Tipuri de ceruri şi utilizările lor în produsele cosmetice

Introducere. Istoric şi utilizări

Ceară (etimologie din lb. latină – cera) este o denumire generică pentru o serie de produse naturale, de origine animală, vegetală, minerală sau sintetice, care au proprietatea de a fi plastice, insolubile în apă, de a se înmuia şi de a se topi la temperaturi destul de joase.

Cea mai veche substanţă care a purtat acest nume a fost ceara de albine, o substanţă de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor.

În Antichitate, ceara era utilizată pentru acoperirea tăbliţelor de lemn (tăbliţă cerată, în latină – tabula cerata⁽¹⁾) pe care se scria cu un condei de metal sau de os, ascuţit la un capăt şi turtit la celălalt, denumit stil (în latină, stilus). (În perioada 1786-1855, în diferite galerii de mină de la Roşia Montană au fost descoperite 25 de table cerate romane, care datează din anii 131-167 e.n.)

După apariţia documentelor scrise pe papirus sau pe pergament, ceara era folosită pentru asigurarea autenticităţii actului sau garantarea secretului, prin aplicarea de sigilii. 

În trecut, tot din ceară se confecţionau şi lumânările; în zilele noastre, ele se confecţionează din parafină.

În Evul Mediu, pentru turnarea statuilor de bronz s-a folosit procedeul în ceară pierdută, care permitea turnarea dintr-o singură bucată, în timp ce în Antichitate se folosea metoda turnării pe bucăţi, urmată de asamblarea acestora⁽²⁾.

În prezent, denumirea de ceară se dă unei game largi de substanţe, folosite în industria farmaceutică, electronică, industria hârtiei, cosmetică şi în alte domenii.

Ceara naturală aparţine grupului mai mare de lipide. Cerurile sunt un amestec de hidrocarburi şi esteri graşi (un ester al unui alcool gras şi un acid gras). Aceste ceruri provin din frunze, coji şi fructe de plante diferite, sunt secretate de albine sau sunt separate de uleiurile de plante prin deparafinare. Acest proces implică separarea fizică şi nu sunt implicate reacţii chimice.

După separare, cerurile sunt de obicei purificate, deodorizate şi uneori albite. Ceara este de obicei disponibilă în diferite forme, în funcţie de culoare, de punctul de topire şi de forma fizică. De asemenea, acestea sunt adesea disponibile în stare purificată pentru diferite aplicaţii, cum ar fi aplicaţiile industriale, alimentare, cosmetice sau farmaceutice.

Tipuri de ceară, caracteristici şi utilizări

Ceara de albine purificată

Ceara de albine este citată ca medicament încă din mileniul al II-lea î.e.n., în Egipt. Farmacia medievală folosea pe scară largă atât mierea, cât şi ceara de albine pentru elaborarea diferitelor medicamente. Spre sfârşitul Evului Mediu şi începutul epocii moderne, ceara de albine nu numai că reprezenta partea esenţială a ceratelor, dar a devenit indispensabilă la elaborarea de unguente şi cataplasme.

Descriere şi recomandări

Ceara este un produs secretat de glandele ceriere ale albinei începând cu cea de-a 12-a zi din viaţa insectei. Iniţial, ceara este lichidă, pentru ca solidificarea să intervină la contactul cu aerul (figura 1). Producerea cerii este o necesitate organică pentru albină, ceara fiind un produs al metabolizării substanţelor nutritive ingerate, lipsit însă de azot.
 

Secreţia de ceară este puternic influenţată de temperatură şi de alimentaţie. Secreţia cerii are loc la temperaturi cuprinse între 33 °C şi 36 °C, sub aceste limite secreţia încetând, iar ceara nu se mai poate menţine în stare lichidă. Pentru ca albinele să secrete ceara, ele trebuie să consume miere sau zahăr şi polen. S-a stabilit că pentru producerea unui kilogram de ceară, albinele consumă 3,359 kg de miere sau, în lipsa acesteia, 4,700 kg de zahăr şi puţin polen⁽³⁾.

Ceara de albine face parte din categoria substanţelor complexe a căror structură nu este complet stabilită. O formulă aproximativă a cerii este C₁₅H₃₁COOC₃₀H₆₁. Din punctul de vedere al compoziţiei, ceara conţine trei elemente principale: carbon (80%), hidrogen (13%) şi oxigen (7%). Conţine aproximativ 70% esteri C₄₀-C₅₂ ai alcoolilor cu catenă lungă C₂₄-C₃₄ cu acizi graşi C₁₆-C₁₈ (C₄₆, dominând miicilpalmitatul), 13-18% în principal hidrocarburi C₂₅-C₃₅ (C₂₇ domină), 10-15% acizi de ceară liberă C₂₄-C₃₂ (C₂₆ şi C₃₀ – ceruri dominante), aproximativ 1% C₃₄-C₃₆ alcooli de ceară liberi, 0,5-1% myristolacton. Principalele sale componente sunt palmitatul, palmitoleatul şi esterii oleaţi ai alcoolilor alifatici cu catenă lungă (30-32 de atomi de carbon), raportul dintre palmitatul de triacontanil – CH₃(CH₂)₂₉O-CO‑(CH₂)₁₄CH₃ – şi acidul ceric⁽⁸⁾, (CH₂)₂₄COOH, cele două componente principale, fiind de 6:1. De asemenea, ceara mai conţine procente variabile de materii colorante, coroleină, acizi liberi, cu preponderenţă acidul cerotic, esteri ai colesterolului (1%), umiditate şi impurităţi (polen, răşini etc.) – 1-2%.

Ceara de albine este insolubilă în apă şi mai mult sau mai puţin solubilă în diverşi solvenţi organici. Cel mai bun este benzenul (mai mult de 100 g ceară pentru 100 g benzen, la 45 °C). După benzen urmează esenţa de terebentină. Alcoolul la cald nu dizolvă decât foarte greu ceara, în schimb o separă foarte bine de propolis, care este foarte solubil în alcool. Punctul de topire al cerii pure este de 64°C +/- 0,9°C. Pentru ceara nepurificată, variaţia punctului de topire este destul de importantă, minima fiind 62°C, iar maximul, 65°C.

Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire; pentru ceara pură el este de 63°C. Ceara de albine poate fi clasificată în general în tipuri europene şi orientale. Valoarea de saponificare este mai mică (3-5) pentru ceara europeană de albine şi mai mare (8-9) pentru tipurile orientale. Masa volumică este de 927 kg/m³ minimum şi 970 kg/m³ maximum (media: 953 kg/m³) la 15 °C, Ia = 17-22, indice de saponificare 83-104, indice de peroxid de cel mult 5.

Din ceara galbenă se obţine ceara albă, oficializată în alte farmacopei: după topire la 110-120 °C, ceara este albită pentru a distruge germenii şi a elimina unele deşeuri vegetale; frecvent se trece peste argile şi cărbune, apoi este expusă la soare⁽⁴⁾.

Cercetările asupra compoziţiei cerii de albine au pus în evidenţă şi prezenţa unei cantităţi apreciabile de vitamina A, factor cu rol important în nutriţia şi regenerarea ţesuturilor, îndeosebi a ţesuturilor cutanate. Datorită compoziţiei sale, ceara de albine prezintă însuşiri emoliente, cicatrizante şi antiinflamatorii, fapt pentru care a fost folosită în terapeutică şi cosmetică, încă din cele mai vechi timpuri.

Ceara este inertă din punct de vedere chimic. Ea rezistă bine la oxidări şi nu este uşor atacată decât de enzimele digestive ale insectelor. În stup, ceara se încarcă cu impurităţi, dar nu se transformă, ceea ce permite recuperarea ei după mai mulţi ani de folosire prin simpla reîncălzire şi purificare.

Culoarea galbenă pe care o primeşte ceara în stup este în funcţie de pigmenţii polenului. Substanţele, în general foarte pigmentate, care înconjoară grăuncioarele de polen ale plantelor entomofile sunt solubile în substanţe grase. Se dizolvă uşor în ceară şi o colorează. Ulterior, ceara se încarcă cu propolisul adus de albine, cu mătasea coconilor părăsiţi în celule de albinele care se nasc. Examinat la microscop, fagurele de ceară învechit se dovedeşte a fi un material alcătuit din elemente disparate, mult mai solide decât pelicula subţire de ceară de la început⁽⁵⁾.

Albirea cerii la soare este o metodă foarte veche, dar eficientă. Ceara se expune la soare pe site de sârmă în straturi subţiri. Se întoarce din când în când, pentru ca toate feţele să fie bine expuse la razele soarelui. Tratamentul cere mai multe săptămâni însorite.

Ceara de albine este o substanţă grasă, secretată de albine, şi reprezintă materia primă necesară construirii pereţilor fagurilor, în care albinele îşi depozitează mierea şi puietul. Ceara are atât rol de protecţie mecanică, dar şi rolul de a proteja stupul de infestări şi contaminanţi⁽⁶⁾.

Deşi este cunoscută mai ales pentru efectul condiţionant asupra pielii, determinat de faptul că diminuează pierderea de apă din piele, ceara de albine are şi calităţi antiinflamatoare, ajutând la calmarea pielii iritate. Ceara constituie ingredientul universal pentru prepararea de creme bogate şi protectoare, balsamuri, rujuri sau lumânări. Conferă consistenţă şi stabilitate acestor tipuri de produse. Varianta purificată este apreciată pentru faptul că nu influenţează culoarea compoziţiilor.

Beneficii pentru piele

Ceara de albine se foloseşte încă din Antichitate pentru îngrijirea pielii. Stau mărturie în acest sens scrierile medicului grec Galenus, cel care a fost medicul personal al mai multor împăraţi romani şi care folosea pentru îngrijirea pielii un preparat cunoscut în tehnica farmaceutică drept „ceratul lui Galen“, având ca ingrediente ceară de albine, ulei de migdale, borax, apă de trandafiri şi tinctură de benzoe. De altfel, cele mai vechi preparate pentru îngrijirea pielii sunt unguentele, acestea constând într-un amestec de ceară şi diverse uleiuri vegetale, amestecate în diverse proporţii.

Având proprietăţi filmogene, ceara de albine protejează şi ajută la regenerarea celulelor epidermale. Preparatele care o conţin, chiar şi în cantităţi mici, acţionează de cele mai multe ori ca un scut de protecţie a pielii contra agresiunii vântului, a soarelui, a frigului sau a altor iritanţi⁽⁷⁾.

Totodată, ceara de albine are proprietăţi calmante şi cicatrizante, contribuind la buna îngrijire şi la cicatrizarea arsurilor sau a rănilor.

Dintre cele mai cunoscute efecte ale cerii de albine asupra pielii amintim:

Protector – formează la suprafaţa pielii un film subţire, aproape impermeabil, care apără pielea de agresiunile factorilor de mediu; astfel se limitează pierderea de apă transepidermală, iar pielea rămâne mai mult timp hidratată, creându-se condiţii optime pentru regenerarea epidermului. Deşi formează un film ocluziv, protejează pielea fără a înfunda porii; aceasta se datorează atât efectului său hidratant care permite o descuamare normală a celulelor epidermale, cât şi conţinutului de vitamina A.

Antibacterian – la fel ca mierea, ceara de albine are proprietăţi antibacteriene bine documentate. Într-un studiu din 2005, publicat în jurnalul Clinical Microbiology and Infection (CMI), publicaţie a European Society of Clinical Microbiology and Infectious Diseases, s-a demonstrat că un amestec de miere şi ceară de albine inhibă dezvoltarea bacteriilor şi a fungilor, fiind de un real folos în tratarea iritaţiei de scutec, precum şi a altor tipuri de infestări cutanate.

Umectant – ceara atrage apa, contribuind la menţinerea pielii bine hidratată de-a lungul zilei.

Cicatrizant – ceara de albine contribuie la vindecarea rănilor.

Antiinflamator şi antipruriginos – conform unui studiu publicat în 2012 în Journal of Burn Care & Research, editat de American Burn Association, pacienţilor participanţi la studiu care suferiseră arsuri severe şi care, ulterior, în timp ce pielea se vindeca, manifestau fenomene intense de prurit, li s-a administrat o cremă pe bază de ceară de albine şi ulei de măsline. Acest preparat a diminuat senzaţia de mâncărime în mod semnificativ, astfel încât pacienţii nu au mai avut nevoie de altă medicaţie pentru calmarea pruritului.

Ceara de albine conţine o serie de principii care rămân active chiar şi după prelucrarea termică. Ceara de albine purificată, care prin filtrare şi tratare termică devine albă şi cu un miros mai puţin pregnant faţă de varianta galbenă, oferă libertate în crearea compoziţiilor, fără influenţă asupra culorii sau parfumului rezultat. Este ideală, prin urmare, pentru crearea de creme, unguente, balsamuri cu textură frumoasă, rujuri şi alte cosmetice decorative⁽⁸⁾.

Ceara este un solid de culoare albă, mată, cu suprafaţa lucioasă, insolubilă în apă, solubilă în uleiuri fixe şi uleiuri volatile.

Ambele sorturi nu se utilizează singure ca baze de unguent, dată fiind consistenţa solidă. Se asociază cu alţi excipienţi, pentru a creşte consistenţa bazei de unguent şi a punctului de topire. Ceara măreşte capacitatea de emulsionare a apei în asociere cu vaselina.

Deoarece are un indice de aciditate semnificativ, prin neutralizare cu substanţe alcaline (borax) formează săpunuri alcaline, care emulsionează apa (cerate).

Caracteristici şi controlul calităţii: pastile albe translucide ceroase, cu un uşor miros de miere.

Utilizări: ceara de albine se utilizează ca agent de îngroşare şi texturare, vâscozifiant al compoziţiilor, agent filmogen (formează un strat fin ocluziv pe piele), agent durizant pentru deo-stickuri, agent texturant pentru balsamuri şi creme, stabilizant al emulsiilor, bază pentru lumânări, agent texturant şi de întărire pentru săpunuri şi coemulsifiant.

Produse realizate pe bază de ceară: unguente şi creme consistente, balsamuri de buze şi rujuri, stickuri deodorante, creme protectoare, cold-creme, unguente filmogene, lumânări din ceară naturală etc.

Cantităţi recomandate în preparate: concentraţia uzuală de 1-5% inclusă ca ingredient în compoziţii cosmetice de îngrijire (creme, loţiuni, creme de protecţie) 1-10% în unguente, balsamuri, creme anhidre, 2-10% în produse de machiaj (rujuri, rimel, balsam de buze, gloss de buze) 5-10% inclus ca ingredient în prepararea de stickuri deodorante, pentru formularea de unguente solide din uleiuri vegetale lichide, drept coemulsifiant alături de un emulsifiant pentru realizarea emulsiilor – 1-3%. Nu se recomandă ceara de albine pentru emulsionare fără ajutorul unui alt emulsifiant când este combinată cu alte ceruri (Candelilla, Carnauba).

Păstrare: la loc răcoros, ferit de umezeală şi lumină directă.

Ceara de Candelilla (Euphorbia cerifera cera)

Este o ceară vegetală apreciată pentru efectul durizant şi filmogen pe care-l conferă preparatelor de machiaj în special. Facilitează uscarea şi aderenţa mascarei, turnarea şi păstrarea texturii optime a rujurilor.

Descriere şi recomandări

Cu un punct de topire de 68,5-72,5°C, ceara de Candelilla constă în principal din hidrocarburi (aproximativ 50%, lanţuri cu 29-33 de atomi de carbon), esteri cu greutate moleculară mai mare (20-29%), acizi liberi (7-9%) şi răşini (12-14%; în principal esterii triterpenici). Conţinutul ridicat de hidrocarburi distinge această ceară de ceara de Carnauba (figura 2)⁽¹⁾. Este insolubilă în apă, dar este solubilă în mulţi solvenţi organici, cum ar fi acetona, cloroformul, benzenul şi terebentina. Ceara de Candelilla este secretată de arbustul Euphorbia cerifera, nativ din Mexic, şi se obţine prin cufundarea frunzelor în apă clocotită. Ceara se obţine prin fierberea frunzelor şi a tulpinilor cu acid sulfuric diluat şi „ceratele“ rezultate sunt degresate de pe suprafaţă şi procesate ulterior. Ceara se prelevă de la suprafaţa apei, apoi este încălzită la foc mic pentru a se elimina excesul de apă. Ceara se întinde în strat subţire şi se lasă la răcit, după care se sparge în pelete. În acest fel, aproximativ 900 de tone sunt produse anual.
 

Ceara de Candelilla este utilizată în diverse sectoare industriale, inclusiv în industria alimentară, dar este utilizată şi în cosmetică; datorită proprietăţilor de durizare şi glazurare, este un excelent filmogen şi în acelaşi timp favorizează uscarea compoziţiilor. Este un ingredient important pentru formularea rujurilor protectoare pe buzele uscate sau crăpate.

Datorită durităţii şi topirii la temperaturi ridicate, ceara de Candelilla joacă un rol important în formularea produselor de machiaj. Oferă stabilitate rujurilor, deodorantelor de tip stick, creioanelor de contur de ochi şi rimelului, care rămân stabile şi consistente la temperaturi ridicate, aspect important pentru păstrarea integrităţii acestora mai ales pe timpul verii⁽⁹⁾.

Ca ingredient inclus în compoziţii cosmetice, ajută pielea să reţină umezeala. Are rol de barieră, formând un strat fin de protecţie pe piele.

Conferă unei compoziţii cosmetice consistenţă şi stabilitate.

Caracteristici şi controlul calităţii: pelete galbene, miros slab caracteristic. Punct de topire: 68-70°C.

Utilizări: Ceara de Candelilla este utilizată ca texturant, durizant şi filmogen în diferite produse cosmetice. Ea conferă rezistenţă la căldură, constituie un agent de adeziune, important pentru mascara şi tuş de pleoape, este un bun stabilizant şi agent de îngroşare pentru emulsii.

Produse realizate pe bază de ceară: rujuri, balsamuri de buze, deodorante solide de tip stick, mascara, tuş de pleoape, balsamuri şi unguente consistente, creioane de machiaj, deodorante solide.

Cum se foloseşte: dozajul uzual recomandat de 1-5% ca ingredient în creme, loţiuni, preparate emulsificate, adăugată la faza uleioasă, în preparate anhidre, prin încălzire, produse de machiaj (rujuri, balsam şi gloss de buze, creioane de machiaj, în asociere cu guma de acacia pentru mascara şi tuş de ochi), stickuri deodorante, 1-3% pentru creme filmogene şi balsamuri protectoare.

Păstrare: la loc răcoros, ferit de umezeală şi lumină directă.

Ceară de Carnauba (Copernicia cerifera cera)

O ceară de origine vegetală, utilizată pentru efectul filmogen, texturant şi de îngroşare în formularea diferitelor produse de machiaj, a balsamurilor, cremelor şi stickurilor, conferind acestora stabilitate şi rezistenţă la căldură.

Descriere şi recomandări

Ceara de Carnauba este o ceară naturală obţinută din frunzele palmierului Copernicia cerifera, nativ din Brazilia. Este utilizată în diferite domenii, cum ar fi industria alimentară sau industria farmaceutică. Această ceară conţine 75-85% mono- şi diesteri alifatici şi aromatici (pe bază de acid cinamic), 21% diesteri ai acidului 4-hidroxicinamic, 13% acizi -hidroxicarboxilici, alcooli graşi (12% în greutate), 3-6% acizi de ceară liberi, 10-15% alcooli de ceară liberi, 2-3% lactide, 1-2% hidrocarburi şi răşini 4-6% (figura 3). Compuşii sunt derivaţi în principal din acizi şi alcooli din intervalul C₂₆-C₃₀. Distinct pentru ceara de Carnauba este conţinutul ridicat de diesteri, precum şi acidul metoxicinamic⁽³⁾. Purificarea se realizează prin filtrare, centrifugare şi albire. Punctul de topire: 82-86°C (180-187°F), printre cele mai ridicate dintre cerurile naturale, mai mare decât ceara de albine (62‑64°C). Densitatea relativă este de aproximativ 0,97. Se numără printre cele mai grele dintre cerurile naturale. Este practic insolubilă în apă, solubilă la încălzire în acetat de etil şi în xilen şi practic insolubilă în alcool etilic.
 

Datorită durităţii sale şi topirii la temperaturi mai ridicate, ceara de Carnauba este des utilizată în formularea produselor de machiaj. Oferă stabilitate rujurilor, creioanelor cosmetice şi mascarei, care îşi păstrează consistenţa şi textura inclusiv la temperaturi mai ridicate, aspect important pentru păstrarea stabilităţii acestora în contact cu pielea sau pe timpul verii, de exemplu⁽¹⁰⁾.

Ca ingredient inclus în compoziţii cosmetice, cum ar fi balsamurile, deodorantele sau unele creme, are şi rol de barieră de protecţie, formând o peliculă fină pe piele, destul de rezistentă la apă în funcţie de dozaj.

Caracteristici şi controlul calităţii: fulgi gălbui cu miros neutru.

Utilizări: având un punct de topire ridicat, 80-85 °C (figura 4), această ceară măreşte rezistenţa la căldură şi la apă a preparatelor cosmetice, este un bun filmogen, formează o peliculă fină pe piele, contribuie la menţinerea pe timp mai îndelungat a rujului pe buze, fiind un agent texturant şi de îngroşare, stabilizator pentru preparatele emulsificate.
 

Cum se foloseşte în cosmetică: această ceară este recomandat a se utiliza încălzită pe baie de apă la 80‑85°C, într-un unt/ulei ori în cadrul fazei uleioase la emulsii, ca ingredient în creme, balsamuri, unguente, creme de protecţie, dozaj uzual 1-5%, inclusă ca ingredient în produse de machiaj: ruj, mascara, fond de ten, luciu de buze, dozaj uzual 2-10%, inclus ca ingredient în prepararea de stickuri deodorante şi alte produse de tip baton sau stick, în concentraţie de până la 10%.

Păstrare: în loc uscat şi răcoros.

Ceară de iasomie (Jasminum grandiflorum flower wax)
 

Ceara se obţine în urma procesului de fabricaţie a absolutului de iasomie din specia Jasmin grandiflorum. Este bogată în esteri ceroşi, acizi graşi, fitosteroli şi păstrează o parte a compuşilor aromatici, conferind preparatelor cosmetice un miros caracteristic, impetuos, floral, mieros, uşor pudrat şi destul de intens⁽¹¹⁾.

Descriere şi recomandări

Ceara de iasomie are un miros persistent, caracteristic, de iasomie, dulce-floral, impetuos, feminin. Se poate include în creme şi balsamuri pentru îngrijirea şi parfumarea pielii, se foloseşte şi pentru crearea de parfumuri sau deodorante solide.

Ca ingredient inclus în creme şi balsamuri, ceara de iasomie combate deshidratarea pielii, este emolientă şi formează un film protector pe piele.

Caracteristici şi controlul calităţii: substanţă solidă ceroasă, de culoare maronie, cu miros pregnant de iasomie. Punct de topire: 60°C.

Utilizări: ingredient de îngroşare pentru diferite compoziţii, potenţiator de vâscozitate, filmogen, agent texturant pentru unguente şi creme, stabilizant al emulsiilor, bază pentru lumânări parfumate, întăritor pentru săpunuri şi coemulsifiant.

Produse realizate pe bază de ceară de iasomie: creme consistente, bogate, onctuoase, unturi de corp, balsamuri, unguente, alifii, creme protectoare, creme pentru mâini, corp, piele uscată, lumânări parfumate şi decorative, săpunuri, parfumuri şi deodorante solide.

Cum se foloseşte ceara de iasomie: inclusă ca ingredient pentru parfumare şi îngrijirea pielii în compoziţii cosmetice (creme, emulsii, alifii) încălzită pe baie de apă, adăugată la faza uleioasă, dozaj indicativ 1-5%, în balsamuri, creme anhidre, creme parfumante de corp (1-10%) prin încălzire, drept coemulsifiant alături de un emulsifiant pentru realizarea emulsiilor (1-5%), în parfumuri solide (5-30%), pentru lumânări (5-20%) asociat cu ceară de albine sau ceară de soia, săpun (1-5%).

Păstrare: în mediul ambiant, ferit de umezeală şi lumină directă, în recipient închis etanş.

Ceară de tuberoze (Polianthes tuberosa)
 

Ceara se obţine în urma procesului de fabricaţie a absolutului de tuberoze. Tuberoza, despre care se spune că ar avea o încărcătură energetică specială, este originară din Mexic şi face parte din familia Agavaceae. Din florile acesteia se obţine absolutul de tuberoze, materie primă preţioasă şi foarte apreciată în parfumerie.

Descriere şi recomandări

Ceara de tuberoze este bogată în esteri ceroşi, acizi graşi, fitosteroli şi păstrează o parte a compuşilor aromatici ai florii, conferind preparatelor cosmetice un miros caracteristic, floral, pudrat, senzual şi pătrunzător⁽¹³⁾. Are un miros puternic, floral, senzual şi persistent. Se foloseşte în creme şi balsamuri pentru îngrijirea şi parfumarea pielii, pentru parfumarea săpunurilor sau în lumânări, pentru crearea de parfumuri sau deodorante solide.

Ca ingredient inclus în compoziţii cosmetice, ceara de tuberoze este emolientă şi protectoare, ajută pielea să reţină umezeala, prevenind deshidratarea.

Caracteristici şi controlul calităţii: substanţă solidă ceroasă, de culoare maronie, miros specific intens. Punct de topire: 60°C.

Utilizări: parfumant pentru creme, balsamuri, unt de corp, conferă consistenţă şi vâscozitate cremelor, filmogen, formând un strat fin protector pe piele, emolient, ajută la menţinerea hidratării pielii, agent texturant pentru creme, stabilizant pentru emulsii, parfumant şi agent texturant pentru lumânări, întăritor pentru săpunuri, coemulsifiant pentru emulsii.

Produse realizate pe bază de ceară: creme bogate, emoliente, onctuoase, protectoare, balsamuri, unt de corp, creme parfumante de corp, parfumuri solide, deodorante solide, creme protectoare, creme pentru piele uscată, cremă de mâini, lumânări parfumante, săpunuri.

Cum se foloseşte ceara de tuberoze: inclusă ca ingredient în creme şi balsamuri, încălzită pe baie de apă, adăugată la faza uleioasă, dozaj indicativ 1-5%, unturi de corp, balsamuri, creme anhidre (1-10%) prin încălzire, inclus ca ingredient în balsamuri, stickuri deodorante (2-10%), drept coemulsifiant alături de un emulsifiant pentru realizarea emulsiilor (1-5%), până la 30% pentru parfumuri solide, ca ingredient în săpunuri (1-5%).

Păstrare: în mediul ambiant, ferit de umezeală şi lumina directă, în recipient închis etanş.

Ceară emulsifiantă de măsline (Sorbitan olivate)
 

Derivat din uleiul de măsline, prezintă o bună afinitate pentru piele şi are funcţii multiple. Se poate folosi în creme, balsamuri, rujuri şi preparate anhidre, dar şi pentru formarea de lipogeluri sau pentru asigurarea dispersiei optime a filtrelor în cremele cu protecţie solară⁽¹⁴⁾.

Descriere şi recomandări

Este un produs care îmbină beneficiile unei ceri cu proprietăţile unui emulsifiant. Se consideră că are compatibilitate superioară cu pielea faţă de emulsifianţii derivaţi din cocos, palmier sau rapiţă.

Amestecată cu uleiuri, se pot obţine geluri uleioase – aşa-numitele „lipogeluri“ –, care sunt mai uşor absorbite de piele şi mai puţin grase, în comparaţie cu unguentele/balsamurile preparate cu ceară de albine, de pildă.

În funcţie de dozaj şi de uleiurile/unturile folosite, aceste lipogeluri pot fi fluide sau mai compacte. Astfel, au utilitate în aplicaţii precum gloss şi balsam de buze, ulei de corp, balsamuri şi creme anhidre mai puţin grase şi lipicioase.

O caracteristică de reţinut a acestei ceri este că, în amestec cu un ulei vegetal, îi creşte acestuia vâscozitatea, astfel încât pigmenţii minerali pot sta în suspensie pentru gloss de buze sau ulei decorativ pentru corp.

Datorită structurii sale, este utilă în dispersarea omogenă a pudrelor minerale şi a pigmenţilor, un avantaj de luat în calcul la formularea cremelor cu protecţie solară pe bază de filtre fizice (zinc, titan). Dispersia omogenă a filtrelor fizice într-un preparat de protecţie UV este importantă pentru că se asigură o protecţie adecvată⁽¹⁵⁾. Îmbunătăţeşte rezistenţa la apă a cremelor de protecţie solară şi a altor compoziţii cosmetice în care este nevoie de respingere a apei şi a umezelii. Conferă rujurilor fineţe şi un plus senzorial. Este validată ca ingredient pentru cosmeticele bio.

Caracteristici şi controlul calităţii: pelete ceroase solide de culoare gălbuie, miros fin caracteristic. Punct de topire: 70°C.

Utilizări: fiind de origine vegetală, produsă pe bază de măsline, prezintă compatibilitate superioară cu pielea, poate fi utilizată atât în preparate anhidre, cât şi în emulsii, combinată cu uleiuri, se pot formula balsamuri care au textură similară cu lanolina, asigură dispersia optimă a pigmenţilor şi filtrelor UV.

Produse realizate pe bază de ceară: creme, balsamuri, unguente terapeutice, creme de masaj, lipogeluri, cremă de scutece, cremă de mâini, creme protectoare faţă de agresiunile externe, creme, loţiuni, uleiuri de plajă.

Cum se foloseşte în cosmetică: este o ceară multi­funcţională, cu care se poate lucra în felurite aplicaţii ca agent lipogel, dozaj 1-10%, ceară pentru prepararea de balsamuri şi unguente (10-20%), coemulsifiant pentru emulsii (1-10%), dispersant pentru pulberi şi pigmenţi în cadrul cremelor, emulsiilor şi serurilor uleioase (1-10%).

Păstrare: în loc răcoros, ferit de lumină şi umezeală

Concluzii

Ceara acţionează ca o barieră protectoare, ţinând pielea la adăpost de factorii de mediu şi de agenţii iritanţi, dar lăsând-o în acelaşi timp să respire. Din acest motiv se foloseşte adesea la prepararea cremelor cu ecran solar.

Calităţile pe care le are ceara de albine în tratarea acneei sunt arhicunoscute. Proprietăţile sale antiseptice, antiinflamatorii şi de vindecare a pielii ţin sub control coşurile şi erupţiile de la nivelul tenului, asigurându-i un aspect mereu proaspăt şi curat, deoarece conţine o cantitate importantă de vitamina A, eficientă în ameliorarea acneei. De asemenea, ceara de albine are efect emolient, de catifelare a pielii, menţinându-i o textură fină.

Ceara are acţiune atât umectantă, cât şi emolientă, reuşind să extragă umezeala din atmosferă şi să o transfere la nivelul pielii, unde o menţine pentru o hidratare în profunzime.

Emolienţii din compoziţia sa transformă ceara de albine într-un balsam de buze extraordinar pentru combaterea şi tratarea crăpăturilor cauzate de frig.

Se foloseşte la fabricarea produselor farmaceutice, a cosmeticelor, dar şi a unor alimente, cu precădere bomboane şi jeleuri.

Cu toate că oferă multe beneficii pentru sănătate şi frumuseţe, deşi nu este toxică, ea poate cauza anumite efecte secundare, cum ar fi blocajul intestinal – când este consumată în cantităţi mari –, şi reacţii alergice – la persoanele care au alergie la miere şi la alte produse conexe. De asemenea, nu este recomandată utilizarea cerurilor pe tenul gras (pentru că poate înfunda porii, facilitând apariţia coşurilor).