TEMA EDITIEI

Diversificarea alimentaţiei la sugari

 Complementary feeding for infants

First published: 27 mai 2022

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.147.3.2022.6454

Abstract

In the first six months, only breast milk can meet the nu­tri­tio­nal needs, with the exception of some populations with vitamin D deficiency and iron deficiency in infants with re­la­tively low birth weight. The introduction of semi-solid and solid foods before the age of 6 months old, is not of­fe­ring a growth advantage over exclusive breastfeeding. The substantial amount of key nutrients, especially fat, pro­teins, as well as most vitamins are still provided by breast milk in the first year of life. Breastfed babies usually tend to have lower weight than formula-fed infants. This does not seem to be the consequence of nutritional de­fi­cien­cies, rather of different needs of energy intake. The most com­mon de­fi­cient nutrients in infants are iron, zinc and cal­cium. In view of these possible deficiencies, the following will be taken into ac­count: breastfeeding as many times as the child wishes a variety of complementary foods (ve­ge­ta­bles, fruits and products of animal origin – meat, fish, or eggs – daily pro­vi­ded; cereals fortified with iron and meat may provide the right intake of iron, calcium can be provided from dairy products – cheese, yogurt, fresh cow’s milk – which isn’t recommended before 12 months old, after that only the pasteurized one will be used); avoid ex­ces­sive amount of juice. Pay attention to any modifications of the child’s appetite because it can sug­gest that his growth or development is affected! 
 

Keywords
breast milk, nutrients, complementary food, infants

Rezumat

Laptele matern exclusiv poate satisface nevoile nutritive în pri­mele 6 luni, cu excepţia unor populaţii cu deficit de vita­mi­na D şi fier, la sugarii cu greutate relativ mică la naştere. In­tro­du­ce­rea de alimente semisolide şi solide înainte de vârsta de 6 luni tinde să înlocuiască laptele matern şi nu conferă niciun avantaj de creştere faţă de alăptarea exclusivă. Laptele matern continuă să ofere cantităţi substanţiale de nutrienţi-cheie cu mult peste primul an de viaţă, în special proteine, grăsimi şi majoritatea vitaminelor. Sugarii alăptaţi tind să ia mai puţin în greutate şi de obicei au o masă corporală mai mică decât sugarii hrăniţi cu formulă de lapte. Această diferenţă nu pare să fie rezultatul deficitelor nutriţionale, ci mai degrabă al autoreglării aportului de energie. Nutrienţii cel mai probabil limitaţi în alimentaţia su­garilor alăptaţi sunt mineralele, cum ar fi fierul, zincul şi cal­ciul. În vederea acestor posibile deficienţe, se vor lua în con­sidera­re următoarele: alăptarea de câte ori doreşte copilul; va­rie­ta­tea ali­men­telor introduse (legume, fructe şi produse de origine ani­ma­lă – carne, peşte, carne de pasăre sau ouă ofe­ri­te zilnic; cerealele îmbogăţite cu fier şi carnea pot furniza o cantitate adecvată de fier; calciul poate fi obţinut din brânză, iaurt şi alte produse lactate; laptele proaspăt de vacă nu este re­co­man­dat înainte de 12 luni, iar după aceea se va folosi doar cel pasteurizat); evitarea excesului de suc. Atenţie la modificările de apetit, acestea putând fi un semn că dezvoltarea sau creşterea co­pi­lu­lui este afectată! 
 

Introducere

Alăptarea exclusivă a sugarilor de la naştere până la primele 6 luni folosind laptele matern (alimentul ideal în această perioadă) este importantă pentru sănătate, creştere şi dezvoltarea optimă(1). Pe măsură ce sugarii cresc şi devin mai activi, după primele 6 luni de viaţă, laptele matern nu va mai fi suficient pentru a asigura toate cerinţele nutriţionale – unde necesarul de nutrienţi continuă să se extindă odată cu creşterea vârstei sugarilor şi a copiilor mici(2,3). Diversificarea joacă un rol esenţial în asigurarea acestui necesar de nutrienţi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă ca diversificarea să înceapă atunci când laptele matern nu mai acoperă cerinţele nutriţionale ale sugarilor şi copiilor mici, aşadar fiind necesară introducerea de alte alimente şi lichide, împreună cu laptele matern(3).

Pentru a oferi sugarilor nutrienţi suplimentari, alimentele complementare (altele decât laptele matern sau formula de lapte pentru sugari) ar trebui, în consecinţă, să fie introduse copiilor. Intervalul-ţintă de vârstă pentru diversificare este între 6 şi 23 de luni (cu alăptare continuă), unde majoritatea sugarilor ajung la un stadiu general şi neurologic normal de dezvoltare (mestecare, înghiţire, digestie şi excreţie), care le permite să fie hrăniţi cu alte alimente decât cu laptele matern. Alimentele complementare ar putea fi alimente de tranziţie special concepute (pentru a satisface nevoile nutriţionale sau fiziologice specifice ale sugarilor) sau alimente obişnuite şi se aşteaptă completarea decalajelor dintre necesarul zilnic de energie şi nutrienţi al sugarilor şi copiilor mici şi cantitatea obţinută din alăptare(6).

Diversificarea trebuie să fie introdusă la timp (începând cu vârsta de 6 luni), să fie adecvată (privind cantitatea, frecvenţa, consistenţa şi folosind o varietate de alimente). Alimentele trebuie să fie preparate şi administrate într-un mod sigur şi potrivit (alimentele au o textură adecvată vârstei copilului). Începând cu vârsta de 6 luni, sugarii pot mânca piure, mâncăruri zdrobite şi alimente semisolide preparate din cereale, legume, fructe, carne şi altele bogate în proteine. Până la 8 luni, majoritatea sugarilor vor deveni capabili să mănânce „mâncăruri de mărimea unui deget mic”(9). În concordanţă cu abilităţile orale în schimbare şi cu noile abilităţi dobândite (cum ar fi mâncatul, mestecatul etc.), grosimea alimentelor se poate schimba treptat de la alimente-piure la alimente zdrobite cu furculiţa şi eventual tăiate cubuleţe. Introducerea alimentelor solide ar trebui să aibă loc în jurul aşa-numitei „ferestre critice” de vârstă, de 10 luni, pentru a evita riscul de dificultăţi de hrănire asociate cu introducerea târzie(4,5,7).

Dovezile sugerează că majoritatea sugarilor sunt capabili să consume alimentele cu consistenţă solidă pe care le consumă şi restul familiei până la 12 luni, chiar dacă încă li se servesc în mod frecvent alimente semisolide. Pentru a spori creşterea optimă a copilului, este recomandat să se crească treptat consistenţa alimentelor, odată cu înaintarea în vârstă, chiar dacă ar avea ca rezultat un timp de hrănire mai lung pentru îngrijitori. Trebuie evitate alimentele ce pot provoca sufocare prin pătrunderea sau blocarea căilor respiratorii(11). Riscul de sufocare din cauza ingerării anumitor alimente este adesea pus pe seama dimensiunii acestora (bucăţi mici dar dure, care pot pătrunde în căile respiratorii, şi mai mari, mai greu de mestecat, bucăţi care pot bloca căile respiratorii), a formei (în formă de sferă sau cilindru, care, de asemenea, prezintă riscul de înec) şi a consistenţei (alimente ferme, netede sau alunecoase, alimente lipicioase sau dure, care pot pune dificultăţi la înghiţire). Este de aşteptat ca diversificarea să se facă cu alimente potrivite, care să reducă decalajele de energie şi nutrienţi dintre necesarul zilnic pentru sugari şi copiii mici şi aportul primit prin alăptare. Ca atare, alimentaţia ar trebui să conţină alimente dense caloric, cu o compoziţie echilibrată a proteinelor (având toţi aminoacizii esenţiali), cu vitaminele şi mineralele necesare (fier, acid folic şi calciu), fără componente antinutriţionale, dar păstrând, totodată, gustul plăcut(2,8).

Densitatea energetică reprezintă numărul de kilocalorii dintr-un anumit aliment per mililitru/gram din acel aliment. Laptele matern are o densitate energetică de aproximativ 0,7 kcal/ml. Densitatea energetică minimă recomandată în alimentele complementare este de 0,8 kcal/g, mai mare decât cea a laptelui matern. În realitate, densitatea energetică din alimentele complementare este de obicei între 0,6 kcal/g şi 1 kcal/g şi poate chiar să scadă până la 0,3 kcal/g în alimentele apoase şi diluate. În consecinţă, cantitatea de alimente complementare necesară pentru acoperirea decalajului energetic corespunde nivelului de densitate energetică din dietele urmate. Necesarul total de energie estimat pentru sugarii sănătoşi alăptaţi este de aproximativ 615 kcal/zi în perioada 6-8 luni, iar în intervalul 9-11 luni creşte la 686 kcal/zi, urmând ca în intervalul 12-23 luni să fie de 894 kcal/zi. Aceste valori pot varia în funcţie de cantitatea de lapte matern ingerată pe zi(1,7,12).
 

Figura 1. Energia necesară în funcţie de vârstă şi cantitatea de lapte matern (kcal)
Figura 1. Energia necesară în funcţie de vârstă şi cantitatea de lapte matern (kcal)

Necesarul de proteine

Proteinele au un aport important de nutrienţi în ceea ce priveşte diversificarea, fiind surse majore de aminoacizi esenţiali şi energie. Aportul adecvat de proteine din dietă este vital pentru menţinerea funcţiei şi integrităţii celulare şi pentru asigurarea sănătăţii şi creşterii normale. Pe de altă parte, efectul combinat al deficienţei de proteine şi al aportului scăzut de energie duce la malnutriţie protein-calorică, cea mai frecventă formă de malnutriţie la nivel mondial. Necesarul de proteine al sugarilor şi copiilor mici creşte odată cu vârsta lor. Cantitatea de proteine (în grame pe zi) pentru a-şi satisface necesarul nutriţional zilnic este de 9,1 g pentru 6-8 luni, 9,6 g pentru 9-11 luni şi 10,9 g pentru 12-23 de luni. Laptele matern oferă o parte semnificativă a necesarului de proteine zilnic(13).

Necesarul de lipide

Lipidele alimentare constituie o parte importantă a nutrienţilor. Pentru sugari şi copii mici, acestea sunt surse de energie, de acizi graşi esenţiali şi de vitamine solubile în grăsimi (A, D, E şi K). În plus, grăsimile alimentare au un rol important în promovarea sănătăţii şi în îmbunătăţirea calităţilor senzoriale ale alimentelor. Grăsimile reprezintă aproximativ 50% din valoarea calorică a laptelui matern şi servesc ca sursă primară de energie pentru sugari în primele 6 luni de viaţă. Odată cu introducerea alimentelor complementare însă, grăsimea scade treptat, iar carbohidraţii devin sursa principală de energie. Chiar şi aşa, lipidele rămân o sursă importantă de energie, iar împreună cu carbohidraţii ele satisfac nevoile energetice ale copilului în creştere. Dacă procentajul de energie din grăsimi este considerat a fi de cel puţin 30%, cantitatea de grăsime necesară din alimente complementare pentru a asigura necesarul zilnic depinde de nivelul aportului de lapte matern(4,6). Pentru cei cu un aport scăzut de lapte matern, alimentele complementare ar trebui să furnizeze grăsimi alimentare care să corespundă cu 34%, 38% şi 42% din necesarul zilnic de energie pentru 6-8, 9-11, res­pectiv 12-23 de luni. Cu un aport adecvat de lapte matern, necesarul de lipide din alimente complementare este de 0 g/zi (0%) la 6-8 luni, 3 g/zi (5-8%) la 9-11 luni şi 9-13 g/zi (15-20%) la 12-23 de luni(14).

Necesarul de carbohidraţi

Aportul crescut de fibre alimentare măreşte volumul scaunului, provoacă flatulenţă şi scade apetitul. Lipsa unui acord cu privire la aportul de fibre face dificilă compararea recomandărilor din surse diferite. Sugarii au o dietă foarte săracă în fibre, dar se crede că oligozaharidele din laptele matern au proprietăţi asemănătoare cu cele ale fibrelor. Fibrele trebuie introduse treptat în alimentaţie, începând cu vârsta de 6 luni. Utilizarea unor cantităţi mari de cereale integrale şi leguminoase sau nuci nu este recomandată, deoarece pot afecta biodisponibilitatea micronutrienţilor şi pot duce la o dietă cu conţinut scăzut de energie. Alimentele bogate în fibre oferă în mod eficient senzaţia de plenitudide prin umplerea stomacului şi întârzierea absorbţiei nutrienţilor. Astfel de atribute ale alimentelor complementare pot, de asemenea, să scadă capacitatea de hrănire a copilului(15).

Necesarul de micronutrienţi

Micronutrienţii sunt esenţiali nu doar pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor, ci şi pentru prevenirea bolilor în perioada copilăriei, dar şi la vârsta adultă. Aportul adecvat de micronutrienţi, cum ar fi fier, zinc şi calciu, este important pentru asigurarea sănătăţii, creşterii şi dezvoltării optime a sugarilor şi copiilor mici. Laptele matern are o contribuţie substanţială la aportul total de nutrienţi. La mamele bine hrănite, laptele matern conţine cantităţi generoase de vitamine A, B şi C, acid folic, iod şi seleniu. Ca urmare, cantitatea necesară de alimente complementare înainte de 12 luni este 0 (sau aproape de 0). Cu toate acestea, laptele matern este relativ sărac în câţiva alţi micronutrienţi. Procentajul din necesarul zilnic total de micronutrienţi necesari din alimente complementare variază de la 30% la 97%. De exemplu, 97% din fier, 86% din zinc, 81% din fosfor, 76% din magneziu, 73% din sodiu şi 72% din calciu timp de 9-11 luni. Deoarece sugarii au o capacitate gastrică limitată, dietele trebuie să aibă o densitate nutritivă foarte mare(10).  

 

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.

 

Bibliografie

  1. World Health Organization. Complementary Feeding: Report of the Global Consultation, and Summary of Guiding Principles for Complementary Feeding of the Breastfed Child. Geneva: WHO Press, 2002. https://www.who.int/health-topics/complementary-feeding#tab=tab_1

  2. World Health Organization/United Nation Children’s Fund. Global Strategy for Infant and Young Child Feeding. Geneva: WHO Press, 2003.

  3. Dewey KG. Nutrition, growth, and complementary feeding of the breastfed infant. Pediatr Clin North Am. 2001;48(1):87-104. doi:10.1016/s0031-3955(05)70287-x.

  4. World Health Organization. Guiding Principles for Complementary Feeding of the Breastfed Child. Geneva: WHO Press, 2001.

  5. United States Department of Agriculture (USDA). Complementary feeding. In: U.S. (USDA), editor. Infant Nutrition and Feeding. Washington, DC: United States Department of Agriculture (USDA), 2009. pp. 101–28.

  6. Abeshu MA, Lelisa A, Geleta B. Complementary Feeding: Review of Recommendations, Feeding Practices, and Adequacy of Homemade Complementary Food Preparations in Developing Countries – Lessons from Ethiopia. Front Nutr. 2016;3:41. Published 2016 Oct 17. doi:10.3389/fnut.2016.00041.

  7. World Health Organization. Infant and Young Child Feeding: Model Chapter for Textbooks for Medical Students and Allied Health Professionals. Geneva: WHO Press, 2009.

  8. Monte CM, Giugliani ER. Recomendações para alimentação complementar da criança em aleitamento materno [Recommendations for the complementary feeding of the breastfed child]. J Pediatr (Rio J). 2004;80(5 Suppl):S131-S141. doi:10.2223/1245.

  9. Northstone K, Emmett P, Nethersole F. The effect of age of introduction to lumpy solid foods eaten and reported feeding difficulties at 6 and 15 months. J Hum Nutr Diet. 2001;14(1):43-54. doi:10.1046/j.1365-277x.2001.00264.x.

  10. Gibson RS, Bailey KB, Gibbs M, Ferguson EL. A review of phytate, iron, zinc, and calcium concentrations in plant-based complementary foods used in low-income countries and implications for bioavailability. Food Nutr Bull. 2010;31(2 Suppl):S134-S146. doi:10.1177/15648265100312S206.

  11. Infant and Young Child Feeding: Model Chapter for Textbooks for Medical Students and Allied Health Professionals. Geneva: World Health Organization; 2009.

  12. Daelmans B, Saadeh R. Global initiatives to improve complementary feeding. In: SCN Newsletter, editor. Meeting the Challenge to Improve Complementary Feeding. UK: Lavenham Press, 2003, p. 10-7.

  13. Rolfes SR, Pinna K, Whitney E. Understanding Normal and Clinical Nutrition, 8th Ed. Canada: Wadsworth Cengage Learning, 2008.

  14. Dewey KG, Brown KH. Update on technical issues concerning complementary feeding of young children in developing countries and implications for intervention programs [published correction appears in Food Nutr Bull. 2003 Jun;24(2):239]. Food Nutr Bull. 2003;24(1):5-28. doi:10.1177/156482650302400102.

  15. Caballero B, Allen L, Prentice A (editors). Encyclopedia of Human Nutrition. 2nd Ed. Oxford: Elsevier Academic Press, 2005.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT REUMATOLOGIE | Ediţia 5 137 / 2020

Alimentaţia şi stilul de viaţă al pacienţilor cu hiperuricemie şi gută – mit versus realitate

Florina Daniela Ruţă, Claudiu Avram, A. Romonţi, A. Galdea, Remus Şipoş

Preocuparea privind legătura dintre obiceiurile alimentare şi gută a existat de peste o sută de ani, dar în prezent cercetarea ştiinţifică urmăreşt...

16 octombrie 2020
SUPLIMENT | Ediţia 1 139 / 2021

Obezitatea în sarcină şi consilierea antenatală dintr-o perspectivă multidisciplinară

Teodora Onciu, Remus Şipoş, Claudiu Mărginean

Trendul ascendent al răspândirii obezităţii în ultimul secol a adus cu sine creşterea incidenţei bolilor cardiovasculare, me­ta­bo­lice şi, inevita...

03 martie 2021
SINTEZE TERAPEUTICE | Ediţia 1 133 / 2020

Impactul microbiomului intestinal asupra sănătăţii fizice şi mintale

Mihaela Ţăpescu, Monica Tarcea

Cercetările ştiinţifice recente pun bazele unei noi abordări în tratarea diverselor patologii, scoţând la lumină relaţia de in­ter­de­pen­den­ţă în...

25 martie 2020
SINTEZE CLINICE | Ediţia 2 140 / 2021

Efectele suplimentării cu micronutrienţi în perioada de sarcină

Florina Daniela Ruţă, Remus Şipoş, Raluca Maior, Sofia Teodora Hărşan, Victoria Rus, Claudiu Avram

Comportamentul alimentar inadecvat antrenează un aport de micronutrienţi mai mic decât valorile recomandate, în rândul femeilor de vârstă reproduct...

03 aprilie 2021