MOAŞE ŞI ASISTENŢI MEDICALI

Osteoporoza de postmenopauză în România

 Postmenopausal osteoporosis in Romania

First published: 05 octombrie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Gine.17.3.2017.1091

Abstract

Osteoporosis is the second biggest health problem in the world after cardiovascular disease, according to the World Health Organization (WHO). The disease is characterized by low bone density and deterioration of bone tissue, resulting in bone frailty and fracture. In Romania, menopause appears 10 years earlier than the internationally accepted limit, which means that women are facing an earlier risk when talking about osteoporosis. The percentage of women in distress (osteopenia) is high, approximately 10% above the internationally accepted limits, thus indicating poor nutrition in youth stage when the bone structure is beginning to form itself.

Keywords
menopause, osteoporosis, osteodensitometry

Rezumat

Osteoporoza este a doua problemă de sănătate din lume, după afecţiunile cardiovasculare, estimează Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Boala se caracterizează printr-o densitate osoasă scăzută şi deteriorarea ţesutului osos, ceea ce duce la fragilitate osoasă şi fractură. În România, menopauza se instalează cu 10 ani mai devreme decât limita acceptată internaţional, ceea ce înseamnă că femeile intră mai devreme în aria de risc a apariţiei osteoporozei. Procentul mai mare de femei aflate în suferinţă  (osteopenie) este cu 10% peste limitele acceptate internaţional, ceea ce indică o alimentaţie deficitară în tinereţe, când osul s-a aflat în perioada de formare.

Osteoporoza este o boală în care cantitatea şi calitatea masei osoase sunt reduse, ceea ce duce la un risc mai mare de fractură.

Ea afectează milioane de oameni din întreaga lume şi se caracterizează printr-o densitate osoasă scăzută şi deteriorarea ţesutului osos, ceea ce duce la fragilitate osoasă. Incidenţa fracturilor vertebrale şi de şold creşte pe măsura înaintării în vârstă, fracturile datorate osteoporozei fiind o cauză majoră de dizabilitate şi moarte prematură la oamenii în vârstă. OMS consideră osteoporoza a doua problemă de sănătate din lume, după afecţiunile cardiovasculare. Se estimează că, în Europa, una din trei femei şi unu din opt bărbaţi cu vârsta de peste 50 de ani vor fi afectaţi de osteoporoză. Cum proporţia populaţiei în vârstă este în creştere în Europa, frecvenţa fracturilor osteoporotice va creşte, cu o incidenţă a fracturilor de şold care se va dubla probabil, de la 414000 la 972000, în următorii cincizeci de ani. Acest fapt reprezintă în mod clar o povară pentru sistemele de sănătate. Costurile asociate cu fracturile datorate osteoporozei, în Europa, sunt estimate la 4,8 miliarde de euro anual, iar în SUA, la peste 10 miliarde de USD anual.

Este osteoporoza o problemă semnificativă?

Dacă în 1960 existau aproximativ 250 de milioane de oameni având vârsta peste 60 de ani, se estimează că numărul acestora va fi în 2020 de aproximativ un miliard, tendinţa generală de îmbătrânire a populaţiei fiind evidentă. În acest context, speranţa de viaţă a femeii va creşte la peste 80 de ani, în timp ce vârsta intrării la menopauză va rămâne aceeaşi, anume, aproximativ 51 de ani. Astfel, o treime din existenţa femeii se va desfăşura la menopauză. Osteoporoza este una dintre consecinţele menopauzei şi una dintre cele mai prevalente boli legate de îmbătrânire, fiind din această cauză o problemă majoră medicală şi socială. Pierderea osoasă, legată de vârstă şi de menopauză, este un fenomen universal, iar creşterea speranţei de viaţă determină manifestarea majoră a bolii.

Din istoricul osteoporozei:

1823 - Astley Cooper remarca particularităţile structurale ale osului osteoporotic şi predispoziţia acestuia la fracturi.

1829 - Jean Lobstein foloseşte termenul de „osteoporoză” pentru a descrie caracterul poros al osului trabecular la vârstnici.

1940 - Albright face legătura patogenică între menopauză şi osteoporoză.

1941 - Albright sugerează că estrogenii ar putea fi utili în terapia osteoporozei.

După 1970 – se înregistrează progrese majore în diagnosticul şi tratamentul osteoporozei.

Pierderea osoasă

O pierdere uşoară de substanţă osoasă începe imediat după ce individul a atins maximul său de masă osoasă. Bărbaţii şi femeile sunt afectaţi în acelaşi mod, dar la femei pierderea osoasă este mai accelerată pentru o perioadă de aproximativ cinci ani din momentul instalării menopauzei, când producţia de hormoni estrogeni este suspendată. Această pierdere în exces este asociată cu un risc mărit de osteoporoză. Există mulţi factori care influenţează rata pierderii osoase dependente de vârstă.
 

Figura 1. Stadiul mineral  al osului la femei şi bărbaţi
Figura 1. Stadiul mineral al osului la femei şi bărbaţi


 

Elemente determinante ale riscului de fractură osteoporotică:

  • densitatea minerală osoasă - DMO: modificarea DMO este responsabilă de 4-67% din reducerea riscului fracturării după antiresorbtive, însă a aprecia numai creşterea DMO subestimează efectul antifractură;
  • calitatea osului: integritatea fazei organice a osului;
  • microarhitectonica osoasă: tarbecule, conectivi­ta­te.
Figura 2. Pierderea de ţesut osos se accelerează după menopauză
Figura 2. Pierderea de ţesut osos se accelerează după menopauză


Vârsta apariţiei fracturilor osteoporotice:

a) vertebrale - prima fractură vertebrală apare între 50 şi 60 de ani;

b) Colles (antebraţ distal) - prima fractură apare, în medie, la peste 60 de ani;

c) şold - prima fractură apare în medie la peste 80 de ani;

Tabelul 1. Factori care cresc riscul osteoporozei
Tabelul 1. Factori care cresc riscul osteoporozei


Patru paşi spre prevenţie:

1. dietă echilibrată în calciu şi vitamina D;

2. exerciţii fizice - inclusiv ridicarea unor greutăţi;

3. un stil de viaţă sănătos, fără fumat sau consum excesiv de alcool;

4. măsurarea periodică a densităţii minerale osoase şi instituirea unui tratament medicamentos atunci când este necesar.

Figura 3. Rata incidenţei fracturilor vertebrale, de antebraţ şi de şold la femei, după vârsta de 50 de ani
Figura 3. Rata incidenţei fracturilor vertebrale, de antebraţ şi de şold la femei, după vârsta de 50 de ani
Figura 4. Rezultatele examenului osteodensitometric pe un lot de 1000 de paciente
Figura 4. Rezultatele examenului osteodensitometric pe un lot de 1000 de paciente


Programul „Sănătate pentru femeile de peste 40 de ani”

În perioada iulie–octombrie 2011 s-a desfăşurat un program de determinare gratuită a osteoporozei, pe un lot de 1000 de femei din Bucureşti, la Policlinica „Şerban Vodă”.

Obiectivele programului au fost:

  • determinarea prevalenţei osteoporozei la nivelul populaţiei feminine din marile oraşe;
  • stabilirea şi implementarea măsurilor profilactice şi terapeutice specifice osteoporozei.
Tabelul 2. Cantităţile recomandate de calciu şi vitamina D, pe grupe de vârstă
Tabelul 2. Cantităţile recomandate de calciu şi vitamina D, pe grupe de vârstă

Concluziile studiului sunt:

1. Menopauza în România se instalează cu 10 ani mai devreme decât limita acceptată internaţional, ceea ce înseamnă că femeile intră mai devreme în aria de risc a apariţiei osteoporozei.

2. Procentul mai mare de femei aflate în suferinţă (osteopenie), cu 10% mai mult decât limitele acceptate internaţional, indică o alimentaţie deficitară în tinereţe, când osul s-a aflat în perioada de formare.

Bibliografie

1. Cîrstoiu C. Osteoporoza în menopauză. Ed. II, Ed. Univ. „Carol Davila” Bucureşti, 2013.
2. Cummings SR, Melton III LJ. Epidemiology and outcomes of osteoporotic fractures. Lancet 2002;359:1761-7.
3. WHO Study Group. Assessment of fracture risk and its application to postmenopausal osteoporosis.World Health Organ Tech Ser 1984;843.
4. Kanis JA. Diagnosis of osteoporosis and assessment of fracture risk. Lancet 2002;359:1929-36.
5. Close J, Ellis M, Hooper R, Glucksman E, Jackson S, Swift C. Prevention of falls in the elderly trial (PROFET): a randomised controlled trial. Lancet 1999;353:93-7.
6. Hind K, Burrows M. Weight-bearing exercise and bone mineral accrual in children and adolescents: a review of controlled trials. Bone, 2007;40(1):14-27.
7. Compston J. How to manage osteoporosis after the menopause. Best Pract Res Clin Rheumatol 2005; 19:1007-19.
8. Dennison E, Cole Z, Cooper C. Diagnosis and epidemiology of osteoporosis. Curr Opinion Rheumatol 2005; 17:456-61.

Articole din ediţiile anterioare

GINECOLOGIE | Ediţia 1 (1) / 2013

Insuficienţa ovariană prematură

Oana Bodean, Octavian Munteanu, Luiza Rădulescu, Diana Cristina Secară, Monica Mihaela Cîrstoiu

Introducere. Insuficienţa ovariană precoce (IOP) semnifică îmbătrânirea prematură a ovocitelor, cu scăderea rezervei ovariene, rărirea sau chiar di...

15 martie 2013
INTERDISCIPLINARY | Ediţia 1 27 / 2020

Dinamica ţesuturilor periodontale în menopauză

Dr. Alexandru Iliescu, Paula Perlea, Kamel Earar, Irina-Maria Gheorghiu, Mihaela Georgiana Iliescu, Andrei Iliescu, Loredana Mitran, Mihai Mitran

Oscilaţiile hormonale la femei dirijează de-a lungul vieţii variate modificări gingivale. În menopauză, boala paro­don­tală, ca rezultat al interac...

13 martie 2020
GINECOLOGIE | Ediţia 3 13 / 2016

De la hiperplazia limfoidă benignă a bazei limbii la hipotiroidism iatrogenic şi osteoporoză severă de menopauză

Cristina Vasiliu, Asist. Univ. Dr. Mara Carşote, Ana Valea, Simona Elena Albu, Corina  Grigoriu, Conf. Univ. Dr. Adina Ghemigian

Aspectele anatomopatologice descrise în hiperplazia limfoidă benignă (HLB) sunt rar de­celate la nivelul capului şi al gâtului. Prognosticul este ...

15 octombrie 2016