SUPLIMENT: DIABET ZAHARAT, NUTRIŢIE ŞI BOLI METABOLICE

Medicina culinară – importanţă şi beneficii

 Culinary medicine – importance and benefits

First published: 30 noiembrie 2021

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.144.6.2034

Abstract

Culinary medicine is a new evidence-based field in me­di­cine, which combines nutrition with the art of cooking and the science of medicine. It is intended to help people make correct personal decisions in relation to their health, make decisions on the consumption of high-quality meals and gain access to them, for the purpose of prevention and treat­ment of diseases, as well as restoring well-being. Cu­li­na­ry medicine is concerned with the immediate needs of the patient, answering the question: ”What should an in­di­vi­dual eat according to his condition?” The objective of cu­li­na­ry medicine is to attempt to provide individuals with the necessary knowledge to take care of themselves in a safe, effective and comfortable way with the consumption of food and beverages, as a primary care technique. Nu­tri­tion and dietetics specialists will be able to undertake edu­ca­tion and training in accordance with the principles of cu­li­na­ry medicine, to access evidence-based materials and re­search, to apply the necessary interventions for the patient’s needs and to help correct health risk factors, thus contributing to defining the main future challenges in terms of lifestyle-health relationship. 
 

Keywords
culinary medicine, eating behavior, food habit

Rezumat

Medicina culinară este un domeniu nou al medicinei bazate pe dovezi, ce îmbină hrănirea cu arta gătitului şi cu ştiinţa me­di­cinei. Este destinată să ajute oamenii în luarea de decizii personale corecte în relaţie cu starea de sănătate, decizii pri­vind consumul alimentelor de calitate şi crearea accesului la acestea, în scopul prevenirii şi tratării bolilor, precum şi al res­tau­rării stării de bine. Medicina culinară este preocupată de nevoile imediate ale pacientului şi răspunde la întreabarea: „Ce trebuie să mănânce un individ, potrivit condiţiei sale?” Obiec­tivul medicinei culinare este acela de a încerca să confere in­di­vi­dului cunoştinţele necesare pentru a avea grijă de el însuşi într-un mod sigur, eficient şi utilizând consumul de alimente şi băuturi ca tehnică de îngrijire primară. Specialiştii în nutriţie şi dietetică vor fi capabili să întreprindă educaţia şi formarea în concordanţă cu principiile medicinei culinare, să acceseze materiale şi cercetări bazate pe dovezi, să aplice intervenţiile necesare nevoilor pacienţilor, pentru a contribui la corectarea factorilor cu risc pentru sănătate, ajutând astfel la definirea principalelor provocări viitoare în ceea ce priveşte relaţia dintre stilul de viaţă şi sănătate. 
 

Introducere

Interesul crescut pentru comportamentul alimentar se manifestă deja de mai bine de 35 de ani, urmărindu-se relaţia dintre hrănire, comportamentul alimentar, prepararea alimentelor, prezentarea preparatelor culinare şi starea de bine, respectiv sănătatea individuală(1). Trendul actual este acela de a reuni toate aceste aspecte legate de aportul energetic uman sub o singură denumirea – şi anume, aceea de „medicină culinară”. Există o multitudine de publicaţii care susţin importanţa şi beneficiile medicinei culinare.

Medicina culinară nu este doar nutriţie, dietetică, me­di­cină preventivă sau medicina stilului de viaţă, nici doar artă culinară sau ştiinţă alimentară. Nu are o singură fi­lo­sofie dietetică, nu respinge prescripţiile medicale, nu este vorba doar despre gătitul bine sau despre arome, nu se referă doar la conţinutul în macronutrienţi, micronutrienţi sau de fitonutrienţi ai alimentelor.

În schimb, medicina culinară este un domeniu nou al medicinei bazate pe dovezi, ce îmbină hrănirea cu arta gătitului şi cu ştiinţa medicinei(2). Medicina culinară este destinată să ajute oamenii în luarea de decizii personale corecte în relaţie cu starea de sănătate, decizii privind consumul alimentelor de calitate şi crearea accesului la acestea în scopul prevenirii şi tratării bolilor, precum şi la restaurarea stării de bine.

Ca disciplină practică, medicina culinară nu se axează pe aspectele ipotetice, în schimb este preocupată de ne­voi­le imediate ale pacientului şi răspunde la întrebarea: „Ce trebuie să mănânce un individ, potrivit condiţiei sale?” Deoarece alimentele sunt specifice unei condiţii a individului, aceeaşi dietă nu este potrivită pentru toată lumea. Condiţiile clinice diferite necesită comportament alimentar diferit, alimente şi băuturi diferite.

Medicina culinară încearcă să îmbunătăţească starea pacientului prin ceea ce acesta mănâncă şi bea în mod regulat. O atenţie deosebită este acordată modului în care alimentele funcţionează în organism, precum şi aspectelor socioculturale şi celor care ţin de preferinţele individuale pentru mâncare şi prepararea alimentelor. Obiectivul medicinei culinare este acela de a încerca să confere individului cunoştinţele necesare pentru a avea grijă de el însuşi într-un mod sigur, eficient şi utilizând consumul de alimente şi băuturi ca tehnică de îngrijire primară.

Importanţa medicinei culinare apare în contextul(3):

  • interesului populaţiei pentru mesele departe de casă, pentru mâncarea şi gătitul în medii de divertisment populare, sfaturilor dietetice populare contradictorii diseminate pe diferite căi şi mai ales problemelor de gestionare a greutăţii, precum şi bolilor cronice persistente în comunităţi;

  • nemulţumirii pe scară largă privind abordările medicale convenţionale asupra bolilor cronice, împreună cu entuziasmul privind medicina integrativă;

  • omniprezenţei alimentelor foarte procesate, însoţită de suspiciunea generală tot mai mare a consumatorilor faţă de valorea lor pentru sănătate şi de recunoaşterea valorii slabe nutritive a alimentelor fast-food(4);

  • creştererii costurilor asistenţei medicale, odată cu creşterea poverii economice şi a riscurilor pentru bolile netransmisibile legate de alimentaţie;

  • ponderii importante a adulţilor cu venituri mici, care trebuie să aleagă între a cumpăra medicamente sau alimente;

  • lipsei de alimente sănătoase ca o consecinţă a penuriei politicilor de promovare a alimentaţiei corecte şi a rolului ei pentru sănătate, în instituţii, locuri de muncă, şcoli şi guvern;

  • interesului reactivat pentru alimentele ecologice, fără aditivi, din agricultura tradiţională locală şi pentru grădinăritul în gospodăria proprie.

Unele modele alimentare s-au dovedit a fi la fel sau chiar mai eficiente decât tratamentele medicamentoase, pen­tru unele condiţii: modelul alimentar antiinflamator pen­tru artrita reumatoidă(5), o dietă ketogenică pentru epi­lep­sie(6), modelul mediteraneean de alimentaţie pentru bo­li­le cardiovasculare(7), pentru cancerul de colon avansat(8) şi diabetul de tip 2(9). Multe alimente şi-au dovedit efi­cien­ţa în diferite patologii, leguminoasele în scăderea colesterolului(10), boabele de soia în hipertensiune(11), fruc­te­­le cu coajă lemnoasă în sindromul metabolic(11), peştele pre­pa­rat la cuptor sau fiert în insuficienţa cardia­că(13), mierea şi laptele pentru tusea acută(14) etc. Astfel, pentru mulţi pa­cienţi, alimentele nutritive au devenit me­di­camente.

Medicina culinară oferă modalităţi sistematice de a în­ţe­lege pacientul şi de a aprecia înţelegerea pe care pacien­tul o are în relaţia cu alimentele şi prepararea lor, ca parte a îngrijirii sale, precum şi aplicarea acestor informaţii asu­pra obiectivelor privind starea sa de sănătate.

Medicina culinară vizează nu doar educaţia şi consilie­rea pacienţilor, ci, deopotrivă, atitudinile şi practicile fur­ni­zorilor de servicii medicale, comportamentul lor re­gă­sin­du-se în acţiunile lor de consiliere cu privire la alimente şi dietă(14).

Medicina culinară îşi confirmă o dată în plus necesi­ta­tea în condiţiile în care majoritatea clinicienilor nu au deprinderi culinare sau de preparare a alimentelor, nu sunt familiarizaţi cu tiparele de alimentaţie sau cu me­ca­­nis­mele prin care alimentele influenţează metabolis­mul, imunitatea, fiziopatologia ori bunăstarea individului. Intervenţiile convenţionale costisitoare necesită mai puţin timp pentru a fi recomandate decât intervenţia privind stilul de viaţă. Întrebarea care se pune este: „Câţi dintre cei care fac parte din personalul medical se simt suficient de pregătiţi pentru a oferi sfaturi cu privire la comportamentele preventive în scopul conservării sănătăţii?”(15,16)

Alţi specialişti, din domeniul preclinic, bucătari, antre­nori de fitness sau producători de alimente ecologice, co­che­tează cu oferta de sfaturi, cum ar fi cele de optimizare a performanţei fizice, îmbunătăţirea acuităţii mentale, vindecarea leziunilor musculoscheletale, recuperare accelerată etc., fără o suficientă pregătire atât în ştiinţa medicinei, cât şi în cea a nutriţiei şi dieteticii sau alimentului.

Înţelegerea rolului medicinei culinare de către clinicieni şi lucrătorii din domeniul preclinic va îmbunătăţi şi va facilita accesul pacienţilor către educaţie, consiliere şi intervenţii specifice, din partea specialiştilor în medicina culinară, având ca obiectiv un impact crescut în reducerea costurilor de îngrijire medicală convenţională. Specialiştii în nutriţie şi dietetică vor fi capabili să întreprindă educaţia şi formarea în concordanţă cu principiile medicinei culinare, să acceseze materiale şi cercetări bazate pe dovezi, să aplice intervenţiile necesare nevoilor pacienţilor, pentru a contribui la corectarea factorilor de risc pentru sănătate, ajutând astfel la definirea principalelor provocări viitoare în ceea ce priveşte relaţia dintre stilul de viaţă şi sănătate.

Concluzii

Medicina culinară este ştiinţa bazată pe dovezi care integrează ştiinţele nutriţiei, dieteticii, medicinei, alimentului, gastronomiei şi gastrotehniei, asigurând liantul dintre ele, având ca obiectiv susţinerea stării de sănătate prin prevenirea şi tratarea bolilor. 

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.

Bibliografie

  1. Terry SI, Hanchard B. Gastrology: the use of culinary terms in medicine. Br Med J. 1979;2(6205):1636–1639.
  2. La Puma J, Marx RM. ChefMD’s Big Book of Culinary Medicine. New York: Crown 2008. 
  3. La Puma J. What is culinary medicine and what does it do? Population Management Health; 2016:19(1):1-3.
  4. Lee NM, Lucke J, Hall WD, Meurk C, Boyle FM, Carter A. Public views on food ad­diction and obesity: implications for policy and treatment. PLoS One. 2013;8(9):e74836.
  5. Adam O, Beringer C, Kless T, et al. Anti-inflammatory effects of a low arachidonic acid diet and fish oil in patients with rheumatoid arthritis. Rheumatol Int. 2003;23(1):27-36.
  6. Levy RG, Cooper PN, Giri P. Ketogenic diet and other dietary treatments for epilepsy. Cochrane Database Syst Rev. 2012;3:CD001903.
  7. Estruch R, Ros E, Salas-Salvado´ J, et al. Primary prevention of cardiovascular disease with a Mediterranean diet. N Engl J Med. 2013;368:1279-1290.
  8. Meyerhardt JA, Niedzwiecki D, Hollis D, et al. Association of dietary patterns with cancer recurrence and survival in pa- tients with stage III colon cancer. JAMA. 2007; 298:754–764.
  9. Koloverou E, Esposito K, Giugliano D, Panagiotakos D. The effect of Mediterranean diet on the development of type 2 diabetes mellitus: a meta-analysis of 10 prospective studies and 136. 846 participants. Metabolism. 2014;63:903–911.
  10. Ha V, Sievenpiper JL, de Souza RJ, et al. Effect of dietary pulse intake on established therapeutic lipid targets for cardiovascular risk reduction: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. CMAJ. 2014;186(8): E252–E262.
  11. Welty FK, Lee KS, Lew NS, Zhou JR. Effect of soy nuts on blood pressure and lipid levels in hypertensive, pre-hypertensive, and normotensive postmenopausal women. Arch Intern Med. 2007;167:1060–1067.
  12. Blanco Meia S. Effect of tree nuts on metabolic syndrome criteria: a systematic review and meta-analysis of rando-mised controlled trials. BMJ Open. 2014;4(7):e004660.
  13. Belin RJ, Greenland P, Martin L, et al. Fish intake and the risk of incident heart failure: the Women’s Health Initiative. Circ Heart Fail. 2011;4:404–413.
  14. Miceli Sopo S, Greco M, Monaco S, et al. Effect of multiple honey doses on non-spe­ci­fic acute cough in children. An open randomised study and literature review. Allergol Immunopathol (Madr). 2015;43(5):449-55.
  15. Frank E, Kunovich-Frieze T. Physicians’ prevention counseling behaviors: current status and future directions. Prev Med. 1995;24:543–545.
  16. Park ER, Wolfe TJ, Rigotti NA. Perceived preparedness to provide preventive counseling. J Gen Intern Med. 2005;20:386–391.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT | Ediţia 6 138 / 2020

Nutriţia pacientului cu fibroză chistică în contextul îngrijirii multidisciplinare

Florina Daniela Ruţă, Claudiu Avram, A. Romonţi, Victoria Rus, Oana Cristina Cînpeanu, C. Golea, Mihaela Badea

Monitorizarea atentă a stării nutriţionale este esenţială pentru pacienţii cu fibroză chistică (FC). Ca parte a îngrijirii de rutină a FC, măsurare...

23 decembrie 2020