Ani remarcabili din istoria rujeolei și a vaccinului rujeolic

Într-una din zilele lunii martie, tatăl unui copil înscris pe lista mea a refuzat vaccinarea fiului său cu vaccinul rubeolă-rujeolă-oreion (RRO), pe motiv că „vaccinul nu este destul de vechi” pentru a fi administrat copilului său. Această temere este exprimată de un părinte în plină epidemie de rujeolă, în condițiile în care, pe fondul scăderii acoperirii vaccinale, încă mai mor copii. Așa că, simțindu-mă pe moment revoltată, dar fără suficiente argumente, am început documentarea, în speranța unui eventual succes la următoarea vizită. Vă împărtășesc și vouă din cele aflate.

Rujeola a fost considerată un eveniment de viață prin care trec aproape toți copiii, dar, fiind o boală contagioasă cu mortalitate ridicată, au existat din cele mai vechi timpuri încercări de a o preveni. Iată câteva momente notabile din istoria rujeolei:

• 340 - alchimistul chinez Ko Hung descrie diferența dintre variolă și rujeolă; un preot creștin, Ahrun, face același lucru în Egipt, cu aproximativ 300 de ani mai târziu.
• 910 - medicul și filosoful persan Muhammad ibn Zakariya al-Razi (854-932) publică diagnosticul diferențial al celor două boli în cartea sa Variola și rujeola, în care descrie pojarul ca o boală „mult mai de temut decât variola”.
• 1757 - medicul scoțian Francis Home transmite rujeola inoculând persoanelor sănătoase sânge infectat, demonstrând astfel prezența unui agent infecțios. „În acest fel, el a fost capabil să transfere rujeola la zece din cei doisprezece pacienți. Acest experiment a demonstrat în mod clar prezența virusului rujeolei în sângele uman...”⁽¹⁾.
• 1861 - rujeola joacă un rol important în Războiul de secesiune: „Războiul Civil din America a fost ultimul conflict militar la scară largă înainte de teoria infecțioasă a bolii... Două treimi din soldații care au murit în acel război, 660.000 în total, au fost uciși de boli infecțioase necontrolate. Dintre aceștia, în armata Uniunii, peste 67.000 au avut pojar și mai mult de 4.000 au murit”⁽¹⁾.
• 1916 - cercetătorii francezi Charles Nicolle și Ernest Conseil demonstrează că pacienții cu rujeolă au anticorpi protectori specifici în sângele lor. Aceștia au dovedit apoi că serul de la pacienții care au avut rujeolă ar putea fi folosit pentru a proteja împotriva bolii.
• 1954 - Thomas Peebles, care lucra într-un laborator al Spitalului de Copii din Boston, aflând de un focar de rujeolă la o școală privată din afara orașului, prelevă probe de sânge de la elevii bolnavi, spunând fiecărui băiat: „Tinere, te afli pe frontierele științei”. Peebles încearcă săptămâni la rând să obțină virusul, iar pe 8 februarie reușește să-l identifice în sângele lui David Edmonston, un băiat în vârstă de 13 de ani.
• 1958 (15 octombrie) - Sam Katz, medic specialist în boli infecțioase și virusolog, împreună cu Thomas Peebles și colegii cercetători din Boston, testează prima versiune a vaccinului antirujeolic, administrându-l elevilor dintr-o școală pentru copii cu retard mintal și handicap din afara orașului. Fiecare dintre cei unsprezece copii vaccinați a dezvoltat anticorpi împotriva rujeolei, dar nouă au manifestat o ușoară erupție. Post-vaccinal nu a fost descris tabloul clinic complet de rujeolă, ci doar simptome asemănătoare. Cercetătorii au înțeles că este nevoie ca virusul folosit pentru vaccin să fie încă mult atenuat.
• 1963 - după ce a demonstrat siguranța și eficacitatea sa, mai întâi la maimuțe și apoi la oameni, John Enders și colegii săi declară că vaccinul lor rujeolic este capabil să prevină infecția. Tulpina Edmonston-B a virusului rujeolic este transformată într-un vaccin autorizat în Statele Unite ale Americii și aproape 19 milioane de doze vor fi administrate în următorii 12 ani.
• 1971 - Guvernul SUA autorizează vaccinul combinat RRO (rubeolă, rujeolă, oreion) dezvoltat prin contribuția lui Maurice Hilleman. Într-un articol publicat în Journal of American Medical Association, cercetătorii arată că vaccinul oferă imunitate pentru rujeolă la 96% din copiii vaccinați, pentru oreion la 95% și pentru rubeolă la 94%. În plus, testele inițiale din 1968 au demonstrat că reacțiile adverse la vaccinul RRO nu erau mai mari decât la oricare dintre vaccinurile unice. Vaccinurile combinate au mai multe avantaje. Ele reduc nevoia mai multor injecții separate, scăzând costurile de stocare și transport. Vaccinurile combinate pot contribui la îmbunătățirea ratelor globale de vaccinare, prin simplificarea procesului de vaccinare.
• 1978 - Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor declară ca obiectiv eliminarea rujeolei din Statele Unite ale Americii până în 1982. Cu toate că acest obiectiv nu a fost atins, vaccinarea pe scară largă a redus drastic incidența bolii.
• 1990 - un focar de aproape 30.000 de cazuri determină introducerea celei de-a doua doze de RRO în programul de imunizare.
• 1998 - cercetătorul britanic Andrew Wakefield, împreună cu doisprezece coautori, publică o lucrare în The Lancet, susținând prezența virusului rujeolei în tubul digestiv al copiilor cu autism. În cadrul unor conferințe de presă, după publicarea lucrării, Wakefield a sugerat o relație directă între vaccinul RRO și autism, recomandând să se renunțe la vaccinul combinat RRO în favoarea vaccinării cu vaccinuri individuale. Ratele de vaccinare în Anglia au scăzut, ca răspuns, de la peste 90% la 80%, mult sub nivelul cerut de „herd imunity” pentru pojar. Incidența rujeolei a început să crească: dacă în 1998 au fost confirmate doar 56 de cazuri în Țara Galilor și Anglia, până în 2008 au fost raportate 1348. În 2004, ca răspuns la numeroase procese împotriva producătorilor de vaccinuri, zece din cei doisprezece coautori și-au retras concluziile referitoare la legătura dintre vaccin și autism. Numeroase studii epidemiologice efectuate au furnizat, de asemenea, dovezi suplimentare că nu există o astfel de legătură. În 2010, Consiliul Medical General al Marii Britanii a decis că Wakefield a condus în mod eronat desfășurarea și publicarea studiului. Ulterior, revista a retras în mod oficial articolul, iar în mai 2010, lui Wakefield i-a fost retras dreptul de practică în Marea Britanie. În ciuda acestui fapt și a lipsei oricăror dovezi pentru a susține o legătură între vaccinuri și autism, unele grupuri rămân convinse de acuzațiile ridicate de Wakefield în 1998.
• 2000 - SUA declară stoparea transmiterii endemice a rujeolei. Cu toate acestea, locuitorii din SUA rămân cu risc de infectare de la cazurile importate.
• 2016 (27 septembrie) - după ce în anul 2000 Statele Unite ale Americii au fost declarate regiune fără rujeolă și după ultimele focare de rujeolă raportate în 2014 (667 de cazuri, din care 377 în Ohio) și în 2015 (189 de cazuri în 24 de state, cu cel mai mare focar în Disneyland), reprezentând transmiteri non-endemice provenite din cazuri de import, la 27 septembrie 2016, Organizația Mondială a Sănătății declară această regiune fără rujeolă endemică.

• 1979 - se introduce vaccinarea antirujeolică de rutină cu o singură doză la copiii cu vârsta de 9-11 luni, în campanii desfășurate bianual, în lunile februarie și septembrie, fiind administrat un vaccin de import.
• 1981 - Institutul „Cantacuzino” furnizează vaccinul rujeolic folosit exclusiv în România.
• 1994 - a doua doză de vaccin rujeolic este introdusă în programul de imunizare la copiii de 6-7 ani, odată cu intrarea în ciclul primar de învățământ.
• 1995 (1 octombrie) - strategia de vaccinare se modifică de la administrarea în campanii bianuale la administrarea continuă, în minicampanii desfășurate în ultima săptămână a fiecărei luni, adresată copiilor începând cu vârsta de 9 luni.
• 1983-1996 - acoperirea vaccinală cu o doză de vaccin rujeolic până la vârsta de 2 ani era de 93%, iar în 1994 datele raportate pentru două doze arătau o acoperire de 95%.
• 2004 - se introduce în programul național de imunizare vaccinarea RRO (o doză la 12-15 luni), iar din 2005, a doua doză de RRO la 6-7 ani⁽²⁾.
• 2016-2017 - situația actualizată a rujeolei în România: numărul total de cazuri confirmate cu rujeolă în România până la data de 3.03.2017 este de 3196. Au fost înregistrate 16 decese, astfel: 5 în județul Arad, 4 în județul Timiș, 3 în județul Dolj, 3 în județul Caraș-Severin și 1 în București. S-au înregistrat cazuri de rujeolă în 37 de județe. Ca măsură de limitare a extinderii rujeolei a fost organizată și se desfășoară la nivel național o campanie de vaccinare a copiilor cu vârste cuprinse între 9 luni și 9 ani⁽³⁾.