În urmă cu un an, în editorialul revistei, scriam despre trei lucruri: Noi, Informaţia şi COVID-19. Acum simt că ar fi bine să vorbim mai mult despre NOI, NOI cei care am supravieţuit, căci avem colegi care au fost răpuşi în această bătălie, despre NOI cei care am pierdut rude, prieteni, cunoscuţi, NOI cei care nu ne-am redus programul de lucru şi am fost acolo „pe front” atunci când alţii erau „la adăpost”, NOI cei care am fost uitaţi de cei care ar trebui să vegheze asupra funcţionalităţii sistemului sanitar. Cu toate acestea, acum, când vorbim despre NOI, vorbim tot despre lupta pe „frontul COVID-19”, şi anume despre rolul şi implicarea medicului de familie în campania de vaccinare.
La o analiză retrospectivă, în special a ultimului an, avem şi dimensiunea biblică a importanţei noastre: „Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, căci şi de el ai trebuinţă. Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă” (Isus Sirah 38, 12-13). Acest citat biblic arată, în opinia mea, cele două izvoare ale speranţei pentru cei care au trecut prin infecţia cu SARS-CoV-2.
Am convingerea că, în limita competenţelor şi a posibilităţilor, şi medicii de familie, cei care au fost, ca întotdeauna, în prima linie a sistemului medical, şi-au făcut datoria. Însă, chiar dacă „binele se face în linişte”, nu întotdeauna ne putem aştepta la atitudini biblice precum în Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah 38, 1: „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul”.
Aşadar, vom vorbi, din nou, despre NOI, despre o nouă contractare, despre necesitatea debirocratizării sistemului, despre importanţa serviciilor preventive, despre finanţarea asistenţei medicale primare...
Iar în final aş propune să ne întrebăm: Unde suntem NOI? Ce am ajuns NOI? Ce se va întâmpla cu NOI? Totodată, îmi doresc să ne regăsim, iar uniţi să avem puterea şi inteligenţa să facem posibil ca NOI să existăm şi în viitor şi să nu însemnăm doar prezent şi trecut.