Perspective ale imunizării împotriva infecţiei cu HPV

Introducere

Termenul de profilaxie primară se referă la activităţile medicale, sociale şi legislative desfăşurate cu scopul de a preveni apariţia unor afecţiuni. Elementul central cu care sistemul medical contribuie la desfăşurarea acestor evenimente de prevenţie este reprezentat de campaniile de vaccinare a populaţiei. Pe lângă schema de vaccinare obligatorie, cetăţenii au dreptul de a opta pentru imunizări opţionale, cum este cea împotriva infecţiei provocate de virusul papilomatozei umane (HPV).

HPV este un virus ADN cu potenţial oncogenic şi care favorizează apariţia de papiloame la nivel cutanat în cazul tulpinilor neoncogene, cu transmiterea la contactul direct piele pe piele⁽¹⁾. 99% dintre cazurile de cancer cervical sunt cauzate de HPV, acesta reprezentând un agent etiologic şi în apariţia altor tipuri de cancer, precum cel orofaringian, anal, penian, vulvar şi vaginal⁽²⁾.

La 23 de ani de la identificarea legăturii cauzale dintre infecţia cu virusul papilomatozei umane (HPV) şi evoluţia neoplazică, în 2006, a fost lansat primul vaccin împotriva HPV. În 2009, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat vaccinarea ca strategie eficientă pentru prevenirea cancerului de col uterin şi a altor forme de cancer asociate HPV⁽³⁾. În România, implementarea campaniilor de vaccinare a întâmpinat dificultăţi semnificative. Prima campanie naţională (2008-2009) s-a soldat cu un eşec major, deoarece doar 2% din populaţia ţintă a fost imunizată, iar peste 107.000 de doze de vaccin au fost irosite. A urmat o perioadă lipsită de campanii naţionale fără amploare, în care vaccinul era disponibil pe baza unei cereri adresate de către părinţi. În anul 2019 a început o campanie mult mai amplă şi mai bine organizată, cu mai multe măsuri pentru a creşte acoperirea şi încrederea în vaccin, precum campaniile de educare a populaţiei, campanie continuată până în prezent.

În acest studiu s-a urmărit percepţia populaţiei despre vaccinarea HPV în prezent, în urma campaniilor informaţionale organizate de către autorităţi, din perspectiva cadrelor medicale cu domeniul de activitate în mediul urban.

Materiale şi metodă

Au fost analizate răspunsurile oferite de un eşantion de 100 de persoane active în domeniul medical, incluzând medici primari, specialişti şi asistenţi medicali, care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban. Chestionarul a fost structurat sub forma unui formular distribuit în cadrul unei conferinţe organizate de Asociaţia Societatea Naţională de Medicina Familiei/Medicină Generală, cu sprijinul Asociaţiei Medicilor de Medicină Generală – Medici de Familie Mureş.

Rezultate

Rezultatele obţinute pot oferi o perspectivă relevantă asupra percepţiilor şi provocărilor întâmpinate de profesioniştii din sănătate în promovarea măsurilor de prevenţie în mediul urban.

Având în vedere istoricul dificil al interacţiunii populaţiei cu măsurile de profilaxie primară neobligatorii, a fost solicitată opinia cadrelor medicale care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban cu privire la gradul de informare a populaţiei asupra unui subiect de importanţă majoră: cancerul de col uterin şi prevenţia acestuia prin vaccinarea împotriva HPV. Rezultatele au indicat un consens larg privind nivelul insuficient de informare. Astfel, 84% dintre medicii primari, 70% dintre medicii specialişti şi 50% dintre asistenţii medicali au considerat că populaţia are un grad de informare scăzut asupra acestei probleme de sănătate publică.

Pentru a îmbunătăţi gradul de informare generală al populaţiei, nouă din zece participanţi la studiu au indicat medicul de familie drept principalul factor în acest proces. Tot personalul medical care îşi desfăşoară activitatea în mediul urban şi care a participat la acest studiu a afirmat că ar recomanda vaccinul HPV pacienţilor lor.
 

Având în vedere modul variat în care populaţia a perceput campania de vaccinare împotriva SARS-CoV-2, respondenţii acestui studiu au fost întrebaţi cum ar putea fi privită de către populaţie vaccinarea HPV în comparaţie cu cea împotriva SARS-CoV-2. 66% dintre medicii primari, 70% dintre medicii specialişti şi 80% dintre asistenţii medicali susţin că va fi privită cu mai multă seriozitate.

Cu toate acestea, aproximativ şase din zece cadre medicale susţin însă că experienţa pandemiei nu a reuşit să schimbe semnificativ percepţia publicului asupra importanţei vaccinării în masă şi nu a generat o deschidere crescută faţă de viitoarele campanii de profilaxie primară, reticenţa faţă de vaccinare şi măsurile preventive persistând într-o parte semnificativă a populaţiei.

Ca perspectivă de viitor, opiniile sunt variate, însă majoritatea personalului medical din mediul urban consideră că atingerea unei rate semnificative de imunizare în România ar putea deveni realizabilă, însă într-un interval de timp mai lung, estimat la peste 10 ani. Aproximativ 80% dintre medicii specialişti şi asistenţii medicali susţin posibilitatea de realizare a acestui obiectiv, în timp ce în rândul medicilor primari opiniile sunt împărţite în mod egal privind posibilitatea îndeplinirii acestuia.

95% din personalul medical chestionat consideră că Programul Naţional de Vaccinare anti-HPV este util prin rolul său de a creşte gradul de conştientizare şi educaţie sanitară, având ca obiective protecţia pe termen lung a generaţiilor viitoare şi alinierea la standardele internaţionale de sănătate publică.

Discuţie

Faptul că nouă din zece participanţi la studiu au indicat medicul de familie drept principalul factor care poate îmbunătăţi gradul de informare al pacienţilor cu privire la importanţa şi beneficiile pe care la poate aduce imunizarea împotriva infecţiei cu HPV a subliniat rolul foarte important pe care medicul de familie îl joacă în educaţia pentru sănătate. Medicul de familie are o poziţie privilegiată în ceea ce priveşte accesul la pacienţi şi comunicarea directă, bazată pe încredere. În acest context, medicul de familie este considerat un vector crucial pentru diseminarea informaţiilor corecte şi actualizate în cadrul campaniilor de profilaxie precum cele destinate HPV.

O perioadă de o semnificaţie medicală majoră a fost pandemia de COVID-19, în care populaţia din întreaga lume a avut ocazia să fie martora unui scenariu ce a testat limitele sistemelor de sănătate din întreaga lume. De asemenea, campania globală de vaccinare a oferit o demonstraţie în timp real a eficienţei intervenţiilor profilactice la scară largă. Aceasta a evidenţiat impactul semnificativ pe care vaccinurile îl pot avea asupra sănătăţii publice, prin reducerea severităţii bolii şi a mortalităţii. Experienţa pandemiei a accentuat importanţa adoptării măsurilor de profilaxie primară, precum şi necesitatea unei informări corecte şi a unei cooperări eficiente între toate nivelurile societăţii. Faptul că majoritatea respondenţilor din mediul medical, indiferent de gradul de pregătire, au susţinut că vaccinarea împotriva infecţiei cu HPV va fi privită cu mai multă seriozitate demonstrează înţelegerea impactului benefic pe care aceasta îl poate avea asupra populaţiei şi a sistemului medical deopotrivă.
 

Prin promovarea imunizării împotriva infecţiei cu HPV, se poate aduce o contribuţie la prevenirea infecţiilor cu tulpinile oncogene de HPV, asigurându-se o abordare preventivă eficientă, conform recomandărilor globale. Faptul că 95% din personalul medical chestionat apreciază că Programul Naţional de Vaccinare anti-HPV este util prin rolul său de a creşte gradul de conştientizare şi educaţie sanitară permite susţinerea obiectivului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care estimează că se poate reduce incidenţa cancerului de col uterin sub pragul de eliminare la nivel global până în anul 2030⁽⁴⁾.

Ca sugestie de îmbunătăţire a programului de vaccinare, s-a propus implementarea unui sistem automatizat de notificare a părinţilor, care să transmită mesaje informative la momentul în care copilul atinge vârsta optimă pentru vaccinare. Această măsură ar facilita accesul la informaţii esenţiale privind beneficiile vaccinului şi ar contribui la creşterea ratei de imunizare şi de încurajare a unei decizii informate, prompte din partea părinţilor. În plus, o astfel de abordare ar permite o mai bună sincronizare între momentul recomandat al vaccinării şi iniţierea efectivă a imunizării, asigurând astfel o protecţie optimă împotriva infecţiei cu HPV.

Concluzii

În opinia specialiştilor din cadrul asistenţei medicale primare, care au fost chestionaţi în acest studiu, populaţia are un grad de informare scăzut asupra implicaţiilor pe care le are infecţia cu HPV.

Nouă din zece participanţi la studiu au indicat medicul de familie drept principalul factor pentru a îmbunătăţi gradul de informare generală al populaţiei privind infecţia cu HPV şi profilaxia ei.

Majoritatea respondenţilor susţin că vaccinarea împotriva infecţiei HPV va fi privită cu mai multă încredere în comparaţie cu cea împotriva infecţiei SARS-CoV-2.

95% din personalul medical chestionat consideră că Programul Naţional de Vaccinare anti-HPV este util prin rolul său de a creşte gradul de conştientizare şi educaţie sanitară. 

Autori pentru corespondenţă: Remus-Sebastian Şipoş E-mail: dr_rsipos@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.