MOAŞE ŞI ASISTENŢI MEDICALI

Importanţa unui start bun în alăptare

 The importance of a good start in breastfeeding

First published: 15 noiembrie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Breastfeeding is the natural means to give the newborns the nutrients they need for a healthy growth. Almost all mothers are able to breastfeed, if they have access to correct information and are supported by their families, social system and by the society in general. Many of the undergone surveys have unfortunately proved that this support is not quite reliable in Romania. Nevertheless this situation can be improved by each of us with any act of friendship, kind word, piece of advice or encouragement.
 

Keywords
colostrum, skin-to-skin contact, breastfeeding initiation, artificial nipples, birth, silicone protection

Rezumat

Alăptarea este modul natural de a oferi bebeluşilor nutrienţii de care au nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă. Aproape toate mamele sunt capabile să alăpteze dacă au acces la informaţii corecte şi beneficiază de susţinerea familiei, a sistemului de sănătate şi a societăţii în general. Multe din sondajele făcute au arătat că, din păcate, în România, aceste condiţii încă nu sunt îndeplinite, însă fiecare dintre noi poate, cu mici gesturi, o vorbă bună, un sfat, o încurajare, să schimbe în bine situaţia.
 

Cuvinte cheie

Cu toate că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă alăptarea exclusivă a bebeluşilor până în jurul vârstei de 6 luni, în România, doar 12,6% dintre copii sunt alăptaţi exclusiv în primele luni de viaţă. Astfel, conform studiului realizat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC), în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi UNICEF, în ceea ce priveşte rata alăptării, România se află pe un loc codaş la nivel european, la polul opus aflându-se ţările nordice, cu o rată de peste 90%.

Din păcate, trăim într-o societate în care hrănirea cu lapte praf a devenit normă, iar cauza principală a încetării timpurii a alăptării o reprezintă lipsa informaţiilor şi a suportului adecvat. Adeseori, personalul din maternităţi nu oferă sprijinul necesar sau „miturile” despre alăptare şi experienţa limitată în ceea ce priveşte alăptarea a persoanelor din anturajul lor pun piedici în calea mamelor la început de drum. În acelaşi timp, suplimentarea cu lapte praf este recomandată cu prea mare uşurinţă, iar companiile producătoare de formulă au strategii de marketing tot mai sofisticate. De aceea, proaspetele mămici - deşi îşi doresc din toată inima să alăpteze - sunt descurajate atunci când întâmpină dificultăţi şi, fără sprijinul necesar, din grijă pentru bebeluşul lor, se văd forţate să renunţe la acest preţios dar pe care i l-ar putea oferi.

Alăptarea este modul natural şi normal de a hrăni bebeluşii şi copiii de vârste mici. Laptele de mamă este creat special pentru copii. Dacă startul este bun, alăptarea va deveni o experienţă plăcută atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluşi. Alăptarea trebuie să fie uşoară şi fără probleme pentru cele mai multe dintre mame.

Majoritatea mamelor sunt perfect capabile să alăpteze timp de aproximativ şase luni. De fapt, majoritatea mamelor au capacitatea de a produce mai mult decât suficient lapte. Din păcate, practicile din spital şi rutina hrănirii bebeluşilor cu biberonul predomină încă în multe instituţii medicale, făcând ca alăptatul să devină, pentru multe mame şi bebeluşii lor, extrem de dificil sau chiar imposibil uneori. Adesea, aceste mame se învinovăţesc. Pe de altă parte, chiar şi dacă începutul este foarte dificil, multe mame şi copiii lor reuşesc să răzbească în cele din urmă. Şi da, multe mame pun pur şi simplu bebeluşul la sân şi totul funcţionează perfect din prima.

Cel mai important aspect al alăptării este ataşarea corectă. Un bebeluş care se ataşează bine primeşte lapte în mod corespunzător. Unui bebeluş care nu se ataşează bine îi este mai dificil să obţină laptele de care are nevoie, mai ales dacă nici cantitatea nu este foarte mare. Cantitatea de lapte din primele zile de după naştere nu este foarte mare, aşa cum este şi firesc, dar dacă nici bebeluşul nu se ataşează bine, atunci el va întâmpina dificultăţi în a suge cantităţile necesare. Acesta este şi motivul pentru care atâtea mame „nu au suficient colostru”. În cele mai multe cazuri, mamele au suficient colostru, dar bebeluşul nu reuşeşte să îl obţină. În primele zile, copiii nu au nevoie de foarte mult lapte, dar au totuşi nevoie să se hrănească.

Chiar dacă mama are o producţie ridicată, alăptarea unui bebeluş care nu se ataşează corect este ca şi cum ai încerca să îl hrăneşti cu un biberon care are o tetină cu gaura prea mică - sticla este plină de lapte, dar el nu bea prea mult, sau fluxul este foarte scăzut. Astfel, copilul poate sta la sân foarte mult, suge foarte des sau nu este mulţumit atunci când suge, iar mama interpretează acest comportament ca un semnal că nu are destul lapte, ceea ce în general nu este adevărat.

Dacă un bebeluş nu se ataşează corect, mama poate să resimtă durere. În acelaşi timp, deoarece nu primeşte suficient lapte, copilul stă mai mult la sân, ceea ce agravează durerea. Adeseori mamelor li se spune că bebeluşul este ataşat perfect, dar este uşor să te înşeli asupra acestui lucru. În plus, ele primesc mesaje confuze şi contradictorii despre alăptare din cărţi, reviste, Internet, de la familie şi chiar medici. În fapt, există puţini medici care deţin informaţii complete privind alăptarea şi care ştiu cum să abordeze problemele legate de alăptare, în cazul în care ele apar. Iată câteva sugestii care vă pot ajuta să alăptaţi cu succes:

  • Bebeluşul trebuie să aibă contact piele-pe-piele şi acces la sân imediat după naştere. Majoritatea copiilor pot avea contact piele-pe-piele şi acces la sânul mamei la doar câteva minute după naştere. Studiile au arătat că, dacă au ocazia, la doar câteva minute de la naştere, bebeluşii lăsaţi pe abdomenul mamei vor urca încet spre sânul mamei şi vor începe să sugă, ataşându-se singuri.
  • Imediat după naştere, precum şi în primele săptămâni de viaţă, copilul trebuie să aibă cât mai mult contact piele-pe-piele cu mama sa. 

În paranteză fie spus, studiile au arătat că prin contactul piele-pe-piele dintre mamă şi copil, acesta primeşte aceeaşi căldură precum cea dintr-un incubator

Ataşarea corectă este esenţială pentru a avea succes. Ea este cheia alăptării.

  • Mama şi copilul trebuie să stea în aceeaşi cameră. Nu există nici un motiv medical care să împiedice mamele şi copiii sănătoşi să stea împreună, să îi despartă chiar şi pe perioade scurte de timp, indiferent dacă mama a născut prin cezariană sau natural. Încă din 1930 au fost publicate studii care arată că, dacă mama şi copilul stau împreună 24 de ore pe zi, succesul alăptării este mai mare, copiii sunt mai puţin frustraţi, iar mamele sunt mai fericite.
  • Semnalele pe care le transmite un copil atunci când îi este foame. Copilul arată că îi este foame cu mult înainte de a începe să plângă. De exemplu, îşi modifică ritmul respiraţiei. Sau începe să se întindă. Mama, care doarme de obicei uşor şi este aproape de bebeluşul ei, se va trezi, laptele va începe să curgă, iar el, calm, va lua mulţumit sânul. Un bebeluş care plânge deja de ceva timp înainte de a fi pus la sân poate refuza să sugă, chiar dacă este lihnit. Mamele şi copiii trebuie încurajaţi să doarmă alături în spital. Aceasta este o modalitate excelentă pentru ca mama să se odihnească în timp ce bebeluşul se hrăneşte. Alăptarea trebuie să fie relaxantă, nu obositoare.
  • Bebeluşul nu trebuie alăptat cu ajutorul mameloanelor artificiale!

Se pare că există unele controverse cu privire la existenţa „confuziei sân-tetină”. Astfel, în primele zile, atunci când mama produce o cantitate redusă de lapte (aşa cum este şi firesc), iar bebeluşul primeşte biberonul (aşa cum pare firesc), din care curge mai repede, el are tendinţa să prefere metoda cu flux mai rapid. Bebeluşilor le place fluxul rapid. Nu trebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama de asta şi nici bebeluşilor nu le ia mult ca să se prindă. Apropo, nu copilul este cel confuz! Confuzia sân-tetină include o întreagă serie de probleme, inclusiv faptul că bebeluşul nu se ataşează foarte bine la sân şi astfel nu primeşte lapte aşa cum ar trebui şi/sau din cauza asta mama face răni. Doar pentru că bebeluşul le acceptă pe ambele, nu înseamnă că biberonul nu are un efect negativ. Având în vedere că acum avem la dispoziţie alternative în cazul în care bebeluşul trebuie să primească completare…

Fără restricţii privind lungimea sau frecvenţa alăptării

Un bebeluş care suge bine nu va sta la sân ore întregi. Astfel, dacă stă la sân perioade foarte mari de timp, de obicei acest lucru se întâmplă din cauză că nu se ataşează bine şi nu primeşte laptele care este disponibil. Apelaţi la ajutor pentru a corecta ataşarea şi folosiţi compresiile pentru ca bebeluşul să primească mai mult lapte. Compresiile sunt foarte utile în primele zile pentru a îmbunătăţi fluxul colostrului. Ele vă vor fi de ajutor, nu suzeta, nu biberonul, nu trimiterea bebeluşului la neonatologie. În primele zile de viaţă, mulţi copii se hrănesc foarte des - este ceva normal şi temporar. De fapt, cei mai mulţi bebeluşi de câteva zile au tendinţa să se hrănească des mai ales seara sau noaptea. Este un lucru normal, care ajută la stabilizarea lactaţiei şi la revenirea la dimensiuni normale a uterului mamei. Ataşarea corectă, folosirea compresiilor şi menţinerea contactului piele-pe-piele dintre mamă şi bebeluş sunt lucrurile pe care le puteţi face pentru ca această perioadă de tranziţie să treacă mai uşor.

Concluzii

Alăptarea este importantă. Pentru că este importantă, trebuie să schimbăm sistemul medical şi societatea în care trăim, astfel încât alăptarea să fie mai uşoară şi să devină o normalitate. E un proces lent, dar suntem pe drumul cel bun. Din păcate, se înregistrează şi regrese. Dar fiecare mamă care se bucură de o experienţă de alăptare reuşită ne aduce cu un pas mai aproape de o societate în care, iarăşi, alăptarea reprezintă normalitatea. 

Bibliografie

1. www breastfeedingine.ca
2. www.infactcanada.ca, ilca@erols.com
3. www.clca-accl.ca
4. http://neonatal ttuhsc.edu/lact