Unul dintre subiectele dezbătute în cadrul ACIP (Advisory Committee on Immunization Practices), în octombrie 2017, a fost administrarea unei a treia doze de vaccin ROR (rubeolă-oreion-rujeolă) sau RORV (rubeolă-oreion-rujeolă-varicelă), cu scopul scăderii numărului cazurilor de oreion, urmând ca propunerea să fie aprobată în ianuarie 2018. Această problemă a fost semnalată de Marin et al., descriind o creştere substanţială de cazuri din 2012, 6 369 în 2016 şi 5 629 în 2017. În majoritatea cazurilor au fost implicaţi tineri cu vârsta medie de 21 de ani în momentul diagnosticării. Printre pacienţii vaccinaţi complet, 78% au primit a doua doză de ROR în copilărie. Vaccinul ROR a fost introdus în 1971, în urma incidenţei crescute a cazurilor de oreion în Statele Unite ale Americii, îmbolnăvindu-se anual 150 000-200 000 de persoane. 

Scăderea seropozitivităţii după ROR reprezintă cauza principală a izbucnirilor epidemice de oreion, ducând implicit la decizia administrării unei a treia doze de vaccin. Eficienţa unei noi doze a fost demonstrată în studii succesive, precum cel al lui Ogbuanu, cel al lui Nelson et al. din perioada 2009-2010 sau Cademil et al. în 2015-2016. Impactul administrării celei de-a treia doze a fost documentat de Latner et al., ajungându-se la concluzia că aceasta are o acţiune benefică, dar nu garantează o creştere semnificativă a imunităţii populaţiei.

Ca vaccin de rutină, administrarea ROR este contraindicată femeilor însărcinate şi pacienţilor care prezintă hipersensibilitate la unul dintre componentele vaccinului, inclusiv gelatina. Nu trebuie administrat pacienţilor care au reacţii de hipersensibilitate severe la ouă, manifestându-se prin urticarie, angioedem, umflături în zona gâtului şi gurii, dificultate în respiraţie sau şoc. Pacienţii care au avut dermatite după ce au fost expuşi la neomicină pot dezvolta o iritaţie cu prurit după administrare. Dacă vaccinul poate fi administrat celor cu afecţiuni minore (infecţie uşoară a căilor respiratorii superioare, febră scăzută sau diaree), nu trebuie utilizat în cazul pacienţilor cu boli febrile acute de etiologie necunoscută. De asemenea, vaccinul nu este recomandat celor care fac terapie cu imunosupresoare (excluzând terapia cu corticosteroizi), celor care ştiu sau suspectează că au boli încadrate în imunodeficienţa primară sau dobândită.

Vaccinul ROR este de obicei bine tolerat. Reacţiile adverse raportate sunt durere la locul de injectare, eritem, edem, ameţeală, febră, iritaţie, artralgie tranzitorie sau artrită. Probabilitatea dezvoltării artralgiei tranzitorii sau artritei este semnificativ mai mare în cazul adulţilor decât în cazul copiilor. Rar, pot apărea reacţii de hipersensibilitate (anafilaxie, reacţie anafilactică, angioedem şi spasme bronhice), encefalopatie, sindromul Guillain-Barré, convulsii, trombocitopenie, artrită şi artralgie cronică.

Vaccinul ROR este preparat dintr-o pudră liofilizată care trebuie să fie foarte bine dizolvată şi ulterior examinată pentru a observa eventualele precipitaţii înainte de administrare. Trebuie să fie protejat de lumină, deoarece lumina poate inactiva virusurile. Dacă nu este posibil să se administreze, soluţia este depozitată şi protejată de lumină şi la temperatura corespunzătoare. Administrarea de vaccin ROR şi RORV trebuie să fie separată de administrarea unui alt vaccin cel puţin o lună. 

Vaccinul ROR (MMR) oferă o rată ridicată a seroconversiei pentru protejarea împotriva rubeolei, oreionului şi rujeolei, însă eficacitatea scade în timp. Numărul crescut de focare de oreion în Statele Unite ale Americii în fiecare an, în special în universităţi şi comunităţi mici, alături de studiile care susţin eficienţa unei doze suplimentare pentru o protecţie pe termen scurt, au condus la recenta recomandare a ACIP pentru a treia doză de ROR şi RORV la pacienţii cu risc crescut.