Abstracte

Măsurarea prenatală a diametrului antero-posterior al pelvisului renal fetal: nomograma locală

Dragoş Nemescu^1,2, Anca Berescu^1,2, Alexandru Luca², I. Potica², A. Brumă²

1. Universitatea de Medicină „Gr. T. Popa” Iaşi; 2. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Cuza Vodă” Iaşi

Evaluarea diametrului antero-posterior al pelvisului (DAPP) renal fetal este una dintre cele mai frecvente măsurători din cadrul ecografiei prenatale. O valoare ≥4 mm este întâlnită la 1-5% din fetuşi. Este considerată un factor de risc pentru trisomia 21 sau patologie re­nală postnatală şi iniţiază multiple reevaluări pre şi post-natale. Obiec­tive: Definirea unei nomograme a DAPP la diferite vârste ges­ta­ţio­nale pentru a fi folosită ca o nouă referinţă în examinarea ecografică prenatală şi a reduce supraestimarea hidronefrozei fetale. Material şi metodă: Studiu descriptiv populaţional care a cuprins toate gra­videle cu fetuşi unici, fără anomalii evidenţiabile ecografic, cu ex­cepţia pielectaziei, între ianuarie 2008 şi decembrie 2014, cu vârsta gestaţională cuprinsă între 17 şi 34 de săptămâni gestaţionale. Dia­me­trul maxim antero-posterior al pelvisului renal a fost măsurat în sec­ţiune transversală la ambii rinichi fetali. Rezultate: Au fost in­clu­se în studiu 2.610 de sarcini, de la care au fost disponibile 6.899 de­ter­minări. DAPP a crescut semnificativ în cursul sarcinii, fiind sem­nificativ mai mare la fetuşii de sex masculin comparativ cu cei de sex feminin. Pentru intervalele 17-21, 20-22, 23-25, 26-28, 29-31 şi 32-34 săptămâni gestaţionale, percentilele 95 şi 99 au fost 3,4, 3,9, 4,4, 5,2, 6,2 şi 6,8 mm, respectiv 4,8, 5,5, 6,6, 8, 9 şi 10 mm. Concluzii: Variaţia DAPP în cursul sarcinii susţine importanţa cli­ni­că a nomogramei, diferenţiată pentru cele două sexe. La fetuşii cu hi­dro­nefroză uşoară între 18 şi 34 de săptămâni, un DAPP <7 mm după 29 de săptămâni este foarte probabil asociat cu o funcţie postnatală renală normală.

---

Intervenţii asociate evaluării ecografice a lungimii canalului cervical pentru profilaxia  naşterii premature la sarcinile unice
Dragoş Nemescu^1,2, Mircea Onofriescu^1,2, Anda Gheorghiţă²

1. Universitatea de Medicină „Gr.T. Popa” Iaşi; 2. Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Cuza Vodă” Iaşi

Identificarea unui canal cervical scurtat în trimestrul al doilea reprezintă un factor de risc important pentru naşterea prematură. Datele actuale recomandă ca măsurarea să se realizeze prin ecografie transvaginală, abordul transabdominal nefiind încă suficient de bine studiat. 200 mg de progesteron, administrat intravaginal îna­in­te de 24 de săptămâni, pot reduce cu 45% frecvenţa naşterilor pre­mature şi, de asemenea, morbiditatea neonatală la sarcinile uni­ce, fără antecedente de naştere prematură şi cu un canal cervical scur­tat <25 mm. Progesteronul reduce, de asemenea, rata naşterilor pre­ma­ture spontane la femeile cu naşteri premature în antecedente şi canal cervical scurtat <25 mm. La aceste paciente, eficienţa sa în prevenirea naşterilor premature pare să fie similară cu cea a cer­cla­ju­lui sau a pesarului. Dacă apare scurtarea canalului cervical <25 mm, la <24 de săptămâni, cu sau fără tratament progesteronic, se re­co­mandă cerclajul colului. La sarcinile monofetale, cerclajul are trei indicaţii: antecedente de naştere prematură cu sau fără scurtarea ca­na­lu­lui cervical <25 mm înainte de 24 săptămâni sau dilataţia ca­na­lu­lui cervical diagnosticată clinic înainte de 24 de săptămâni. Pe­sa­rul cervical este metoda promiţătoare de prevenţie a naşterii pre­ma­ture la femeile cu antecedente de naştere prematură şi canal cer­vi­cal scurtat <25 mm la 18-22 de săptămâni, dar rezultatele tre­bu­ie confirmate de trialuri randomizate. În lumina acestor date, scre­ening-ul lungimii canalului cervical ar trebui să devină o rutină la toa­te femeile gravide în cadrul ecografiei de 18-22 săptămâni.

---

Diagnosticul ecografic al sexului fetal la 11-13 săptămâni gestaţionale

Dragoş Nemescu^1,2, Anca Berescu^1,2, Mircea Onofriescu^1,2, I. Potica², A. Bruma², I. Ciopraga²

1. Universitatea de Medicină “Gr. T. Popa” Iaşi, România; 2. Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie “Cuza Voda”, Iaşi, România

Obiective: Scopul studiului a fost de a evalua acurateţea şi feza­bi­litatea evaluării ecografice a sexului fetal la 11-14 săptămâni ges­ta­ţionale. Material şi metodă: Sexul fetal a fost evaluat prin eco­grafie transabdominală la 655 de sarcini cu făt unic în perioada 2009-2014. La toţi fetuşii, a fost măsurată lungimea cranio-podală, iar zo­na genitală a fost examinată în secţiune longitudinală. Re­zul­tatul exa­minării ecografice din primul trimestru a fost com­pa­rat cu sexul fe­no­tipic al nou-născutului după naştere sau cu cel identificat prin eco­grafie după 20 de săptămâni de sarcină. Re­zul­tate: Tuberculul ge­nital a fost vizualizat în 635/655 (96,9%) din cazuri. Sexul fetal a fost iden­tificat corect în 558/635 (87,9%) din fetuşi. Au fost recunoscuţi corect 301/307 (98%) din fetuşii de sex feminin, semnificativ mai frecvent (p<0,001) decât cei de sex mas­cu­lin: 257/320 (80,3%). Rata de succes a identificării sexului fetal (acolo unde identificarea a fost posibilă) a crescut odată cu vârsta gestaţională. Astfel, fetuşii de sex masculin au fost clasificaţi eronat în 38,6% din cazuri la 11 săptămâni, 17,1% la 12 săptămâni şi 1,6% la 13 săptămâni. În schimb, numai 2,6% din fetuşii de sex fe­mi­nin au fost recunoscuţi incorect şi această rată fals pozitivă a fost de 1,7% la 12 şi respectiv 13 săptămâni. Concluzii: Acest studiu de­mon­strează că vârsta gestaţională are un efect semnificativ asu­pra acurateţei determinării ecografice a sexului fetal în primul tri­mestru. Identificarea sexului masculin la 11 săptămâni (lungime cranio-podală <57 mm) este dificilă şi predispusă la o rată crescută de erori.

---

Prenatal diagnosis of 22q11.2 deletion syndrome

Viorica Rădoi, M.M. Cîrstoiu, L.C. Bohîlţea, R.E. Bohîlţea

“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest

Background: Di George syndrome is a severe genetic disorder that is noticeable at birth. An affected parent has a 50% chance of passing on the condition to their child. Although the majority of deletions are de novo, individuals with a 22q11.2 deletion have a 50% risk of having an affected offspring in each pregnancy. The development of FISH and PCR based assays for the detection of deletions of chromosome 22q11.2 has enabled the medical community to offer couples at risk prenatal diagnostic testing. Current indications for prenatal testing for the 22q11.2 deletion include a previous child with a 22q11.2 deletion or DiGeorge/velocardiofacial syndrome, an affected parent with a 22q11.2 deletion, and in utero detection of a fetus with a conotruncal car­diac defect. Objectve: The authors hypothesized that cur­rent pre­natal ultra­sound screening methods may be useful as pre­natal in­di­cators for the early diagnosis of the 22q11.2 deletion syndrome. The goal of this study was to identify characteristic findings, including sonographic abnormalities, in 22q11.2 deletion syndrome to im­prove prenatal detection. Methods: We used FISH test from amniotic fluid to diagnose di George syndrome in 6 pacients which were prenatally diagnosed by second trimester ultrasound with a heart defect. Results: 3 of those patients were diagnosed with 22q11.2 dele­tion syndrome at amniocentesis by fluorescence in situ hybri­di­za­tion. Tetrallogy of Fallot was present in 2 cases, one case with ven­tri­cular septal defect. Conclusion: That study confirm the very high correlation between congenital heart defects and the 22q11.2 deletion syndrome.

---

The correlation between increased NT and karyotyping

V. Rădoi, M.M. Cîrstoiu, L.C. Bohîlţea, R.E. Bohîlţea

“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest

Background: The numbers of fetuses with an abnormal increased first trimester nuchal translucency (NT) but a confirmed normal anatomy and karyotyping is relatively small and therefore a challenge for prenatal counseling. Objective: The aim of the current study was to assess the pregnancy outcome of 14 fetuses with NT >3,5 mm. Results: The most common abnormalities in this group were aneuploidy, which affected 6 of the fetuses; 1 case which was miscarried and 2 cases which had cardiac defects had normal karyotype. The remaining 5 cases had normal karyotype and no other abnormalities were detected prenatal or postnatal.The current study confirms previous reports indicating that among fetuses with enlarged NT, the most common abnormality is aneuploidy contributing to 42.8% of the cases in the present report. In euploid fetuses, the most common anatomical defect associated with a large NT is cardiac anomaly which was currently found in 2 fetuses. The spontaneous fetal loss rate found in this group is in agreement with other reports. Conclusion: These issues need to be further explored and more data should be collected as screening recommendations are developed, especially in the areas of ultrasonographic markers like increased NT on prenatal scan.

---

Complications following assisted reproductive techniques

Roxana Elena Bohiltea, Irina-Adriana Horhoianu, Viorica Radoi, Camil Bohiltea, Monica M. Cîrstoiu

“Carol Davila” University Of Medicine And Pharmacy Bucharest

Introduction: Fertility is a major concern in the present day as the rate of advanced age conception and unexplained fertility are increasing, the general birthrate and wanted pregnancies are in constant decay. As follows, the need for assisted reproductive techniques is growing at a staggering step. Materials and methods: Here in we present a series of 5 cases of complications following assisted reproductive techniques encountered in our clinic in a time frame of 2 years, 2012-2014 respectively. Following our results a detailed discussion is in order to elicit a comparison with general literature. Results: As mentioned above we detected 3 cases of mild ovarian hyperstimulation syndrome, 1 case of tubo-ovarian abscess following ovocyte retrieval and a case of 23 week old ruptured abdominal preg­nan­cy most probably secondary to a hysteroscopic scar. The hyper­stimulation syndromes resumed in a period of 1 to 2 weeks with further uneventful embryo trans­fer. The patient with the tubo-ovarian abscess had a longer re­mis­sion time of 1 month following necessary medication and bed rest with no need for further open surgery. The case involving the ruptured abdominal pregnancy was resolved by emergency la­pa­ro­tomy with successful bleeding resolution but unfortunately with a fundal emergency myometrectomy with large reduction of the remaining uterine cavity; the patient remained with the single option for surrogate mother election as fertility attainment and thankfully with a successful term pregnancy in the end. Con­clusions: Assisted reproductive techniques are a very useful tool in increasing fertility; nevertheless increasing awareness is needed in order to prevent all the possible complications following this kind of procedure.

---

Project for early diagnosis of endometrial cancer

Roxana Elena Bohiltea , V. Ancăr, M.M. Cîrstoiu, V. Rădoi, L.C. Bohîlţea, F. Furtunescu

”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

The incidence of endometrial cancer in Romania records a peak at ages 60-64 years, reaching in 2013 the average value of 8.06/100,000 women, and 15.97/100,000 women within the highest risk age range, having recent years an increasing trend, being higher in urban than in rural population. Annually are approximately 800 new cases per our country. The estimated risk of a woman developing cancer endometrial lifetime is 2-3%. On the basis of abnormal uterine bleeding, 35% of endometrial cancers are diagnosed in advanced stage of the disease, with significantly diminished life expectancy. We propose standardization of diagnostic steps and focus on 4 key elements for early diagnosis of endometrial cancer: investigation of abnormal uterine bleeding occurring in pre/post-menopausal women, investigating features/anomalies cervical cytology examination, diagnosis, treatment and proper monitoring of precursor endometrial lesions or cancer associated endometrial lesions and screening high risk populations (Lynch syndrome, Cowden syndrome). Improving medical practice based diagnostic algorithms address to the four risk groups, improving information system reporting and record-keeping, improving addressability cases by increasing health education of the population will increase the rate of diagnosis of endometrial cancer in the early stages of the disease.

---

The role of ultrasound in management of obstetric pathology associated umbilical cord abnormalities

Roxana Elena Bohiltea, V. Rădoi, I.A. Horhoianu, A. Mihart, L.C. Bohîlţea, M.M Cîrstoiu

”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Umbilical cord abnormalities have an increased incidence and are often associated with structural or chromosomal abnormalities, fetal intrauterine growth restriction and poor pregnancy outcomes due to prematurity and deficiencies of placentation. The normal insertion of the umbilical cord should be documented after 12 weeks. Imaging the umbilical cord during second and third trimester prenatal ultrasound examination is recommended in order to determine the number of vessels in the cord, assessment of the fetal and placental insertion sites and determination of the helical pattern. Both normal anatomy and malformations can be depicted by conventional 2D, color Doppler, and 3D imaging techniques. Single umbilical artery is associated in 25-50% of cases with other fetal malformations and with IUGR or abnormal karyotype. Umbilical artery aneurysm is highly associated with trisomy 18, single umbilical artery, cardiac anomalies, and intrauterine fetal death. Velamentous umbilical cord insertion occurs in approximately 1% of singleton gestations, but it is more common in monochorionic twin gestations, in placenta previa and in stillbirths cases. True knot of the umbilical cord is a rare occurrence that may lead to obstruction of the fetal circulation and subsequent intrauterine death. This report will review the most important aspects of the structural abnormalities of the umbilical cord, as determined by prenatal ultrasound, highlighting the experience of SUUB Obstetrics and Gynecology departments over the past two years.

---

Hysterosalpingo-contrast sonography in infertility: 200 cases experience of Maternal Fetal Medicine Department, Medlife, Bucharest

Roxana Elena Bohiltea¹, Alexandru Stan², Dragos Albu¹, M. Steriu², D. Gache², A. Muntean², M. Bari^1,2

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest; 2. Medlife, Bucharest

Beginning with transabdominal sonography with instillation of saline so­lution developed by Beyth in 1982, hysterosalpingo-contrast sonography has become a standard in international exploration of the uterine cavity and tubal patency for evaluating the etiology of abnormal uterine bleeding, recurrent miscarriage and infertility. We present the experience of Maternal Fetal Medicine Department of Medlife in assessment by transvaginal ul­tra­sound using EXFOAM Kit of 200 cases of couple infertility presented between November 2013 and December 2014 in our department. The me­thod is safe, reliable, well tolerated, quick and simple methodologically, cost effective, and time efficient, reproducible and no case required com­plementary conventional hysterosalpingography, due to high sensi­ti­vi­ty and specificity of the method that are similar to laparoscopy in tubal ob­struction diagnostic.

---

New molecular markers for cervical precancer detection optimization immunocytochemistry test: double marking p16/ki-67 (CINtec plus test)

Alexandru Baros^1,2, Monica Mihaela Cirstoiu^1,2, Roxana Bohiltea^1,2, P. Virtej^1,2, M. Badea³

1. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest; 2. Bucharest Emergency Hospital; 3. Micomi Clinic (Clinica de Colposcopie şi Patologie a Tractului Genital Inferior)

The international guidelines for practice in cervical cancer prevention have been improved for the last two decades, at short periods of time, as molecular mechanisms of carcinogenesis are developing, new studies are being conducted and new clinically significant technologies are expanding. Because of the HPV infection, which is both widespread and in most cases spontaneous transient, the HPV test, although very sensitive, has a limited specificity for precancer and cancer, being associated with an inevitable number of false positive results. The solution that has developed in the last few years consists in the use of more specific molecular markers in secondary for cervical precancer, combining high sensitivity with a high specificity (not that they are absolute), of which the most studied is the p16/Ki-67 dual immunocytochemical staining. The published studies show that the sensitivity of p16/Ki-67 double staining is comparable to that of the HPV testing, but at a significantly higher specificity. The CINtec test is a double immunocytochemical mark simultaneously in the same cell for p16, which is a marker of transforming HPV infection and for the Ki-67proliferation marker. It identifies a disorder of the cell cycle by inactivating the pRb located in the proliferating cell, this mechanism resulting from the E7 oncogene expression of a high-risk HPV.

---

Evaluarea zonei joncţionale uterine  prin ultrasonografie tridimensională în diferite patologii

Flavius Olaru¹, Constantin Olaru², Alina Corpade²

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara; 2. SCMUT Clinica Obstetrică-Ginecologie Timişoara

Zona joncţională uterină, cunoscută şi ca joncţiunea endometrial-mio­­metrială, este o zonă tranziţională care se află între endo­me­tru şi mio­metru şi a fost descoperită pentru prima dată prin rezo­nanţă mag­ne­ti­că nucleară. Diferenţa între grosimea maxi­mă şi cea minimă a zonei jonc­­ţio­nale ne oferă un diagnostic pre­cis în adenomioză. În ecografia trans­va­ginală, acest strat se vizua­lizează ca un halou subendometrial. Si­milar endometrului, zona joncţională prezintă o ciclicitate în secreţia es­tro­genului şi a progesteronului şi, similar miometrului, are un caracter con­tractil, depinzând de fazele ciclului menstrual. Endometrioza pelvină, mai ales în stadiile avansate, este asociată cu îngroşarea ZJ max peste 12 mm şi a ZJ medii între 8 şi 11,9 mm. Inserţia unui dispozitiv intra­uterin cu Levonorgestrel poate reduce cu 89,6% leziunile adenomiotice şi cu 24% grosimea medie a ZJ. Lucrarea noastră se referă la importanţa zonei joncţionale în diferite faze fiziologice pentru evaluarea adenomiozei, a infertilităţii, a tratamentului cu dispozitiv intrauterin tip Mirena, a polipilor uterini şi a menopauzei. Utilizând ecografia transvaginală 3D, am măsurat grosimea zonei joncţionale la aproximativ 400 de paciente, dovedind eficacitatea acestei metode în diagnosticul adenomiozei.

---

Entităţi patologice asociate ageneziei de corp calos – prezentare de caz

Elisa Nica, Dan Deva, Dinu Albu

Spitalul Clinic „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti

Introducere: Corpul calos este o structură reprezentată de 200 de milioane de fibre nervoase cu dispoziţie transversă, care in­ter­co­nec­tează cele două emisfere cerebrale. Dezvoltarea sa începe relativ târ­ziu în sarcină, identificându-se la 18-20 de săptămâni gestaţionale. Absenţa corpului calos determină grave tulburări mo­torii cu incapacitate de coordonare, hipotonie generalizată, dificultăţi de adaptare şi integrare socială. Material şi metodă: Ex­pu­nem în această lucrare cazul unei paciente în vârstă de 19 ani, I.G.I.P, care se prezintă la Spitalul Clinic „Panait Sîrbu” la o vârstă de gestaţie de 22 de săptămâni şi 3 zile, după depistarea ecografică a unui posibil defect de boltă palatină, într-un alt serviciu medical. Este confirmat un făt cu multiple afecţiuni: cheilognatoschizis cu cheiloschizis bilateral, chist al plexului coroid, ventriculomegalie, absenţa cavum septum pellucidum şi agenezie totală de corp calos. Se decide în­tre­ruperea cursului sarcinii la cererea pacientei, obţinându-se un făt cu malformaţiile precizate, pentru care se solicită cariotipul. Re­zul­tate: Monitorizarea ecografică a permis un diagnostic precoce al unei patologii care afectează grav sănătatea viitorului pacient, ne­permiţându-i integrarea în societate. Concluzii: Corpul calos este o structură controversată a cărei absenţă se corelează cu deficienţe grave şi care asociază multiple afecţiuni. Studiile efectuate în acest domeniu nu permit încă stabilirea cu exactitate a evoluţiei post-partum a copiilor suferinzi de o astfel de patologie. Frecvenţa redusă a cazurilor va întârzia, cu siguranţă, stabilirea unui prognostic clar.

---

Histerosalpingo-sonografia cu substanţă de contrast versus histerosal pingografia radioscopică în evaluarea permeabilităţii tubare

Elvira Brătilă^1,2, Diana Elena Comandaşu^1,2, Monica Cîrstoiu^1,3, Ruxandra Stănculescu^1,3, Costin Berceanu⁴

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti; 2. Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon” Bucureşti; 3. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti; 4. Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova, Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova

Scop: De a compara eficacitatea histerosalpingo-sonografiei cu sub­stan­ţă de contrast (HyCoSy) cu cea a histerosalpingografiei radio­sco­pi­ce (HSG), în evaluarea permeabilităţii trompelor uterine. Metodă: Am comparat rezultatele obţinute prin cele 2 metode cu cele obţinute prin laparoscopie diagnostică standard cu test de cromopertubaţie în­tr-un studiu cuprinzând 42 de femei infertile cu vârste sub 40 de ani. Rezultate: Acurateţea diagnosticului preoperator s-a corelat cu cro­mo­per­tubaţia laparoscopică în 85% din cazuri pentru pro­ce­du­ra de HyCoSy, respectiv 78% pentru procedura de HSG. Femeile au raportat du­rerea asociată cu HyCoSy ca fiind uşoară, ceea ce re­du­ce riscul de spasm al trompelor uterine în timpul procedurii şi consecutiv rezultat fals pozitiv. Concluzie: Procedura HyCoSy este bine tolerată şi poate fi folosită ca un instrument de bază pentru evaluarea permeabilităţii trom­­pe­lor uterine la femeile infertile.

---

Ethics in the prenatal diagnosis. From principles towards practice

Liliana Novac, Magda Manolea, Lorena Dijmarescu, Dominic Iliescu, Stefania Tudorache

University of Medicine and Pharmacy of Craiova

In obstetrics, the ethical principles of beneficence and autonomy provide the fundamental framework which guides the management of all pregnant patients. As there is the need for consideration of the fetus, autonomy can become a complex issue, giving rise to what is sometimes called “maternal-fetal conflict.” With advances in the prenatal diagnosis of fetal malformations and the availability of treatment, whether medical or surgical, a new discipline of medicine has developed, fetal medicine, and the fetus by that definition is considered a patient. Any ethical discussion cannot ignore the rights of the fetus as a recognized entity. If the fetus is a patient, the fetus enjoys beneficence-based obligations of a doctor, that is, to protect and promote social role, subjective and deliberative interests of the fetus. In day-to-day obstetric practice applying the ethical principles is challenging at times, especially in cases when the balance between the mother’s and the fetus’ interest tilts, such as preeclampsia, fetal growth restriction, birth and chromosomal defects screening or non-invasive prenatal testing. We present our Center experience in regards to applying ethical principles in specific clinical cases. Consideration for maternal and fetal best interests is only possible when there is adequate knowledge to support clinical practice. Certainly, with the rapid availability of newer knowledge and technology, it is he duty of the physician to be educated continuously so as to protect both patients from harm. This is closely linked to the morality of healthcare, including the morality of patients and the institutions that organize, deliver, pay for and make policies.

---

The sonopartogram – friend or foe for the clinical exam?

Dominic Iliescu¹, Panagiotis Antsaklis², Roxana Dragusin¹, George Daskalakis, M. Florea, C. Patru, O. Carbunaru, N. Cernea, L. Novac, S. Tudorache

1. UMF Craiova; 2. University of Athens

We are living in the era that changes the obstetric ultrasound to ultra­so­nographic obstetrics. Although, overall, most obstetric ultrasound ap­plications remain in the antepartum arena, it is important to understand current applications of ultrasound in the labor ward. For more than two decades, a growing body of knowledge is accumulating in this field, because clinical ”blind” labour monitoring is widely reported as subjective, imprecise and insecure. This issue carries a significant risk for the labor outcome, as the potential maternal and fetal trauma represents a serious burden on society. At the moment the use of ultrasound in labour is generally limited to the research setting and a relative small total number of the parturient women is included in the available studies. Therefore, efforts should be made to describe the value of an objective partogram in practice, especially because of the important medico-legal liability issues related to labour and delivery. Our study is the first to present a multicentre longitudinal assessment of the mechanism of both stages of active labour, in a representative population using concomitant blinded clinical and sonographic evaluations in unselected low-risk parturient at term. Our findings show that the use of US in labor is not meant to change the classic algorithm of labor monitoring. Rather, it should only offer rapid, objective and exact measurements for labor mechanism regarding fetal head position, progression and rotation. Moreover, intrapartum ultrasonography enables further understanding of the complex physiology of childbirth.

---

Controversies on early diagnosis of fetal brain anomalies

Dominic Iliescu, Alexandru Comanescu, Maria Florea, R. Dragusin, C. Patru, O. Carbunaru, N. Cernea, L. Novac, S. Tudorache

UMF Craiova

The central nervous system (CNS) malformations are the largest group of fetal abnormalities, at 10/1.000 live births, compared to heart at 8/1.000 or Down syndrome at 5/1.000. There are important limitations in the prenatal diagnostic of CNS abnormalities, as most of the congenital anomalies are undetectable during the first trimester (FT). They may be associated only with subtle findings in early gestation as the brain continues to develop during pregnancy and into the neonatal period. Agenesis of corpus callosum, microcephaly and hydrocephaly usually are apparent only in late stages of pregnancy. Also, some cerebral lesions are not due to faulty embryological development but represent the consequence of acquired prenatal or perinatal insults. Fortunately, the most important congenital anomalies of the nervous system concerning prevalence and severity are usually detectable during the FT scan, including holoproencephaly and neural tube defects. Thus, FT scan was reported recently with a high degree of detection for major CNS anomalies - 53-69%. However, in order to achieve such detection rates, the visualization of calvaria, head shape, falx cerebri, coroid plexus and the aspect of cerebral peduncles should be always achieved in transverse incidence, and also the visualization of the spine and the posterior brain with the fourth ventricle in longitudinal sagittal views. These parameters are easily assessed during the standard FT evaluation, with no investment in additional scanning time. However, we should not forget that a satisfying comprehensive evaluation of the fetal CNS can be obtained in the second and third trimesters of pregnancy.

---

The sonographic detection  of fetal major abnormalities at the first trimester scan

Maria Florea, Stefania Tudorache, Roxana Dragusin, C. Patru, N. Cernea, L. Novac, A. Comanescu, D.G. Iliescu

UMF Craiova

Early detection of fetal malformations showed in the last decade significant improvement and first trimester (FT) scan tends to become the first structural evaluation of the fetus. It also offers the possibility of an earlier and safer termination of pregnancy in cases detected with severe structural abnormalities, with less economic and emotional costs. This is an important shift in the timing of mortality, because ma­jor fetal abnormalities (MA) account for 25% of neonatal deaths and can lead to debilitating long-term disabilities at considerable socio-economic costs. However, an extensive assessment of the fe­tal anatomy at the FT scan necessitates appropriate training and equip­ment. This can be related to the availability of qualified sono­gra­phers, fetopathologists and equipment, legal considerations and insurance-related cost reimbursements. However, structural ano­ma­lies may develop at later stages of pregnancy or may develop from pa­tho­physiological process undetectable in the FT. Thus, the value of the standard second trimester scan is undisputed, as it re­pre­sents an important baseline against which earlier or later scans should be com­pared for the fetal health evaluation.

---

Limitele explorărilor imagistice şi paraclinice  în tumorile ovariene gigante

Viorel Cristurean, Daniela-Ioana Manac, Mihai Zisu, Corina Nour, Mariana Deacu

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa

Pacientă în vârstă de 42 de ani, fără APP sau AHC, se prezintă pen­tru creşterea de volum a abdomenului, apărută de 3 luni, cu ca­rac­ter progresiv, însoţită de polakiurie. Examenul clinic relevă stare generală bună, afebrilitate, abdomen mărit de volum de o formaţiune gigantă, mobilă, cu caracter mat la percuţie, care ocu­pă pelvisul şi cu limita superioară la nivelul apendicelui xi­foid, ne­du­reroasă spontan sau la palpare. Examenul gi­ne­cologic cu valve şi tuşeul vaginal nu aduc informaţii su­pli­men­tare. Din punct de ve­dere paraclinic, se reţin CA 125-46.1 U/mL, scor ROMA-11.72%, Rx pul­monar în limite normale, eco­grafia evidenţiază: uter aparent normal, împins posterior de o formaţiune gigantă, bine delimitată, septată, cu conţinut li­chi­dian, cu polul superior în epigastru şi inferior în pelvis, fără lichid liber în cavitatea peritoneală, vas­cu­la­rizaţie absentă în pereţii formaţiunii. Pacienta se internează cu diagnosticul: tumoră pelvi-abdominală chistică. Se intervine chi­rur­gical şi se constată: formaţiune gigantă, lichidiană, cu origine ova­riană dreapta. Se practică anexectomie dreapta, care se trimite la examen hp extemporaneu care relevă absenţa malignităţii, aş­tep­tându-se examenul histopatologic la parafină, care la un in­ter­val de 30 de zile relevă malignitatea tumorii. Prin acord bi­dis­ciplinar, rea­lizat de medicul oncolog şi medicul ginecolog, se de­ci­de radicalizarea intervenţiei chirurgicale; se practică his­te­rec­to­mie totală, anexectomie stângă şi omentectomie. Concluzie: Deşi majoritatea investigaţiilor imagistice şi pa­ra­clinice susţineau di­ag­nosticul de tumoră ovariană benignă, examenele histologic şi imu­no­his­tochimic au relevat malig­ni­tatea tumorii.

---

Malpractice in the prenatal diagnosis. 21^st century Romanian settings. Quality requirements, high-risk situations and improvement of the outcomes

Nicolae Cernea, Lucian Zorila, Maria Florea, L. Novac, S. Tudorache, A. Comanescu, R. Dragusin, C. Patru, D.G. Iliescu

UMF Craiova

The feto-maternal specialists are frequently exposed to mal­prac­tice claims. The studies show that approximately three thirds of the physicians - 77% (American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG), 2014) and 67% (Risk Management Com­mittee of the Society for Maternal-Fetal Medicine (SMFM), 2012) had been named in a malpractice suit during their careers. The most common reasons for obstetrical claims were birth of a neu­ro­lo­gically impaired infant (28.8%), stillbirth/neonatal death (14.4%), and delay in diagnosis/failure to diagnose (11.1%). We aim to identify certain patterns frequently associated with increased medical mal­practice risk. Here we review case patterns and offer tips for re­cognizing certain high-risk situations, and offer suggestions for ways to lower risk and improve outcomes. The solutions include care­fully documenting of our actions, avoiding over-extending our services, ensuring proper back-up, using simulation cases to bet­ter train the junior staff, and teaching our teams to empower the less experienced staff to take a greater role as our partners in the prenatal diagnosis.

---

Tractografia IRM în diagnosticul integrităţii corpului calos fetal

Roxana Popa-Stănilă, Georgeta Rusu, Florin Stamatian

UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Tractografia reprezintă o metodă IRM (Imagistică prin Rezonanţă Mag­ne­ti­că) de studiere in vivo a micro-arhitecturii substanţei albe, evidenţiind trac­turile neuronale şi conexiunile cu regiunile corticale şi subcorticale. Există încă multiple provocări de depăşit pentru a obţine achiziţii DTI (diffusion tensor imaging) de ca­li­tate la nivelul creierului fetal, însă atunci când este posibil, re­con­strucţiile tractografice, alături de secvenţele morfologice con­venţionale, pot îmbunătăţi diagnosticul precoce al malformaţiilor cerebrale fetale, ca şi agenezia corpului calos (ACC). Material şi metodă: S-a efectuat IRM fetal în câmp magnetic de 3T la 7 cazuri cu suspiciune ecografică de ACC. La toate cazurile s-au achiziţionat secvenţele morfologice con­ven­ţionale şi secvenţa DTI (25 direcţii de codare). Reconstrucţiile tractografice la nivelul corpului calos au fost calitativ satisfăcătoare la 4 pacienţi. Acestea au fost comparate cu tractografiile normale ale unor feţi investigaţi pentru patologie abdominală. Toate cazurile au fost confirmate postnatal ecografic sau prin IRM. Rezultate: IRM a relevat două cazuri de ACC parţială, un caz de ventriculomegalie asimetrică cu compresia posterioară a CC şi un caz de ventriculomegalie asociată altor malformaţii cerebrale. În 3 din cele 4 cazuri reconstrucţiile tractografice au fost utile în estimarea integrităţii corpului calos, dovedind prezenţa de fibre nervoase interemisferice, di­fi­cil de vizualizat pe imaginile convenţionale. Concluzii: Reconstrucţiile tractografice la nivelul creierului fetal pot aduce informaţii diagnostice suplimentare în suspiciunile de disgeneză a corpului calos. Secvenţa DTI ar trebui luată în considerare ca şi secvenţă complementară protocolului de bază de IRM fetal în malformaţiile cerebrale.

---

Măsurarea grosimii segmentului uterin în indicaţia de operaţie cezariană

Ioana-Carmen Popa¹, Petru Chitulea², Lucian Popa³

1. SC Chitulea Medogin SRL, Oradea; 2. Univ. Oradea, Fac. de Medicină şi Farmacie, Oradea; 3. Spitalul Clinic Judeţean Oradea, Staţionar 3, Oradea

Scop: Corelarea grosimii segmentului uterin (la uterul cicatriceal şi la uterul necicatriceal) înainte de termen cu calea de naştere: naştere naturală, naştere naturală după operaţie cezariană sau naştere prin operaţie cezariană. În cele două studii principale axate pe acest subiect s-a ajuns la următoarele concluzii: dacă diametrul e mai mic sau egal cu 2 mm, riscul de ruptură uterină e de 30%, peste 2,9 mm nu ne mai confruntăm cu acest risc; al doilea studiu afirmă că dacă diametrul acesta este între 1,6 şi 2,5 cm, dehiscenţa plăgii e prezentă la 16% din cazuri. Metodă: Monitorizarea segmentului la pacientele cu uter cicatriceal post-operaţie cezariană începând cu 24 de săptămâni de gestaţie şi până la termen şi diferenţierea între ruptura uterină silenţioasă şi iminenţa de ruptură uterină sub efectul CUD. Monitorizarea antepartum a segmentului uterin la o pacientă secundipară post­-naş­tere naturală la care acest parametru se află sub „cut-off”. Re­zul­ta­te: În cazul uterului cicatriceal, grosimea segmentului poate să se si­tueze din trimestrul al II-lea sub „cut-off” pe fondul unei rupturi si­len­ţioase progresive care nu necesită intervenţie chirurgicală, ci doar tratament conservator. În cazul uterului necicatriceal avem sur­priza decelării unor segmente foarte subţiri care în schimb rezistă unei naşteri pe cale naturală. Concluzii: Determinarea grosimii segmentului nu e o metodă suficient de sensibilă de predicţie a modalităţii de naştere în orice situaţie, „cut-off”-urile publicate ne­ce­sitând o corelare cu examenul clinic şi simptomatologia fiecărei gra­vide în parte.

---

Un caz de „dynamic cervix” şi riscul de naştere prematură

Ioana-Carmen Popa¹, Petru Chitulea², Lucian Popa³

1. SC Chitulea Medogin SRL, Oradea; 2. Univ. Oradea, Fac. de Medicină şi Farmacie, Oradea; 3. Spitalul Clinic Judeţean Oradea, Staţionar 3, Oradea

Naşterea prematură are o incidenţă de aproximativ 12%. Pentru de­ter­minarea riscului de NIT trebuie efectuată o evaluare pe mai multe ni­veluri, care să cuprindă: măsurarea lungimii canalului cervical (CL) - unul din cei mai precişi fac­tori de predicţie; APP cu naşteri înainte de termen în istoric; determinarea fibronectinei fetale din canalul cervical corelat cu lungimea acestuia; diagnosticul vaginozei bacteriene. În cadrul unei evaluări de 10 minute a CL (între 16 şi 22 sg la grupul de pa­ciente fără risc preexistent) poate să apară starea de „dynamic cervix”. „Dynamic cervix” este descris în literatură ca un col ce îşi modifică lungimea în cursul acestei examinări, sub acţiunea CUD. „Dynamic cervix” este un factor predictiv pentru o naştere prematură. Colul nu ar trebui să fie „dinamic”, această manifestare fiind preludiul unei scur­tări permanente. Pacientei în vârstă de 26 de ani cu diagnosticul ob­ste­trical de IG, sarcină 22s+3z, în cursul ecografiei morfologice fe­ta­le i se suspicionează diagnosticul de insuficienţă cervico-istmică la eco­grafia abdominală cu CL=1,9 cm şi dim. Pilniei=3,8 cm/1 cm. Pentru confirmarea diagnosticului i se efectuează în aceeaşi zi o ecografie vaginală pacientei care demonstrează un canal cervical lung, închis cu CL=4,28 cm. Avem de-a face în acest caz cu un „dynamic cervix”. Deşi pacienta nu aparţinea unui grup de risc în ceea ce priveşte naşterea prematură, totuşi ea a continuat să fie monitorizată prin ecografii vaginale ulterioare şi recoltare de culturi din canalul cervical. Până la vârsta de gestaţie de 30 de săptămâni, ea nu are nici un incident în acest sens. Considerăm că acest aspect ecografic mai rar poate să ne avertizeze asupra riscului de naştere prematură.

---

Early diagnosis in isolated open spina bifida

Ştefania Tudorache, Adina Turcu, Dominic Gabriel Iliescu, Maria Florea, Roxana Dragusin

UMF Craiova

Open spina bifida (OSB) is a non-lethal fetal anomaly, yet often leads to severe disability. Most cases are detected at the second trimester fetal anomaly scan. The 11-13 weeks of amenorrhea scan has become nowadays the first anomaly scan during pregnancy. The early direct visualization of the spine remained difficult, despite the wider use of high-resolution US machines and the volumetric approach. Thus, intracranial morphological markers were suggested. We present the results of an accuracy study on different features of the fetal anatomy. The effects of an optimum set of features on OSB diagnosis were quantified using multiple logistic regression analysis to develop a mathematical model. We used audited anonymized randomized 2D and 3D datasets from cases of OSB and normal fetuses, with no structural or chromosomal associated anomalies, scanned at the same age (12 weeks +4 days). We analyzed direct and indirect signs, using continuous and categorical variables. We found significant differences between the two groups and the highest accuracy had the subjective markers obtained in axial planes. Our results show that using either axial or sagittal view of the brain will reach a good screening performance. Following an extended protocol in the first trimester might be the only efficient way to screen for isolated OSB at the 11-13-week scan. An early screening protocol for OSB, using the most valuable and easy to obtain marker, in a single 2D plane, will eventually be elaborated. The offer of an early diagnosis of possible severe anomalies, such as OSB, is a tool enhancing the autonomy of the pregnant woman.

---

Prenatal diagnosis and fetopathology in a tertiary center

Stefania Tudorache, Maria Florea, Roxana Dragusin, Lucian Zorila, Dominic Gabriel Iliescu

UMF Craiova

Fetal structural malformations are the first cause of prenatal death and are related to high morbidity in the neonatal and postnatal period. Routine ultrasound examination is widely promoted in most European countries. Technological development of the ultrasound system used and increasing diagnostic experience led to rapid evolution of fetal medicine. Quality control after termination of pregnancy by means of a detailed post-mortem examination is recommended and results may have a major impact on the woman’s future reproductive life. Even if most fetal anomalies are correctly diagnosed by ultrasound, additional autopsy findings may influence it in some cases. Although fetal maceration, surgical terminations or vacuum extraction delivery may hinder the accuracy of the autopsy, it is still the ‘gold standard’ for confirming a prenatal diagnosis. The expertise of the pathologist and the technique used are of a paramount importance in establishing the final diagnosis process. We present our experience, with emphasis on the particularities of early pregnancy specimens’ autopsy. We compared ultrasonography findings with postmortem examination fin­dings and evaluated changes over time in the accuracy of ana­to­mical diagnoses made in fetal medicine. Collaboration between ex­perts in pathology, obstetrics, genetics, prenatal diagnosis and me­dical imaging lead to a more accurate diagnosis. Use of modern ge­netic tools and molecular diagnosis in searching for changes un­der­ly­ing the pathological findings are increasingly important in parental coun­seling.

---

Is it enough?

Magdalena Petrache

Sanador Bucharest

Is it enough to be updated and follow the medical protocol to be covered by law of malpraxis? Apparantly, no! It looks like the prejudice we might produce, has two equal faces: medical and juridical. They both weight as much, so that medical error, negligence, imprudence and insuficient medical knowledge are as important as lack of informed consent, discrimination or overcome your competence. This reffers to any medical action that we perform: consultation, ultrasoud scan or surgery. Do we know enough about the ways that keep us out of trouble? Are we, the institutions where we work, or the medical societies prepared for that? This presentation starts from subjective personal observations from public and private system, but ends with some of the conclusions of an expert group that looks over the poblem and is there to assist us: Medright Experts. We, our institutions and our society, should take in consideration this voice. It’s up to us.

---

Forme speciale în sarcina gemelară

Alexandru Florin Anca, Alice Negru, Roxana-Elena Bohîlţea, Andreea-Elena Mihart, Alexandru Badiu

UMF „Carol Davila”, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

Sarcina gemelară constituie întotdeauna o provocare pentru ob­ste­trician. Sarcina gemelară monozigotă - problema presupune un set complet de posibile complicaţii extrem de redutabile. Dintre si­tua­ţii­le particulare de sarcină gemelară monozigotă am întâlnit recent o sarcină cu feţi siamezi - o sarcină cu făt acardiac şi o sarcină cu făt pa­ra­zit. Este foarte utilă înţelegerea şi descrierea particularităţilor ana­to­mice de circulaţie în aceste cazuri. Diag­nos­ti­cul presupune de­scri­e­rea cât mai amănunţită şi în di­na­mi­că a morfologiei feţilor cu eva­luarea cât mai exactă posibil a im­pac­tu­lui anomaliei vasculare asu­pra lor, astfel încât să putem asi­gu­ra ma­xi­mul de şanse nu numai de supravieţuire, dar şi de să­nă­tate pen­tru feţii viabili. Este foarte im­por­tantă diagnosticarea ano­ma­lii­lor asociate, care se întâlnesc foarte frecvent.

---

Diagnosticul antenatal al malformaţiilor cardiace ductodependente – soluţie pentru management multidisciplinar

Mădălin-Marius Margan^1,3, Adrian Lăcătuşu^2,4, Zoran Popa^1,3, Cristina Văcărescu⁵, Roxana Nicolescu³, Marius Craina^1,3

1. Departamentul XII - Obstetrică şi Ginecologie, UMF “Victor Babeş” Timişoara; 2. Departamentul XI - Pediatrie, UMF “Victor Babeş” Timişoara; 3. Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie Bega Timişoara; 4. Clinica de Pediatrie II Bega Timişoara; 5. Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara

Introducere: Ventriculul drept poate fi hipoplazic atunci când septul ven­tri­cular este intact şi există concomitent stenoză critică a valvei pulmonare. Diagnosticul prenatal este în proporţie mare realizat ca ur­mare a unui as­pect anormal în secţiunea 4 camere. Prezentare de caz: În evaluarea eco­gra­fică efectuată la 22 de săptămâni, diagnosticul mor­fologic al cordului fetal a pledat pentru hipoplazie de cord drept forma incompletă cu atrezie de val­vă pulmonară. Dată fiind urgenţa neonatală, s-a luat decizia ca naşterea să aibă loc (la termen) în pro­xi­mitatea unui centru de chirurgie cardiacă de ma­re performanţă. În acest centru, s-a confirmat şi evaluat malformaţia, iar după naştere s-a trecut la rezolvarea intervenţională a cazului, prin atrio­sep­to­stomie cu balon şi valvuloplastie pulmonară cu balon. Evoluţia post-pro­ce­durală a fost spre ameliorare clinică, cu flux pulmonar eficient, moderat ste­notic, funcţia ventriculului drept putând fi prezervată. Discuţii: Ma­na­ge­mentul multidisciplinar poate asigura etapele optime pentru tra­ta­mentul specific individualizat necesar unor astfel de condiţii. Di­ag­nosticul antenatal corect şi precis este o primă etapă esenţială în acest sens.

---

Performanţa ecografiei transvaginale  în evaluarea preoperatorie a endometriozei pelvine

Roxana Nicolescu¹, Mădălin-Marius Margan², Voicu Simedrea³

1. Clinica Univ. de Obstetrică-Ginecologie Bega Timişoara; 2. UMF „Victor Babeş” Timişoara; 3. Spitalul Premiere, Timişoara

Diagnosticul precoce al endometriozei reprezintă scopul major în ma­nage­mentul bolii, acesta putând evita laparoscopiile diagnostice inutile, în acelaşi timp contribuind la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Ecografia trans­vaginală (ETV) este considerată metoda de elecţie în diagnosticul aces­tei afecţiuni, atât prin prisma disponibilităţii sale, a raportului cost/timp eficace, cât şi prin rata mare de acceptabilitate în rândul pacientelor. ETV se bucură de sensibilitate şi specificitate crescute în predicţia loca­li­zării endometriozei în diferitele situri anatomice: ovare, ligamente utero­sa­crate, spaţiu rectovaginal, fund de sac Douglas, vagin, vezica urinară şi rectosigmoid. În prezent, se utilizează noi scale de diagnostic, ca de exem­plu Endometriosis Sur­gi­cal-Ultrasonographic Score System (ESUSS), ce are ca scop evaluarea per­formanţei ETV în lo­ca­li­zarea EPI şi compararea re­zul­tatelor ETV cu descoperirile laparoscopice/his­tologice. Acest map­ping system este bazat pe situl anatomic unde EPI este localizată, fi­ind ela­borat de chirurgi şi ecografişti pentru o abordare mai exactă a bolii. Vom prezenta experienţa personală în ceea ce priveşte diag­nos­ticul pre­ope­rator, atât al endometriozei ovariene, cât şi al en­do­me­triozei pro­fund in­filtrative, pornind de la diagnosticul clinic şi ima­gis­tic şi ter­mi­nând cu rezolvarea chirurgicală a cazurilor. Acu­ra­te­ţea ultra­so­no­gra­fiei este în strânsă legătură cu experienţa eco­gra­fis­tului, fiind ne­vo­ie de medici in­stru­iţi pentru identificarea precisă a po­si­bi­le­lor lo­calizări ale bolii. ETV este o tehnică extrem de utilă, uşor ac­ce­sibilă şi în condiţiile praticării co­recte, ar putea reduce întârzierea apă­rută frecvent în diagnosticarea en­dometriozei.

---

Agenezia cavităţii septului pelucid.  Diagnosticul antenatal şi semnificaţia în evaluarea anomaliilor sistemului nervos central fetal

Sergiu Puiu¹, Carolina Ţâmbală²

1. Cursul Ultrasonografie USMF „Nicolae Testemiţanu”, Republica Moldova; 2. Centrul Medical „Ana Maria”,  Chişinău, Republica Moldova

Scopuri: Stabilirea incidenţei ageneziei cavităţii septului pelucid (CSP) şi determinarea reperelor ecografice în evaluarea şi diagnosticul diferenţial al malformaţiilor asociate ale sistemului nervos central (SNC) fetal. Materiale şi metode: Au fost evaluate 13.795 examinări ecografice efectuate în 2011-2014. Au fost identificate 17 (0,12%) cazuri de agenezie CSP. În cazul nonvizualizării CSP suplimentar au fost evaluate: corpul calos (CC), falxul cerebral, fisura interemisferică, cortexul cerebral, traiectul art. cerebrale anterioare şi pericalosale, chiasma optică. Rezultate: În 5 (29,4%) cazuri defectul a fost izolat şi în 12 (70,6%) cazuri parte componentă a altor malformaţii ale SNC. Copiii diagnosticaţi antenatal cu agenezie izolată a CSP nu au prezentat postnatal devieri neurologice sau comportamentale (supraveghere 2-3 ani). Nonvizualizarea CSP impune o evaluare detaliată a SNC, în scopul identificării şi al diagnosticului diferenţial al malformaţiilor mai grave ale SNC cu importante dereglări psihoneurologice, care în studiu au fost: agenezia/displazia CC (5 cazuri), sindromul Arnold-Chiari II (2 cazuri), holoprozencefalia lobară (un caz), schizencefalia (2 cazuri), ventriculomegalie severă (un caz) şi displazie septo-optică (un caz). În 7 cazuri, părinţii au optat pentru întreruperea sarcinii. Concluzii: Vizualizarea CSP este parte componentă a protocolului studiului morfologiei fetale în trimestrele II-III de sarcină. În caz de agenezie izolată a CSP, prognosticul variază de la dezvoltare neurologică normală până la întârzieri în dezvoltare. Nonvizualizarea CSP este asociată frecvent cu anomalii ale SNC cu consecinţe neurologice importante şi pro­bleme comportamentale şi necesită o evaluare meticuloasă pentru un management corect al deciziilor şi consiliere parentală adecvată.

---

Endometriosis and infertility

Diana Badiu¹, Cesar-Laurentiu Tomescu¹, Dan Navolan², Ioana Ciohat², Simona Vladareanu³, Radu Vladareanu⁴, Ovidiu Nicodin⁵, Tony Hangan⁶, Mihai Mitran⁷

1. ”Ovidius” University of Constanta, Faculty of Medicine, Department of Clinical Surgery Disciplines, Clinical County Emergency Hospital “Saint Apostle Andrew” of Constanta, 2^nd Obstetrics and Gynecology Department, Romania; 2. UMF “Victor Babes” Timisoara, 2ndDepartment of Obstetrics-Gynecology and Neonatology, Romania; 3. ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Department of Neonatology, Elias University Hospital, Romania; 4. ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Department of Obstetrics and Gynecology, Elias University Hospital, Romania; 5. ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Department of Gynecology, Central Military University Emergency Hospital “Dr. Carol Davila”, Bucharest, Romania; 6. ”Ovidius” University of Constanta, Faculty of Medicine, Department of Dermatology & Department of Medical Informatics and Biostatistics Romania; 7. The Clinical Hospital of OG “ Prof. Dr. Panait Sirbu” Bucharest, ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Endometriosis is a disease in which cells similar to that which line the uterus grow outside the uterine cavity. It is a disease characterized by high recurrence rates. The etiology and pathogenesis still remain unclear. Usually, endometriosis causes pain and infertility, although 20–25% of patients are asymptomatic. The aim of therapy includes relief of symptoms and current therapeutic approaches are far from being curative. They focus more on managing the clinical symptoms of the disease rather than fighting the disease. The benefits of treat­ments have not been entirely demonstrated, particularly in terms of expectations that women hold. Although until present, there is no evidence that a combination medical-surgical treatment significantly enhances fertility, this may delay further fertility therapy. Therefore, randomized controlled trials are required to demonstrate the efficacy of different treatments.

---

Particularităţi ecografice ale situsului nidaţional – corelaţii cu evoluţia ulterioară a sarcinii

Magdalena Manolea, Lorena Dijmărescu, Dominic Iliescu, Ştefania Tudorache, Simona Neamţu, Liliana Novac

UMF Craiova

Obiectiv: Stabilirea unei legături între grosimea trofoblastului la nivelul si­tu­sului de implantare şi evoluţia ulterioară a sarcinii. Material şi metodă: Au fost incluse în studiu 376 de paciente, care au fost repartizate în două loturi: primul format din 150 de femei cu sarcină normală, cu vârsta gestaţională până la 12 săptămâni, cu avort indus, şi un al doilea lot format din 226 de femei cu sarcină patologică cu vârsta gestaţională până la 12 săp­tămâni care au prezentat un avort spontan. S-a realizat un examen ecografic endovaginal şi/sau transabdominal: în 165 de cazuri din lotul de studiu s-au efectuat examinări ecografice repetate din momentul primei pre­zentări a pacientei, pentru a depista momentul deprecierii evoluţiei sar­cinii. În 61 de cazuri, a fost pus diagnosticul de avort spontan sau sar­cină oprită în evoluţie. În urma examinărilor ecografice am determinat parametrul de corelare a grosimii trofoblastice, definit ca diferenţa dintre: vârsta gestaţională (măsurată în săptămâni) şi grosimea trofoblastului la nivelul situsului de implantare (măsurată în mm). Rezultate şi discuţii: Ana­lizând datele, am constatat o corelaţie statistică puternică între pa­ra­metrul de corelare a grosimii trofoblastului şi avortul spontan în primul tri­mes­tru. Valori crescute ale acestui parametru, de peste 3, au fost întâlnite într-un procent semnificativ de cazuri cu avort spontan - 68%, sugerând de­fectul de placentaţie ca o cauză importantă de pierdere a sarcinii. În lotul mar­tor, valori peste 3 ale parametrului de corelare a grosimii trofoblastice au fost întâlnite doar în 5% din cazuri. Concluzii: Sarcinile care prezintă un pa­rametru de corelare a grosimii trofoblastului mai mare de 3 necesită o atentă monitorizare ultrasonică datorită riscului crescut de avort spontan.

---

Restricţia de creştere intrauterină – o entitate, mai multe faţete

Anca Maria Panaitescu, Ina Nedelea, Mihaela Demetrian, Gheorghe Peltecu

Spitalul Clinic Filantropia, UMF „Carol Davila”

Diagnosticul ecografic al restricţiei de creştere intrauterine (RCIU) se stabileşte prin evaluări seriate ale creşterii fetale după o datare co­res­pun­ză­toare a sarcinii. Etiologia este, în multe cazuri, greu de precizat an­tenatal. Creşterea fetală depinde în egală măsură de genotipul fetal şi mediul de dez­vol­tare intrauterin. Bolile materne (hipertensiunea, dia­be­tul, lupusul, trom­bofiliile, sindromul anti­fos­fo­lipidic) sau expunerea la substanţe to­xi­ce (medicamente, tutun) se asociază adesea cu RCIU, iar con­trolul adec­vat prenatal şi antenatal îm­bunătăţeşte prognosticul fetal. Ano­ma­liile struc­turale fetale (ano­ma­liile cardiace, defectele de perete ab­do­minal, une­le displazii scheletale), aneuploidiile, afecţiunile genetice şi in­fec­ţiile in­tra­uterine sunt cauze fetale de RCIU. Insuficienţa placentară este o cau­ză di­rec­tă de RCIU şi impune evaluarea anatomopatologică postnatală a pla­centei. Examinarea ecografică oferă informaţii importante în sta­bi­lirea etio­logiei. Vom discuta cauzele mai puţin comune de RCIU şi vom trece în revis­tă modalităţile de diagnostic (teste genetice an­te­natale, examen ana­to­­mo­patologic). Vom sublinia de asemenea im­por­tanţa urmăririi pediatrice spe­cia­lizate în aceste cazuri.

---

Reduced volume of the amniotic sac at the 11-13 weeks scan and the outcomes – “baby in envelope”

Anca Panaitescu^1,2, Fred Ushakov², Pranav Pandya²

1. ‘Filantropia’ University Hospital, Bucharest; 2. University College London Hospital, London

Finding a small amniotic sac wrapping the fetus at the time of the 11-13 weeks scan is a very rare circumstance and there are only a few case reports published that describe a similar condition. We present three cases were reduced volume of the amniotic sac and oligohydramnios were noticed at the time of first trimester routine scan with normally grown gestational sac and fetus. Follow-up scans revealed transition of this condition to chorion-amnion separation (CAS) with subsequent rupture of amniotic membrane, formation of bands and ultrasound and pathology evidence of extra-amniotic development of fetal parts. The babies had severe talipes, phalanges amputation of toes and digits, constriction bands and skin lesions consistent with amniotic rupture sequence.

---

Malformaţiile fetale – experienţa Spitalului Clinic Filantropia în anul 2014

M. Bari, A.M. Vayna, A. Veduţă, S. Duţă, F. Popescu, F. Nedelea, G. Peltecu

UMF „Carol Davila”, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia Bucureşti

În anul 2014, în Departamentul de Medicină Materno-Fetală din Spitalul Clinic Filantropia au fost efectuate 5.268 de examene ecografice (la aproximativ 3.000 gravide). Dintre acestea,116 au prezentat malformaţii fetale, după cum urmează: cerebrale - 17; cardiovasculare - 19, toraco-pulmonare - 10; defecte de perete abdominal - 8; defecte de tub digestiv - 11; displazii scheletice şi defecte de membre - 16; defecte de tub neu­ral - 14; defecte faciale - 6; renale - 17; genitale - 1; tumori fetale - 2; neîn­ca­drabile - 27. Menţionăm că 80 de cazuri au fost malformaţii izolate, 29 au feţi plurimalformaţi şi 9 au fost malformaţii sindromice. În acest lot, 3 defecte structurale semnificative nu au fost diagnosticate prenatal: un caz rar de hernie lombară, un caz de fistulă traheo-esofagiană cu sto­mac vizibil prenatal, un caz cu malformaţii falangiene mână dreaptă. În plus, la nivelul feţilor plurimalformaţi, o parte din defectele structurale au fost diagnosticate postnatal. De remarcat faptul că toate cazurile de micro­gnatie diagnosticate prenatal au fost diagnosticate postnatal şi cu defect de palat moale. Spre deosebire de seriile clasice, experienţa noastră în anul 2014 ara­tă că examinarea ecografică asigură diagnosticarea majorităţii mal­for­maţiilor fetale semnificative.

---

The prenatal diagnostic in the arthrogryposis  multiplex congenita. Presentation of three cases and the systematic revision of the literature

Costin Berceanu¹, Monica M. Cîrstoiu², Elvira Brătilă², Victor Gheorman³, Sabina Berceanu¹

1. Obstetrics-Gynaecology Department, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania; 2. Obstetrics-Gynaecology Department, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania; 3. Psychiatry Department, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania

Introduction: Arthrogryposis Multiplex Congenita (AMC) represents a pathological characterised by neuromuscular and conjunctive tis­sue disorders, leading to the limitation of the foetal joint mobility, mus­cular contractures and rigidity. The etiology is variable and multi-factor. In most cases the Arthrogryposis Multiplex Congenita does not have a genetic determinism, however for 28-30% of the cases, the transmission is genetic, dominant, recessive or related to the X chro­mo­some. Material and method: The study includes 3 cases, with ages between 26-38 years, with foeti prenatally diagnosed with congenital Arthrogryposis. One of the cases presented the recurrence of AMC (a foetus with AMC, the second foetus normal, the foetus included in the study with AMC). The amniocentesis was practiced on two of the cases - normal karyotype 46XX. The TORCH testing - negative in all cases. Results: The foetal ultrasonographic evaluation pointed out the following aspects - normal foetal growth, polihidramnios (increased AFI - one case), the fixity of the extremities, the exaggerated flexion of the upper limbs, congenital talipes equinovarus, knees hyperextension (bilateral genu recurvatum), abnormal position of the fingers, very rare or absent movements of opening and closing the palm, generalised hypokinesia, foetal immobility with no response to stimuli. No other associated malformation has been identified. Conclusions: The sys­te­matic ultrasonographic examination, the identification of the as­so­cia­ted anomalies and their correlation led to the correct diagnosis of the Arthrogryposis Multiplex Congenita. The postnatal aspect was obvious and very suggestive, in accordance with the elements identified through ultrasound. The foetal prognostic depends on the associated anomalies, on the gravity of affecting the respiratory function and on the degree of the often moderated, rarely lethal orthopaedic limitation.

---

Secondary porencephaly in the surviving foetus through the severe twin-twin transfusion syndrome

Costin Berceanu¹, Elvira Brătilă², Monica M. Cîrstoiu², Liviu Vasile³, Ioana A. Gheonea⁴, Sabina Berceanu¹

1. Obstetrics-Gynaecology Department, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania; 2. Obstetrics-Gynaecology Department, “Carol Davila “ University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania; 3. Surgery Department, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania; 4. Medical Radiology-Imagistic Department, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania

Introduction: The porencephaly supposes the existence of certain cystic or pseudocystic cavities which destroy or replace the normal cerebral parenchyma and may or may not communicate with the lateral ventricles and/or the subarachnoid space. The porencephaly is a rare foetal situation, associated to various foetal syndromes and malformations, infections, foetal trauma, but it is more frequently a consequence of the severe acute ischemia and of embolism, in the multifoetal pregnancy with twin-twin transfusion syndrome (TTTS). Patient and method: The thesis presents the case of a patient IIG IIP with a gemelar, univitelin, monochorionic, diamniotic naturally obtained pregnancy. The ultrasonographic exa­mi­na­tion initially pointed out the discordant growth of the two foeti and subsequently the foetal death in utero of the donor foetus. The obstetrical eva­luation included the 2D, 3D ultrasound and foetal magnetic re­so­nan­ce. The pregnancy with the surviving foetus evaluated up to the term, the obstetrical examination intending the equilibration of a reasonable balance between the consequences of the TTTS and those of a possible severe prematurity on the background of an in­ten­sely desired pregnancy. Results: The sequential ultrasonografic examination diagnosed a type one prenatal encephaloclastic por­en­ce­phaly, through twin-twin transfusion syndrome in the surviving foetus, through the secondary destruction of the initially normal ce­rebral parenchyma, through massive embolism and subsequent is­chemia, followed by intra-parenchymal haemorrhage with the suc­ces­sive occurrence of the characteristic intra­cerebral cavities. The fi­na­lisation of the pregnancy by segmento-trans­versal caesarean section on 37 weeks + 4 days, male foetus, 2570 g, Apgar score 7. The neonatal evolution was a difficult one, including convulsive and required specific care in the neonatal intensive care unit. Conclusion: Gemelar, univitelin, monochorionic, diamniotic pregnancy, com­pli­cated with severe TTTS, is by itself a particular obstetrical con­di­tion, and the association of the secondary porencephaly to the em­bo­lism, ischemia, necrosis and haemorrhage within the cerebral ar­teries determine a reserved prognostic for the surviving foetus, in terms of the subsequent neuro-psychical-motor development. The prematurity in these conditions darkens even more the foetal prog­nostic.

---

Indirect ultrasonographic markers in the spina bifida  diagnostic without associated genetic syndromes during the second trimester of pregnancy

Costin Berceanu¹, Monica M. Cîrstoiu², Elvira Brătilă², Victor Gheorman³, Sabina Berceanu¹

1. Obstetrics-Gynaecology Department, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania; 2. Obstetrics-Gynaecology Department, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania; 3. Psychiatry Department, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania

Introduction: Spina bifida is a non-lethal foetal anomaly, but the prog­nostic, the evolution and life quality of the foeti born with this malformation implies limb paralyses, severe neuro-motor dys­func­tions, urinary and fecal incontinence etc. The cranial and cerebral ul­tra­sound signs in the spina bifida aperta have a sensibility of over 99%, being sometimes the first element which draws the attention on a possible defect of the neural tube. The study evaluates the in­di­rect cerebral and cranial signs, for the spina bifida aperta diag­nos­tic without associated genetic syndromes, during the second tri­mes­ter of pregnancy. Material and method: The thesis analyses a number of 17 cases diagnosed for spina bifida aperta, in three pre­natal diagnostic centres, for two years time, 2013-2014. The ultra­so­no­gra­phic examination was performed by observing the ISUOG guides for the foetal neurosonography. The ultrasonographic signs and the para­meters included in the study were: the biparietal diameter, the cranial cir­cumference, the flattening of the frontal bones, the transverse ce­re­bellar compression, the ven­triculomegaly, the obliteration of the cisterna magna. The foetal karyotype was performed in all ca­ses. Results: Spina bifida aperta in the cases with normal foetal karyo­type. The sign of fruits 94.11%. The CM ob­li­teration 88.23%. The ven­tri­culomegaly 70.58%. The decrease of BPD 64.7%. Low cranial circumference 41.17%. Cerebellar anomaly on the whole - 16 cases. The therapeutic interruption of the pregnancy was performed in 16 of the cases, 1 case evolved on term with the informed counselling of the parents. Conclusion: The secondary ultrasound mar­kers represent indirect diagnostic elements but many times very precise in spina bifida aperta. The sign of fruits or the ventriculomegaly are in many cases the first element which draws the attention to the ultrasound screening in the second trimester of pregnancy. The ultrasound 3D/4D become almost indispensable for the foetal neu­ro­sonography.

---

Ultrasound evaluation – key-element in diagnosing congenital CMV infection. A case report

Monica Cirstoiu¹, Rodica Chitescu², Costin Berceanu³, Elvira Bratila⁴, Octavian Munteanu¹

1. Department of Obstetrics and Gynecology, University Emergency Hospital Bucharest; 2. Department of Imagistics MedLife Hyperclinic Favorit, Bucharest; 3. Department of Obstetrics and Gynecology, UMF Craiova; 4. Department of Obstetrics and Gynecology, Sfantul Pantelimon Emergency Hospital Bucharest

Introduction: The incidence of primary infection with cyto­me­ga­lo­virus (CMV) during pregnancy is 2-3%, while  the rate of vertical trans­mission is 30%. Congenital infection with CMV is the most freq­uent infectious cause of severe fetal motor and neuropsychiatric de­ficits. The antenatal diagnose is established by determining the se­ric levels of anti-cytomegalovirus antibodies (Ig M, Ig G, avidity in­dex of Ig G), ultrasonography examination, analyze of the amniotic li­quid (detection of viral DNA through PCR and viral cultures) and cor­do­centesis. Case report: We report to the case of a 22-year-old pa­tient, I gesta, I para, 38 weeks and 3 days of gestation (chronologic) who partially underwent routine screening tests, admitted in the Ob­ste­trics and Gynecology Department of the University Emergency Hos­pital Bucharest, through the Emergency Room for painful uterine con­tractions. Following the clinical, para-clinical and ultrasound exa­mination the sequent diagnose was established: IG, IP, 38-39 we­eks of gestation, breech presentation, intact membranes, pain­ful uterine contractions, intrauterine growth restriction (4 weeks), com­plex cerebral fetal malformation (agenesis of the corpus cal­lo­sum, dilatation of the intranevraxial ventricular system with a hy­per­eho­genic periventricular contour, nervous substance without cir­cum­volutions), fetal cardiomegaly, fetal hepatosplenomegaly, fetal hy­drops. 24 hours after admission, at the beginning of labor, fetal ex­trac­tion through cesarean section was indicated due to acute fetal dis­tress, intrauterine growth restriction 4 weeks, complex cerebral mal­for­ma­tion - alive fetus, female, W=1950g, AI - 5. Postpartum, the fe­tus was diag­nosed with congenital infection with CMV. We report to the ante/peri and postnatal management of this patient, along with essential details in establishing the diagnose of congenital CMV infection from the tracking file of the expectant. Conclusions: The ultrasound evaluation represents a key-element in diagnosing con­ge­nital CMV infection, due to the fact that screening serological in­vestigations present in some cases false positive/false negative results.

---

Update in classification and management of Fetal Growth Restriction

Andreea Ruxandra Albu, Mihai Dumitrascu, Monica Cirstoiu

UMF “Carol Davila”, Bucharest, Romania

FGR is defined as the failure of the fetus to reach its growth potential. 10% of the pregnancies are affected by this condition, nevertheless the antenatal detection rate is still low. Its importance derives from the fact that it is linked to prematurity, intrauterine fetal demise, preeclampsia and also to later consequences on metabolism and cardiovalscular system. An interesting phenomenon is the inca­pacity of early prediction in low risk population. Along with the poor detection rate the therapeutic measures that can be taken once FGR is identified are minimal, resuming to follow-up upon strict protocols in view of finding the optimal delivery time. Ultrasound scan is the Gold standard in identification and follow-up of the fetuses with FGR. The need for establishing a better management led to the development of several classification models, the most useful being related to the timing of the onset: early and late. The two entities are different: early IUGR is easy to detect but hard to manage due to the associated prematurity and  recently, a clinical trial found more than one pattern of fetal deterioration  sequence at Doppler analisys, making it even harder to find the correct timing of delivery before intrauterine demise. In late IUGR the management is simple - delivery of a near term fetus - but it is hard to diagnose. In this presentation we would like to outline the latest data pu­blished in the literature concerning the classification and management of fetal growth restriction.

---

Differential diagnosis in case of detection of a fetal scalp mass

Andreea Ruxandra Albu¹, Cristina Bradeanu², Monica Cirstoiu¹

1. UMF “Carol Davila”, Bucharest, Romania, 2. Sanador, Bucharest, Romania

Ultrasound detection of a fetal scalp mass brings into question mul­tiple diagnosis, parental counselling and further management dif­fering with the etiology and its evolution. Some possible entities are: hemangioma, lymphangioma, epidermoid cyst, dermoid, fibro­ma­tosis, lipoma, ence­pha­lo­cele, sequestrated meningocele. We must include also scalp ede­ma or cys­tic hygroma in the differential diag­no­sis. We present here the case of a 27 years old gravida who came for a routine scan at 18 weeks of gestation. We detected an anterior fetal scalp mass, completed the diagnostic strategy with Magnetic Re­sonance Investigation. Tumoral evolution and birth out­come are also described. Starting with this case and given the fact that a small number of similar cases are reported in the literature, we outline the fea­tures of the main differential diagnosis and management strategy in case of ultrasound detection of a fetal scalp tumoral mass.

---

Ultrasound and angiography aspects in patients with fertility preservation after uterine artery embolization

Irina-Adriana Horhoianu¹, Vasile Valerica Horhoianu¹, Bogdan Dorobat¹, Razvan Scaunasu², Monica Cirstoiu¹

1. Obstetrics and Gynecology, University Emergency Hospital Bucharest; 2. General surgery, Coltea Hospital, Bucharest, Romania

Introduction: Uterine artery embolization is a minimally invasive technique belonging to the interventional radiology department with important favorable results in the field of obstetrics and gynecology. Its impact upon future fertility is a well debated subject with a wide variety of positive or negative aspects. As follows, the accurate imagistic fertility and fibroma shrinkage prediction tool is searched among the ultrasound and angiography evaluation. Materials and methods: We conducted an evaluation of 10 cases in the time period of 06.2014 - 12.2014 which underwent uterine artery embolization as a fertility spa­ring technique. All the patients preembolization and at a month post­embolization ultrasonography results and angiography aspects were gathered and correlated in the hope of finding a way to predict the positive impact of uterine artery embolization on fertility and pro­per volume shrinkage. Results: Upon the ultrasound evaluation of the 10 cases, 9 had intramural fibromas with impact upon uterine ca­vity compression and one had an extensive leiomyoma. In 7 cases we de­tected only one fibroid and in the rest of 3 cases a dominant fibroid as­sociated with twice other 1 and respectively once 2 fibromas. All the patients registered uterine volume shrinkage at the one month eva­luation but only 7 associated fibroma regression, 2 fibroma volume stand­still and one, mild enlargement. The angiography aspects revealed a single minor utero-ovarian shunt and in the case of the large fibroid, a right to left shunt was discovered. Conclusions: Both ultrasound and angiography reveal important aspects regarding fibroma volume, evo­lution and fertility preservation, a much accurate pre­diction tool being considered the latter.

---

The role of cranial-perineal distance determination by transperineal ultrasound in assessing the risk of cephalopelvic disproportion

Octavian Munteanu^1,2, Alexandru Ispas¹, Elvira Bratila³, Costin Berceanu⁴, Monica Cirstoiu²

1. Department of Anatomy, University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila” Bucharest; 2. Department of Obstetrics and Gynecology, Emergency University Hospital Bucharest; 3. Department of Obstetrics and Gynecology, “Sfantul Pantelimon” Emergency Hospital Bucharest; 4. Department of Obstetrics and Gynecology, UMF Craiova

Introduction: Cephalopelvic disproportion represents a mismatch betwe­en the fetal cranium and the maternal pelvis, on account of which the fetus can no longer pass through the pelvi-genital canal in optimal con­ditions. Due to this fact, it is one of the most frequent indications for fetus ex­traction by emergency Cesarean section, especially in primiparous pa­tients. Still, until today, at a national level, there is no established protocol for early risk assessment of cephalopelvic disproportion. Materials and me­thods: We analyzed a lot formed of 30 patients, primiparous, with single­ton pregnancy, breech presentation, admitted in the Obstetrics and Gyne­cology Department of University Emergency Hospital Bucharest, between 15.08.2014 and 30.12.2014, with risk factors for cephalopelvic disproportion. All patients included in the study were examined clinically and by ultrasound (abdominal and transperineal) at a cervical dilatation with values between 3 and 5 cm. Criteria of establishing the diagnose of cephalopelvic disproportion and fetal extraction by Cesarean section were evaluated, in order to determine the contribution of the cranial-perineal distance by transperineal ultrasound. Results: In 21 cases the cephalopelvic disproportion diagnose was appointed and fetal extraction by Cesarean section was elected. We observed that the cranial perineal distance ≤ 40mm is related to a low risk of cephalopelvic disproportion, even though these particular patients present risk factors for this obstetrical complication. Conclusions: Determining the cranial perineal distance by transperineal ultrasound is a simple, noninvasive and cost-efficient method, for early risk assessment of cephalopelvic disproportion. This examination should be performed as a routine and should be included in a protocol for early risk assessment of cephalopelvic disproportion.

---

Anomaliile corpului calos. Screening sau diagnostic

Marius Bogdan Mureşan

Spital Premiere, Timişoara, România

Anomaliile corpului calos (CC) au o incidenţă naturală de aproximativ 2 la 10.000 de copii născuţi. În centrul nostru, în intervalul ianuarie 2012 - decembrie 2014, au fost depistate 8 cazuri de anomalii ale cor­pului calos cu ocazia screeningului de anomalii fetale (2.041 cazuri). În 5 dintre acestea au fost prezente şi alte anomalii cerebrale sau extracerebrale, iar în 3 cazuri nu au fost identificate ecografic alte anomalii asociate (cazuri considerate izolate). În 5 din cele 8 cazuri, diagnosticul s-a stabilit după suspiciune ridicată la examinarea de screening (prezentă ventriculomegalie/colpo­ce­falie, absenţă ca­vum septum pelucidum), iar în restul de 3 cazuri, prin ab­senţa vi­zua­li­zării directe a corpului calos fetal (în plan sagital). Toate aceste ul­time cazuri au fost asociate cu alte anomalii fetale cerebrale sau ex­tra­cerebrale importante. Prognosticul anomaliilor corpului calos de­pin­de de prezenţa sau nu a leziunilor/anomaliilor fetale asociate. În cazul anomaliilor CC izolate procentul copiilor asimptomatici este de 25-35% (28%, N. Szabo, 2011). Dacă anomalia CC este asociată cu alte anomalii cerebrale sau extracerebrale, doar 5% din copii sunt asimp­tomatici (1 din 20, N. Szabo, 2011). În concluzie, screeningul pre­na­tal al anomaliilor corpului calos este eficient în peste 60% din ca­zuri (ventriculomegalia borderline a fost prezentă la 24 de cazuri din care 3 cu anomalie de CC, iar absenţa CSP prezentă la 5 cazuri a fost însoţită în 2 cazuri de anomalii ale CC). Vizualizarea ecografică di­rec­tă a CC fetal (efectuată sistematic în centrul nostru la toate sar­ci­ni­le peste 18 săptămâni) permite depistarea tuturor anomaliilor CC (ma­jo­ri­tatea confirmate prenatal prin RMN sau post­natal prin RMN şi eco­grafie transfontanelară).

---

Ultrasound diagnostic criteria of morbidly adherent placenta

C. Ionescu¹, Liana Pleş²

1. ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, ”Sf. Pantelimon” Emergency Hospital, Bucharest; 2. ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, “Bucur” Maternity, ”Sf. Ioan” Emergency Hospital, Bucharest

Objectives: Postpartum hemorrhage represent an important cause of maternal mortality. It is estimated that 140.000 women die of postpartum haemorrhage per year. Although statistically a rare complication placenta accreta has become an important aetiological factor for increase of maternal  morbidity and mortality. There are three forms of morbidly adherent placenta (MAP) placenta accreta, increta and percreta. All of them present an obstetric challenge resulting in life threatening bleeding and peripartum hysterectomy. Increasing incidence of cesarean section (CS) in the last ten years correlates with the incresed incidence of MAP. The pathologic adherent placenta occurs in 9.3% of women with placenta previa, the risk being 5% in placenta previa cases with no previous uterine surgery and 24% in those with a previous  CS and 67% in those with three CS. In adition to previous CS, a maternal age over 35 years, multiparity, previous curettaje, previous placenta previa, are risk factors associated with pathologic adherence of placenta. Material and methods: Ultrasonography is used routinely for the diagnosis of MAP. Using 2D gray and color Doppler ultrasonography transabdominal and/or transvaginal we investigated the presence of: 1. thinning or interruption of the hyperechoic interface between uterine serosa and blader wall termed the - bladder line 2. loss ef the echolucent area between the uterus and blader wall 3. irregular retroplacental sonolucent areas 4. presence of turbulent placental lacunae with high velocity flow 5. hypervascularity of the uterine - bladder interface with vessel linking the placenta to the blader 6. dilated vessel over the peripheral subplacental region. Using 3D power Doppler we can map the vascularization of the intraplacental and serosa-blader interface and we can investigate: 1. hypervascularity of the uterine-serosa wall interface 2. intraplacental hypervascularity 3. tourtuous vascularity with chaotic branching. We found that MAP patients have two out of five or more signs were detected. The most effective ultrasound criteria for detection of MAP were abnormal clear space and uterine serosa-blader wall interface hypervascularity. The negative predictive value for these 2 signs are 96% and respectively 97%. If the echolucent area between the placenta and the uterus is preserved the MAP is unlikely to occur, but  the claer space should not be used as single diagnostic criterion, but should be used combined with other. Using 3D power Doppler the numerous coherent vessels visualized in the placenta was best single criterion for diagnosis. Conclusion: The rewieved ultrasound criteria may be useful for the prenatal diagnosis of MAP and 3D power Doppler can help to differentiate between placenta accreta and percreta.

---

Anomalii ale liniei mediane cerebrale. Tehnici moderne de evaluare

Daniel Mureşan, Ioana Cristina Rotar, Florin Stamatian

UMF, Cluj-Napoca, România

Examinarea ecografică a sistemului nervos central cu ajutorul tehnicilor moderne de evaluare tridimensională permite obţinerea unor rezultate de o mare fidelitate. Dintre structurile sistemului nervos central, struc­tu­ri­le liniei mediane sunt un element de reper esenţial atât pentru afirmarea normalităţii, cât şi pentru identificarea unor patologii severe. Dintre tehnicile ecografice moderne, facilitate de achiziţia tridimensională a volumelor, metoda tomografică (Tomographic Ultrasound Imaging - TUI) şi metoda reconstrucţiei în strat subţire a planului C (Volum Con­trast Imaging - VCI-C) permit identificarea cu certitudine a corpului ca­los, a septului median, a cavităţii septului pelucid şi a vermisului ce­re­belului. Aceste metode pot fi utilizate atât în achiziţa statică (3D), cât şi în achiziţia dinamică (4D) şi trebuie să constituie astăzi elemente obli­ga­torii ale ecografiei morfologice fetale. Acestor metode li se poate adău­ga în situaţii deosebite şi examinarea RMN.

---

Studii Doppler ale fluxurilor cerebrale la feţii diabeticelor în trimestrul al III-lea şi pretravaliu

Manuela Russu, D. Dobriţoiu, D Hudiţă

UMF “Carol Davila” Bucureşti; Clinica de Obstetrică- Ginecologie “Dr I Cantacuzino”

Obiectiv: Corelaţia hemodinamicii cerebrale fetale (ACM) în trimestrul al III-lea de sarcină, şi pretravaliu la gravide cu diabet zaharat (DZ) compensat. Material şi metodă: Compararea modificărilor de flux sanguin, în special modificările vitezei maxime în ACM, la gravide cu DZ  preexistent sarcinii, compensat terapeutic cu sarcini normale, insistând asupra momentului instituirii unei conduite diferite sau a nevoii de a lua iniţiativă în ceea ce priveşte momentul şi tipul naşterii. Pentru analiza  factorilor predictivi ai travaliului, se studiază 35 de gravide cu vârste gestaţionale de ≥37 de săptămâni internate în Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dr. I. Cantacuzino”, în perioada iunie 2011 - iunie 2012, pentru informaţii asu­pra modificării spectrului ACM anterior de 40 săpt. Se analizează 72 gra­vide (36 cunoscute cu diabet zaharat compensat prin tratament şi 36 fă­ră patologii asociate sarcinii) din Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Dr. I. Cantacuzino” în perioada mai 2010 - octombrie 2012, care au îndeplinit cri­teriile de includere şi excludere. Comparaţia rezultatelor obţinute s-a rea­lizat sub forma unei analize statistice pe ipoteze urmărind descoperirea diferenţelor semnificative statistic între cele 2 grupuri de gravide în ceea ce priveşte: valoarea vitezei maxime în ACM fetală exprimată în cm/s şi MoM; distribuţia valorilor modale la nivelul ACM; corelaţia dintre valorile parametrilor menţionaţi anterior între grupurile de cercetare şi valorile standard din populaţia generală; valorile indicilor velocimetrici de la nivelul arterelor ombilicale; greutatea estimată a fătului exprimată în grame şi pe percentile; indicii velocimetrici în funcţie de vârstă. Rezultate: S-au analizat cantitativ (vitezele sistolică şi diastolică) şi calitativ (indicii de pulsatilitate şi rezistenţă) pe ACM şi raportul dintre viteza maximă sistolică şi cea diastolică (S/D). Parametii Doppler urmăriţi au fost următorii: viteza maximă sistolică la nivelul ACM, exprimată în cm/s, a avut valoarea medie de 49,83 cm/s (limite între 18,45 cm/s şi 80,84 cm/s), valorile mai mari înregistrate la gravidele cu VG >mari şi cu feţi având greutate estimată ecografic >a-50-a percentilă; viteza maximă la nivelul ACM exprimată în multiplii ai medianei a fost de 1,17 MoM, valorile extreme fiind 0,5 MoM şi 1,66 MoM, 8 gravide (22%) având o valoare de peste 1,5 MoM; indicele de pulsatilitate (IP) la nivelul ACM a fost de 1,8 (limite între 1,09 şi 2,83); la nivelul arterei ombilicale (AO), indicele de rezistenţă (IR) a avut valoarea medie 0,65 (0,43-0,80) şi cel de pulsatilitate (IP) 1,12 (0,56-1,60). Analiza valorilor modale în grupul de studiu a arătat că pentru variabila viteza maximă sistolică la nivelul ACM, exprimată în cm/s, s-au înregistrat mai multe valori modale dintre care cea mai mică fiind 44,60 cm/s; viteza maximă sistolică la nivelul ACM exprimată în MoM mai multe valori modale, cea mai mică valoare înregistrată fiind 0,82 MoM; indicele de pulsatilitate la nivelul ACM a avut mai multe valori modale, cea mai mică fiind 1,58; indicii ombilicali care au apărut cel mai frecvent au fost IP=0,96 şi IR=0,63; greutatea fetală estimată a fost situată cel mai frecvent pe percentila 81 (81%). Concluzii: Există o diferenţă a valorii vitezei maxime sistolice (VMS) în ACM exprimată în cm/s între femeile gravide cu DZ compensat (49,8363) şi cele fară diabet (48,9086), dar diferenţa nu a atins pragul semnificaţiei statistice t = 0,256; p = 0,798. Există o diferenţă (t = 3,738, la un p <0, 01) a valorii VMS în ACM exprimată în multipli ai medianei (MoM) între femeile gravide cu DZ compensat (medie = 1,1769) şi cele fără diabet (medie = 0, 9361), se înregistrează la gravidele din grupul de studiu o medie mai mare (m = 1,1769, sd = 0,32167) faţă de grupul de control (m = 0,9361, sd = 0,21129). Există o corelaţie directă între valorile standard  din populaţie şi grupurile de studiu şi de control a VMS  la nivelul ACM (la un r = 0,529, având interval de confidenţă 95% între limita inferioară = 0.14, şi cea superioară = 0,776, la un p<0,001 între valorile standard şi cele ale grupului de control). Există o diferenţă a valorii indicelui de pulsatilitate a arterei cerebrale medii (IP al ACM ) între femeile gravide cu DZ compensat (1,8000) şi cele fără diabet (1,7581), dar diferenţa nu a atins pragul semnificaţiei statistice t = 0 ,473, p = 0 ,638. Există o diferenţă statistică (se înregistrează un t = 4,536 la un p <0,01) a valorii indicelui de pulsatilitate la nivelul arterei ombilicale (IP al AO) între gravide cu DZ  compensat (m = 1,1220; sd = 0,26366) şi cele fără diabet (m = 0,8861; sd = 0,16451). În ceea ce priveşte circulaţia cerebrală fetală, gravida cu diabet zaharat compensat prin tratament trebuie să fie considerată ca având un comportament obstetrical similar cu o parturientă fără patologie.

---

Neurologic distress of the fetus from mothers with good metabolic control of diabetes mellitus.Doppler ultrasound assessment of cerebral blood flow at 37 weeks, term and prelabour

Manuela Russu, D Dobriţoiu, D Hudiţă

UMF “Carol Davila” Bucureşti; Clinica de Obstetrică- Ginecologie “Dr. I. Cantacuzino”

In diabetes mellitus there are 2 vascular characteristics: an impresive development of villous tree, hyper and hypovascularisation of villi, with vigourous branch and large diameters of vessels, increasing the blood flow in ombilical vessels in comparison to non diabetes pregnacies, generating the risk of macrosomia, and large organs with the exception of the brain, and on the other hand the endothelial dysfunction, with feto-placental micro and large vessels jeopardize, and fetal programming changes, specially in the last weeks of pregnancy when the fetal  hypoxic-ischemic syndrome may appear chronic or acute, with fundamental differences from the adult. Hypoxia induces the reduction of oxygen consumption, by the effect of adenosine on neuronal receptors A1, and vasodilation by 3 mechanisms (neuronal A2 receptors activation by adenosine, nitric oxyde effect, and direct vascular effect, but the endothelium is less responsive in diabetes mellitus). In chronic hypoxia, the fetal brain is conserving energy, with low oxygen consumption, with conservation of vessels contractility, and structural arterial changes which differs in different  brain areas. The extension of Doppler ultrasound velocity assessment in the cerebral blood flow in the period before admission in labour, looking for blood flow changes to help us to undestand the capacity of brain flow to adapt to hypoxia, in paralel to the changes in the structure of the senescent placenta, in the condition of diabetes mellitus with good metabolic control. In the third trimester and in prelabour, the cerebral blood flow from fetuses of diabetic mothers has some pecularities: the peak systolic velocity on medium cerebral artery (MoM) is higher than in non diabetes pregnancies, but not statistic different, with conservation of the pulsatility index. Regarding fetal cerebral blood flow, the fetus from good metabolic control cases with DM are similar to those pregancies without any metabolic disorder.

---

Amniocenteza diagnostică şi CVS – experienţa unui centru universitar

Liana Ples^1,2, Romina-Marina Sima², Anca-Daniela Stănescu^1,2, Anca Ricu²

1. UMF “Carol Davila”, Romania; 2. Maternitatea “Bucur” Bucureşti, Romania

Introducere. Amniocenteza este metoda prin care se extrage lichid amniotic din cavitatea uterină prin abord transabdominal. Biopsia de vilozităţi coriale (CVS) presupune obţinerea unor fragmente tisulare placentare pentru examen genetic şi se realizează la o vârstă gestaţională mai mică decât amiocenteza. Material şi metodă. Am extras în­re­gistrările medicale ale Maternităţii „Bucur” între 2011-2014 pentru amniocenteze diagnostice şi CVS. Am evaluat: vârsta maternă, vârsta gestaţională, indicaţiile procedurii, aspectele ecografice şi rezultatul ge­netic. Rezultate: În studiu au fost incluse 152 de cazuri cu amniocenteze diagnostice şi 12 cazuri cu CVS. După vârsta maternă am observat: 32 de amniocenteze şi 4 CVS la paciente între 20-29 ani, 92 de amniocenteze şi 5 CVS între 30-39 ani şi 28 de amniocenteze şi 3 CVS peste 40 ani. Pe baza indicaţiei genetice am obţinut: trisomie 21 cu 102 amniocenteze şi 8 CVS, trisomie 18 cu 25 amniocenteze şi 3 CVS, trisomie 13 cu 17 amniocenteze şi 1 CVS, mai multe anomalii genetice, 3 amniocenteze şi, la cererea pacientelor, 5 amniocenteze. Ecografia a evidenţiat aspecte sugestive in 6 cazuri. Examenul genetic a confirmat anomalii cromozomiale în 14 cazuri: 7 cazuri cu trisdomie 21, 1 caz sindrom Turner, 3 cazuri trisomie 13, 2 cazuri trisomie 18, un caz translocaţie echilibrată cromozom 11 şi un caz de achondroplazie. Concluzii: Amniocenteza şi biospia de vilozităţi coriale sunt proceduri invazive care au permis diagnosticul unor anomalii genetice severe şi conduita terapeutică adecvată, dar nu au avut suficientă justificare având în vedere confirmarea în numai 9,2% din cazuri.

---

Creşterea intrauterină la sarcinile multiple  raportate la modul de concepţie

Liana Ples^1,2, Romina-Marina Sima², Anca-Daniela Stănescu^1,2, Anca Ricu¹, Dr. Andreas Vytoulkas³

1. UMF „Carol Davila”, România; 2. Maternitatea „Bucur” Bucureşti, România; 3. Centrul Medical „Medsana”, “Regina Maria”, Bucuresti, România

Introducere: Restricţia selectivă de creştere intrauterină şi dis­cor­danţa de mărime sunt frecvent întâlnite în sarcinile gemelare şi mul­tiple. Nu există suficiente studii comparative pentru identificare dacă obţinerea sar­ci­nii prin proceduri de reproducere asistată in­flu­en­ţează aceste dis­cor­danţe comparativ cu sarcinile multiple ob­ţinute spontan. Material şi metodă: Au fost selectate examinările ecografice efectuate în centrul Med­sana între februarie 2014 - fe­bru­arie 2015. Sarcinile multiple au fost re­ţi­nute pentru compararea discordanţelor de creştere. Rezultate: Au fost examinate ecografic 31 de sarcini multiple şi 241 de sarcini unice. Incidenţa mare a sar­ci­nilor multiple s-a explicat prin numărul crescut de paciente re­fe­rite examinării după ce au suferit diferite tehnici de reproducere asis­tată. Dintre sarcinile multiple, 28 au fost gemelare şi 3 triple, 25 sarcini gemelare după reproducere asistată şi 3 obţinute spontan. Exa­minarea s-a efectuat între 11-13 săptămâni ca screening de prim trimestru şi între 19-23 săptâmâni pentru screening-ului anomaliilor de trimestru II. În 8 cazuri au existat discordanţe de vârstă gestaţională între cei doi feţi la ecografia de prim trimestru la sarcinile obţinute prin reproducere asistată şi doar într-un singur caz la cele obţinute spontan. Pentru cele 3 sarcini  triple diferenţele au fost evidenţiate din primul trimestru. Ecografia de anomalii de trimestrul II a identificat diferenţe de creştere între cei doi feţi pentru 9 cazuri, iar la sarcinile gemelare obţinute spontan discordanţa a fost pentru toate cele 3 sarcini. Concluzii: În studiul nostru sarcinile gemelare obţinute prin proceduri asistate nu au reprezentat un factor de risc suplimentar pentru apariţia discordanţelor de vârstă gestaţională.

---

Hiperplacentoza în primul trimestru de sarcină – un posibil rol al ADN-ului fetal. Prezentare de caz

Ioana Cristina Rotar, Florin Stamatian, Daniel Mureşan

UMF, Cluj-Napoca, România

Pacientă în varstă de 30 de ani, IG OP, se prezintă pentru luarea în evidenţă a sarcinii. Menţionăm că pacienta prezintă în antecedentele personale un sindrom Wolf-Parkinson-White (WPW) tratat în copilărie prin ablaţia fascicului aberant. În familia acesteia mai sunt prezente alte trei cazuri de sindrom WPW. Se efectuează o primă ecografie care relevă o sarcină de 12 săptămâni concordantă cu amenoreea, însă zona de placentaţie era de dimensiuni impresionante. Ecografic structura embrionului a fost normală pentru vârsta gestaţională. Bilanţul de prim trimestru relevă valori normale, inclusiv testările TORCH, VDRL, HIV. Dublul test a arătat la o lungime a embrionului de 74,1 mm o translucenţă nuchală de 0,7 mm, β-HCG- 59.6892 ng/mL (1.78 MoM), PAPP-1993.27 mU/L (0.4 MoM), ceea ce denotă un risc scăzut de sindrom Down (1:710 faţă de cut-off 1:250), risc scăzut de sindrom Edwards (1:99000 faţă de cut-off 1:100) şi de asemenea risc scăzut de sindrom Patau (1:100000 faţă de cutoff 1:100). Având în vedere imposibilitatea de a exclude o triploidie şi dorinţa pacientei de a nu aştepta vârsta de amniocenteză, se realizează decelarea ADN-ului fetal din sângele matern. Testul NIFTY a arătat valori normale pentru făt, excluzând astfel o triploidie. Evoluţia sarcinii a fost în continuare fa­vorabilă, creşterea fetală fiind în limite normale, cu un bilanţ morfologic nor­mal la 20 de săptămâni. În prezent pacienta are 34 de săptămâni, dez­vol­tarea fetală este concordantă, aspectul placentar este similar, iar fătul este deja în prezentaţie craniană.

---

Velocimetric evaluation of the uterine fibromas – indicator for the subsequent evolution

Bogdan Botezatu¹, Bogdan Marinescu¹, Alina Datcu², Mihai Mitran¹

1. ”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest; 2. The Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology “Prof. Dr. Panait Sîrbu” Bucharest, Romania

Objectives: Leiomyomas constitute the most common fe­male pelvic tumor, becoming increasingly prevalent with age. Ultrasound is usually used for observation and growth of ute­rine tumors (tranvaginal - as standard imaging modality or trans­ab­do­minal - for tumors outside the focal zone of the trans­vaginal transducer). Using color Doppler ultrasonography on le­io­myomas blood flow, our study object was to find a correlation bet­ween velocimetry parameters and growth patterns. Methods: Doppler velocimetry was carried out in 57 pre-menopausal and 6 post-menopausal women. Leiomyoma volume was measured 2 times (first visit and 6 months follow-up); peritumoral and intra­tumoral vessels blood flow was assesd using peak systolic (PSV) velocities, pulsatility and resistivity indices (PI and RI). Results: Increased peripheral and central vascularisation findings(with high sensitivity - 98% and specificity - 87%) are directly correlated with fibroids growth (p<0.005). The mean RI measured at the pe­ri­phery of the leiomyomas was 0.56 (p<0.05), and the mean PI was 0.89 (p<0.05). Significant correlations were assessed be­t­we­en RI of analyzed vessels and myomatous tissue with high cell pro­li­feration rate (sarcomas) - seems to have higher vascular re­sis­tances. Marked re­duction of RI and PI and increased PSV were found in leiomyoma cases which showed large size and/or necrotic, de­ge­nerative and in­flammatory changes. The RI decreased and the PSV increased with increasing fibroid size (p<0.005).

---

Obese patient ultrasound challenges

D. Diculescu, Daria Pop, R. Ciortea, A. Malutan, S. Ciuchina, D. Mihu

UMF Cluj-Napoca

The incidence of obesity has doubled or even tripled, so that developed countries present a rate of 28% overweight and 11% obese pregnant women; developing countries present a similar evolution. Recent studies suggest the unfortunate association between obesity/overweight and powerfull complications during pregnancy and labour (pre-eclampsia, diabetes, trombembolism, postpartum hemorrhage, fetal macrosomia and neonatal death). At the same time, we know that obesity, being overweight, high interpregnancy weight gain in pregnancy are all associated with high risk for congenital anomalies (neural tube defects, CNS of cardiac malformations). All this lead to increased materno-fetal mortality and morbidity, with severe social and economic consequences which push us toward a ferm and adequate management of this pathology. Ultrasound evaluation of obese patients is extremly difficult for any sonographer and in some cases it is impossible to dismiss a congenital anomaly in these fetuses. Technical factors that impair ultrasound evaluation in obese patients are: the depth of insonation required and the absorbtion of ultrasound energy (dropout) by the abdominal tissue. Some studies claim that using highend ultrasound equipment will contribute only partially to improving the quality of ultrasound visualization; it is also important to have professional medical sonologists. All these aspects, combined with increased incidence of cardiac and extra-cardiac anomalies, conduct towards the hypothesis that obese pregnant women should be referred directly to tertiary refferal centers for fetal morphology. Being overweight or obese are not the only factors that impair a proper evaluation of pregnancy. There are an array of additional factors such as increased rate of multiple pregnacies due to assisted reproductive techniques and increased rates of Cesarean births. In conclusion, ultrasound evaluation of pregnancy in overweight/obese patients (especially fetal morphology assesment) represents a challenge for all medical proffesionals involved therefore clinical and technical limitations should be well-known and accepted both by doctors and future parents.

---

The role of ultrasound in evaluating ovarian infertility

D. Diculescu, Daria Pop, D. Mihu, C. Todea, C. Iuhas, Renata Nicula

UMF Cluj-Napoca

Infertility is usually defined as “failure to achieve a clinical pregnancy after 12 months or more of regular unprotected sexual intercourse”, but in couples with advanced female age (>35 years), most prac­ti­tio­ners initiate diagnostic evaluation after failure to conceive within 6 months. The ovarian factor is a key element in the evaluation of infertile patients. Ovulatory defects are present in 40% of infertile women and in approximately 15% of couples with infertility. The World Health Organization (WHO) classifies ovulation disorders into three groups: Group I - hypothalamic pituitary failure (hypothalamic amenorrhea or hypogonadotrophic hypogonadism), Group II - hypo­thalamic-pituitary-ovarian dysfunction (predominately poly­cystic ova­rian syndrome) and Group III - ovarian failure. At ovarian le­vel, within the process of ovulation, there is a micro folicullar stage of development (the anomalies of this stage are divided into two groups - micropolycystic ovaries and multifolicullar ova­ries) and a macro follicular stage (with three different types of ano­ma­lies: macro­poli­cystic ovaries, functional ovarian cysts and LUF syn­drome). All of these anomalies can be assessed today using ultrasound techniques, es­pe­cially transvaginal ultrasound. The term “ovarian reserve” has been used to describe the capacity of ovaries to respond to stimulation with go­na­dotropins and therefore to predict the fertility potential. There are 4 morphological markers used to appreciate the ovarian reserve: ultrasound evaluation of antral follicles, measurements of ovarian volume, average ovarian diameter and the evaluation of blood flow at the level of the ovarian stroma. Ultrasound examination plays a key role within the evaluation of the ovarian structure by being able to asses the ovulation/dysovulation processes and other causes of ovarian infertility (endometrioma, tumors).

---

Screening pentru aneuploidii – standarde actuale şi perspective

Alina Veduţă, Gheorghe Peltecu

Spitalul Clinic Filantropia, Bucureşti, România

Anomaliile numerice ale cromozomilor 21, 18, 13 şi XY sunt relativ frecvente şi, în mare măsură, pot fi diagnosticate eficient în perioada prenatală. Metodele convenţionale de diagnostic al anomaliilor cromozomiale fetale au rezultate bune, dacă sunt folosite corect şi sistematic. În concordanţă cu datele din literatură, la Spitalul Clinic Filantropia am diagnosticat aneuploidiile frecvente din populaţia noastră de screening, testând invaziv aproximativ 3% din această populaţie. Analiza ADN-ului fetal liber din sângele matern (NIPT) poate reduce rata de testare invazivă în procesul de diagnostic prenatal al aneuploidiilor. Folosirea metodei este limitată de cos­tul ei ridicat. Analiza ADN fetal din sângele matern poate fi folosită pentru screening populaţional (la toate sarcinile) sau pentru screening în etape (contingency screening, la un subgrup selecţionat de sarcini). Publicaţiile recente subliniază importanţa precizării riscului bazal şi a fracţiei fetale, precum şi importanţa evaluării ecografice, la cazurile la care se foloseşte NIPT. La Spitalul Filantropia recomandăm NIPT ca test de linia a doua, în cazurile cu risc intermediar la screening convenţional. Protocoalele privind integrarea screeningului con­ven­ţional şi a NIPT pentru diagnosticul prenatal al aneuploidiilor rămân de precizat.

---

Diagnosticul ecografic al malformaţiilor cardiace fetale  în primul trimestru de sarcină

Simona Florentina Duţă, Alina Veduţă, Gheorghe Peltecu, A.M. Vayna, F. Nedelea, M. Bari

Spitalul Clinic Filantropia Bucureşti, România

Ecografia la 12-14 săptămâni de sarcină are ca scop principal scre­e­nin­gul pentru aneuploidii, dar pe lângă aceasta se poate efectua o evaluare sis­te­ma­tică a anatomiei fetale, incluzând examinarea detaliată a cordului fetal. În clinica noastră examinarea de rutină a cordului fetal în primul tri­mestru cuprinde, pe lângă evaluarea fluxului sangvin în valva tricuspidă, şi imaginea celor 4 camere în poziţie apicală şi/sau laterală, imaginea de 3 vase, originea aortei, traiectul arterei subclavii drepte, atât în modul B, cât şi folosind Doppler color. În lotul examinat - paciente care au efectuat eco­gra­fia de primul şi al doilea trimestru în clinica noastră în perioada 2009-2015 - majoritatea mal­for­maţiilor cardiace fetale au fost diagnosticate sau suspicionate încă din primul trimestru. S-au diagnosticat următoarele tipuri de malformaţii: co­arctaţie de aortă/hipoplazie de cord stâng, arc aortic drept, trunchi arterial comun/ Fallot, defect septal ventricular, arteră sub­clavie dreaptă aberantă, malformaţie cardiacă complexă - probabil DORV. Ca­zu­rile nesuspicionate din primul trimestru au fost reprezentate de trunchi arterial comun, defecte septale ventriculare şi artera subclavie dreaptă aberantă.

---

Diagnosticul şi conduita în cazul malformaţiilor congenitale fetale cu indicaţie chirurgicală

Ana Maria Vayna, Gheorghe Peltecu

Spitalul Clinic Filantropia Bucureşti, România

Lucrarea prezintă experienţa Departamentului de Medicină Mater­no-Fetală în diagnosticul şi conduita sarcinilor complicate cu ano­ma­lii fetale toraco-abdominale cu indicaţie chirurgicală. Vor fi pre­zen­tate cazurile cu hernie congenitală diafragmatică izolată şi ca­zu­rile diagnosticate cu gastroschizis. În perioada octombrie 2009 - ia­nua­rie 2015 au fost diagnosticate 9 cazuri de hernie congenitală dia­frag­ma­tică (fiind excluse cazurile sindromice). Şase cazuri au fost hernii diafragmatice stângi şi 3 dreapte. În funcţie de vârsta de gestaţie la momentul prezentării s-a oferit testare genetică şi în toate cazurile s-a realizat o examinare detaliată a morfologiei fetale. În evaluarea prognosticului şi consilierea prenatală au fost luaţi in considerare mai mulţi factori: tipul de hernie (dreaptă/stângă), volumul pulmonar, poziţia ficatului (intraabdominal/intratoracic), precum şi vârsta ges­ta­ţio­nală şi greutatea la naştere. Intervenţia chirurgicală postnatală s-a practicat în 4 dintre cazuri, evoluţia fiind favorabilă în două din cazuri. În aceeaşi perioadă au fost diagnosticate 11 cazuri de gastroschizis. În 4 cazuri, părinţii au optat pentru întreruperea sarcinii în primul tri­mes­tru de sarcină. În restul cazurilor, monitorizarea ecografică s-a realizat la fiecare 4 săptămâni, evaluându-se creşterea fetală, li­chi­dul amniotic, fluxurile Doppler la nivelul arterei om­bilicale şi/sau arterei mezenterice inferioare, dilataţia anselor intestinale in­tra-/extra­ab­do­mi­nale. Testarea genetică nu a fost oferită, defectul nefiind asociat cu ano­malii cromozomiale. În restul de 7 cazuri naşterea a avut loc între 36 şi 38 săptămâni: intervenţia chirurgicală postnatală, cu evoluţie fa­vo­rabilă, a avut loc în 6 dintre cazuri, s-a înregistrat un deces postnatal şi nici un deces intrauterin.

---

Persistenţa izolată a venei cave superioare stângi/traiect anormal al venei brahiocefalice stângi - studiu de caz

Se prezintă două cazuri, unul de persistenţă izolată a venei cave superioare stângi, la o pacientă de 41 de ani, cu cariotip normal, dar la care se constată în trimestrul 2 apariţia unui hemangiom gigant cervico-toraco-subscapular. Persistenţa venei cave superioare stângi se dovedeşte a fi izolată; în absenţa tumorii fetale, sarcina ar fi evoluat normal, fără urmări pentru copilul nou-născut. Diagnosticul se poate pune în 3 planuri transversale, dintre care două obligatorii pentru examinarea cardiacă, respectiv planul celor 4 camere şi cel de-al doilea, planul celor 3 vase. Celălalt caz se referă la o modificare de traiect a venei bahiocefalice stângi, prezentă în 1% din cazuri, care este de asemenea fără relevanţă clinică postnatală, dar care intrauterin poate fi interpretată ca întoarcere pulmonară anormală, vizualizarea seriată indicând lipsa afectării hemodinamice pe cord. O privire optimistă asupra întoarcerii venoase anormale: nu întotdeauna are prognostic defavorabil; iar nivelul de identificare a lor a crescut prin îmbunătăţirea tehnologiei ecografelor.

---

Aplicabilitatea clinică a screening-ului de prim trimestru pentru preeclampsie şi restricţia de creştere intrauterină

Mona Zvâncă, Mihaela Boţ, Dan Radu, Aida Petca

UMF „Cariol Davila”, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias

Una dintre cele mai frecvente patologii obstetricale, o cauză majoră de mordibitate şi mortalitate maternă şi fetală, preeclampsia, ală­turi de restricţia de creştere intrauterină, are la bază alterarea pla­cen­taţiei. Deşi afecţiunea devine manifestă clinic şi identificabilă din­colo de mijlocul trimestrului al doilea, elemente care pot sugera o placentaţie deficitară sunt prezente încă de la sfârşitul trimestrului 1. Cu­noaşterea acestor elemente a permis standardizarea screening-ului pentru preeclampsie în perioada 11-14 săptămâni. Algoritmul de screening include date accesibile (măsurarea tensiunii arteriale, gre­u­tatea maternă, statusul fumător, istoricul sarcinii actuale şi al sar­ci­nilor anterioare), date analizate în mod uzual în cadrul screening-ului pentru aneuploidii efectuat la acest moment (velocimetria ar­te­relor uterine, valoarea pregnancy associated plasma protein A - PAPP-A) şi date ce nu sunt solicitate în mod uzual (valoarea pla­cen­tal growth factor - PlGF). Deşi majoritatea acestor date sunt dis­po­nibile, evaluarea efectivă a riscului pentru preeclampsie nu a in­trat în practica curentă în România. În plus, există studii solide care su­ge­rează o reducere a incidenţei preeclampsiei în cazurile în care se in­stituie terapie cu aspirină în doză mică înainte de 16 săptămâni. Ast­fel încât screening-ul precoce devine esenţial. Principalele întrebări ri­di­cate de fezabilitatea screening-ului pentru preeclampsie în con­tex­tul realităţii româneşti sunt legate de impactul ab­senţei PlGF din al­go­ritmul de calcul, de utilizarea dozelor scăzute de as­pi­rină (75 mg com­pa­rativ cu 150 mg recomandate), de instituirea tardivă a acestei pro­filaxii. Alături de acestea este interesant de evaluat modul în care velocimetria arterelor uterine evoluează în trimestrele 2 şi 3 la ca­zu­rile ce beneficiază de profilaxie cu aspirină, comparativ cu restul po­pu­laţiei cu risc. O altă problemă curent întâlnită în practică se referă la utilitatea evaluării fluxului prin arterele uterine în trimestrul 3 în ca­drul monitorizării sarcinii, atât în cazurile cu placentaţie normală, cât şi cele cu risc crescut. Deşi cele mai importante studii clinice sunt încă în curs de desfăşurare, este necesară adoptarea unei politici uniforme le­ga­tă de screening-ul pentru preeclampsie şi de profilaxie, bazată pe cu­noş­tinţele existente şi pe realitatea clinică românească.

---

Extinderea graniţelor şi noi perspective în screening-ul fetal pentru aneuploidii

Radu Vlădăreanu¹, Mona Zvâncă², Vlad Zamfirescu³, Damian Pârvu⁴, Simona Vlădăreanu⁵

1. UMF „Carol Davila” Bucureşti; şef Secţie Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti; 2. UMF „Carol Davila” Bucureşti; medic primar Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti; 3. UMF „Carol Davila” Bucureşti; medic specialist Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti; 4. Medic rezident Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti; 5. UMF “Carol Davila” Bucureşti; medic primar Neonatologie, şef Secţie Neonatologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias Bucureşti

În mod tradiţional, diagnosticul anomaliilor cromozomiale fetale, al patologiei genetice, precum şi al unor afecţiuni metabolice presupunea obţinerea unei mostre celulare fetale sau placentare, manevră invazivă, ce poate ameninţa cursul sarcinii. Astfel încât de-a lungul timpului au fost căutate surse alternative de material fetal, în paralel cu evoluţia unei întregi ştiinţe al cărei scop este acela de a identifica prin tehnici non-invazive acele cazuri al căror risc genetic depăşeşte riscul unei manevre invazive. În acest mod s-a dezvoltat un protocol universal acceptat de screening pentru cele mai frecvente 3 aneuploidii şi malformaţii structurale fetale. În ultimii ani însă a devenit utilizabilă în practica clinică o tehnică alternativă de screening ce se bazează pe analiza ADN-ului fetal liber din plasma maternă. Aceasta nu numai că oferă o informaţie de mult mai mare valoare referitoare la principalele aneuploidii fetale, dar deschide şi perspectiva screening-ului pentru o serie de alte situaţii patologice relativ frecvente ce nu au fost luate în considerare până în acest moment. Din această categorie fac parte, în primul rând, diferitele microdeleţii, probabil afecţiunile genetice severe cu cea mai mică rată de diagnostic antenatal. Posibilitatea de depistare a acestora antepartum, precum şi a anomaliilor legate de cromozomii sexuali, ridică o serie de probleme de etică şi legalitate ce nu sunt întotdeauna uşor de adresat. Evoluţia rapidă a tehnicilor de screening genetic, extinderea patologiei vizate, tendinţa de a apropia tot mai mult graniţa screening-ului de cea a diagnosticului genetic, toate acestea necesită o rapidă adaptare a protocoalelor de screening existente, flexibilitate şi spirit de cercetare din partea practicienilor, precum şi integrarea examenului ecografic în acest nou context genetic.

---

Bloc atrioventricular fetal la pacientă cu sarcină obţinută prin FIV cu ovocite donate – prezentare de caz

Marilena Băluţă¹, Manuela Neagu¹, Ilinca Gussi²

1. Spitalul Clinic „Prof. Dr. Panait Sârbu”, Bucureşti, România; 2. Spitalul „Cantacuzino”, Bucureşti, România

Pacientei MB, de 40 de ani, fără antecedente patologice generale sem­ni­ficative, cu sterilitate secundară de cauză ovariană, cu chist endometriozic şi polip endometrial în antecedente, cu trei fer­tilizări in vitro cu ovocite proprii eşuate, normospermie, i se re­co­mandă fertilizare in vitro cu ovocite donate. În ianuarie 2013 efec­tuează procedura de fertilizare in vitro transferându-se trei em­brioni de calitate A. Vârsta donatoarei este de 28 de ani. În urma pro­cedurii βhcg-ul este pozitiv, iar la ecografia de confirmare se con­stată sarcină unică intrauterin. Ecografia de morfologie fetală de la 12 săptămâni nu relevă modificări patologice ale fătului, cu risc calculat de 1:773 pentru trisomia 21, 1:1997 pentru trisomia 18 şi 1:6232 pentru trisomia 13. Ritm cardiac fetal la 13 săptămîni de 161/mi­nut. Ecografia de morfologie fetală de la 22 de săptămâni con­stată bloc atrioventricular fetal cu frecvenţă de 70-75/minut. Epi­soa­dele de bradicardie nu sunt sporadice, ele fiind prezente pe durata a două ore, necesitând monitorizare intensivă şi bilanţ etio­logic. Gravida naşte la termen (39 de săptămâni) prin operaţie ce­za­riană, iar în a noua zi de viaţă i se implantează nou-născutului pace-maker. Particularitatea cazului este dată de faptul că lupusul este diagnosticat în urma ecografiei de mor­fologie fetală de la 22 de săptămâni, pacienta fiind asimptomatică, FIV-uri eşuate cu ovo­cite proprii şi sarcină obţinută cu ovocite donate.

---

Diagnosticul ecografic prenatal al hemoragiei fetale  intracraniene, factori predispozanţi şi mecanisme patogenice

Elvira Brătilă¹, Gheorghiţă Sărdescu¹, Costin Berceanu², Monica Cîrstoiu³, O. Munteanu³, D.E. Comandaşu¹

1. Spitalul Clinic De Urgenţă „Sf. Pantelimon”, Bucureşti, România; 2. UMF Craiova, România; 3. UMF „Carol Davila” Departamentul de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă

Lucrarea prezintă importanţa investigaţiei ultrasonografice în diag­nos­ticul şi localizarea  prenatală a hemoragiilor intracraniene. Având în vedere sechelele neurologice neonatale asociate şi implicaţiile po­si­bile medico-legale, obs­te­tricianul şi specialistul în ultrasonografie fetală trebuie să fie familiarizaţi cu factorii predispozanţi, mecanismele patogenice şi aspectele imagistice sugestive diagnosticului de he­mo­ragie intracraniană fetală. Hemoragia in­tracraniană poate să apară an­tenatal spontan sau determinată de o serie de factori materni sau fe­tali. Semnele ecografice precoce de hemoragie intra­cra­niană sunt reprezentate de apariţia unor zone hiperecogene localizate in­tra­ven­tri­cular, periventricular, intraparenhimatos sau intracerebelar. Feno­me­nele hemoragice acute se pot asocia cu semne de suferinţă fetală sau cu mo­dificări ale ritmului cardiac fetal. Deoarece majoritatea nou-năs­cuţilor cu hemoragii intracraniene sunt iniţial asimptomatici la naş­te­re, diagnosticul antenatal ultrasonografic al leziunilor hemoragice este foarte important atră­gând atenţia asupra necesităţii monitorizării eco­grafice transfontanelare şi/sau prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN) imediat după naştere.

Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul „CERO - PROFIL DE CARIERĂ: CERCETĂTOR ROMÂN”, contract nr. POSRDU/159/1.5/S/135760, proiect cofinanţat prin Programul Ope­ra­ţio­nal Sectorial Dez­vol­tarea Re­sur­selor Umane 2007-2013.

---

Localizarea ultrasonografică  a implanturilor endometriozice

Elvira Brătilă¹, Ciprian Coroleucă¹, Petre Brătilă^1,2, Ruxandra Stănculescu¹, Monica Cârstoiu³, Octavian Munteanu³

1. UMF „Carol Davila”, SCU „Sf. Pantelimon”, Bucureşti, România; 2. Spitalul „Euroclinic”, Bucureşti, România; 3. UMF „Carol Davila”, Deparatamentul de Obstetrică-Ginecologie - Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, România

Obiective: Evaluarea principalelor tehnici ultrasonografice de di­ag­­nos­tic al endometriozei, evidenţiind tehnica, avantajele şi limi­te­le fiecărei metode în parte. Metodă: Am analizat literatura de spe­cialitate care tratează diferite metode de diagnostic ultra­so­no­grafic al endometriozei. Rezultate: Am inclus 16 lucrări care au cer­ce­tat diagnosticul ecografic al endometriozei. Dintre acestea, 14 au fost studii prospective, un studiu prospectiv bazat pe cazuistica per­sonală şi un studiu de review.  Datele obţinute au fost analizate în baza unor indicatori statistici specifici fiecărei investigaţii: pre­va­lenţa, sensibilitate, specificitatea, valoarea predictivă pozitivă şi ne­ga­tivă. Concluzii: Ecografia transvaginală (TVS) este remarcată ca fiind investigaţia de primă opţiune pentru diagnosticul non-invaziv al endometriozei. TVS are o acurateţe crescută în detectarea leziunilor de la nivelul ovarelor, al vezicii urinare şi al rectosigmoidului. TVS cu contrast cu apă în rect (RWC-TVS) şi sonovaginografia se dovedesc a fi mai utile în detectarea leziunilor recto-vaginale şi se recomandă a fi folosite în cazurile în care TVS nu poate exclude infiltrarea rectului. So­no­va­gino­grafia cu gel şi sonorectovaginografia sunt metode efi­cien­te de diagnosticare a endometriozei profund infiltrative de la ni­velul rec­to­sigmoidului şi a compartimentului posterior.

---

Supravegherea ecografică a endometrului  la pacientele în menopauză

Gheorghe Cruciat¹, Andreea Florian², Paul Cotuţiu²

1. Clinica Ginecologie I, UMF, Cluj-Napoca, România; 2. SCJU, Ginecologie I, Cluj-Napoca, România

Utilizarea examinării ecografice la pacientele în menopauză are ca principal scop depistarea cancerului de endometru. Descrierea endo­me­trului la examinarea ultrasonografică la pacientele în menopauză in­clu­de grosimea globală, heterogenitatea, îngroşarea focală, colecţii li­chi­diene, modificarea vascularizaţiei, asocierea altor patologii ute­rine. Îngroşarea mucoasei endometriale după menopauză poate să reflecte modificări benigne ale endometrului sau apariţia unui cancer de endometru. Aspecte particulare apar în cazul administrării de tratament hormonal substitutiv (THS), precum şi în cazul administrării de Tamoxifen (T) la pacientele cu antecedente de cancer de sân. Exa­minarea ultrasonografică face parte dintr-o multitudine de metode de investigare a endometrului în menopauză: ultrasonografie abdominală sau transvaginală cu/fără examinare Doppler, histeroscopie, histero­sal­pingografie, sonohidrohisterografie, biopsie cu sondă, dilatare şi chiuretaj uterin. Fiecare din metode prezintă avantaje şi respectiv limitări. Lucrarea de faţă îşi propune să treacă în revistă aceste metode şi datele recente privind recomandările diagnostice şi de tratament în cazul patologiei endometriale la pacientele în menopauză. În această categorie sunt incluse şi pacientele care urmează THS sau cu T. În a doua parte a lucrării prezint rezultatele urmăririi unui număr de 51 de paciente în climax tratate cu T. Concluziile studiului sunt că ultrasonografia are în jur de 35% rezultate fals-pozitive care duc la intervenţii nejustificate. Asocierea histeroscopiei sau sonohidrohisterografiei ar putea să îm­bu­nătăţească rezultatele.

---

A case report: a succesfull case  of fetal sacrococcigian theratoma –  a multidisciplinary management

Madalina Nour Ciuhodaru^1,2, Florentin Dumitrache^1,2, Ana Maria Haliciu^1,2, Elena Ciobanu², Meda Bradeanu²

1. UMF “Gr.T. Popa”, Iaşi - Mother and Child Departament; 2. Hospital “Elena Doamna“, Iaşi

Objectives: The reinforcement of real need in multidisciplinary ma­na­gement for fetal malformations (theretoma) as primary direc­tions for a succesfull intervention. Matherial and method: A case of a primiparious 26 years old pregnant woman diagnosed with fe­tal sacrococcigian theratoma at her first presentation in Hospital “Elena Doamna“ Iaşi. Following all laboratory findings (blood type, hemoleucograma, etc.) including TORCH syndrome, she had also an MRI for the fetal malformation when she was herself diagnosed with a malformation (unique kidney). A complexed multidisciplinary manage­ment was in­stalled  including obstetricians, neonatologists, pediatrics surgeons, pediatrics neurologists and performants imagists and nefrologist (for the mother). Successfully she give birth by C-section at 39 weeks old to a 3850 gr, Apgar 9 little girl  with a sacrococcigian therattoma (14/8/4 cm). The baby was immediately transferred to Hospital “Sf. Maria”, where she went in a succesfull surgery. Results and conclusion: The biopsy of the tumor showed that it was benign and the most important the newborn did received the specific surgery. Following all tests (including  specific Doppler ultrasounds and MRI) the theratoma was accurately investigated and all the medical management decisions where taken by collaboration as a team. Most of all, the doctors and the family acted as a great performant team and the most wonderfull result is a healthy, happy mother and baby.

---

Increased nuchal translucency in normal karyotype fetuses – diagnostic and management

Razvan Socolov¹, Vlad Gorduza², Demetra Socolov²

1. Obstetrics and Ginecology Department, UMF „Gr. T. Popa”, Iasi, Romania; 2. Genetics Department, UMF „Gr. T. Popa”, Iasi, Romania

The introduction of nuchal translucency (NT) in 1992 by Nicolaides et al. was a major breakthrough in scanning for chromosomal aneuploidies at the end of the first trimester. But not only chromosomal aneuploidies are responsible for increased NT, and other pathological associations have been described, but also normal fetuses. This study has the aim to evaluate what are the causes of this ultrasound sign in a group of patients from Iasi, Romania. In the decade we studied, there were 71 cases with certified increased NT, which underwent amniocentesis and karyotyping. Most of them (58 cases, 81%) had no aneuploidy; the rest were T21(16%), T18 (1.5%), or triplody (1.5%). The indication for amniocentesis was, in most of cases, isolated increased NT (81%) while others had increased maternal age (5.5%), abnormal serologic markers (10%), or other ultrasound aspects (3.5%). The pregnancy outcome was favorable at term in 40 cases (56%), 12 cases (17%), and the rest had therapeutic abortion or miscarriage. In conclusion, increased NT is still a reason to indicate amniocentesis, although literature data and our study show that the majority of cases had no aneuploidy and a favorable outcome. Larger multicentric studies could promote a better evidence-based management of such cases.

---

Celulele stem mezenchimale  din surse obstetricale – de la recoltare la utilizare în terapii regenerative

Daria Maria Pop, Carmen Mihaela Mihu

UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, România

Introducere: Celulele  stem mezenchimale (MSC) din anexele fetale şi din  sângele placentar sunt celule intens studiate în ultimele decenii. Placenta, membranele fetale şi lichidul amniotic reprezintă surse bogate de celule stem, surse cu acces minim invaziv şi ferite de obiecţiile etice care se aplică celulelor stem embrionare şi fetale provenite din avorturi. Material şi metodă: Celulele stem izolate din placentă şi cordon ombilical umane provenite din sarcini la termen au fost induse spre diferenţiere înspre ţesut neuronal, utilizându-se medii de cultură specifice. Rezultate: Celulele stem mezenchimale prezintă markeri de suprafaţă distincţi Cd44+, Cd29+, Cd34-, iar punerea în evidenţă a diferenţierii înspre ţesut nervos s-a făcut prin metode de imunohistochimie. Concluzii: MSC pot fi folosite în terapia celulară pentru corectarea afecţiunilor care au ca punct de plecare celulele cu origine  mezenchimală. Ţara noastră se aliniază trendului actual prin izolarea, stocarea, diferenţierea şi utilizarea MSC în diverse patologii. Utilizarea cu succes în terapia celulară depinde în mare măsură de calitatea probei recoltate la naştere.

---

Markeri inflamatori în sarcina normală şi patologică – studiu preliminar

Dan Bogdan Năvolan¹, Simona Vlădareanu², Radu Vlădareanu³, I. Lahdou, I. Ciohat, D. Badiu, D. Grigoras, C. Kleist, M. Onofriescu, D. Nemescu, P. Terness, I. Sas

1. Departament Obstetrică-Ginecologie, UMFVBTM, Timişoara, România; 2. Departament Neonatologie, SCUU ELIAS, UMFCDB, Bucureşti, România; 3. Departament Obstetrică-Ginecologie, SCUU ELIAS, UMFCDB, Bucureşti, România

Introducere: Sarcina reprezintă un paradox imunologic, deoarece fă­tul, „o semialogrefă” este tolerat de gravidă, „organism-gazdă”. Deşi se activează mecanisme cu rolul de a inhiba răspunsul imun al gravidei îm­po­triva fătului, se observă o creştere a nivelului markerilor inflamatori în timpul sarcinii. Având în vedere faptul că studii recente arată că anumite forme etiologice ale avortului spontan şi naşterii premature pot fi asimilate rejetului materno-fetal, este evident că studierea fe­no­menelor imune permite înţelegerea mai bună a fiziologiei sarcinii şi a fenomenelor pa­to­logice implicate în unele forme de avort spontan, naştere prematură sau preeclampsie. Obiectivul studiului: Evaluarea mar­kerilor inflamatori în sarcina normală şi patologică. Material şi me­to­de: Au fost recoltate seriat pe parcursul sarcinii seruri la gravide cu sarcină normală şi pa­tologică. Au fost determinaţi următorii markeri inflamatori: proteina C reactivă, neopterina, chitotriosidaza. Rezultate: Studiile arată că nivelul markerilor inflamatori creşte pe parcursul sar­cinii. Activarea markerilor inflamatori este mai intensă în cazul sar­cinilor cu naştere prematură, avort spontan şi preeclampsie. Dintre mar­kerii evaluaţi valoarea neopterinei reflectă cel mai bine fenomenele in­fla­ma­torii asociate sarcinii normale şi patologice (avort spontan, naştere pre­ma­tură, preeclampsie). Concluzii: Evaluarea markerilor imunologici în sar­cină permite o cunoaştere mai bună a fenomenelor asociate sarcinii nor­male şi patologice şi permite identificarea de noi markeri asociaţi sarcinilor cu risc.

---

Femurul unic curbat: recenzie a literaturii şi prezentare de caz

Dan Bogdan Năvolan¹, Simona Vlădareanu², Radu Vlădareanu³, A. Hunyadi, F. Szasz, D. Grigoraş, I. Sas

1. Departament Obstetrică-Ginecologie, UMFVBTM, Timişoara, România; 2. Departament Neonatologie, SCUU ELIAS, UMFCDB, Bucureşti, România; 3. Departament Obstetrică-Ginecologie, SCUU ELIAS, UMFCDB, Bucureşti, România

Introducere: Femurul curbat unic este o patologie scheletală rară cu o incidenţă raportată de aproximativ 0,1 la 0,2/10000 naşteri. Forma bilaterală este şi mai rară, reprezentând aproximativ 10% din cazuri. Poate apărea singular sau în combinaţie cu alte malformaţii. Diagnosticul se bazează pe evidenţierea ecografică a formei şi a diferenţei lungimii celor două femure. Obiectiv: Să efectuăm o re­cen­zie a literaturii şi să prezentam cele două cazuri întâlnite în clinică. Material şi metodă: În timpul screeningului de ecografie mor­fologică au fost identificate două gravide cu feţi cu femur curbat unic. Rezultate: Au fost efectuate evaluări morfologice. O gravidă a solicitat întreruperea sarcinii, iar la cealaltă gravidă sarcina este în evo­lu­ţie. Concluzii: Femurul unic curbat este o patologie rară, ce apa­re mai frecvent la gravide cu diabet zaharat, cu infecţii virale, ad­mi­nis­tra­re de medicamente (tahlidomida), iradiere, ischemie focală între 4-8 săptămâni de sarcină, oligoamnios. De regulă, nu sunt aso­cia­te anomalii cromozomiale. Atitudinea poate varia în funcţie de mo­men­tul diagnosticului, gradul deficienţei şi posibilele afectări con­co­mi­ten­te între întreruperea de sarcină şi tratamentul după naştere.

---

Aspecte particulare ecografice  ale întârzierii de creştere intrauterină

Corina Grigoriu, Corina Parău, Nicoleta Prună, Lucica Vişan, Andreea Mihart, Anca Popescu, Alexandra Naftanailă, Al. F. Anca

UMF „Carol Davila” Bucureşti SUUB, România

Introducere: Cauza placentară a întârzierii de creştere intrauterină poate fi sugerată de examenele echografice seriate. Astfel, dimensiunea şi grosimea placentei, dar în special textura placentară pot identifica particularităţi individuale ale placentaţiei. Material şi metodă: Prezentăm câteva cazuri clinice, care au beneficiat de supraveghere obstetricală amănunţită şi ecografii în dinamică, ce au modulat conduita la naştere. Rezultate: Pe lângă aprecierea corectă a vârstei gestaţionale pe ecografii efectuate cât mai devreme în evoluţia sarcinii, grading-ul placentar, dar şi observarea apariţiei în dinamică a zonelor hipo- şi anechogene au sugerat dezvoltarea la nivel placentar a unor zone de infarct, de dimensiuni uneori importante. Studiul Doppler (artere uterine, artera ombilicală, artera ce­re­brală medie şi venele precordiale) a completat explorarea ecografică. Asocierea unei patologii cu răsunet vascular placentar diagnosticate antenatal sau la începutul sarcinii (profilul sugestiv pentru trombofilii compuse, diabetul gestaţional, hipertensiunea preexistentă sau indusă de sarcină etc.) a impus conduite specifice. Concluzii: Examinarea post­partum macro şi microscopică a placentei a furnizat precizări şi cla­ri­ficări ale examinărilor ecografice şi ale apariţiei întârzierii de creştere intrauterină (infarcte placentare importante la nivelul inserţiei cordonului ombilical, placente foarte subţiri, placente cu arie foarte mică de inserţie, asocierea inserţiilor marginale sau chiar velamentoase ale cordonului ombilical).

---

Diagnostic precoce al unei anomalii de fosă anterioară

Corina Grigoriu, Adela Dinu, Alexandru Florin Anca

UMF “Carol Davila” Bucureşti, SUUB, Bucureşti, România

Prezentăm cazul unei primipare de 34 de ani, cu evoluţie normală, în contextul unei trombofilii compuse (tromboprofilaxie cu Clexane), la care se diagnostichează ecografic în săptămâna 25 o anomalie de fosă an­terioară. Se observă o minimă holoprozencefalie anterioară, cu ab­sen­ţa parţială a cavum septum pellucidum, corp calos normal. Eco­gra­fiile efectuate în dinamică şi de către specialişti diferiţi susţin acelaşi diagnostic. Se completează cu RMN fetal, efectuat la 27 SA, care confirmă absenţa parţială a cavum septum pellucidum, descrie corpul calos normal, chiasma optică normală şi nervii optici prezenţi bilateral. Se sugerează repetarea RMN fetal la 32 SA, dar acesta nu se mai efectuează. Până la sfârşitul sarcinii, nu se observă nici o altă anomalie (nu se descriu dilataţii ventriculare etc.), menţinându-se diagnosticul iniţial. Nou-născutul de sex feminin, la termen, 3.400 g, este extras prin operaţie ce­zariană (pre­zentaţie pelviană, fibrom praevia) şi este evaluat cu scor Ap­gar 9. Eco­grafia transfontanelară confirmă minima comunicare între ven­triculii anteriori, fără dilataţii ventriculare sau alte anomalii decelabile ecografic la nivelul SNC. Consultul neurologic neonatal este în limite nor­male, reevaluarea urmând a se efectua la trei luni. Discuţii: Absenţa parţială a cavum septum pellucidum cu fuziunea coarnelor anterioare poate fi un defect izolat sau se poate asocia cu displazie septo-optică, ceea ce se poate complica cu grade variabile de cecitate şi retard mental. Ca particularitate a cazului menţionăm diagnosticul precoce (25 SA) al aces­tei anomalii de fosă anterioară, literatura consemnând câteva cazuri, majoritatea diagnosticate în trimestrul III de sarcină.

---

Indici velocimetrici Doppler ai iminenţei de moarte intrauterină a fătului

M. Moga¹, C. Anastasiu¹, Simona Sasu², Liana Ples³

1.UMF Braşov, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „I.A.Sbarcea’’ Braşov; 2. Spitalul de Obstetrică-Ginecologie şi Pediatrie Braşov; 3. UMF “Carol Davila”, Maternitatea Bucur, Spitalul Clinic „Sf. Ioan”

În ultimii ani, utilizarea şi utilitatea Dopplerului color au crescut mult şi reprezintă azi o practică comună, în timp ce “power” Doppler furnizează noi căi de a vizualiza fluxurile. Având la dispoziţie aceste instrumente, este tentant să îmbunătăţim tehnica ultrasonografică, astfel încât să de­pis­tăm cele mai subtile modificări ce preced afectarea fetală majoră. Hi^­poxia fetală poate rezulta din: hipoxia hipoxemică, hipoxia anemică şi hi­poxia ischemică. Centralizarea circulaţiei la feţii hipoxemici reprezintă un mecanism compensator. Când capacitatea de redistribuţie îşi atinge li­mitele sau dacă aportul de oxigen nu este refăcut, apare o deteriorare ra­pidă a stării fătului, subsecvent, fătul moare. Examinarea Doppler poa­te depista modificările ce apar în circulaţia maternală şi fetală când mecanismele compensatorii sunt depăşite şi apare iminenţa morţii fetale.  Lucrarea de faţă se vrea a fi o trecere în revistă a aspectelor patologice de velocimetrie Doppler care anunţă moartea intrauterină a fătului. Im­portanţa practică a cunoaşterii pattern-urilor Doppler ce anunţă moartea iminentă a fătului este indiscutabilă, extragerea de urgenţă a fătului oferind atât satisfacţia salvării produsului de concepţie, cât şi cer­titudinea unei monitorizări fetale eficiente. Am studiat şi prezentăm ur­mătorii parametri velocimetrici Doppler în situs-urile considerate „cla­sice” deja de investigare Doppler: arterele uterine materne, arterele cerebrale medii fetale, arterele ombilicale, vena ombilicală, vena cavă inferioară şi ductul venos.

---

Ultrasound of the fetal thymus and heart malformations

Claudiu Mărginean^1,3, Iolanda Muntean^2,3, Rodica Togănel^2,3, Liliana Gozar^2,3

1. The Clinic of Obstetrics and Gynecology 1; 2. The Clinic of Cardiology III for Children; 3. University of Medicine and Pharmacy Tîrgu Mureş, Romania

Objectives: The description of different published ultrasound evaluation of the thymus and diagnosis of hypoplasia. Evaluation of the association between cardiac abnormalities and hypoplasia/absence of the fetal thymus and possibly of the 22q11.2 microdeletion as published in the literature and on our own case study. Material and method: A case study performed on 60 fetuses with cardiac abnormalities, the majority of which conotruncal ones. The FISH test, for the detection of 22q11.2 microdeletion, was performed only in 4 cases, all the results being negative. Retrospectively the perimeter of the thymus and theTT-ratio for these 60 fetuses were calculated on the recorded 3VT view sections. Results: Only 4 out of 60 thymuses resulted as being hypoplastic, having a perimeter below the 5th percentile according to Zalel’s nomogram and a TT-ratio below 0.30 (the ratio between the anteroposterior diameter of the thymus between the sternum and the ascending aorta and the anteroposterior tho­racic diameter between the sternum and vertebral body, in the 3-vessel-trachea view). Conclusions: Cardiac abnormalities, es­pe­cially conotruncal ones, but not only, are rarely associated with thymic hypoplasia. The association between fetal heart mal­for­mations and that of absent or hypoplastic thymus greatly in­creases the risk of 22q11.2 microdeletion.

---

Evaluarea anemiei hemolitice fetale prin Doppler pe ACM, la sarcinile cu izo-imunizare în sistemul RH. Prezentare de cazuri şi review din literatură    

Veronica Daniela Chiriac¹, Amelia Milulescu², Dorin Grigoraş¹

1. Universitatea de Medicină „Victor Babeş”, Timişoara, România; 2. Universitatea de Medicină „Carol Davila”, Bucureşti, România

Boala hemolitică a nou-născutului este consecinţa conflictului dintre antigenele eritrocitare ale nou-născutului şi sistemul imunitar matern. În pofida introducerii imunoprofilaxiei şi monitorizării sarcinii, izo-imunizarea rămâne încă o cauză de boală hemolitică a fătului şi nou-născutului. Efectele asupra fătului sunt direct proporţionale cu precocitatea şi intensitatea fenomenului. Gradul de anemie fetală la sarcinile cu izo-imunzare în sistem Rh se poate evalua cu acurateţe prin determinarea vitezei sistolice maxime pe artera cerebrală medie, permiţând astfel aprecierea momentului transfuziei intrauterine sau al extragerii fătului. Managementul sarcinilor cu izo-imunizare trebuie făcut diferenţiat, în funcţie de istoricul sarcinilor anterioare, singura constantă rămânând Dopplerul pe artera cerebrală medie, ce are aceeaşi valoare, indiferent de prezenţa sau nu în antecedente a unei sarcini cu izo-imunizare.

---

Sarcina ectopică dezvoltată pe cicatricea de cezariană: studiu de caz

Mircea Onofriescu, Andrei Dumitrescu

Maternitatea „Cuza Vodă” Iaşi, România

Introducere: Sarcina ectopică dezvoltată pe cicatricea de cezariană tinde să devină o patologie întâlnită din ce în ce mai frecvent în prac­ti­ca obstetricienilor. Diagnosticul precoce prin ecografie permite ela­borarea unei strategii terapeutice variate şi îmbunătăţeşte con­si­derabil re­zul­ta­tele obţinute. Monitorizarea atentă a acestor pa­cien­te printr-un plan detaliat constituie unul din principalele obiec­tive cu impact asupra fertilităţii prin conservarea uterului, a sănătăţii femeilor. Un examen ecografic timpuriu în cazul unei gra­vi­de cu sarcină ectopică pe cicatrice în antecedente ar elucida lo­ca­li­zarea implantării noii sarcini şi ar permite evaluarea cicatricei ute­rine. Scopul acestui studiu este de a vă prezenta un caz de sarcină ectopică dezvoltată pe cicatricea de cezariană diag­nos­ticat în primul trimestru de sarcină şi eficienţa strategiei terapeutice im­puse. Cazul: Pacientă în vârstă de 43 de ani, I.I.G., s-a prezentat în ser­viciul nostru cu suspiciunea de diagnostic de sarcină extrauterină cer­vicală. La internare s-au obiectivat sângerare genitală redusă şi dureri hi­po­gas­trice. Examinarea ecografică transvaginală a evidenţiat sarcină ec­topică de 6 săptămâni cu făt viabil şi sac gestaţional intact im­plan­tat în dreptul vechii cicatrici istmice postcezariană. Protocolul te­ra­peutic stabilit a abordat un management medicamentos şi chi­rurgical. Concluzii: Sarcina pe cicatricea de cezariană nu are simp­tome specifice şi poate fi uşor de diagnosticat incorect.

---

Şuntul pleuro-amniotic în hidrotoraxul fetal

A. Gluhovschi¹, Diana Maria Anastasiu¹, R. Muntean², A.G. Toth¹, D. Anastasiu¹

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara, Departamentul XII Obstetrică-Ginecologie, Neonatalogie, Puericultură, Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie „Bega” Timişoara; 2. Centrul de Medicină Perinatală Timişoara

Se prezintă aspecte privind incidenţa hidrotoraxului fetal şi pri­me­le şunturi pleuro-amniotice practicate în lume. Se prezintă ex­pe­rienţa noastră în acest domeniu, considerând că procedeul prac­ticat la 27/28 de săptămâni de gestaţie este o alternativă de pre­lun­gire a vârstei gestaţionale, crescând şansa de supravieţuire a fătului.

---

Iniencefalia – malformaţie congenitală severă. Prezentări de caz

A. Gluhovschi, Diana Maria Anastasiu, Simona Farcas, A.G. Toth, D. Anastasiu

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara, Departamentul XII Obstetrică-Ginecologie, Neonatologie, Puericultură , Departamentul II - Morfologie microscopică, Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie Bega Timişoara

Iniencefalia este o malformaţie rară monstruoasă cu etiopatie ne­cu­nos­cu­tă caracterizată prin disforia porţiunii occipital-cervicală asociată sau nu cu encefalul. Incidenţa malformaţiei este variabilă, aceasta oscilând de la 1/896 până la 1/100.000. Se prezintă conduita şi evoluţia în două cazuri de iniencefalie din care unul care s-a prezentat pentru naştere fără a fi fost la consultaţii prenatale şi un caz diagnosticat la 10 săptămâni şi 3 zile cu întreruperea cursului sarcinii prin chiuretaj uterin. Iniencefalia, fiind de cele mai multe ori letală în perioada neonatală, optăm pentru întreruperea cursului sarcinii la orice vârstă gestaţională, neţinând cont nici de perceptele religioase, ci doar de raportul beneficiu/risc pentru femeie.

---

Targeted arrayCGH – aspecte practice pentru diagnosticul prenatal

Luiza Dimos¹, Anca Pavel¹, Florina Nedelea^1,2, Vasilica Plaiasu^1,3, Maria Rodica Simion¹, Danae Stambouli¹

1. Cytogenomic Medical Laboratory, Bucureşti, România; 2. Spitalul Clinic Filantropia, Bucureşti, România; 3. Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului “Alfred Rusescu”, Bucureşti, România

Hibridizarea genomică comparativă, arrayCGH, reprezintă un pas im­por­tant în cunoaşterea cauzelor sindroamelor malformative de­ter­mi­na­te de anomalii submicroscopice care nu pot fi identificate la analiza ca­riotipului. Extinderea şi îmbunătăţirea platformelor array disponibile, cât şi cunoaşterea variantelor CNV (variaţii ale numărului de copii) cu consecinţe patologice sau benigne au permis folosirea acestei tehnici şi pentru diagnosticul prenatal. Date fiind complexitatea şi implicaţiile specifice unui număr mare de sin­droa­me asociate, consilierea genetică este o parte importantă în abor­darea acestor cazuri. În studiul nostru am analizat 138 de cazuri de di­ag­nostic prenatal, folosind concomitent arrayCGH şi cariotipul con­venţional. Indicaţiile au fost reprezentate de prezenţa semnelor eco­gra­fice fetale sau risc crescut după screeningul bio­chimic. Două ca­zuri au avut antecedente familiale de boli cro­mo­zomiale. Platforma BAC arrayCGH (Bluegnome Cytochip Focus Con­s­ti­tu­tional v1.1) a fost uti­lizată în analiza ADN-ului extras din probe de vi­lo­zităţi coriale şi li­chid amniotic. Datele au fost interpretate folosind BlueFuse Multi soft­ware. Din cazurile analizate, 17 (aproximativ 12%) au avut rezultate anor­male (CNV patologice) care au fost încadrate astfel: a) rezultate anor­male confirmate prin ambele tehnici, b) cariotip cu rezultat nor­mal şi rezultat arrayCGH anormal, c) translocaţie reciprocă aparent echi­li­brată, de novo, identificată la analiza cariotipului, dar cu re­zul­tat arrayCGH anormal. Astfel putem concluziona că arrayCGH este o teh­nică valoroasă în diagnosticul prenatal, ce permite identificarea adi­ţio­nală a anomaliilor structurale, ce nu pot fi identificate la analiza ci­to­ge­netică de rutină, oferind astfel rezultate rapide cu acurateţe crescută.

---

Testarea noninvazivă versus arrayCGH  în evaluarea şi diagnosticul prenatal

F.M. Nedelea, A.M. Vayna, A. Veduta, S. Duta, D. Stambouli, M. Bari, Gh. Peltecu

UMF „Carol Davila”, Bucureşti, Spitalul Clinic „Filantropia” Bucureşti

Izolarea şi analiza ADN-ului fetal liber din plasma maternă reprezintă începutul unei etape de înaltă acurateţe în screeningul prenatal. Întrucât fracţia ADN-ului fetal liber din plasma maternă este extrem de redusă, tehnologia care permite un astfel de diagnostic este extrem de avansată şi disponibilă în prezent într-un număr redus de laboratoare. Analiza ADN-ului fetal liber în plasma maternă asigură în prezent o rată de detecţie de peste 99% pentru trisomiile 21 şi 18, cu o rată de 0,1% re­zul­tate fals pozitive. Sensibilitatea şi specificitatea testului nu sunt de 100%, astfel nu poate fi considerat un test diagnostic în prezent. Folosirea concomitentă a screeningului ecografic din trimestrul I de sarcină aduce date suplimentare în ceea ce priveşte riscul de aneuploidii, altele decât pentru care este posibilă testarea noninvazivă. De asemenea, istoricul fa­milial sau personal de anomalii cromozomiale este un punct de plecare în stabilirea unor testări suplimentare ca arrayCGH. Astfel testul arrayCGH (hibridizarea genomică comparativă) permite identificarea su­plimentară a multor sindroame de microdeleţii/microduplicaţii res­pon­sabile de malformaţii congenitale, dincolo de rezoluţia analizei ca­rio­tipului standard. În concluzie, este esenţială integrarea datelor de screening ecografic, istoric familial în stabilirea conduitei şi testelor adec­vate fiecărui caz.

---

Eficacitatea screeningului ecografic pentru predicţia naşterii premature

Bogdan Voinea, Magdalena Manolea, Lorena Dijmărescu, Liliana Novac, Violeta Catanescu, Alexandru Goganau

UMF Craiova, Craiova, România

Obiectiv: Obiectivul acestui studiu a fost evaluarea ecografică a colului uterin în timpul sarcinii pentru gravidele asimptomatice cu risc de naştere prematură (NP). Material şi metodă: Am monitorizat 168 de gravide care au prezentat la ecografia de morfologie fetală o lungime cervicală (LC) <25 mm. Examinarea a fost făcută prin ecografie transvaginală, urmărind LC şi funnelingul, începând de la 22 până la 28 de săptămâni de gestaţie, la un interval de 2 săptămâni, urmărind evoluţia cazurilor sub tratament. Vârsta gestaţională medie la admiterea în studiu a fost de 22-26 de săptămâni. Cazurile care au beneficiat de cerclaj au fost excluse din studiu, iar pentru celelalte cazuri, tratamentul a constat din administrarea de antispastice concomitent cu administrarea de betamimetice şi/sau progestative, antiinflamatoare nonsteroidiene. Rezultate şi discuţii: Lungimea medie a colului la intrarea în studiu a fost de 21,07 mm pentru gravidele care au născut prematur şi de 23,53 mm pentru gravidele care au avut un col <25 mm, dar care au născut la termen. Valoarea minimă a LC a fost de 7,7 mm la gravidele care au născut prematur, faţă de 20 mm la cele care au născut la termen. Am întâlnit 46 de cazuri care au prezentat funneling, aspectul ecografic de funneling fiind procentual mai crescut la gravidele care au născut prematur (28,68%), faţă de gravidele care au născut la termen, dar au avut o LC <25 mm (2,74%). Concluzii: Aspectul de funneling este predictiv pentru NP luat ca factor de risc doar asociat unui col scurt. Ca factor independent, el nu măreşte apreciabil riscul de NP decât asociat cu valori mici ale LC.

---

Aportul ecografiei în diagnosticul maselor anexiale

Tudor Butureanu, Ana-Maria Apetrei, Ioana Păvăleanu

UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi, România

Introducere: Diagnosticarea corectă a unei mase anexiale a de­venit o provocare reală, date fiind multiplele posibilităţi. Masele anexiale pot apărea în urma unor infecţii, a unor anomalii ovulatorii, defecte muller­ie­ne, tumori sau alte patologii ale organelor pel­vine. Calea etio­lo­gică nu este comună. O masă anexială poate fi malignă sau be­nignă. Ca­rac­teristicile ce cresc probabilitatea in­clud vârsta, aspectul ecografic, pre­dis­poziţia genetică, ascita şi ni­velul markerilor tumorali. Material şi metodă: Au fost selectate 30 de articole din literatură, conform unor criterii de includere şi de excludere, dintr-un total de 342 articole stu­dia­te, toate publicate în perioada 2011-2014. Au fost analizate relaţiile de corespondenţă dintre rezultatul examenului imagistic ecografic şi cel dat de examenul de anatomie patologică. Rezultate: Media ponderată a valorii diagnostice prin ultrasonografie în cadrul articolelor se­lec­tate a fost de 84%. Fiabilitatea diagnosticului ecografic a maselor anexiale este dependentă şi de etiologia acestora. Concluzii: Eco­grafia este una din­tre cele mai importante metode de diagnostic imagistic în cazul ma­selor anexiale. În unele cazuri sunt necesare metode complementare de diagnostic imagistic cum ar fi RMN-ul sau CT-ul, alături de markerii tumorali. Precizăm că tipul de ecograf şi experienţa ecografistului au un rol foarte important în diagnostic.

---

Caz de anencefalie diagnosticat în trimestrul III – aspecte ante- şi post-partum

Manuela Neagu, Bogdan Luchian

Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti, România

Introducere: Anencefalia reprezintă una dintre cele mai frecvente for­­me de defect de tub neural. Aceasta apare din cauza unui defect în pro­cesul de neurulaţie, proces de formare a ţesutului nervos din ecto­derm. Incidenţa acesteia este de 1/1.000 naşteri. Această afecţiune este in­compatibilă cu viaţa. Diagnosticul se poate pune încă din primul tri­mestru de sarcină, ecografic şi prin dozarea alfa feto proteinei.  Ma­te­riale şi metode: Prezentăm ca­zul unei gravide IVG IVP, în vârstă de 24 de ani, cu sarcină de 38 de săptămâni nedispensarizată, care se prezintă la camera de gardă acuzând contracţii uterine dureroase. Evaluarea clinică sta­bileşte diagnosticul de sarcină la termen şi polihidramnios. Exa­menul ecografic evidenţiază polihidramnios, făt corespunzător la 33 de săptămâni de gestaţie, absenţa oaselor parietale şi a emis­ferelor cerebrale, mal­for­maţii la nivelul membrelor su­pe­rioa­re). În timpul monitorizării CTG se constată tulburări de ritm fetal (deceleraţii tardive persistente) ne­ce­sitând intervenţie chi­rur­gicală cu extragerea unui făt viu de sex fe­minin G: 1.520 g, IA:1, care decedează la 5 minute. La inspecţia fătului se constată: anencefalie, malformaţii membre superioare. Concluzii: Anen­ce­falia este o afecţiune rară, cu etiologie incomplet cunoscută, ce poa­te fi diagnosticată încă din primul trimestru de sarcină cu aju­torul eco­grafiei. Această anomalie este incompatibilă cu viaţa, dar sarcina poa­te evolua până la termen. Particularitatea cazului prezentat este re­pre­zentată de diagnosticarea tardivă, în trimestrul III de sarcină a afec­ţiunii, chiar dacă ecografic aceasta poate fi iden­tificată încă din primul trimestru.

---

Evaluarea ecografică pre- şi post-operatorie a pacientelor cu IUE

Traian Enache, Andreea Enache, Iana Georgiana

Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti, România

Obiective: Scopul acestui studiu este acela de a evalua importanţa ecografică în diagnosticul şi urmărirea post-operatorie a pacientelor ce prezintă incontinenţă urinară de efort. Materiale şi metodă: În cadrul S.C.O.G. „Panait Sîrbu”, Bucureşti, în perioada 2010-2014 s-a efec­tuat o evaluare prospectivă a 23 de paciente ce au prezentat IUE. La toate pacientele s-a efectuat cură chirurgicală a IUE cu bandeleta sub­ure­trală fixată transobturator (TOT). Evaluarea s-a realizat prin exa­minare clinică, urodinamică şi ecografică. Fiecare pacientă a com­pletat un chestionar înainte şi după tratamentul chirurgical, cu acest chestionar încercându-se corelarea rezultatelor paraclinice (pa­ra­metrii obiectivi) şi gradul de satisfacţie al pacientelor (para­me­trii subiectivi). Evaluările ecografice s-au realizat cu ajutorul unui transductor vaginal de 7,5 MHz. S-au măsurat transvaginal şi trans­perineal lungimea uretrei, volumele vezicii urinare înainte şi du­pă golirea acesteia, lungimea ori­fi­ciului uretral intern şi fluxurile Doppler la nivelul uretrei în timpul efor­tului de tuse. După procedura chi­rurgicală s-a evaluat poziţia ban­deletei suburetrale. Rezultate: Re­zultatele clinice şi urodinamice s-au corelat cu datele ecografice. 85% au prezentat presiunea maximă de închidere uretrală (MUCP) &lt; 20 cm H₂O, în timp ce 75% au avut un minim de 1,5 mm deschidere a uretrei în timpul efortului de tuse. Volumele reziduale au fost ase­mă­nă­toare (mai puţin de 50 ml) pentru ambele metode folosite. La pacientele cu MUCP &lt; 15 cm H₂O s-a gă­sit un flux Doppler în timpul efortului de tuse (7 paciente din 23). La trei luni de la inter­ven­ţia chirurgicală s-a evaluat ecografic poziţia bandeletei. Cele mai bune rezultate clinice s-au asociat cu poziţionarea miduretrală a bandeletei.

---

O nouă metodă de diferenţiere a disproporţiei ventriculare fiziologice de cea patologică ce apare în trimestrul III

Roxana Bănică¹, Anca Daniela Stănescu²

1. Medicover, Bucureşti, România; 2. UMF „Carol Davila”, Bucureşti, România

Obiectiv: Să se dezvolte o metodă de diferenţiere a disproporţiei ven­tri­cu­lare cardiace fiziologice de cea patologică în timpul examinării ecografice din trimestrul III. Materiale şi metode: Acesta este un studiu ecografic re­tro­spectiv la 30-35 de săptămâni de gestaţie în care se compară 23 de cazuri de disproporţie patologică cu 500 de cazuri control. Se măsoară lăţimea ven­triculilor drept şi stâng în imaginea standard de 4 camere la nivelul val­ve­lor atrio-ventriculare şi se calculează raportul LV/RV. Se determină va­ria­bi­litatea inter- şi intraobservator pentru acest raport. Rezultate: În grupul cazurilor control (normale) raportul LV/RV nu se modifică semnificativ cu vârsta de gestaţie (r-0,097) sau cu circumferinţa craniană (r-0,13) cu o me­dia­nă de 0,9054 (CI 95%, 0.89984 - 0.91096). În grupul de disproporţie ven­triculară patologică mediana raportului LV/RV a fost semnificativ mai scă­zută (median 0.59325, CI 95%, 0.5608 - 0.6258; p=0.0001). Concluzie: Ra­portul LV/RV reprezintă o metodă simplă şi reproductibilă de a distinge dis­pro­porţia ventriculară patologică de cea fiziologică în timpul examinării eco­grafice din trimestrul III.

---

Sarcina gemelară monocorială - aspecte de management

Daniela Oprescu, Ioana Drăgan, Nicolae Suciu

IOMC Polizu, Bucureşti, România

Introducere: Incidenţa sarcinilor gemelare este în creştere datorită nu­mă­rului tot mai mare de proceduri de reproducere umană asistată, vârs­tei materne avansate şi creşterea statusului socio-economic. Sar­ci­ni­le gemelare sunt considerate sarcini cu risc crescut din cauza com­pli­caţiilor perinatale asociate: restricţie de creştere intrauterină, pre­eclam­p­sie, naştere prematură, anomalii structurale, defecte cardiace şi deces fe­tal in utero, iar dintre acestea, cele monocoriale prezintă în plus ris­cul com­plicaţiilor specifice: sindrom transfuzor-transfuzat, res­tricţie de creş­tere selectivă, sindrom anemie-policitemie. Me­to­de: Au fost eva­lua­te 3 cazuri de sarcini monocoriale grefate de com­pli­caţii specifice: pri­mul caz cu sindrom transfuzor-transfuzat de tip IV ce a efectuat terapie de fotocoagulare a anastomozelor vas­cu­lare placentare, al doilea caz cu res­tric­ţie selectivă de creş­te­rea complicată cu sindrom transfuzor-transfuzat şi al treilea caz cu sindrom trans­fuzor-transfuzat acut. Concluzii: Managementul sar­ci­nilor gemelare monocoriale trebuie să aibă în vedere rata mare de com­plicaţii perinatale şi posibilităţile terapeutice limitate. Evaluarea eco­grafică periodică şi corectă pune diagnosticul tipului specific de com­plicaţie, facilitând astfel alegerea momentului optim al intervenţiei in utero. Sarcinile monocoriale trebuie privite ca sarcini cu risc crescut şi dis­pen­sarizarea lor trebuie făcută într-un centru de medicină materno-fetală.

---

Riscul de avort asociat procedurilor invazive diagnostice – experienţa Clinicii Polizu

Oana Toader, Ioana Drăgan, Nicolae Suciu

IOMC Polizu, Bucureşti, România

Introducere: Numărul procedurilor invazive - amniocenteză şi punc­ţie de vilozităţi coriale - este în creştere la nivel naţional. Aceste pro­ceduri con­s­ti­tuie o etapă importantă în diagnosticul prenatal al ano­ma­liilor cro­mo­zomiale şi sindroamelor genetice. Metode: Au fost evaluate toate ca­zu­rile care au efectuat amniocenteză sau punc­ţie de trofoblast în cadrul Spi­talului Polizu în perioada 1 ianuarie 2014 - 1 ianuarie 2015 şi au fost ex­clu­se acelea cu aneuploidii sau sin­droa­me genetice. Obiectivul primar a fost ruperea membranelor în următoarele 2 săptămâni după procedura şi/sau avortul înainte de 24 de săptămâni. Rezultatele: Au fost efectuate 150 de proceduri in­vazive, dintre care 10 au fost raporate ca având aneuploidii sau mal­for­maţii structurale severe şi acestea au fost excluse din studiu. Din res­tul de 140 de proceduri efectuate care au avut cariotipul normal, doar 1 caz a fost raportat cu rupere prematură a membranelor şi avort consecutiv. Con­clu­zii: Rata de avort după proceduri invazive este mai mică decât se credea iniţial, fiind sub 1%.

---

Elemente de diagnostic prenatal în transpoziţia completă a vaselor mari

F. Dumitrache, D. Gafitanu

Clinica a III-a Obstetrică-Ginecologie Iaşi, UMF „Gr. T. Popa” Iaşi

Transpoziţia de vase mari este o formă de patologie cardiacă sem­ni­fi­cativă care afectează semnificativ prognosticul pediatric. Di­ag­nos­ticul prenatal es­te condiţionat de faptul că structura de bază car­diacă nu este modificată, ci doar dispoziţia vaselor mari. În acest con­text artera pul­mo­nară porneşte din ventriculul stâng, iar aorta din ventriculul drept. Caracteristicile diagnostice pot fi subliniate pe axele de in­ves­ti­ga­ţie vasculare atunci când este vizualizat para­le­lismul celor două va­se. Ex­clu­derea altor forme de boală printr-un di­ag­nostic diferenţial com­plet per­mite o conduită neonatală efi­cien­tă prin in­termediul atrio sep­to­stomiei Rashkind. Evoluţia după naş­tere este mar­ca­tă în absenţa in­ter­ven­ţiei chirurgicale precoce de in­su­ficienţă cardiacă şi cia­no­ză.

---

Aplicaţii ale examenului ecografic

în screeningul şi diagnosticul cancerului de endometru

Răzvan Ciortea, Andrei Mihai Măluţan, Mihaela Oancea, Ciprian Porumb, Renata Nicula, Dan Mihu

Disciplina Obstetrică-Ginecologie II, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Cancerul de endometru este cea mai frecventă afecţiune malignă a tractului genital feminin în ţările dezvoltate economic. În cazul pa­cien­telor cu sângerare în postmenopauză, măsurarea ecografică a gro­simii endometriale reprezintă prima investigaţie efectuată care va de­ter­mina succesiunea următoarelor investigaţii necesare pentru ex­clu­derea malignităţii. În practica clinică, în caz de metroragie şi mu­coasă anormal îngroşată se impune verificarea histologică (biopsie de endometru, chiu­re­tajul cavităţii uterine, histeroscopie) chiar dacă riscul de cancer de en­do­metru este redus. Ecografia 3D poate fi utilizată pentru a aprecia sem­nificaţia volumului endometrului la pacientele cu sângerare în post­me­nopauză. Volumul endometrului în caz de carcinom endometrial diferă sem­ni­ficativ comparativ cu volumul endometrului nor­mal hipertrofic. În acelaşi timp, ecografia 3D Power Doppler, prin vizualizarea vaselor de sân­ge de dimensiuni reduse care se dezvoltă la ni­velul endometrului şi a mio­me­trului în contextul cancerului de en­do­metru, deţine un rol excelent în stabilirea diagnosticului. Examenul eco­grafic endovaginal 2D şi Doppler se impune ca o metodă care poate fi utilizată în screening-ul cancerului de en­do­metru. Introducerea eco­grafiei endovaginale Doppler color şi power per­mi­te aprecierea mo­di­ficărilor fluxului sangvin în arterele uterine, precum şi decelarea unor zone endometriale cu vascularizaţie crescută, sugestive pen­tru malig­nitate.

---

Doppler profile of ovarian endometrioma

Răzvan Ciortea, Doru Diculescu, Andrei Măluţan, Mihaela Oancea, Radu Mocan, Carmen Bucuri, Oana Gaia, Maria Rada, Dan Mihu

“Iuliu Hatieganu” University of Medicine and Pharmacy, Department of Obstetrics and Gynecology, Cluj-Napoca, Romania

Introduction: Sonographic pictures of endometriomas are not spe­cific, and difficulty in differentiating endometriomas from other pelvic masses is common. Vascular pattern or characteristic signal could help with a more accurate differentiation of endometrial cysts from other pelvic cysts. Material and method: The study consists of a case-control analysis and also an analysis with type-representative sample. The case-control analysis includes two groups of patients: group I - 50 patients diagnosed with endometriosis ovarian cyst, group II - 50 patients without gynecologic pathology (control group). Patients in both groups were examined using endovaginal Doppler ultrasound in order to determine the resistivity index (RI) level of the ovarian and uterine arteries as well of endometrial vessels in the proliferative phase. The type sample analysis contains a group of 50 patients with endometriosis ovarian cyst, who were examined before surgery by endovaginal Doppler ultrasound, in order to determine the resistivity index level of the ovarian, ute­rine arteries and of endometrial and intramural vessels in the proliferative phase compared with the late secretory phase. Results: RI of the ovarian and uterine arteries and also of endometrial vessels in the proliferative phase, is significantly lower in patients with en­do­metriosis compared with control group. The vasculature in pa­tients with endometriosis in the ovarian artery, uterine artery, en­do­metrial and intramural vessels, quantified by RI, is increased du­ring the late luteal phase compared with the proliferative one. Conclusions: Doppler ultrasonography performed in different phases of the menstrual cycle can bring important information in the diagnosis of endometriosis ovarian cyst.

---

Aprecierea ecografică a potenţialului de nidaţie al endometrului

Dan Mihu, Andrei Mihai Măluţan, Doru Diculescu, Cristian Iuhas, Radu Florin Mocan-Hognogi, Septimiu Ciuchină, Răzvan Ciortea

Disciplina Obstetrică Ginecologie II, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Infertilitatea reprezintă în continuare o provocare a medicinei moderne, endometrul fiind unul dintre factorii-cheie implicaţi în implantarea embrionului. Receptivitatea endometrială este de o importanţă ma­jo­ră în reproducerea umană, reuşita implantării fiind dependentă de interacţiunile dintre blastocist şi endometru. Ecografia 3D poate fi utilizată pentru aprecierea volumului endometrial. Examinarea eco­gra­fică în ziua administrării hCG-ului furnizează informaţiile cele mai reale, deoarece secreţia de progesteron în această fază a ciclului nu alterează structura endometrului. În acelaşi timp, tipul de vascularizare poate fi considerat un element de predicţie pentru ovulaţie şi implantaţie. Fluxul subendometrial poate fi cuantificat în modul 3D prin analiza VOCAL. S-a constatat o corelare foarte bună a indicilor de vascularizaţie cu volumul endometrului şi cu şansa obţinerii sarcinii în cursul ciclurilor din FIV. Asocierea diferiţilor parametri cum ar fi: aspectul endometrului, vascularizaţia uterină, numărul embrionilor, calitatea embrionilor, sub forma unui scor, va permite îmbunătăţirea valorii predictiv pozitive a acestora, recomandând embrio-transferul cu un singur embrion dacă toate criteriile receptivităţii endometriale sunt îndeplinite.

---

Aspecte ecografice în cadrul procedurilor de fertilizare in vitro

Andreea Marilena Veliscu¹, Bogdan Marinescu¹, Lucia Costoiu²

1. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie “Prof. Dr. Panait Sîrbu”, Bucureşti, România, 2. UMF “Carol Davila”, Bucureşti, România

Introducere: În cadrul procedurilor de fertilizare in vitro aspectele eco­grafice sunt foarte importante şi modificările la interval de câteva zi­le sunt spectaculoase. Material şi metodă: Prezentăm mai multe ca­zuri de paciente care încep o stimulare ovariană. Imaginile ecografice în­cep de la AFC (antral folicle count) până la hiperstimularea ovariană con­trolată şi embriotransfer ghidat ecografic. Rezultate: Diferenţe eco­grafice între diferitele faze ale procedurii de stimulare ovariană cu re­cunoaşterea momentului ciclului de stimulare şi intuirea dozărilor hor­­monale după aspectul endometrului şi al foliculilor ovarieni. Con­clu­zii: Conducerea unei proceduri de fertilizare in vitro se bazează pe as­pectele ecografice şi cunoaşterea şi recunoaşterea acestora sunt vitale în asigurarea succesului procedurii.