Un sistem de sănătate performant pune în centrul său, în mod firesc, sănătatea celor pe care îi servește. Și tot în mod firesc ar fi recomandabil să abordăm în sistemul de sănătate al unei țări nu atât conceptul curent al „stării de boală”, cât modalitățile de a implementa mecanisme optime de menținere a sănătății și de prevenire a stării de boală. Un sistem de sănătate are, în principal, trei actori: asiguratul, asiguratorul și furnizorul de servicii medicale și conexe actului medical.
În lume există două categorii principale de sisteme de sănătate:
1. Access - accesul la servicii de sănătate preventive și curative, de bază, clar și transparent definite, fără interpretări neloiale, stabilite în baza unui contract scris și semnat individual, între asigurat și asigurătorul de servicii de sănătate.
2. Awareness - conștientizarea cu privire la date, situații, condiții, detalii etc.; pacientul este instruit corect pentru a-și menține sănătatea, este permanent informat corect, decide liber și în cunoștință de cauză, conștientizează riscul îmbolnăvirii în cazul în care nu se prezintă la controale clinice periodice în rețeaua de asistență medicală primară. Acestea sunt prevăzute pentru grupa sa de vârstă, gratuite, incluse în pachetul de bază și se acordă inclusiv persoanelor neasigurate. Condiția de bază pentru ca acest aspect să fie respectat de pacienți și de personalul medical implicat este ca prevederile asigurării medicale să fie clare, transparente, fără ambiguități. Astfel, asigurătorul poate să deconteze corect serviciile medicale efectuate de furnizor, în baza asigurării prezentate la acordarea respectivului serviciu.
3. Affordability - solvabilitatea pacientului; acesta își permite să cumpere pachete de servicii de sănătate suplimentare, în cazul în care asigurarea de sănătate de bază nu acoperă îngrijiri medicale suplimentare și/sau costuri hoteliere etc. Nu se includ aici serviciile de sănătate acordate în regim de urgență. Pe acestea, orice asigurat le primește în mod obligatoriu și fără discriminare, în virtutea asigurării medicale de bază (contract asigurat-asigurător), la standarde optime pentru salvarea vieții sale și scoaterea în afara oricărui pericol vital.
4. Acceptance - acceptarea responsabilă a serviciilor de educație pentru prevenție. Pacientul colaborează în mod activ, implicat, pentru a beneficia de servicii medicale preventive, ceea ce ține de normele sociale de conviețuire într-o societate civilizată.
5. Activation - activarea ca pas final, după toate celelalte. Prevenția devine „piatra unghiulară” a sistemului de sănătate, impune reguli clare de interacțiune între actorii implicați: asigurat, asigurător, furnizor de servicii medicale și conexe actului medical, dar și un sistem social comprehensiv la ierarhizarea nevoilor fundamentale ale membrilor săi, la menținerea stării de sănătate fizică, mentală și psihosocială.
Rezultatele estimate sunt: accesul la servicii de bună calitate, redesenarea unor relații medico-sociale mai eficace, funcționarea lor pe baza unor norme clare. Întrebarea pertinentă a personalului medical care dorește să trăiască într-o țară cu un sistem de sănătate performant este: care ar fi atitudinea corectă a sistemului față de personalul medical, astfel încât acesta, la rândul său, să fie motivat pentru a rămâne în acea țară, contribuind cu munca sa la sustenabilitatea și performanța acelui sistem de sănătate? Accesul la servicii de bună calitate pentru asigurați, optimizarea serviciilor și eficientizarea relațiilor asigurător- asigurat, asigurător-furnizor de servicii medicale. Participarea și implicarea în procesul de Educație Medicală Continuă (EMC), pe plan intern și/sau extern, permanent, ar trebui încurajate și recompensate. EMC reprezintă un criteriu de calitate, esențial, în a putea oferi pacienților servicii medicale moderne, înalt performante. Deciziile pe care le luăm, pacienții pe care îi îngrijim impun pregătire temeinică, echilibru, concentrare. Nimic din toate acestea nu se pot derula perpetuu, fără împlinirea la nivel individual și de breaslă a nevoii de respect, încredere și valorizare socială, repoziționare corectă a întregului personal medical în cadrul societății civile și demnitate profesională.
Președinte ARPMF,
Senior Editor
În lume există două categorii principale de sisteme de sănătate:
- În țările bogate, accentul este pus pe latura preventivă a sistemului, pentru simplul motiv că s-a evaluat clar raportul dintre cost și eficiență la nivel macroeconomic. Pentru a nu se ajunge la boală, suferință, invaliditate și a crește rata deceselor potențial prevenibile, aceste state investesc, în primul rând, în resursa umană educată - în corpul medical pe care îl au la dispoziție (prin politici de top în sănătate: supraspecializarea vârfurilor, importarea personalului educat din țări sărace, aclimatizarea sa în țara adoptivă și fidelizarea față de instituțiile în care lucrează). Un loc esențial în aceste sisteme de sănătate îl ocupă educația pentru deprinderea unui stil de viață sănătos de la cea mai fragedă vârstă, dezvoltarea și implementarea metodelor de tip screening populațional pentru principalele categorii de îmbolnăviri cu risc vital major, profilaxia bolilor infecțioase severe prin vaccinare, protecția mamei și a copilului, protecția persoanelor vârstnice etc. Indiscutabil, procentul din Produsul Intern Brut (PIB) alocat prevenției în sănătate este pe măsură, mult peste media altor state, ceea ce demonstrează înțelegerea unui adevăr fundamental: nu poți avea performanță de vârf într-un domeniu dacă nu faci efortul de a investi permanent în acel domeniu.
- În țările în curs de dezvoltare, accentul se pune pe latura curativă a sistemului. Cu alte cuvinte: „Asta este suma pe care o avem la dispoziție, asta putem face. Nu ne permitem să investim în prevenție, pe care o considerăm un lux inutil”. Se consideră că, în condițiile unor rezerve financiare precare, de subzistență, investirea în menținerea sănătoasă a resursei umane nu e necesară, pentru că se presupune/se speră în posibilitatea ca aceasta să nu se îmbolnăvească prea des și prea grav, preluându-se doar povara socială a îmbolnăvirilor efective.
- În țările sărace, sistemul de sănătate propriu este ca și inexistent. Acestea, din păcate, supraviețuiesc doar prin ajutorul primit și prin îndatorarea economică severă față de statele din prima categorie.
1. Access - accesul la servicii de sănătate preventive și curative, de bază, clar și transparent definite, fără interpretări neloiale, stabilite în baza unui contract scris și semnat individual, între asigurat și asigurătorul de servicii de sănătate.
2. Awareness - conștientizarea cu privire la date, situații, condiții, detalii etc.; pacientul este instruit corect pentru a-și menține sănătatea, este permanent informat corect, decide liber și în cunoștință de cauză, conștientizează riscul îmbolnăvirii în cazul în care nu se prezintă la controale clinice periodice în rețeaua de asistență medicală primară. Acestea sunt prevăzute pentru grupa sa de vârstă, gratuite, incluse în pachetul de bază și se acordă inclusiv persoanelor neasigurate. Condiția de bază pentru ca acest aspect să fie respectat de pacienți și de personalul medical implicat este ca prevederile asigurării medicale să fie clare, transparente, fără ambiguități. Astfel, asigurătorul poate să deconteze corect serviciile medicale efectuate de furnizor, în baza asigurării prezentate la acordarea respectivului serviciu.
3. Affordability - solvabilitatea pacientului; acesta își permite să cumpere pachete de servicii de sănătate suplimentare, în cazul în care asigurarea de sănătate de bază nu acoperă îngrijiri medicale suplimentare și/sau costuri hoteliere etc. Nu se includ aici serviciile de sănătate acordate în regim de urgență. Pe acestea, orice asigurat le primește în mod obligatoriu și fără discriminare, în virtutea asigurării medicale de bază (contract asigurat-asigurător), la standarde optime pentru salvarea vieții sale și scoaterea în afara oricărui pericol vital.
4. Acceptance - acceptarea responsabilă a serviciilor de educație pentru prevenție. Pacientul colaborează în mod activ, implicat, pentru a beneficia de servicii medicale preventive, ceea ce ține de normele sociale de conviețuire într-o societate civilizată.
5. Activation - activarea ca pas final, după toate celelalte. Prevenția devine „piatra unghiulară” a sistemului de sănătate, impune reguli clare de interacțiune între actorii implicați: asigurat, asigurător, furnizor de servicii medicale și conexe actului medical, dar și un sistem social comprehensiv la ierarhizarea nevoilor fundamentale ale membrilor săi, la menținerea stării de sănătate fizică, mentală și psihosocială.
Rezultatele estimate sunt: accesul la servicii de bună calitate, redesenarea unor relații medico-sociale mai eficace, funcționarea lor pe baza unor norme clare. Întrebarea pertinentă a personalului medical care dorește să trăiască într-o țară cu un sistem de sănătate performant este: care ar fi atitudinea corectă a sistemului față de personalul medical, astfel încât acesta, la rândul său, să fie motivat pentru a rămâne în acea țară, contribuind cu munca sa la sustenabilitatea și performanța acelui sistem de sănătate? Accesul la servicii de bună calitate pentru asigurați, optimizarea serviciilor și eficientizarea relațiilor asigurător- asigurat, asigurător-furnizor de servicii medicale. Participarea și implicarea în procesul de Educație Medicală Continuă (EMC), pe plan intern și/sau extern, permanent, ar trebui încurajate și recompensate. EMC reprezintă un criteriu de calitate, esențial, în a putea oferi pacienților servicii medicale moderne, înalt performante. Deciziile pe care le luăm, pacienții pe care îi îngrijim impun pregătire temeinică, echilibru, concentrare. Nimic din toate acestea nu se pot derula perpetuu, fără împlinirea la nivel individual și de breaslă a nevoii de respect, încredere și valorizare socială, repoziționare corectă a întregului personal medical în cadrul societății civile și demnitate profesională.
Dr. Valeria Herdea
Președinte ARPMF,Senior Editor
Articole din ediția curentă
INTERVIU
„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”
Eugenia Budurea
Am descoperit, în căutările noastre de a intervieva un medic urolog pentru acest număr al revistei Medic.ro, că domnul profesor Nicolae Calomfirescu este un profesionist în probleme de urologie, dar ș...
SUPLIMENT UROLOGIE
Prevenirea infecţiilor de tract urinar la bărbaţi prin tratarea corectă a hiperplaziei benigne de prostată
Hiperplazia benignă de prostată (HBP) reprezintă o importantă problemă de sănătate, atât prin simptomatologia proprie, cât și prin complicațiile asociate. Frecvența acesteia crește odată cu înaintarea...Articole din edițiile anterioare
ETICA PROFESIONALĂ
Etica în jurnalismul medical
Valeria Herdea
Începând cu acest număr, deschidem un capitol nou în revista Medic.ro: abordăm probleme legate de etica transmiterii informaţiei, de la editor către cititor, de la editor către societatea civilă, cea care în final va recepta mesajul scris. Vom aborda teme privind impactul cuvântului scris şi responsabilitatea...
EDITORIAL