În ultimii ani, termenul de medicină bazată pe dovezi a influenţat semnificativ practica medicală. Principiul conform căruia utilizarea celor mai bune resurse de informare privind dovezile existente şi cuantificate în urma analizelor realizate prin respectarea cu rigurozitate a celor mai înalte standarde, cu scopul de a lua deciziile medicale optime, a modelat practica medicală prezentă.
Utilizarea intervenţiilor de tip placebo reprezintă o practică des utilizată, în special în cadrul studiilor intervenţionale unde se doreşte evaluarea efectului unui anumit produs. Efectul observat în cazul pacienţilor care primesc placebo (de obicei, braţul de studiu utilizat pentru comparaţie) poartă denumirea de efectul placebo.
Efectul placebo reprezintă o temă de cercetare importantă, existând numeroase studii ce au urmărit apariţia acestuia. Mai mult, există analize sistematice(1) care au investigat rezultatele intervenţiilor medicale de tip placebo. Hróbjartsson şi colegii au analizat mai mult de 200 de studii care au comparat intervenţia medicală ce a utilizat placebo cu lipsa unei intervenţii medicale, acoperind mai mult de 60 de afecţiuni. Concluzia a fost că un efect modest a fost observat la pacienţi, în special pe reducerea durerii, dar cu un răspuns extrem de variabil, în funcţie de modul în care au fost conduse cercetarea, informarea pacienţilor şi tipul de placebo utilizat.
Într-un studiu publicat în JAMA (The Journal of the American Medical Association)(2), autorii au investigat efectul pe care preţul îl poate avea în răspunsul terapeutic. Astfel, în urma anunţului făcut, 82 de participanţi (subiecţi sănătoşi) au fost incluşi în studiu, în vederea testării unui nou opioid analgezic. Tratamentul utilizat a fost, de fapt, placebo. Totuşi, diferenţa între grupuri a fost dată de informaţia conform căreia produsul are un preţ de 2,5 dolari/unitate terapeutică (un grup), iar al doilea grup a primit informaţia conform căreia preţul a fost scăzut la 10 cenţi/unitate terapeutică.
În momentul în care rezultatele au fost comparate, 85% dintre pacienţii care au crezut că primesc medicamentul mai scump au raportat o reducere a durerii, comparativ cu 61% în cazul celor care au primit medicamentul considerat mai ieftin.
Un alt studiu, asemănător, a fost publicat în anul 2015 în Neurology(3). De această dată, pacienţii suferinzi de boala Parkinson au primit soluţie salină sub forma unui „nou agonist de dopamină injectabil”, prezentat ca fiind foarte scump pentru unul dintre braţe sau foarte ieftin pentru celălalt braţ. Autorii au constatat faptul că soluţia salină „mai scumpă” a îmbunătăţit semnificativ funcţiile motorii şi a scăzut activitatea cerebrală, rezultatul fiind apropiat de efectele observate în cazul administrării de levodopă.
Rezultatele studiilor prezentate ar putea explica, cel puţin în parte, popularitatea crescută a medicamentelor scumpe în comparaţie cu cele ieftine sau chiar motivul pentru care unii pacienţi care trec de la utilizarea unui produs original la utilizarea unui produs generic se plâng de o reducere a eficacităţii tratamentului.
În concluzie, utilizarea argumentelor legate de preţul medicamentelor, atunci când acestea sunt prescrise sau atunci când acestea sunt eliberate de către farmacie, prin evidenţierea costurilor, poate influenţa semnificativ răspunsul la tratament al unor pacienţi.