Arborele de China – Cinchona succirubra – este o plantă originară din America de Sud, din Anzii peruvieni. Proprietăţile curative ale scoarţei erau cunoscute indigenilor, dar folosirea pe scară largă a fost determinată de cuceritorii spanioli, care au beneficiat de efectele ei (utilizată ca antitermic în tratamentul malariei). Cinchona provine de la numele soţiei viceregelui spaniol al Perului, De Cinchon, care a fost tratată de malarie.

Remediul vegetal China este primul experimentat de către Hahnemann, în 1790, experiment care a dus la înţelegerea principiului similitudinii, Similia Similibus Curentur.

Vă prezint un caz rezolvat cu acest medicament homeopatic, un caz simplu pentru homeopatie, dar complicat şi sever pentru medicina clasică.

B.K., un pacient de sex masculin în vârstă de 4 ani şi 6 luni, se prezintă la cabinet în 7 ianuarie 2010 pentru o afecţiune care debutase în urmă cu 7 luni.

În luna iulie 2009 prezentase un puseu febril acut, 39‑40°C, fără alte simptome clinice, pentru care primeşte tratament antipiretic şi antibiotic (augmentin), timp de 7 zile, la domiciliu. După 7 zile de tratament, febra s-a menţinut constant ridicată (39‑40°C), motiv pentru care este internat într-o clinică de pediatrie.

Aşa cum reiese din biletul de ieşire din spital, la internare prezenta: febră de tip septic, stare generală relativ bună, paloare cutaneomucoasă, suflu sistolic, fără alte modificări patologice.

Explorările biologice au relevat: sindrom bioumoral foarte exprimat (VSH – 50/h; PCR – 8,4; fibrinogen – 598 mg/dl; leucocite – 11.300/ mmc; sideremia – 13 pg/dl; Hb – 10,9; tablou sangvin PN – 55,3%; modificările ecografice sugestive pentru abces splenic; hemoleucogramă pozitivă pentru stafilococ.

S-a diagnosticat cazul ca: septicemie cu stafilococ coagulazo-negativ, anemie hipocromă microcitară hiposideremică, abces splenic.

Pe durata a trei săptămâni de spitalizare a urmat tratament antiinfecţios cu antibiotice: Cefort® – 6 zile, Fortum® – 14 zile, Targocid® – 20 de zile, apoi gentamicină – 10 zile. Din ziua a cincea de tratament s-a introdus metronidazol timp de 15 zile. A fost externat afebril, cu tratament antibiotic la domiciliu, Cedax® încă 10 zile.

După 7 zile sub tratament antibiotic, reapare febra de tip septic (39-40°C), motiv pentru care se reinternează în clinica de pediatrie.

Evaluarea clinică la internare: pacient cu stare generală relativ bună, febră de tip septic, paloare cutaneomucoasă, fără alte modificări patologice.

Explorările clinice: moderat sindrom bioumoral, abcese splenice de dimensiuni mici, hemocultură neconcludentă.

Se cere consult de specialitate la clinica de boli infecţioase pentru suspiciune de endocardită infecţioasă, infirmată prin examinare ecocardiografică. Consultul de specialitate oncopediatric exclude suspiciunea unei hemopatii maligne. Se reia tratamentul antiinfecţios cu meronem şi oxacilină 6 zile, urmate de vancomicină 10 zile. Se externează afebril, la sfârşitul lunii august, urmând să primească încă 10 zile augmentin la domiciliu.

La sistarea terapiei antibiotice reapare febra înaltă, 39-40 grade C, şi se reinternează în clinica de pediatrie. De această dată, pe baza analizelor clinice şi paraclinice, cu febră recurentă cu durată de două luni, stare generală relativ bună, sindrom anemic, sindrom inflamator, splenomegalie, colecţie pericardică minimă, s-a suspicionat o boală mixtă de ţesut conjunctiv sau boala STILL, motiv pentru care s-a iniţiat tratament cu prednison 4/zi, cu scădere progresivă. Se întrerupe tratamentul cortizonic în 17 noiembrie, iar în 6 decembrie reapare febra de tip septic.

În 15 decembrie este trimis la o clinică pediatrică din Roma pentru investigaţii suplimentare, stabilirea unui diagnostic şi a unui plan terapeutic. Pe parcursul spitalizării prezintă două episoade de febră, tratate cu antipiretice, şi pentru că prezenta dureri colicative abdominale, se recomandă CT abdominal, care evidenţiază prezenţa leziunilor splenice. Se externează cu diagnosticul de sindrom febril prelungit, leziuni splenice – fără tratament.

La începutul lunii ianuarie, solicită consult homeopatic.

Discuţii

În paragrafele 83-84 din Organon se spune:

„Examinarea individualizată a unui caz de boală… necesită din partea medicului imparţialitate, simţuri integre, observare atentă şi exactitate în înregistrarea tabloului clinic. Pacientul povesteşte istoria afecţiunilor sale. Rudele descriu problemele lui, comportamentul şi tot ce au observat la el. Medicul aude, vede şi observă ceea ce este schimbat şi specific pacientului, folosindu-se de toate simţurile lui“, iar în paragrafele 91 şi 92 ne atenţionează:

„Simptomele şi senzaţiile prezente la un pacient imediat după un tratament medicamentos nu oferă o imagine corectă a bolii. Pe de altă parte, simptomele şi senzaţiile pe care le-a avut pacientul înainte sau la câteva zile după terminarea tratamentului sunt cele care oferă o imagine reală, fundamentală despre forma originară a bolii“.

 

„Dacă, pe de altă parte, boala are o evoluţie rapidă şi atât de urgentă încât nu permite nicio amânare, medicul trebuie să se mulţumească să o considere aşa cum este, chiar modificată de medicamente, dacă nu poate afla cum erau simptomele înainte de tratament. În acest caz, el poate să considere ca un tot unitar această imagine a bolii, cel puţin în forma ei actuală (boala medicamentoasă combinată cu boala naturală), de obicei mai gravă şi mai periculoasă decât cea originară, din cauza tratamentului incorect, motiv pentru care adesea are nevoie de tratament eficace. Astfel, va fi capabil să învingă boala folosind un remediu homeopatic potrivit şi să salveze pacientul să nu moară din cauza medicamentelor periculoase pe care le-a luat“.

 

Aceasta era situaţia pacientului meu. O situaţie delicată, ţinând cont de faptul că mama este medic veterinar (foarte bună profesional, foarte informată în domeniu, afectată de afecţiunea fiului ei). Născuse copilul după 10 ani de tratamente pentru o sterilitate secundară după un avort provocat. Erau 6 luni de boală, abuz de medicamente, diagnostice severe.

Luarea cazului a fost dificilă pentru că era extrem de săracă în simptome. Singurele elemente persistente erau: febra, leziunile splenice şi paloarea cutaneo­mucoasă, care persista de la debutul bolii până în momentul examinării.

Antecedente heredocolaterale: bunica din partea mamei avea boala Alzheimer, mama, o pareză facială cu două săptămâni înainte de naştere.

Antecedente personale: frecvent scaune diareice, 4-5/zi, în special în timpul febrei, dureri abdominale frecvente în zona splinei.

În plus, mama precizează că până la 3 ani copilul a plâns foarte mult, mai ales în cursul nopţii. În rest, nimic semnificativ. Detalii legate de somn, de alimentaţie, de emoţii sau frici era inutil să încerc să aflu, atâta timp cât ultima perioadă fusese mai mult internat în spitale.

Când s-a prezentat pentru consultaţie la cabinet, pacientul prezenta: febră de 39°C, paloare, starea generală marcată de epuizare, fără alte modificări patologice.

Am repertorizat doar simptomele clare, care fuseseră semnalate permanent, de la debutul bolii până în prezent. 

Fever – Continued (septic)

Abdomen – Enlarged spleen

Abdomen – Pain spleen

Face – Discoloration pale

Rectum – Diarrhea-fever-during

General – Anemia

Remediul homeopat găsit la repertorizare a fost CHINA.

Am recomandat China CH 30, 3 granule dimineaţa şi 3 granule după-amiaza, timp de 10 zile, după care ne-am auzit telefonic cu mama. Febra scăzuse la 37°C, copilul se simţea mai bine şi începuse să ceară mâncare.

La începutul lunii februarie a luat China CH 200, 3 granule dimineaţa şi 3 granule după-amiaza, timp de 7 zile, în condiţiile în care fusese afebril aproape o lună.

La sfârşitul lunii februarie 2010, au fost la un nou control la clinica de pediatrie din Roma, unde medicii au fost foarte mulţumiţi de evoluţia clinică a pacientului, dar şi de explorările diagnostice, care erau foarte aproape de normal.

Următorul control a fost în luna martie, când a prezentat temperatura de 37 grade C şi am recomandat o doză de China M, 3 granule.

După această doză, pacientul nu a mai prezentat niciun episod febril, avea stare generală foarte bună, apetit bun, a început să frecventeze colectivitatea, dar mama a refuzat să-i mai facă alte investigaţii în spital. 

Ne-am revăzut la control în luna mai, fără nicio schimbare, cu stare generală extrem de bună. Nu am făcut nicio recomandare, iar mama mi-a pus la dispoziţie toate documentele medicale, respectiv 6 bilete de ieşire din spital, împreună cu analizele aferente, şi m-a rugat să prezint cazul fiului ei oriunde în lumea medicală pentru a fi de învăţat.

Concluzii

Cazul prezentat nu este unul deosebit din punctul de vedere al abordării homeopate. Dacă însă pacientul nu ar fi ajuns la tratament homeopatic, este greu de prevăzut care ar fi fost evoluţia lui.

Pare un caz simplu pentru homeopatie, complicat şi sever pentru alopatie.

Remediul CHINA a salvat starea de sănătate a pacientului meu şi a redat bucuria de a trăi întregii familii. Dar să nu uităm că acest remediu, CHINA, este şi cel care a deschis poarta de cunoaştere a homeopatiei, cu el s-a născut ulterior Organonul şi materia Medica Homeopată şi datorită lui au fost salvate, de 200 de ani, milioane de vieţi.