OBSTETRICĂ

Studiu privind utilizarea hexoprenalinei în tocoliză. Experienţa Clinicii „Prof. Dr. Panait Sîrbu” Bucureşti

 Retrospective study on hexoprenaline administration in tocolysis conducted in the ”Prof. Dr. Panait Sîrbu” Clinical Hospital

First published: 15 noiembrie 2015

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Gine.3.3.2015.4819

Abstract

Premature birth occurs between 24 and 37 weeks of gestation and is one of the main concerns of obstetrics. It also represents an important public health issue. This complicates 5% to 12% pregnancies and is a leading cause of morbidity and neonatal mortality worldwide. A significant percentage of the annual number of births is represented by premature births. Material and method. We performed a retrospective study over one year period (2012), which included tocolysis with hexoprenaline. We analized both the effectiveness (the result of tocolysis) and the safety (incidence of adverse reactions). Clinical Hospital „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, by taking care of  pregnant women with preterm labor or premature birth, has a large numer of cases. In tocolysis more agents are used: atosiban, hexoprenaline,  magnesium sulfate, calcium blockers (nifedipine), indomethacin. The most commonly used tocolytic in the clinic is hexoprenaline. Conclusions. Hexoprenaline proved to be effective and safe in tocolysis. The most common adverse reactions were tachycardia and palpitations. 
 

Keywords
hexoprenaline, tocolysis, premature birth, tachycardia, palpitations

Rezumat

Naşterea prematură survine între 24 şi 37 de săptămâni de gestaţie şi reprezintă una dintre principalele preocupări ale medicului obstetrician, fiind totodată o problemă de sănătate publică. Aceasta complică 5-12% dintre sarcini şi reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate şi mortalitate neonatală la nivel mondial. Un procent important din numărul anual de naşteri este reprezentat de naşterile premature. Material şi metodă. Am realizat un studiu retrospectiv pe o perioadă de un an (2012), care a inclus pacientele la care s-a utilizat hexoprenalina în tocoliză. Au fost evaluate atât eficienţa (rezultatul tocolizei), cât şi siguranţa în administrare (apariţia reacţiilor adverse). SCOG „Prof. Dr. Panait Sîrbu” este o maternitate de nivelul III, astfel încât cazuistica a fost numeroasă. În cadrul tocolizei sunt utilizaţi mai mulţi agenţi: atosiban, hexoprenalina, sulfat de magneziu, blocanţi ai canalelor de calciu (nifedipina), indometacin. În clinica noastră, hexoprenalina este tocoliticul folosit de primă linie. Concluzii. Hexoprenalina s-a dovedit a fi eficientă şi sigură în tocoliză. Cele mai frecvente reacţii adverse apărute au fost reprezentate de tahicardie şi palpitaţii.
 

Introducere

Naşterea prematură reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate şi mortalitate neonatală. Deşi se fac eforturi susţinute pentru reducerea incidenţei, aceasta rămâne una dintre problemele spinoase ale serviciilor de sănătate în întreaga lume. Conform „Born too Soon: The Global Action Report on Preterm Birth 2012”, România înregistra o rată de 7,3 la 100.000 în ceea ce priveşte naşterile premature, ocupând poziţia 151 în lume(1).

Prematuritatea, o problemă multifactorială, implică acţiunea în echipă a medicului de familie, a obstetricianului, a neonatologului, fiecare jucând un rol important atât în reducerea incidenţei, cât şi în creşterea şanselor de supravieţuire ale fătului. Medicul obstetrician poate interveni în două moduri, cu un impact decisiv pentru nou-născutul prematur. Pe de o parte, prin prelungirea duratei sarcinii şi astfel a păstrării fătului în ,,incubatorul matern”, lucru posibil prin administrarea medicaţiei tocolitice, iar pe de altă parte, prin grăbirea maturizării pulmonare fetale, utilizând corticosteroizii. Aceste două acţiuni pot fi simultane, mai ales când naşterea este iminentă(2).

În România şi în cadrul SCOG „Prof. Dr. Panait Sîrbu”  au fost şi sunt disponibile toate categoriile de tocolitice: betamimetice (hexoprenalina), sulfat de magneziu, inhibitori de prostaglandine (indometacin), blocanţi de canale de calciu (nifedipina), blocanţi ai receptorilor de oxitocină (atosiban). Hexoprenalina este un beta2-simpatominetic cu efecte tocolitice eficiente, acţionând ca relaxant uterin, reducând intensitatea şi frecvenţa contracţiilor uterine(2,3,4,5)

Betamimeticele acţionează asupra receptorilor b2, având efect stimulator. Prin creşterea AMP ciclic, acestea consumă nivelurile de calciu intracelular, determinând astfel scăderea contractilităţii miometriale. Concentraţia receptorilor b2 tinde să scadă treptat, odată cu creşterea duratei tocolizei, ceea ce duce la o formă de desensibilizare (tahifilaxie), astfel încât acest tocolitic este util pentru o scurtă perioadă de utilizare(6,7).

Material şi metodă

Am realizat un studiu retrospectiv, pe o perioadă de un an, care a inclus pacientele tratate cu hexoprenalină drept tocolitic principal. Aceasta este utilizată ca primă linie în cadrul clinicii. Studiul a evaluat atât eficienţa (rezultatul tocolizei), cât şi siguranţa în administrare (apariţia reacţiilor adverse). Am analizat pacientele internate în cadrul SCOG „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, în perioada ianuarie-decembrie 2012.

SCOG „Prof. Dr. Panait Sîrbu” este o maternitate încadrată în gradul III, care, prin preluarea gravidelor cu iminenţă de naştere prematură sau naştere prematură declanşată, prezintă o cazuistică numeroasă. Au fost analizate, studiind arhiva, toate gravidele cu vârsta gestaţională între 24 şi 34 de săptămâni, care au fost spitalizate cu diagnosticul de ameninţare sau iminenţă de naştere prematură. În funcţie de gravitatea situaţiei (caracterul contracţiilor uterine, modificările locale - scurtare/ştergerea colului), hexoprenalina se administrează în bolus intravenos, apoi se continuă cel puţin 24 de ore cu perfuzie intravenoasă.

Indicaţiile administrării tocolizei cu hexoprenalină au fost:

  • ameninţare de naştere prematură;

  • debut de travaliu prematur;

  • contracţii uterine evidenţiate cu o durată de cel puţin 30 de secunde, ce apar de cel puţin 4 ori într-un interval de 20 de minute sau/şi

  • modificări de col (scurtarea şi/sau dilatarea colului, dilataţie până la 3 cm);

  • prezenţa membranelor amniotice rupte între 24 şi 34 de săptămâni de gestaţie.

S-a urmărit rezultatul tocolizei, de la ineficient până la stoparea contracţiilor uterine şi externarea pacientei. Au fost notate efectele adverse raportate de paciente şi dacă a fost necesară oprirea administrării.

Rezultate

În anul 2012 s-au înregistrat 3.739 de naşteri în cadrul SCOG „Prof. Dr. Panait Sîrbu”. Dintre acestea, 405 au fost naşteri premature, sub 37 de săptămâni. Din cei 405 prematuri născuţi, 120 au fost prematuri sub 32 de săptămâni de gestaţie.

Conform datelor analizate, în 680 de cazuri s-a impus administrarea de tratament injectabil cu hexoprenalină pentru tocoliză. Procentul cel mai mare de sarcini cu risc de naştere prematură s-a înregistrat în intervalul 28-32 de săptămâni de sarcină, acestea reprezentând aproape jumătate din totalul cazurilor (figura 1). Efectele adverse severe raportate şi consemnate au fost: tahicardie maternă severă, palpitaţii persistente, cefalee, tremor, dispnee, durere în piept. Toate acestea au necesitat sistarea tocolizei. Efectele adverse au fost prezente la 9% dintre paciente (figura 2).

În ceea ce priveşte eficienţa administrării, în doar 11% din cazuri administrarea hexoprenalinei s-a soldat cu naşterea în mai puţin de 48 de ore. În mai mult de jumătate din cazuri (57%), pacientele au fost externate cu sarcină în evoluţie după aproximativ 6-7 zile de spitalizare. Restul cazurilor s-au încheiat cu naşterea după 48-72 de ore, astfel încât s-a câştigat timp suficient pentru administrarea conform protocolului a dexametazonei (figura 3).

Discuţii

Hexoprenalina reprezintă un tocolitic eficient, dar cu efecte adverse severe, ce au necesitat într-un procent ridicat (9%) oprirea administrării. Studiul a arătat o eficienţă bună în oprirea unui travaliu prematur, astfel încât acesta reprezintă o soluţie optimă de tocoliză. De asemenea, nu s-a înregistrat nici un caz de reacţie adversă extrem de gravă. Punctele slabe, minusurile studiului, sunt reprezentate de caracterul retrospectiv al acestuia, perioada de doar un an analizată şi absenţa datelor comparative cu alte tocolitice. Deoarece nici un protocol de supraveghere a gravidei nu recomandă efectuarea de rutină a unui consult cardiologic, este posibil ca unele dintre efectele adverse apărute (tahicardie, dispnee, palpitaţii) să fie secundare unor afecţiuni cardiologice preexistente, necunoscute şi neraportate în momentul efectuării anamnezei. Cu toate acestea, administrarea tocoliticului trebuie făcută sub strictă supraveghere şi cu indicaţie clară.
 

Figura 1
Figura 1


 

Figura 2
Figura 2


 

Figura 3
Figura 3

Concluzii

Studii prospective sunt necesare pentru a demonstra eficienţa şi siguranţa tocolizei cu hexoprenalină, şi mai ales comparativ cu alte tocolitice disponibile. Conform datelor din literatura de specialitate, hexoprenalina nu este utilizată de primă intenţie. Un review al bazei de date Cochrane, efectuat de David Hass şi colaboratorii, a arătat că inhibitorii de prostaglandine şi blocantele de canale de Ca par să fie cele mai eficiente tocolitice(6,7).

În cazul hexoprenalinei s-au înregistrat mult mai frecvent reacţii adverse, dar în ceea ce priveşte rezultatul tocolizei, acesta a fost eficient. Un studiu al bazei de date Cochrane pe 1.332 de paciente a arătat că tocoliza prelungeşte durata sarcinii pentru mai mult de 48 de ore, dar nu mai mult de 7 zile(7,8,9).  

 

Menţiune: Această lucrare este parţial sprijinită de către Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) finanţat din Fondul Social European şi de către Guvernul României prin contractul POSDRU nr. 141531.

Bibliografie

 Tan MY, To M. Recent advances in the prevention and management of preterm birth. F1000 Prime Reports. 2015;7:40. doi:10.12703/P7-40.
Vogel JP, Nardin JM, Dowswell T, et al. Combination of tocolytic agents for inhibiting preterm labour. Cochrane Database of Systematic Reviews 2014, Issue 7. Art. No.: CD006169. DOI: 10.1002/14651858.CD006169.pub2.
Woytoń J1, Zimmer M, Fuchs T. The use of Gynipral (hexoprenaline) in suppression of uterus contractions  Ginekol Pol. 1999 Dec;70(12):896-900.
Zarko Alfirevic. Tocolytics: do they actually work?. BMJ2012; 345:e6531.
Buhimschi C, Buhimschi I, Peltecu G. Naşterea prematură. În: Popescu I, Ciuce C. Volume V: Obstetrică şi Ginecologie, Bucureşti, Ed. Academiei Române; 2014:433-62.
Royal College of Obstetricians and Gynaecologists (RCOG). Tocolysis for women in preterm labour. London (UK): Royal College of Obstetricians and Gynaecologists (RCOG); 2011 Feb. 13 p. (Green-top guideline; no. 1b).
 Haas David M, Caldwell Deborah M, Kirkpatrick Page, et al. Tocolytic therapy for preterm delivery: systematic review and network meta-analysis 2012; 345 :e6226.
Williams Obstetrics. In: Cunningham FG, et al., editors. Appleton and Lange, 20th edition. Connecticut: Stamford, 1997:351.
 David M Haas, Tara Benjamin, Renata Sawyer et al. Short-term tocolytics for preterm delivery – current perspectives. Int J Womens Health. 2014; 6: 343–349.

Articole din ediţiile anterioare

OBSTETRICĂ | Ediţia 2 (2) / 2013

Dimensiunea etică a periviabilităţii

Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, Vlad Zamfirescu

A doua jumătate a secolului XX a adus schimbări enorme în îngrijirea nou-născuţilor prematuri. Vârful de viabilitate, în cazul în care unii dintre ...

15 noiembrie 2013
OBSTETRICS | Ediţia 4 30 / 2020

Genital mycoplasmas infection in pregnancy

Mădălina-Ioana Bratu, Viorica Nimigean, Florin Isopescu

Micoplasmele genitale sunt implicate în numeroase complicaţii ob­ste­tri­ca­le. Naşterea prematură şi travaliul prematur re­pre­zin­tă factori impo...

04 decembrie 2020
OBSTETRICS | Ediţia 2 24 / 2019

Impactul bolii renale cronice în sarcină asupra mamei şi fătului. Prezentare de două cazuri şi review al literaturii

Luciana Grozavu-Arsene, Sorin Vasilescu, Octavian Munteanu, Monica Mihaela Cîrstoiu

Incidenţa sarcinii la pacientele cu boală renală cronică (BRC) este în continuă creştere, în ciuda faptului că patologia renală se asociază cu o cr...

21 mai 2019
INTERDISCIPLINARY | Ediţia 2 24 / 2019

Rolul infecţiilor orale în naşterea prematură

Dr. Alexandru Iliescu, Paula Perlea, Kamel Earar, Irina-Maria Gheorghiu

Prematuritatea şi greutatea scăzută la naştere sunt unele din complicaţiile frecvente ale sarcinilor. Infecţiile orale, în special bolile parodonta...

21 mai 2019