„Dacă toţi cei care predau sau scriu despre medicină şi-ar dovedi spusele cu fapte, una peste alta mai puţine lucruri false se vor spune.”
De methodo medendi, Galenus din Pergam (129-216), probabil cel mai mare clinician al Antichităţii

(Sposato LA et al. Atrial fibrillation detected after stroke is related to a low risk of ischemic stroke recurrence, Neurology. 2018 Mar 13)


Pacienţii cu fibrilaţie atrială (FA) diagnosticată după ictus au mai puţine ictusuri ulterioare faţă de cei cu FA diagnosticată înainte de accidentul vascular cerebral.
Fibrilaţia atrială este cauza principală a ictusului cardioembolic. Identificarea FA este importantă, deoarece pacienţii cu această afecţiune au un beneficiu mai mare de pe urma anticoagulantelor orale (ACO) decât de pe urma agenţilor antiplachetari. Având în vedere importanţa identificării FA, se face monitorizarea cardiacă după ictus sau atac ischemic tranzitoriu. Autorii studiului au evaluat riscul de ictus recurent la pacienţi din mai multe centre participante la Ontario Stroke Registry. Pacienţii au fost împărţiţi în trei grupe: (1) FA cunoscută anterior ictusului; (2) FA diagnosticată după ictus; (3) ritm sinusal. Autorii au comparat comorbidităţile la cele trei grupe şi rata ulterioară a ictusului timp de un an.

În total au fost evaluaţi 23.376 de pacienţi, 6.904 (29,5%) cu FA cunoscută. Dintre pacienţii rămaşi, 5.793 au fost monitorizaţi cardiac minimum 24 de ore şi 587 (10,1%) au avut FA după ictus. Comparaţi cu cei cu FA cunoscută, aceştia din urmă au avut mai rar hipertensiune arterială (70% vs. 77%), diabet zaharat (18% vs. 26%), dislipidemie (36% vs. 44%), istoric de infarct miocardic (12% vs. 21%), insuficienţă cardiacă congestivă (6% vs. 17%) şi boală arterială coronară (18% vs. 35%). Riscul de ictus recurent la un an a fost mai mare la grupul cu FA cunoscută (9,6%) faţă de 8% la ritm sinusal şi 6,6% FA diagnosticată după ictus. După ajustarea variabilelor referitoare la vârstă şi sex, FA cunoscută anterior, dar nu şi cei cu FA după ictus, a fost asociată cu un risc crescut de ictus faţă de cei cu ritm sinusal.

 

Galenus dice:

Acest studiu stârneşte interesul clinicienilor deoarece sugerează heterogenitatea pacienţilor cu FA şi ictus recent. S-ar putea, cred autorii, ca la mulţi pacienţi cu FA după ictus să fie implicat un mecanism neurogen, de exemplu dezechilibrul sistemului nervos autonom. Pacienţii cu FA după ictus diferă de cei cu FA anterioară prin frecvenţa mai mică a factorilor de risc vascular şi a comorbidităţilor cardiace. Sunt necesare mai multe studii şi pe alte cohorte înainte de a decide modificarea ghidului de tratament cu ACO al FA post-ictus.