Această ciupercă a fost identificată abia în anul 2009, aproape simultan pe mai multe continente.
Prima dată a fost izolată în conductul auditiv extern al unui japonez. Imediat, coreenii au găsit-o și ei în 15 otite medii și în 3 hemoculturi pozitive. În anii următori, fungemia cu C. auris a fost identificată în India, Africa de Sud, Kuweit, America de Sud, ca în final să apară și în SUA (NEJM JW Infect Dis Jan 2017 and MMWR Morb Mortal Wkly Rep 2016; 65;1234). Toți cei vizați au remarcat rezistența la antifungice și rata mare de mortalitate. Autorii prezentului studiu au analizat epidemiologia, susceptibilitatea la antifungice și caracteristicile clinice ale infecției cu C. auris, folosind culturi de la 54 de pacienți, dar din păcate nu au avut date clinice decât de la 41 dintre ei. Deși nu au putut descrie factori de risc specifici acestei ciuperci, totuși 41% dintre pacienți aveau diabet zaharat, 51% tocmai suferiseră o intervenție chirurgicală, 73% aveau montat un cateter venos central, 41% erau după un tratament antifungic, iar 63% erau bărbați. Timpul mediu de la internare până la izolarea patogenului a fost de 19 zile, iar mortalitatea a fost de 59%. Rezistența tulpinilor la antifungice arăta astfel: 93% rezistente la fluconazole, 35% la amfotericină B și 7% la echinocandine. În plus, 41% erau rezistente la două clase de antifungice, iar 5% la patru clase. Secvențierea integrală a genomului a dezvăluit existența a 4 ramuri diferite în funcție de geografie, dar capacitatea remarcabilă de clonare a dus la apariția aproape simultană a C. auris în diverse colțuri ale lumii după 2009. (Lockhart S.R. et al., Clin. Infect. Dis 2017 Jan 15; 64:134.)
Prima dată a fost izolată în conductul auditiv extern al unui japonez. Imediat, coreenii au găsit-o și ei în 15 otite medii și în 3 hemoculturi pozitive. În anii următori, fungemia cu C. auris a fost identificată în India, Africa de Sud, Kuweit, America de Sud, ca în final să apară și în SUA (NEJM JW Infect Dis Jan 2017 and MMWR Morb Mortal Wkly Rep 2016; 65;1234). Toți cei vizați au remarcat rezistența la antifungice și rata mare de mortalitate. Autorii prezentului studiu au analizat epidemiologia, susceptibilitatea la antifungice și caracteristicile clinice ale infecției cu C. auris, folosind culturi de la 54 de pacienți, dar din păcate nu au avut date clinice decât de la 41 dintre ei. Deși nu au putut descrie factori de risc specifici acestei ciuperci, totuși 41% dintre pacienți aveau diabet zaharat, 51% tocmai suferiseră o intervenție chirurgicală, 73% aveau montat un cateter venos central, 41% erau după un tratament antifungic, iar 63% erau bărbați. Timpul mediu de la internare până la izolarea patogenului a fost de 19 zile, iar mortalitatea a fost de 59%. Rezistența tulpinilor la antifungice arăta astfel: 93% rezistente la fluconazole, 35% la amfotericină B și 7% la echinocandine. În plus, 41% erau rezistente la două clase de antifungice, iar 5% la patru clase. Secvențierea integrală a genomului a dezvăluit existența a 4 ramuri diferite în funcție de geografie, dar capacitatea remarcabilă de clonare a dus la apariția aproape simultană a C. auris în diverse colțuri ale lumii după 2009. (Lockhart S.R. et al., Clin. Infect. Dis 2017 Jan 15; 64:134.)