Rezistenţa la antibiotice este o problemă globală şi în creştere. În Statele Unite ale Americii, statisticile arată că numărul infecţiilor rezistente la antibiotice s-a dublat faţă de anul 2002, iar costul îngrijirilor ajunge acum la două miliarde de dolari anual, conform datelor publicate într-un articol din 22 martie în Health Affairs. Este estimat că 23.000 de americani care contractează infecţii rezistente mor în fiecare an, iar această rată creşte substanţial şi costurile îngrijirilor medicale, ameninţând eficacitatea actuală şi viitoare a serviciilor de sănătate.
Estimarea răspândirii acestor infecţii a fost îngreunată de faptul că numai 12% din cazuri au fost corect identificate, conform codurilor de diagnostic ICD-9-CM (International Classification of Diseases, Ninth Revision, Clinical Modification), spun Kenneth E. Thorpe, PhD, şi colegii. Într-o primă estimare naţională a costurilor generale pentru tratamentul infecţiilor rezistente la antibiotice, autorii au constatat că, deşi numărul infecţiilor bacteriene s-a menţinut relativ constant din 2002 până în 2014, crescând de la 13,5 milioane la 14,3 milioane anual, proporţia celor rezistente la antibiotice s-a schimbat dramatic, de la 5,2% la 11%.
Unul din principalii factori care au contribuit la această creştere constă în faptul că majoritatea prescripţiilor medicale pentru tratament cu antibiotice nu sunt eliberate de specialişti în boli infecţioase. În 2006, din mai mult de 132,6 milioane de astfel de reţete, 80% au fost eliberate de medicii de familie (Nicholson et al., 2018).
Costurile medii de tratament au fost estimate la 1.394 de dolari în cazul pacienţilor cu infecţii sensibile, şi ajung la 3.698 de dolari în cazul celor cu infecţii rezistente, reprezentând o creştere de aproximativ 165%. În 2014, cu peste 1,5 milioane de cazuri de infecţii rezistente la antibiotice, creşterea a atins un cost naţional suplimentar de 2,2 miliarde de dolari. Aceasta este însă doar o subestimare a costului real, întrucât în studiu nu au fost incluşi pacienţii instituţionalizaţi, precum cei din aziluri, închisori, sau din facilităţile pentru militari şi veterani, toţi aceştia având în mod tipic rate mai înalte de infecţii rezistente la antibiotice. Mai mult, în analiză nu au fost incluşi copiii, purtătorii primari de Staphylococcus aureus şi Pneumococcus din comunitate. Nu în ultimul rând, analiza nu a inclus costurile societale indirecte, ci doar cheltuielile clinice. În cadrul unui alt studiu, dintr-un grup de 1.391 de pacienţi, 188 (13,5%) au fost identificaţi cu infecţii rezistente la antibiotice, pentru care costurile medicale au variat între 18.588 de dolari şi 29.069 de dolari per pacient, costurile societale totale ajungând la 10,7-15 milioane de dolari (Roberts R. et al., 2009).
În perioada 2002-2014, autorii au identificat infecţiile rezistente la tratament atât prin intermediul codurilor ICD-9-CM, cât şi prin prisma eşecurilor terapeutice, definite prin utilizarea a două sau mai multe subclase terapeutice de antibiotice pentru tratarea unei infecţii bacteriene. 88% dintre infecţiile rezistente au fost identificate după al doilea criteriu, în timp ce doar 12% cu ajutorul codurilor de diagnostic ICD-9-CM. Astfel, autorii accentuează faptul că utilizarea insuficientă a acestor coduri reprezintă un obstacol şi împiedică identificarea şi monitorizarea eficientă a infecţiilor.
Pentru clinicieni, aceste informaţii prezintă numeroase implicaţii financiare. Mai mult, toate aspectele discutate anterior acţionează, în final, ca un factor ce descurajează atât medicii în ceea ce priveşte specializarea în boli infecţioase, cât şi asigurătorii în procesul de rambursare a costurilor pentru tratament. Nevoia de antibiotice şi vaccinuri noi, eficiente în tratamentul şi prevenirea infecţiilor rezistente, precum şi implementarea unor programe inovative de prevenţie a infecţiilor reprezintă acum o prioritate internaţională şi o provocare pentru viitorul sistemului medical de pretutindeni.