Importanţa vaccinului din perspectiva sa medico-psiho-socială

Introducere

1. Generalităţi despre vaccin

Vaccinarea este una dintre cele mai mari victorii ale omenirii asupra bolilor, o descoperire care, de-a lungul timpului, a reuşit să salveze milioane de vieţi. Vaccinarea protejează nu doar persoana care este vaccinată, ci şi alte persoane, prin imunitate colectivă. Când sunt vaccinaţi numeroşi oameni, aceştia nu transmit boli. Imunitatea colectivă îi protejează astfel şi pe cei care nu sunt vaccinaţi – de exemplu, pe cei cu un sistem imunitar slăbit.

Vaccinarea este un instrument pe care persoanele cu boli cronice îl pot folosi pentru a se proteja de virusuri comune, pentru că astfel se reduce riscul complicaţiilor.

Vaccinurile, ca orice alte medicamente, sunt autorizate şi reglementate la nivel european⁽¹⁾.

Imunitatea naturală împotriva unui agent patogen derivă din activarea integrată a sistemului imunitar înnăscut şi adaptiv⁽²⁾. Activarea imunităţii înnăscute induce extinderea celulelor imune adaptive orientate spre ameninţarea specială prin intermediul efectorului celulelor T specifice antigenului şi al mecanismelor de anticorpi. Memoria imunologică derivată din acest răspuns specific antigenului persistă şi poate reacţiona mai rapid la infecţia ulterioară⁽²⁾.

Imunizarea este strategia de stimulare a apărării gazdei împotriva unui anumit agent patogen pentru a stabili memoria imunologică şi a proteja astfel împotriva consecinţelor infecţiei. Unele vaccinuri sunt fabricate din virusuri întregi sau din bacterii ce conţin elemente microbiene care declanşează răspunsul imun înnăscut necesar pentru a iniţia un răspuns adaptiv adecvat.

Vaccinul este un preparat biologic ce conţine microorganisme omorâte sau atenuate ori fragmente ale acestora. Vaccinarea şi termenul de vaccin au fost introduse de Edward Jenner, medic englez, care, în 1796, a realizat prima imunizare împotriva variolei⁽³⁾.

Vaccinarea este una dintre cele mai importante descoperiri în medicină. Este acceptat faptul că, în afara apei potabile, nimic nu a avut un efect atât de semnificativ asupra reducerii mortalităţii şi creşterii populaţiei. Primele imunizări voluntare au fost realizate de Jenner şi Pasteur, care, după mulţi ani, au dat naştere la dezvoltarea vaccinurilor care se regăsesc şi în prezent. De exemplu, mai mult de o duzină de boli infecţioase majore au fost controlate în cea mai mare parte a lumii. Însă numai variola a fost eradicată până acum⁽³⁾. 

Alte boli infecţioase şi-au redus incidenţa, au fost eliminate în unele părţi ale lumii sau ar putea fi eradicate în următorii câţiva ani. Cu toate acestea, există încă multe provocări generate de complexitatea anumitor boli infecţioase, cum ar fi tuberculoza, malaria sau infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV), precum şi de apariţia sau reapariţia unor noi agenţi infecţioşi. Principiul vaccinării este de a oferi o protecţie de lungă durată şi eficientă împotriva unui agent patogen (bacterii sau virusuri) responsabil pentru o boală infecţioasă, fără a provoca simptome clinice sau efecte secundare⁽⁶⁾. De exemplu, vaccinurile sunt preparate din medicamente antigenice pentru a induce un răspuns imun activ la o persoană care este capabilă să prevină apariţia bolii sau atenuarea manifestărilor clinice ale acesteia⁽¹¹⁾. Această protecţie, pe baza capacităţii sistemului imunitar de a recunoaşte, memora şi optimiza răspunsul imun specific unui antigen în urma întâlniri cu acesta din urmă, permite, atunci când un procent suficient de mare din populaţie este vaccinat, o protecţie colectivă care face din vaccinare un succes.

Unul dintre obiectivele strategice ale Planului global de acţiune privind vaccinurile (GVAP) pentru perioada 2011-2020 este ca beneficiile imunizării să fie extinse în mod echitabil la toate persoanele^(11,13). Această abordare cuprinde grupuri speciale, cu risc crescut de boli care pot fi prevenite prin vaccinare, cum ar fi sugarii prematuri şi femeile gravide, precum şi cele cu afecţiuni medicale cronice şi care induc imunosupresie. Riscul crescut de boală din cauza imunosenescenţei, odată cu înaintarea în vârstă, trebuie de asemenea luat în considerare în elaborarea strategiilor de vaccinare, care acoperă toate vârstele şi condiţiile de sănătate.

Populaţiile speciale sunt adesea subvaccinate din diferite motive, inclusiv din cauza lipsei de conştientizare a bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare şi a incertitudinii sau concepţiilor greşite cu privire la siguranţa şi eficacitatea vaccinării în rândul pacienţilor, părinţilor şi furnizorilor de servicii medicale, precum şi a costurilor şi incapacităţii sistemelor de sănătate de a se asigura că aceşti pacienţi primesc vaccinuri recomandate^(14-16).

2. Avantajele şi dezavantajele vaccinului

Subiectul vaccinării este unul care are partea sa de controverse. Mulţi oameni – atât beneficiarii, cât şi cei care distribuie serviciul – susţin şi discută dacă este necesar, sigur sau nu este benefic să facă vaccinuri împotriva multor boli⁽⁴⁾.

Vaccinarea reprezintă, în general, introducerea unui germen în corpul unei persoane, astfel încât organismul să fie imun la contractarea bolii împotriva căreia este imunizat⁽⁵⁾. Acest lucru se face prin infectarea organismului cu o versiune slăbită a agentului patogen împotriva căruia este imunizat⁽⁶⁾. Corpul va produce în mod natural un mecanism de apărare pentru a lupta împotriva acestei intruziuni. După ce organismul a luptat împotriva ameninţării, anticorpii rămân în sistem, creând astfel o imunitate împotriva bolii respective^(6-9).

Avantaje:

• Protejarea persoanelor împotriva bolilor

• Prevenirea epidemiilor şi a pandemiilor

• Eradicarea anumitor boli

• Împiedicarea răspândirii bolii la alte persoane

• Prevenirea costurilor potenţiale mai mari de tratare a pacienţilor infectaţi^(17,30).

Dezavantaje:

• Nu este garantat că oferă protecţie 100%

• Posibile efecte secundare (durere, roşeaţă, umflare, febră, mialgii)

• Costurile de achiziţie

• Poate fi neplăcută sau dureroasă

• Injecţiile de rapel pot fi incomode

• Există riscul ca substanţe chimice nocive şi toxice să fie introduse în organism (mercur, aluminiu, formaldehidă)^(17,30).

Vaccinarea este o modalitate eficientă de imunizare împotriva bolilor, însă poate fi neplăcută şi nu oferă o imunitate completă⁽²⁶⁾.

3. Prevenirea bolilor prin vaccinare

La ora actuală, avem 17 boli care pot fi prevenite prin vac­cinare, şi anume: tuberculoza, difteria, tetanusul, tu­sea convulsivă, poliomielita, hepatita B, hepatita A, ru­beo­la, rujeola, oreionul, gripa, HPV, varicela, diareea cu rotavirus, boala pneumococică, infecţia meningococică şi infecţia cu Haemophilus tip B. 

4. Importanţa medico-psiho-socială

De-a lungul anilor s-a scris mult despre relaţia pacient-medic. Aceasta este esenţială pentru menţinerea încrederii în arena complexă a tehnicilor moderne de diagnostic, tratament şi prevenire, inclusiv vaccinuri şi siguranţa vaccinurilor. Vocea pacientului poate fi pozitivă sau negativă, fragmentată sau complexă. Sursele de informaţii sunt cântărite şi tratate diferit, în funcţie de sistemul de valori şi de percepţiile despre risc ale individului.

Reţelele sociale şi internetul joacă un rol major în diseminarea informaţiilor despre vaccinare. Ele au modificat procesul de vaccinare, de luare a deciziilor şi, în general, relaţia medic-pacient. Internetul poate alimenta probleme controversate legate de vaccinare şi de impactul durabil al opiniei publice, dar poate oferi, de asemenea, noi instrumente pentru a lupta împotriva ezitării în faţa vaccinării⁽³⁵⁾.

Din punct de vedere social, putem face referire la faptul că, dacă nu vaccinăm copiii, în momentul în care aceştia intră în colectivitate vor avea o imunitate scăzută şi vor fi predispuşi la numeroase viroze şi boli ale copilăriei.

Materiale şi metodă

În acest sens, în cadrul lucrării am utilizat ca instrument al cercetării un chestionar care a fost distribuit online unui număr de 90 de respondenţi.

În funcţie de obiectivele stabilite, studiul de faţă este atât descriptiv, cât şi analitic.

Luând în considerare rezultatele obţinute, studiul realizat este unul observaţional. Culegerea datelor s-a efectuat prin eşantionare probabilistică, prospectiv şi transversal.

În cadrul acestei lucrări, ca populaţie-ţintă ne orientăm în principal asupra persoanelor cu copii, a femeilor gravide şi, în cele din urmă, spre acele persoane care sunt în grupe de risc în ceea ce priveşte îmbolnăvirea.

Datele au fost culese cu ajutorul chestionarului. Acesta este compus din 14 întrebări, din care primele 4 întrebări furnizează informaţii cu privire la datele demografice ale eşantionului, precum gen, vârstă, mediu de provenienţă şi nivelul studiilor. Celelalte 10 întrebări, cu variante multiple de răspuns, investighează:

• Percepţiile privind reacţiile adverse ale vaccinurilor

• Reacţiile privind imunizarea prin vaccinare sau imunizarea naturală (prin infecţie)

• Eficienţa vaccinurilor în prevenirea unor boli

• Interesul respondenţilor în ceea ce priveşte sursele de informare

• Schema de vaccinare naţională

• Siguranţa vaccinurilor.

Ipoteza: în urma completării chestionarului de către res­pon­denţi, rezultatele aşteptate vor identifica teamă, manifestare de reticenţă sau chiar indiferenţă faţă de vaccinare.

Prelucrarea datelor obţinute în urma distribuirii chestionarului a fost efectuată în programul Excel.

Rezultate

Rezultatele obţinute în urma distribuirii chestionarului sunt ilustrate de figurile 1-14.

Discuţie

Vaccinarea protejează nu doar persoana care este vaccinată, ci şi alte persoane, prin imunitatea colectivă.

În scopul realizării acestei lucrări, am distribuit un chestionar persoanelor cu copii, femeilor însărcinate şi vârstnicilor care sunt incluşi în categoria de risc de contractare a unor boli ce pot fi prevenite în urma administrării unui vaccin.

Din eşantionul de 90 de respondenţi care au participat la acest studiu, 48,9% au vârsta cuprinsă între 31 şi 45 de ani (figura 1), persoanele de sex feminin predomină (75,6% – figura 2), alături de cele din mediul urban (72,2% – figura 3), iar 83,3% au studii superioare (figura 4).
 

Referitor la întrebarea 1: „În opinia dumneavoastră, în ce măsură consideraţi că vaccinurile sunt eficiente în prevenirea unor boli?”, 85,6% au considerat că vaccinurile sunt eficiente în prevenirea unor boli (figura 5).
 

Referitor la întrebarea 2: „În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţia: vaccinurile sunt sigure?”, 73,3% dintre respondenţi cred în siguranţa vaccinurilor, iar 17,8% sunt mai reticenţi cu privire la siguranţa vaccinului (figura 6).
 

Referitor la întrebarea 3: „În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţia: vaccinurile sunt eficiente pentru prevenţia anumitor boli mortale?”, 81,1% consideră că vaccinurile pot preveni anumite boli care pot fi mortale în lipsa acestora (figura 7).
 

Referitor la întrebarea 4: „În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţia: este de preferat imunizarea prin vaccinare faţă de imunizarea naturală (prin infecţie)?”, 70% afirmă că imunizarea prin vaccinare este net superioară imunizării naturale, prin infecţie (figura 8).
 

Referitor la întrebarea 5: „În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţia: dacă nu ar mai exista vaccinuri, anumite boli, considerate dispărute, ar reapărea?”, 76,7% consideră că anumite boli dispărute ar putea reapărea în lipsa vaccinurilor (figura 9).
 

Referitor la întrebarea 6: „În ce măsură aţi avut discuţii cu medicii de familie despre efectele negative ale vaccinării copiilor?”, 72,2% afirmă că medicul de familie le-a adus la cunoştinţă faptul că vaccinurile pot avea şi reacţii adverse (figura 10).
 

Referitor la întrebarea 7: „În ce măsură aţi avut discuţii cu medicii de familie despre administrarea vaccinurilor la copii?”, cea mai mare parte dintre respondenţi (53,3%) declară că nu au avut discuţii cu medicii de familie despre administrarea vaccinurilor la copii (figura 11).
 

Referitor la întrebarea 8: „În ce măsură sunteţi informat în ceea ce priveşte schema de vaccinare naţională?”, 67,8% dintre participanţii la studiu sunt informaţi cu privire la schema de vaccinare naţională (figura 12).
 

Referitor la întrebarea 9: „În ce măsură sunteţi de acord cu imunizarea obligatorie la copii?”, 78,9% sunt de acord cu aceasta (figura 13).
 

Referitor la întrebarea 10: „Care sunt sursele de informare în ceea ce priveşte vaccinarea la copii?”, respondenţii consideră că cea mai mare influenţă le aparţine medicilor de familie (47,8%). De menţionat este faptul că o treime dintre respondenţii la studiu consideră că mediul online (28,9%) şi mass-media (5,6%) reprezintă surse sigure şi credibile de informare, dar şi că ceea ce le este împărtăşit de prieteni (10%) reprezintă o sursă de informare credibilă pentru ei în ceea ce priveşte vaccinarea (figura 14).
 

Concluzii

În urma studiului întreprins au rezultat următoarele:

Majoritatea respondenţilor cred în eficienţa şi siguranţa vaccinurilor.

Vaccinul este important pentru prevenirea unor boli care în anumite circumstanţe şi la anumite categorii de persoane ar putea fi mortale.

Vaccinul este important pentru a preveni reapariţia unor boli care au fost eradicate.

Imunizarea prin vaccinare este net superioară imunizării naturale, prin infecţie.

Medicii de familie au avut discuţii cu pacienţii despre reacţiile adverse care pot să apară în urma vaccinării, la solicitarea acestora.

Medicii de familie ar trebui să promoveze mai activ ideea imunizării prin vaccinare a copiilor şi, totodată, să informeze aparţinătorii acestora despre vaccinurile care li se pot administra.

O mare parte dintre respondenţi sunt informaţi în ceea ce priveşte schema de vaccinare naţională.

Majoritatea sunt de acord cu imunizarea obligatorie la copii.

În ceea ce priveşte sursele de informare, cei mai mulţi beneficiază de informaţii de la medicii de familie. De menţionat este faptul că o treime dintre respondenţi consideră că mediul online şi mass-media sunt surse sigure şi credibile de informare, dar şi că ceea ce le este împărtăşit de prieteni reprezintă o sursă de informare credibilă pentru ei, în ceea ce priveşte vaccinarea.