despre viscere, la care se adaugă şi alimente procesate şi semipreparate, pregătite pentru consumul rapid. Aceste diete conţin cantităţi scăzute de cereale integrale, fructe, legume, leguminoase, nuci şi peşte, alimente cu efect cardioprotector cercetat şi dovedit în numeroase studii clinice şi metaanalize(9,11).

Băuturile carbogazoase îndulcite (sugar-sweetened beverages) intră în categoria produselor alimentare de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare, întrucât în compoziţia lor se regăseşte siropul de porumb, cu efect de creştere a glicemiei, insulinemiei şi a lipogenezei de novo, mecanisme implicate şi în apariţia în timp a diabetului zaharat de tip 2. Tocmai de aceea, este important să atragem atenţia asupra riscului la care ne expunem în contextul consumului acestor băuturi, indiferent dacă ne raportăm la indivizi sănătoşi şi mai ales dacă ne raportăm la pacienţi cu antecedente heredocolaterale şi cu comorbidităţi multiple, la care consumul acestor băuturi îndulcite poate duce chiar la deces.

Băuturile energizante conţin cantităţi uriaşe de cafeină, zaharuri adăugate, mulţi aditivi şi stimulante precum guarană, taurină, ginseng, glucuronolactonă şi L-carnitină. Deşi aceste stimulente pot induce starea de alertă, cresc nivelul de atenţie şi energia, ele pot creşte tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi frecvenţa res­piratorie. Un gram de guarana este echivalentul a 40 mg de cafeină. Diferenţa dintre aceste băuturi energizante şi consumul de cafea sau ceai negru se regăseşte în cantitatea de cafeină conţinută în aceste tipuri de băuturi. Prin băuturile energizante se poate obţine un aport extrem de crescut de cafeină, comparativ cu cafeaua. Prin această cantitate exagerată de cafeină, băuturile energizante cresc tensiunea arterială mai mult comparativ cu cafeaua şi o menţin crescută chiar şi la şase ore după administrare. Consumul băuturilor bogate în cafeină determină probleme cardiovasculare grave, precum tulburări de ritm (aritmii), care generează în timp palpitaţii, trombi, accident vascular cerebral şi chiar insuficienţă cardiacă, în cazurile extreme. Pe lângă cafeină, băuturile energizante conţin ingrediente care sporesc efectele cafeinei şi declanşează reacţii adverse la nivelul cordului(12).

În 2018, American College of Sports Medicine (ACSM) a publicat recomandări şi a tras semnale de alarmă cu privire la pericolul băuturilor energizante pentru populaţiile la risc, inclusiv copiii şi adolescenţii, precum şi pentru adulţii diagnosticaţi cu boli cardiovasculare şi alte probleme de sănătate. În acelaşi an, s-a publicat un articol despre efectele negative ale băuturilor energizante asupra sistemului cardiovascular, neurologic, gastrointestinal, renal, endocrin şi psihic. Se pare că aceste efecte negative sunt mai pronunţate în cazul copiilor şi adolescenţilor, din cauza concentraţiei crescute de cafeină în raport cu dimensiunile corporale scăzute ale acestora şi din cauza imaturităţii sistemelor care încă nu au capacitatea de adaptare la dozele crescute şi frecvente de cafeină. Conform NIH (National Institutes of Health), bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani consumă cele mai multe băuturi energizante şi aproape unu din trei adolescenţi între 12 şi 17 ani le consumă cu regularitate(13).

Din aceeaşi categorie de alimente care înrăutăţesc statusul pacienţilor diagnosticaţi cu boală cardiovasculară se numără alimentele de tip fast-food, a căror popularitate a înregistrat o creştere extraordinară în ultimii ani. Mâncarea de tip fast-food este bogată în carne foarte procesată, carbohidraţi rafinaţi şi sodiu, fiind bogată în grăsimi saturate, grăsimi trans şi colesterol, dar săracă în nutrienţi esenţiali şi fibre dietetice. Consumul alimentelor de tip fast-food reprezintă unul dintre comportamentele alimentare care plasează oamenii într-o zonă de risc pentru dezvoltarea unei boli cardiovasculare în timp printr-un aport caloric excesiv (figura 2), aport crescut de grăsimi şi o densitate nutritivă scăzută în macro- şi micronutrienţii esenţiali. Dieta de tip occidental încurajează consumul acestor alimente dăunătoare , fiind implicată totodată în creşterea incidenţei supraponderalităţii şi obezităţii, a bolilor cardiovasculare, a diabetului de tip 2 şi a altor dezechilibre metabolice.
 

Figura 2. Efectele dăunătoare ale consumului de mâncare de tip fast-food asupra organismului uman.  Figură realizată cu BioRender
Figura 2. Efectele dăunătoare ale consumului de mâncare de tip fast-food asupra organismului uman. Figură realizată cu BioRender

Grăsimile saturate şi mai ales grăsimile trans cresc considerabil riscul pentru dezvoltarea unei patologii cardiovasculare, comparativ cu aportul altor macronutrienţi (carbohidraţi sau proteine) cu efecte dăunătoare dovedite chiar şi în cazul unor cantităţi reduse de grăsimi trans.

Pe de altă parte, grăsimile şi uleiurile vegetale care conţin acizi graşi mono- şi polinesaturaţi au efect cardioprotector, în special prin conţinutul de acizi graşi omega-3, acidul alfa-linolenic (ALA). În această categorie se încadrează uleiurile de canola (cunoscut şi sub numele de ulei de rapiţă) şi de măsline. Se pare că uleiul de canola îmbunătăţeşte controlul glicemiei şi al lipidelor serice în cazul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2(14).

Reducerea aportului de carbohidraţi (de exemplu, prin urmarea dietei keto) a fost asociată cu creşterea incidenţei fibrilaţiei atriale, a infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral, cu creşterea LDL-colesterolului, dar şi cu o creştere a mortalităţii(15). Aşa cum am prezentat anterior, grăsimile saturate şi trans reprezintă un risc major pentru dezvoltarea unei boli cardiovasculare, dar în cazul în care carbohidraţii sunt înlocuiţi de grăsimi sănătoase, nesaturate – din surse precum avocado, tofu, nuci, migdale, seminţe, ulei de măsline extravirgin, ouă –, se pare că efectul este unul cardioprotector şi de reducere a mortalităţii. Deci este important să alegem sursele de grăsimi sănătoase, când abordăm dieta keto care înlocuieşte o mulţime de alimente cu densitate nutritivă ridicată, bogate în antioxidanţi şi fibre. Înlocuirea carbohidraţilor cu grăsimi sănătoase duce la o îmbunătăţire a profilului lipidic, cu reducerea riscului de boală cardiacă şi de mortalitate(9,16).

Dieta mediteraneeană este una dintre dietele care ne protejează de BCV. Conform studiilor, o dietă bogată în ulei de măsline reduce incidenţa bolilor cardiovasculare, presiunea arterială, stresul oxidativ şi îmbunătăţeşte profilul lipidic. Un studiu prin care s-a testat eficienţa a trei diete (mediteraneeană – 40% grăsimi, o dietă bogată în diverse tipuri de nuci – 40% grăsime şi o dietă săracă în grăsimi), pe grupuri de oameni cu risc de BCV, a relevat o îmbunătăţire a tensiunii arteriale în toate cele trei tipuri de diete. În plus, un alt studiu a arătat că o dietă mediteraneeană suplimentată cu ulei de măsline extravirgin a redus apariţia BCV în comparaţie cu o dietă săracă în grăsimi. Consumul de peşte are efecte benefice asupra BCV prin mecanisme care îmbunătăţesc profilul lipidic, reduc tensiunea arterială şi inflamaţiile. Consumul moderat de peşte, indiferent dacă face parte din dieta mediteraneeană sau nu, s-a dovedit a contribui la prevenţia primară a BCV(17).

Este important să monitorizăm de asemenea şi aportul de minerale, vitamine şi fibre, deoarece un dezechilibru al acestor micronutrienţi poate genera sau întreţine o stare de boală.

Pentru aportul de sodiu, ghidurile în vigoare recomandă un consum de sare sub 5 g/zi, pentru persoanele sănătoase(9). Pentru pacienţii diagnosticaţi cu boală cardiovasculară, această valoare va fi individualizată în funcţie de fiecare pacient în parte şi de stadiul bolii. În majoritatea ţărilor occidentale, consumul de sare se încadrează între 9 şi 10 g/zi, un aport care depăşeşte recomandările ghidului de prevenţie cardiovasculară. Este important să atragem atenţia asupra faptului că alimentele procesate au în compoziţie 80% din sarea consumată, iar restul de 20% se adaugă la preparatele gătite(9).

Principalele surse alimentare de sodiu sunt carnea afumată, sărată sau conservată, carnea congelată, baconul, jambonul, crenvurştii, cârnaţii, mezelurile, sardinele, anşoa, semipreparatele congelate (pizza, burrito, canneloni), nucile sărate, fasolea conservată cu adaos de sare, laptele bătut, brânzeturile (în special cele fermentate şi procesate), sosurile, biscuiţii şi crutoanele sărate, amestecurile procesate folosite ca umplutură pentru cartofi, orez şi paste, legumele conservate, măslinele, castraveţii muraţi, varza murată şi alte murături, sosurile de roşii şi salsa pentru paste achiziţionate din comerţ, supele instant, supele la plic, sosul de soia, ketchupul, muştarul, dressingurile pentru salate, untul sărat, margarina, budinca instant şi toate produsele de patiserie. Aşa cum se poate observa, sodiul există în numeroase alimente şi semipreparate, iar cunoaşterea surselor bogate în acest mineral şi evitarea lor face diferenţa între sănătate şi boală. Există, desigur, şi variante de alimente cu conţinut scăzut de sodiu, precum ouăle, mazărea uscată, fasolea uscată, peştele, carnea de pasăre, de vită, de miel, peştele la conservă cu conţinut scăzut de sodiu, laptele, iaurtul, îngheţata, brânza cu conţinut redus de sodiu, crema de brânză, ricotta, mozzarella, cerealele, orezul şi pastele (fără a adăuga sare în procesul de gătire), cartofii proaspeţi, toate fructele şi legumele proaspete, fructele uscate, supele făcute în casă fără adaos de sare, uleiurile vegetale, sosurile şi dressingurile făcute în casă fără adaos de sare(18).

Potasiul influenţează în mod direct valorile tensiunii arteriale, în sens pozitiv sau negativ. Se pare că un consum alimentar de aproximativ 3500-5000 mg/zi poate determina scăderea tensiunii arteriale sistolice cu până la 5 mmHg la pacienţii cu hipertensiune. Persoanelor cu hipertensiune li se recomandă o dietă bogată în potasiu, în absenţa bolii cronice de rinichi şi a administrării medicamentelor care reduc eliminarea potasiului. Un nivel optim de potasiu (4 mEq/l) reduce riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventriculare la pacienţii hipertensivi, postinfarct miocardic sau la cei diagnosticaţi cu insuficienţă cardiacă; de asemenea, reduce şi riscul de accident vascular cerebral şi de afectare a funcţiei renale(9).

Principala sursă de potasiu este reprezentată de fructe şi legume, avocado, lapte de soia, lapte de migdale, nuci caju, alune, carne de pui şi somon(9).

Zmeura roşie şi neagră are efect antioxidant şi antiinflamator, reduce producţia de citokine, creşte producţia de enzime antioxidante şi reduce oxidarea LDL-ului (figura 3). Conform unui studiu realizat pe şobolani cărora li s-a administrat o dietă bogată în lipide, suplimentarea cu zmeură a îmbunătăţit funcţia endoteliului vascular, nivelurile serice de trigliceride, colesterolul total şi mediatorii inflamatori. Căpşunile s-au dovedit antiinflamatoare eficiente, îmbunătăţind apărarea antihemolitică şi statusul antioxidant la persoanele sănătoase(17).
 

Figura 3. Beneficiile raportate în cazul suplimentării cu zmeură în dieta cobailor, respectiv a subiecţilor umani.  Figură realizată cu Canva
Figura 3. Beneficiile raportate în cazul suplimentării cu zmeură în dieta cobailor, respectiv a subiecţilor umani. Figură realizată cu Canva

În ceea ce priveşte aportul de magneziu pentru sănătatea sistemului cardiovascular, rezultatele sunt controversate. Magneziul îmbunătăţeşte funcţia de conducere şi de contracţie a miocardului, dar exercită şi efecte asupra vaselor de sânge prin influenţarea tonusului vascular şi prevenirea depunerii plăcilor lipidice, a calcificărilor şi a trombilor. Depleţia de magneziu este mult mai mare în cazul pacienţilor cu comorbidităţi multiple şi trataţi cu diuretice, care determină eliminarea urinară a acestui mineral (de exemplu, în insuficienţa cardiacă). Principalele surse de magneziu includ fructele, legumele, produsele lactate şi anumite cereale, toate acestea fiind alimente-cheie în dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension). Alte surse de magneziu includ avocado şi nuci (caju, alune, migdale). Suplimentarea cu magneziu în absenţa unei hipomagneziemii sau a aritmiilor asociate cu depleţia de magneziu ar trebui evitată, deoarece determină simptome gastrointestinale şi dezechilibre metabolice importante(9,19).

Fibrele se asociază pozitiv cu scăderea riscului cardiovascular. Cele mai importante surse de fibre sunt cerealele integrale, fructele, legumele, leguminoasele, unele ciuperci, unele nuci şi seminţe. Fibrele au un efect de reducere a LDL-colesterolului prin creşterea vâscozităţii lumenului intestinal şi prin scăderea absorbţiei grăsimilor şi a colesterolului(9,20).

Fibrele solubile trec printr-un proces de fermentare la nivelul colonului (figura 4,) cu producerea de metaboliţi activi cu rol cardioprotector (acizii graşi cu lanţ scurt – butiratul şi propionatul având efecte benefice asupra sistemului cardiovascular). Alte efecte benefice ale fibrelor asupra sistemului cardiovascular includ reducerea tensiunii arteriale, reducerea markerilor inflamatori (proteina C-reactivă), scăderea riscului de dezvoltare a aterosclerozei, scăderea incidenţei infarctului miocardic şi a accidentului vascular cerebral(20,21).
 

Figura 4. Efectele benefice ale butiratului produs în urma fermentării fibrelor alimentare. Figură realizată cu BioRender
Figura 4. Efectele benefice ale butiratului produs în urma fermentării fibrelor alimentare. Figură realizată cu BioRender

Ghidurile AHA (American Heart Association) recomandă un consum de fibre de aproximativ 25-30 g/zi, acestea fiind asociate cu reducerea BCV prin reducerea lipidelor serice.

Consumul de ciocolată neagră a fost asociat cu un risc scăzut de dezvoltare a bolilor cardiovasculare în cazul indivizilor supraponderali sau obezi. Ciocolata neagră ar trebui să conţină între 50% şi 90% cacao pură (de preferat, peste 70%), fiind bogată în numeroase substanţe chimice cu rol benefic în prevenirea sau ameliorarea patologiilor cardiovasculare precum antioxidanţi (flavanoli), polifenoli, teobromină, fibre, potasiu, calciu, cupru şi magneziu. Flavanolii (epicatehinele) stimulează producerea de oxid nitric (NO), cu efect de vasodilataţie şi de îmbunătăţire a fluxului sangvin (figura 5). Consumul prudent de ciocolată neagră a dus la reducerea tensiunii arteriale, la scăderea colesterolului şi a riscului de ateroscleroză, la scăderea riscului de boală arterială coronariană, la reducerea stresului oxidativ, cu îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină la pacienţii cu diabet, la reducerea riscului de accident vascular cerebral, ameliorează simptomele de claudicaţie intermitentă în cazul pacienţilor cu boală arterială periferică şi îmbunătăţeşte capacitatea de ambulaţie a acestora(22).
 

Figura 5. Implicaţiile epicatehinelor în sănătatea sistemului cardiovascular. Figură realizată cu BioRender
Figura 5. Implicaţiile epicatehinelor în sănătatea sistemului cardiovascular. Figură realizată cu BioRender

Se recomandă consumul a 20-30 g de ciocolată neagră pe zi sau 1-2 pătrăţele de ciocolată, pentru a beneficia de efectul cardioprotector, şi nu numai. Trebuie să fim responsabili când consumăm ciocolată neagră, pentru a nu exagera şi nu a depăşi recomandările în vigoare, deoarece orice exagerare pe termen lung poate determina un efect invers, de cardiotoxicitate.

Consumul de cafea şi de ceai are efect cardioprotector (figura 6), antioxidant şi antiinflamator, prin intermediul compuşilor chimici prezenţi în cele două băuturi (polifenoli). Cafeaua conţine acizi cloroacetici şi melanoidine, care exercită efecte benefice asupra sistemului cardiovascular, dar şi diterpene, care pot avea efecte negative asupra lipidelor(23). Şi în cazul acestor băuturi delicioase, consumul trebuie realizat cu moderaţie, având efecte benefice la un consum de 1-4 căni pe zi, iar în cazul unui consum exagerat, de peste 4 căni pe zi, obţinem efecte nedorite, cardiotoxice(23,24).
 

Figura 6. Consumul regulat de ceai şi cafea şi efectele asupra verigilor fiziopatologice.  Figură realizată cu BioRender
Figura 6. Consumul regulat de ceai şi cafea şi efectele asupra verigilor fiziopatologice. Figură realizată cu BioRender

Consumul de alcool rămâne încă unul dintre factorii asupra cărora planează un semn de întrebare asupra legăturii cu anumite afecţiuni cardiovasculare, din cauza rezultatelor discordante din studiile clinice. S-a constatat că abuzul cronic de băuturi alcoolice este frecvent asociat cu unele forme ireversibile de cardiomiopatie dilatativă nonischemică şi cu fibrilaţia atrială.

Un studiu recent, care a comparat districtele din Texas, a arătat o incidenţă crescută a consumului de alcool, a fibrilaţiei atriale şi a insuficienţei cardiace congestive, fără modificări legate de incidenţa infarctului miocardic. Numeroase alte studii au înregistrat o creştere dramatică a tensiunii arteriale la subiecţii care consumau în mod abuziv băuturi alcoolice şi a incidenţei infarctului miocardic fatal.

Aşadar, relaţia dintre consumul de alcool şi apariţia afecţiunilor cardiovasculare este una de tip „doză-răspuns”. S-a sugerat faptul că trebuie luaţi în calcul alţi doi factori când discutăm despre relaţia dintre cele două entităţi, şi anume tipul de băutură (bere, vin, băuturi spirtoase) şi doza în care este consumată. De exemplu, vinul a fost apreciat pe scară largă pentru efectele sale cardioprotectoare. S-a sugerat adesea că, în ciuda procentajelor ridicate de fumat şi a dietelor bogate în grăsimi saturate, francezii se confruntă cu o incidenţă scăzută a bolilor cardiovasculare tocmai datorită aportului crescut de vin al acestora. Numeroase substanţe din vin, care influenţează agregarea plachetară, inhibă oxidarea lipoproteinelor cu densitate mică (LDL), determină efecte vasodilatatoare şi asupra endoteliului, fiind considerate benefice.

În literatura de specialitate există un volum amplu de informaţii şi dovezi care corelează stresul psihosocial cu afecţiunile cardiovasculare.

Factorii de risc tradiţionali sunt predictori independenţi pentru ateroscleroză şi evenimente cardiovasculare, dar se pare că nu specifici, deoarece aproximativ jumătate dintre pacienţii cu infarct miocardic acut au, în mod paradoxal, un risc cardiovascular scăzut. Studii prospective recente oferă dovezi convingătoare asupra faptului că unii factori psihosociali reprezintă markeri independenţi pentru afecţiuni cardiovasculare.

Teama, furia şi depresia pot influenţa procesul de ischemie miocardică şi pot determina infarct miocardic acut, care are un prognostic nefavorabil.

Există dovezi epidemiologice clare asupra faptului că prezenţa simptomelor depresive accentuate la pacienţii de sex masculin şi feminin este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic şi cu o mortalitate mai mare în urma unui eveniment cardiac acut. La pacienţii cu boală coronariană cronică, depresia duce la un status funcţional alterat, cu o frecvenţă crescută a durerilor precordiale şi cu o susceptibilitate în ceea ce priveşte intensitatea acestora, cu limitare fizică şi o percepţie scăzută a calităţii vieţii. Evenimentele cardiace pot fi declanşate de stresul mental acut, cauzat de evenimente precum dezastrele naturale (cutremurele sunt considerate a fi cele mai frecvente) sau moartea unei persoane dragi. Stresul mental acut stimulează activitatea sistemului nervos simpatic, cu inducerea vasoconstricţiei şi tahicardiei, precum şi a unei potenţiale aritmii. Tipului comportamental A i se asociază adesea o hiperreactivitate simpatică la stres şi cu un risc crescut pentru boala cardiovasculară.

Fiziologia răspunsului la stres are două componente, şi anume: răspunsul lent, mediat de axa hipotalamo-hipofizară-suprarenală, şi un răspuns rapid, mediat de sistemul noradrenergic/simpatic-adreno-medular. Sistemul noradrenergic creşte secreţia de noradrenalină/norepinefrină şi adrenalină/epinefrină din zona medulară a glandelor suprarenale în circulaţia generală, iar creşterea secreţiei de noradrenalină de către terminaţiile sistemului nervos simpatic determină creşterea nivelurilor de noradrenalină de la nivelul creierului. Diferite mecanisme biochimice complexe care implică interacţiunea cu receptori, cuplare cu proteine sau medierea unor căi de semnalizare determină efecte specifice la nivelul sistemelor organismului, precum contracţia muşchilor netezi din pereţii vaselor de sânge, cu vasoconstricţie, creşterea tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei cardiace, creşterea debitului sangvin la nivelul muşchilor scheletici, creşterea retenţiei de sodiu, a glicemiei, a lipolizei, a termogenezei şi a consumului de oxigen. Totodată, efectele noradrenalinei determină un tranzit intestinal scăzut, vasoconstricţie cutanată, dilatarea bronhiilor, iar în privinţa comportamentuluim induce starea de alertă, de vigilenţă şi poate determina analgezie.

Prin intermediul axei hipotalamo-hipofizare-suprarenale, se eliberează hormonul eliberator de corticotropină (CRH) în circulaţie. După acest prim pas important, CRH stimulează glanda pituitară anterioară şi eliberează hormonul adrenocorticotrop (ACTH) în sânge. ACTH stimulează cortexul glandelor suprarenale pentru a secreta hormoni glucocorticoizi, cu cortizolul ca principal reprezentant. Cortizolul are un efect analgezic şi antiinflamator puternic, însă în cantităţi excesive poate determina dezechilibre importante în organism. Cel mai bun exemplu de hipercortizolemie îl reprezintă sindromul Cushing , care se manifestă prin următoarele semne şi simptome: creştere în greutate (îndeosebi la nivel facial şi abdominal), redistribuire a ţesutului adipos (aşa-numita „ceafă de bizon”), diabet, hipertensiune arterială, hirsutism la femei, slăbiciune a musculaturii proximale, retenţie hidrosalină şi osteoporoză. Este necesară monitorizarea prudentă a pacienţilor care primesc corticosteroizi pe cale orală (de exemplu, prednison), deoarece sunt modificate nivelurile cortizolului în organism, cu creşterea în greutate.

Numeroase studii epidemiologice au investigat implicaţiile stresului psihosocial în dezvoltarea patologiilor cardiovasculare, printre care amintim: boala coronariană, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, tulburările de conducere atriale şi ventriculare (fibrilaţie atrială, aritmii ventriculare), hipertensiunea arterială, boala vasculară periferică, moartea cardiacă subită şi alte boli metabolice.

Expunerea la mediul înconjurător este un factor de risc subapreciat, care are o contribuţie importantă în dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Inima şi sistemul vascular sunt foarte vulnerabile la o serie de agenţi proveniţi din mediu, cum ar fi poluarea, zgomotul, temperatura ambientală sau calitatea aerului. Aceste expuneri iniţiază şi augmentează procesele fiziopatologice asociate bolilor cardiovasculare. De exemplu, variaţia temperaturii aerului poate contribui la o apariţie mai frecventă a infarctelor miocardice acute, conform unui studiu realizat în cadrul populaţiei oraşului german Augsburg (1987-2014).

Strategiile clinice şi de sănătate publică bazate pe dovezi, care ţintesc reducerea nivelului actual de expunere, ar putea duce la o scădere importantă a morbidităţii, a mortalităţii şi a  invalidităţilor de cauză cardiovasculară.

Conceptul de „expozom” cuprinde o perspectivă multiplă din punctul de vedere al expunerii individului la mediul înconjurător şi include factorii de mediu (figura 7), adică cei nongenetici, care influenţează starea de sănătate şi de boală, cum ar fi: chimicalele, alimentele consumate, stresul şi factorii stresanţi, factorii fizici, poluarea aerului, precum şi răspunsurile biologice corespunzătoare. Expunerea la factori de risc din mediul înconjurător duce la modificări ale căilor biochimice centrale, cu impact semnificativ asupra sănătăţii. Căile biochimice centrale înregistrează modificări ale genelor ritmului circadian, care generează tulburări de ritm circadian şi perturbarea ciclului somn-veghe, eliberarea hormonilor de stres (cortizol şi catecolamine), producţia de specii reactive de oxigen (SRO) de către mitocondrii şi NADPH oxidază în celulele imune activate, inflamaţie cu infiltrare tisulară şi leziuni oxidative în diferite organe(25).
 

Figura 7. Impactul factorilor de mediu asupra sănătăţii organismului uman. Figură realizată cu BioRender
Figura 7. Impactul factorilor de mediu asupra sănătăţii organismului uman. Figură realizată cu BioRender

În ultimul deceniu, biochimiştii şi geneticienii au descoperit că expresia genetică se schimbă în timp. Pe baza factorilor de mediu, anumite gene pot fi puternic expresive, în timp ce altele sunt latente. Starea de sănătate sau de boală se datorează în proporţie de 25% factorilor genetici şi 75% factorilor de mediu, stilului de viaţă (alimentaţie, activitate fizică) şi factorilor psihoemoţionali. O întreagă ramură a cercetării ştiinţifice se concentrează acum asupra nutrigenomicii, studiul interacţiunii dintre nutriţie şi genetică. Cercetătorii înţeleg acum că genele stabilesc baza pentru modul în care organismul poate funcţiona, dar nutriţia modifică măsura în care fiecare genă este exprimată.

Concluzii

Abundenţa sau deficienţa nutrienţilor constituie factorul determinant din spatele nutrigenomicii. Alimentele care au crescut în condiţii precare au o densitate nutriţională mai mică. La rândul său, consumul de alimente de calitate scăzută poate avea un impact semnificativ asupra expresiei genelor umane. Pentru a profita de descoperirile nutrigenomicii, consumatorii au nevoie de acces la alimente de înaltă calitate, bogate în nutrienţi.

Există numeroase alimente „vii”, naturale, care previn sau ameliorează patologiile cardiovasculare. Factorul decisiv care stă la graniţa dintre sănătate şi boală este reprezentat de moderaţie, în ceea ce priveşte alimentaţia în general, cu evitarea consumului de produse dăunătoare, dar cu un consum moderat al produselor cardioprotectoare, deoarece, aşa cum am observat, excesul poate duce la inversarea efectului şi poate produce toxicitate.

În contextul preţurilor actuale, care prezintă un trend de creştere alarmantă, este important să precizăm necesitatea plafonării preţurilor la alimentele sănătoase, la fructe, legume, leguminoase, ouă, cereale şi nu numai, pentru a încuraja achiziţionarea şi consumul acestora, în detrimentul produselor semipreparate, foarte procesate şi cu zahăr adăugat, care nu numai că nu aduc suficienţi nutrienţi pentru funcţionarea optimă a organismului, dar predispun şi întreţin o inflamaţie cronică cu apariţia bolilor.  

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY. 

Bibliografie

  1. Townsend N, Kazakiewicz D, Lucy Wright F, Timmis A, Huculeci R, Torbica A, Gale CP, Achenbach S, Weidinger F, Vardas P. Epidemiology of cardiovascular disease in Europe. Nat Rev Cardiol. 2022 Feb;19(2):133-143.

  2. OECD/European Union. Health at a Glance: Europe 2020: State of Health in the EU Cycle. Epub ahead of print 2020. DOI: 10.1787/82129230-en.

  3. Authors/Task Force members, Windecker S, Kolh P, et al. 2014 ESC/EACTS Guidelines on myocardial revascularization: The Task Force on Myocardial Revascularization of the European Society of Cardiology (ESC) and the European Association for Cardio-Thoracic Surgery (EACTS)Developed with the special contribution of the European Association of Percutaneous Cardiovascular Interventions (EAPCI). Eur Heart J. 2014;35(37):2541-2619. doi:10.1093/eurheartj/ehu278.

  4. Thygesen K, Alpert JS, Jaffe AS, et al. Third universal definition of myocardial infarction. Eur Heart J. 2012;33(20):2551-2567. doi:10.1093/eurheartj/ehs184.

  5. Liberale L, Kraler S, Camici GG, Lüscher TF. Ageing and longevity genes in cardiovascular diseases. Basic Clin Pharmacol Toxicol. 2020 Aug;127(2):120-131.

  6. Paneni F, Diaz Cañestro C, Libby P, Lüscher TF, Camici GG. The Aging Cardiovascular System: Understanding It at the Cellular and Clinical Levels. J Am Coll Cardiol. 2017 Apr 18;69(15):1952-1967.

  7. Colafella KMM, Denton KM. Sex-specific differences in hypertension and associated cardiovascular disease. Nat Rev Nephrol. 2018 Mar;14(3):185-201.

  8. Lavie CJ, Ozemek C, Carbone S, Katzmarzyk PT, Blair SN. Sedentary Behavior, Exercise, and Cardiovascular Health. Circ Res. 2019 Mar;124(5):799-815.

  9. Zdrenghea D, Pop D, Mitu F. Cardiologie preventivă şi recuperare cardiovasculară. Clusium. Cluj-Napoca. 2020.

  10. Durrer Schutz D, Busetto L, Dicker D, Farpour-Lambert N, Pryke R, Toplak H, Widmer D, Yumuk V, Schutz Y. European Practical and Patient-Centred Guidelines for Adult Obesity Management in Primary Care. Obes Facts. 2019;12(1):40-66.

  11. Balakrishna R, Bjørnerud T, Bemanian M, Aune D, Fadnes LT. Consumption of Nuts and Seeds and Health Outcomes Including Cardiovascular Disease, Diabetes and Metabolic Disease, Cancer, and Mortality: An Umbrella Review. Adv Nutr. 2022 Dec 22;13(6):2136-2148.

  12. Wassef B, Kohansieh M, Makaryus AN. Effects of energy drinks on the cardiovascular system. World J Cardiol. 2017 Nov 26;9(11):796-806.

  13. ACSM Announces New Recommendations and Warnings Regarding Safety of Energy Drinks. https://www.acsm.org/news-detail/2018/05/15/energydrinks (accessed 4 March 2023).

  14. Jenkins DJ, Kendall CW, Vuksan V, Faulkner D, Augustin LS, Mitchell S, Ireland C, Srichaikul K, Mirrahimi A, Chiavaroli L, Blanco Mejia S, Nishi S, Sahye-Pudaruth S, Patel D, Bashyam B, Vidgen E, de Souza RJ, Sievenpiper JL, Coveney J, Josse RG, Leiter LA. Effect of lowering the glycemic load with canola oil on glycemic control and cardiovascular risk factors: a randomized controlled trial. Diabetes Care. 2014 Jul;37(7):1806-14.

  15. Zhuang X, Zhang S, Zhou H, et al. U-shaped relationship between carbohydrate intake proportion and incident atrial fibrillation. J Am Coll Cardiol 2019;73:4.

  16. Luo W, Zhang J, Xu D, Zhou Y, Qu Z, Yang Q, Lv Q. Low carbohydrate ketogenic diets reduce cardiovascular risk factor levels in obese or overweight patients with T2DM: A meta-analysis of randomized controlled trials. Front Nutr. 2022 Dec 13;9:1092031.

  17. Battino M, Forbes-Hernández TY, Gasparrini M, Afrin S, Cianciosi D, Zhang J, Manna PP, Reboredo-Rodríguez P, Varela Lopez A, Quiles JL, Mezzetti B, Bompadre S, Xiao J, Giampieri F. Relevance of functional foods in the Mediterranean diet: the role of olive oil, berries and honey in the prevention of cancer and cardiovascular diseases. Crit Rev Food Sci Nutr. 2019;59(6):893-920.

  18. Guidelines for a Low Sodium Diet. Patient Education.UCSF Health. https://www.ucsfhealth.org/education/guidelines-for-a-low-sodium-diet (accessed 3 March 2023).

  19. Evers I, Cruijsen E, Kornaat I, Winkels RM, Busstra MC, Geleijnse JM. Dietary magnesium and risk of cardiovascular and all-cause mortality after myocardial infarction: A prospective analysis in the Alpha Omega Cohort. Front Cardiovasc Med. 2022 Aug 12;9:936772.

  20. Ioniţă-Mîndrican CB, Ziani K, Mititelu M, Oprea E, Neacşu SM, Moroşan E, Dumitrescu DE, Roşca AC, Drăgănescu D, Negrei C. Therapeutic Benefits and Dietary Restrictions of Fiber Intake: A State of the Art Review. Nutrients. 2022 Jun 26;14(13):2641.

  21. Suganya K, Son T, Kim KW, Koo BS. Impact of gut microbiota: How it could play roles beyond the digestive system on development of cardiovascular and renal diseases. Microb Pathog. 2021 Mar;152:104583. doi: 10.1016/j.micpath.2020.104583.

  22. Montagna MT, Diella G, Triggiano F, Caponio GR, De Giglio O, Caggiano G, Di Ciaula A, Portincasa P. Chocolate, „Food of the Gods”: History, Science, and Human Health. Int J Environ Res Public Health. 2019 Dec 6;16(24):4960. doi: 10.3390/ijerph16244960.

  23. Manolis AA, Manolis TA, Apostolopoulos EJ, Melita H, Manolis AS. The Cardiovascular Benefits of Caffeinated Beverages: Real or Surreal? „Metron Ariston – All in Moderation”. Curr Med Chem. 2022;29(13):2235-2260.

  24. Zheng H, Lin F, Xin N, Yang L, Zhu P. Association of Coffee, Tea, and Caffeine Consumption With All-Cause Risk and Specific Mortality for Cardiovascular Disease Patients. Front Nutr. 2022 Jun 23;9:842856. doi: 10.3389/fnut.2022.842856.

  25. Münzel T, Hahad O, Sørensen M, Lelieveld J, Duerr GD, Nieuwenhuijsen M, Daiber A. Environmental risk factors and cardiovascular diseases: a comprehensive expert review. Cardiovasc Res. 2022 Nov 10;118(14):2880-2902.

Articole din ediţiile anterioare

NUTRIŢIE | Ediţia 2 205 / 2022

Alimente cu efect detoxifiant

Maria-Daria Cojocaru, Corina Popa, Marius Sorinel Neacşu, Corina-Bianca Ioniţă-Mîndrican, Magdalena Mititelu

Dietele de detoxificare sunt folosite pentru eliminarea diferitelor toxine din organism, dar şi în scopul pierderii greutăţii. Acest lucru e posibi...

14 aprilie 2022
NUTRIŢIE | Ediţia 5 202 / 2021

Dieta mediteraneeană – de la plan alimentar şi stil de viaţă la includerea în ghidurile terapeutice

Cristina-Elena Dumitrache (Nicolescu), Magdalena Mititelu

În ultimii ani, tendinţa generală este de a se acorda o atenţie tot mai mare nutriţiei şi stării de sănătate, evaluate pe tot parcursul ciclului vi...

30 octombrie 2021
NUTRIŢIE | Ediţia 4 213 / 2023

Terapia nutriţională în echilibrarea pacientului oncologic

Andreea-Viviana Mârza, Gabriel Olteanu, Corina-Bianca Ioniţă-Mîndrican, Mihaela‑Isabela Mănescu, Natalia Vstavskaia, Narcisa Drăghici, Marius Sorinel Neacşu, Alexandru‑Tiberiu Cîrţu, Menadoru Coza Menadoru Coza, Tiberiu-Andrei Drăghici, Magdalena Mititelu

Cancerul este o patologie complexă manifestată prin acumularea de celule anormale care cresc şi care uneori se răspândesc în alte părţi ale corpulu...

27 septembrie 2023
CERTCETARE | Ediţia 1 192 / 2020

Plantele medicinale proaspete în stimularea imunităţii

Gabriela Vlăsceanu

Sistemul imunitar este mecanismul de apărare dezvoltat şi menţinut de corpul uman pentru a respinge germenii, virusurile şi alte substanţe străine....

16 martie 2020