SUPLIMENT MANAGEMENT FARMACEUTIC

Timpul de muncă în farmacie

 Working time in pharmacy

First published: 06 mai 2015

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/FARM.5.3.2015.4514

Abstract

Through this paper we intend to identify legal issues concerning the working time for the pharmacist who works in the community pharmacy. also we want to identify which are the domestic/European legal provisions and the national rules belonging to the respective units.
Although there are several regulations that relate to certain aspects of the working time and timetable, so far there are no clear regulations published in terms of how standardization works in community pharmacy.
 

Keywords
work time, internal legal provisions/european workload for pharmacists.

Rezumat

Prin această lucrare ne propunem să identificăm aspectele legale privind timpul de muncă pentru farmacistul care îşi desfăşoară activitatea în farmacia comunitară, respectiv prevederile legale interne/europene, precum şi normele interne din unităţile respective.  Deşi există mai multe reglementări care se referă la unele aspecte privind timpul de muncă, programul de lucru, până în acest moment nu sunt publicate reglementări clare în ceea ce priveşte modul de normare a muncii farmacistului în farmacia comunitară. 
 

Introducere

Conform Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European din noiembrie 2003 pentru organizarea timpului de lucru (JO L 299/9‑18.11.2003) sunt precizate următoarele obligaţii pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în domeniul sanitar:

  • stabilirea programului de lucru;

  • calcularea timpului de gardă, şi anume a perioadelor în care angajaţii sunt prezenţi la locul de muncă;

  • perioada de referinţă pentru calcularea timpului maxim de lucru săptămânal;

  • programarea perioadelor minime de repaus săptămânal şi zilnic, precum şi reportarea sau amânarea acestora.

Metode

Dintre reglementările care sunt în vigoare în ţara noastră, actualul Cod al muncii menţionează în Titlul III ‑ timpul de muncă şi timpul de odihnă următoarele repere:

  • durata timpului de muncă;

  • munca suplimentară;

  • munca de noapte;

  • norma de muncă.

Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii (MS) şi al Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) nr. 245 din 20 martie 2003 privind aprobarea categoriilor de personal şi a locurilor de muncă prevede că durata zilnică a timpului de muncă este mai mică de 8 ore („Monitorul Oficial“ nr. 217/2003).

Contractul Colectiv de Muncă (C.C.M.) la nivel de sector de activitate „Sănătate“ pe anii 2014‑2015 are următoarele prevederi:

A. Reducerea timpului normal de lucru

(4) „Medicii şi farmaciştii din unităţile din sectorul sanitar, inclusiv unităţile şi compartimentele de cercetare ştiinţifică medico‑farmaceutică: 7 ore/zi.“

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1067/2012 pentru modificarea art. 28 din Anexa la Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 870/2004 cuprinde Regulamentul privind timpul de lucru, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile din sectorul sanitar („Monitorul Oficial“, Partea I nr. 734/31.10.2012).

Articolul 8 din acest ordin menţionează: „Personalul sanitar cu pregătire superioară din sectorul sanitar are program de 7 ore zilnic, inclusiv personalul cu pregătire superioară din unităţile şi compartimentele de cercetare ştiinţifică medicală“.

Credem că este important să facem câteva precizări:

OMS nr. 1067/2012, în articolul 123 stabileşte că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Este foarte important de reţinut faptul că sporul pentru muncă suplimentară se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Timp de lucru: orice perioadă în care lucrătorul se află la locul de muncă, la dispoziţia angajatorului şi îşi exercită activitatea sau funcţiile, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.

Perioadă de repaus: orice perioadă care nu este timp de lucru.

Timp de noapte: orice perioadă de minimum şapte ore, aşa cum este definită de legislaţia naţională, şi care trebuie să includă, în orice caz, intervalul cuprins între miezul nopţii şi ora 5 dimineaţa.

Repaus suficient: înseamnă că lucrătorii dispun de perioade de repaus regulate a căror durată se exprimă în unităţi de timp şi care sunt suficient de lungi şi de continue pentru a se evita ca aceştia să se rănească sau să producă vătămarea colegilor lor sau a altor persoane şi că nu îşi dăunează propriei sănătăţi, pe termen lung sau scurt, ca rezultat al oboselii sau al altor ritmuri de lucru neregulate (Directiva Europeană 2003/88).

Timp de noapte - Salariaţii de noapte beneficiază:

a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;

b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Art. 137 din Codul Muncii prevede: „Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.“

În situaţii de excepţie, zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor“.

Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţii de excepţie au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite, adică – spor de cel puţin 75%.

Durata concediului de odihnă al fiecărui angajat însumează, în funcţie de vechimea în muncă, următorul număr variabil de zile: se începe cu 21 de zile pentru o vechime de până la 5 ani, apoi se adaugă câte o zi pentru fiecare 5 ani de vechime acumulaţi. Astfel că la 25‑30 de ani vechime, durata concediului de odihnă este de 26 de zile lucrătoare, iar la peste 30 de ani vechime, fiecare angajat beneficiază de 27 de zile lucrătoare de concediu.

Un alt document important pentru reglementarea aspectelor legate de durata timpului de muncă este Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2011‑2014, încheiat conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Acesta prevede: „În durata normală a timpului de muncă nu intră timpii consumaţi cu echiparea, dezechiparea la începutul şi sfârşitul programului“.

Rezultate şi discuţii

Având în vedere cele expuse mai sus, se pune, pe bună dreptate, întrebarea dacă timpul de muncă al unui farmacist din farmacia comunitară în România este respectat. Este unul din aspectele lăsate de legiuitor la alegerea angajatorului. Drept urmare, proprietarii de farmacii din ţara noastră au găsit de cuviinţă să stabilească un program de lucru în limite foarte largi (0‑24).

Nu considerăm că ar fi o problemă acest lucru, ce este de remarcat însă este faptul că angajatorii, de cele mai multe ori, nu pot acoperi programul respectiv decât cu personal mai puţin calificat (asistenţi de farmacie), „mai ieftin“, care este obligat să lucreze şi în lipsa farmacistului.

Pentru a demonstra afirmaţiile anterioare am efectuat un studiu privind programul de lucru declarat la farmaciile comunitare din Bucureşti.

Prezentăm în continuare această situaţie.

Raportări conform procesului-verbal realizat cu prilejul evaluării aplicării Regulilor de Bună Practică în Farmacie - Municipiul Bucureşti (2014):

  • 752 de farmacii (verificate)

  • 1.808 farmacişti

Program de lucru în farmacia comunitară din Bucureşti

  • 0 - 2:00 27 farmacii = 3,5%


  • 6:30/7:00/7:30/8:00/8:30‑19:00/20:30/21:00/

  • 21:30/22:00/24:00/01:00 75 farmacii = 10,02%

  • 8:00‑20:00/20:30 23 farmacii = 3,35%

  • 8:00‑21:00 221 farmacii = 29,38%

  • 8:00‑22:00 139 farmacii = 18,48%

  • 8:00‑22:30/24:00 29 farmacii = 3,85%

  • 9:00/10:00-22:00 35 farmacii = 4,65%

  • 10-17:00/18:00 12 farmacii = 1,72%

Concluzii

În urma studiului nostru bazat pe datele declarate în urma evaluării stadiului implementării Regulilor de Bună Practică în Farmacie reies următoarele concluzii:

Număr insuficient de farmacişti pentru ca programul de lucru să fie acoperit în totalitate.

Numărul orelor de muncă depuse de un farmacist sunt pentru o unitate cu program normal, fără sâmbătă şi duminică = 22‑23.

Numărul orelor suplimentare/lună la o unitate cu program şi sâmbătă şi duminică este de cel puţin 28 + 22‑23, în funcţie de lună.

Nu se respectă legislaţia în vigoare.

Nu există o modalitate clară pentru normarea muncii farmacistului, aspectele cantitative (volum de vânzări) primând faţă de aspectele CALITATIVE.

Valoarea încasărilor din weekend nu acoperă salariile personalului, motiv pentru care angajatorii consideră orele din weekend ca fiind o completare a programului din timpul săptămânii şi nu mai plătesc personalul suplimentar.

Considerăm, de asemenea, că ar trebui interzisă practica recompensării farmacistului angajat pe baza îndeplinirii unui nivel de vânzări, fie el în sumă de bani, fie în volum, din anumite produse. Trăim totuşi într‑o lume în care interesele economice primează, în detrimentul calităţii şi al deontologiei şi în care există un risc crescut de a cădea victimă strategiilor de vânzare şi automedicaţiei.  

 

Bibliografie

  1. Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European - noiembrie 2003, aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299/9‑18.11.2003).
  2. Codul muncii, Legea nr. 53/2003 - Titlul III ‑ Timpul de muncă şi timpul de odihnă.
  3. Ord. Ministerul Sănătăţii, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 245 din 20 martie 2003 privind aprobarea categoriilor de personal şi a locurilor de muncă pentru care durata zilnică a timpului de muncă este mai mică de 8 ore (Monitorul Oficial nr. 217/2003). 
  4. Contractul Colectiv de Muncă la nivel de sector de activitate. „Sănătate“ pe anii 2014‑2015.
  5. Ordin M.S. nr. 1067/2012 pentru modificarea art. 28 din anexa la Ord. MS nr. 870/2004, Regulamentul privind timpul de lucru, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile din sectorul sanitar (M. O. P.I. nr. 734/31.10.2012).