Ce v-a determinat să vă alegeți profesia în specialitatea urologie, din multitudinea de discipline medicale?
O întrebare neaşteptată, care poate avea multiple răspunsuri. Cred că a fost o decizie care s-a născut spontan, firesc, spre anul V de facultate. Poate a contribuit şi stilul elegant (anormal raportat la alţii) a prof. Ioanid, care ne făcea cursul, precum şi grija asistentului de grupă. Poate au contribuit şi problemele urologice ale părinţilor mei, şi faptul că de izvoarele pentru pietre de la Olăneşti auzeam mereu. Nu ştiu de unde, dar s-a produs şi nu regret deloc.


Care este legătura dumneavoastră cu medicii de familie? Cum trebuie să fie legătura medic de familie - medic specialist?
Cred că relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară, aşa cum trebuie să fie în interesul rezolvării eficiente a pacienţilor ce mi se adresează.

Cât de importantă este medicina de familie în prevenţia primară? Există o comunicare reală între medicul de familie şi medicul specialist?
Din punctul meu de vedere, medicul de familie ar trebui să fie, pentru fiecare dintre noi, un prietenos şi competent consilier pe probleme de sănătate. Din păcate, oamenii îşi ignoră mult timp şi sănătatea, şi medicul de familie, iar atunci prevenţia şi profilaxia suferă. 
Comunicarea profesională între medici există, dar nu este biunivocă şi eficientă întotdeauna. Există încă foarte multe orgolii ne-necesare intraspecialitate şi interspecialitate care poluează comunicarea. Poate cu timpul se va mai schimba în bine şi această relaţie.

Cât la sută din pacienţi ajung la dumneavoastră cu trimitere de la medicul de familie? 
În activitatea mea zilnică cred că circa 50% din pacienţii care se prezintă la consultaţie sunt adresaţi de medicul de familie.

Sunt pacienții români suficient de informați în privinţa bolilor urologice? Câţi dintre cei care vin la dumneavoastră ajung la intervenţia chirurgicală într-un an?
În ceea ce priveşte informarea publicului cu privire la bolile urologice, lucrurile variază în funcţie de vârstă. În ultimii ani, pacienţi din mediul urban care au uzanţa Internetului se informează la nevoie. Dacă e bine sau nu, rămâne de văzut. În ceea ce priveşte tratamentele chirurgicale recomandate şi efectutate, se cifrează la circa 8-10% din cifra consultaţiilor.

Cât de importantă este echipa medic - asistent în relaţia cu pacientul?
Sunt adeptul colaborării profesionale medic - medic, medic - asistent, medic - infirmieră. Calitatea şi eficiența depind de calitatea echipei. Peste tot pe unde am trecut am avut şi creat echipe, care m-au ajutat să facem treabă bună pentru pacienţii noştri.

Ați recomanda tinerilor mediciniști să se orienteze către urologie? Dacă da, de ce?
Există reorientări profesionale în lumea medicală peste tot. Domeniile grele medicale nu se mai bucură de adresabilitate profesională, pentru că uzează, erodează, consumă. Urologia este o specialitate complexă, logică, tehnică şi cu multă tehnologie, care progresează permanent de pe vremea marilor începători din secolul al XIX-lea şi până azi. Recomand cu căldură tinerilor, cu putere de muncă şi ambiţie, să facă urologie, pentru că vor avea satisfacţii, dacă au răbdare şi perseverenţă.

Cum credeți că va evolua sistemul medical în România și cum va arăta acesta peste câţiva ani?
Sistemul medical public începe timid să fie mai logic şi mai bine structurat şi sper că procesul va continua. Mai sunt foarte multe de făcut atât în infrastructură, cât şi-n factorul uman profesional, cât şi-n proceduri. Toate cer profesionalism şi proiecte clare pe termen mediu şi lung. Improvizaţia şi pompierismul nu rezolvă nimic.

Care sunt problemele cu care se confruntă în prezent un medic specialist, atât la nivel instituțional (în raport cu CNAS și MS), cât și profesional (în exercitarea profesiei)?
Nu ştiu să vă enumăr toate problemele existente în relaţia medic - sistem medical, pentru că unele sunt generale, ale tuturor, altele sunt specifice de specialitate, de instituţii medicale, de formă etc. Sunt convins că fără proiecte clare, concrete, predictibile, logice pe termen mediu şi lung vom fi mai rău decât ne dorim.

Aveţi un motto după care vă ghidaţi în carieră?
Pentru modul în care am evoluat profesional, dar nu m-am gândit, cred că mi s-ar potrivi cunoscutul motto: „Primum non nocere”.  

Interviu realizat de Eugenia Budurea