Având în vedere că elevii petrec majoritatea timpului la școală, 600- 850 de ore în învățământul primar și respectiv 850-950 de ore pe an în ciclul gimnazial (date extrapolate la nivel european), adoptarea unor decizii politice și aplicarea lor în sectorul de învățământ românesc ar putea influența aportul de lichide al copiilor, viitorii adulți ai acestei țări(3). Discutăm astfel despre elaborarea unor norme care să permită accesul continuu și nerestricționat al elevilor de a bea apă, pentru a asigura un nivel de hidratare optim, inclusiv pe durata orelor de curs.
Importanța hidratării la copii
Hidratarea corespunzătoare condiționează creșterea, dezvoltarea și buna funcționare a organismelor vii, în mod particular la copii. Compoziția corporală a copiilor este diferită de cea a adulților în ceea ce privește compartimentul lichidian: peste 75% din greutatea corporală este reprezentată de apă, în comparație cu 60-70% la un adult sănătos. Este pertinent să considerăm că nevoile de hidratare sunt, de asemenea, mult mai stringente în cazul copiilor, din varii considerente.
1. Dobândirea unui comportament hidric adecvat
Deoarece apa nu este depozitată la nivelul organismului, cum se întâmplă în cazul alimentelor și al rezervelor energetice, acest nutrient trebuie înlocuit periodic prin consumul de apă din dietă, realizat cu regularitate, în funcție de nevoile organismului și potrivit senzației de sete.
Într-o manieră simplistă se poate spune că mecanismul de reglare a echilibrului hidric este un reflex necondiționat, dominat de procese complexe anatomice și hormonale, cărora li se asociază elemente de comportament dobândite în decursul vieții. Prin urmare, instinctul de ingerare a apei apare după inducerea unei stări subiective, a tendinței naturale de a consuma apă și este un comportament condiționat de impulsul de sete. Astfel, comportamentul hidric reflectă experiențele anterioare cu privire la satisfacerea nevoii primare de hidratare a organismului, indicate de senzația de sete.
Aportul voluntar de lichide este puternic influențat de accesibilitatea la surse de apă și de normele stabilite în cadrul colectivităților, constituind astfel o componentă majoră a procesului de rehidratare, independent de mecanismele homeostatice proprii organismului(4).
Ignorarea repetată a senzației de sete ar putea deregla mecanismul de păstrare a echilibrului hidric, astfel, setea nu va constitui un semnal precis al nevoii organismului de a consuma apă(5). Percepția redusă a senzației de sete ar putea antrena un comportament hidric deficitar, caracterizat prin reducerea motivației de a bea apă, care se poate perpetua și în perioada adultă.
2. Prevenirea deshidratării și a efectelor asupra performanțelor intelectuale
Luând în considerare interdependența dintre statusul hidric și capacitatea de a performa în cadrul activităților școlare a copiilor, instalarea senzației de sete ca urmare a aportului inadecvat de lichide poate influența negativ performanțele academice ale elevilor cu până la 10%(6).
Reducerea capacității cognitive, asociată hidratării insuficiente, a fost documentată în numeroase rânduri la adulți. Din cauza nevoilor lichidiene mult mai crescute și a suprafeței corporale mari în raport cu greutatea, fiind și mult mai activi fizic, copiii sunt semnificativ mai vulnerabili la deshidratare comparativ cu persoanele adulte(6). Discrepanța dintre recomandările de hidratare ale unui copil și respectiv ale unui adult ar putea explica de ce unele cadre didactice subestimează nevoia imperioasă a elevilor de a consuma apă, chiar și în timpul orelor de curs, aspectul fiziologic fiind în multe dintre cazuri pierdut din vedere.
Deși nu este obligatoriu, impactul deshidratării asupra performanțelor intelectuale la copii ar putea fi mai însemnat, deoarece aceste efecte contravin scopului pentru care copiii/elevii iau parte la activitățile școlare. Se estimează că o reducere cu 1-2% a greutății corporale ca urmare a pierderii de lichide ar putea afecta memoria pe termen scurt și lung, respectiv capacitatea de concentrare și de atenție(5).
Un alt aspect care trebuie luat în considerare este probabilitatea ca elevii să se prezinte la școală cu un deficit hidric deja instalat. Potrivit unui studiu realizat în 2012, 73,5% dintre elevii francezi nu își asigură în cadrul micului dejun necesarul optim de lichide pentru prima parte a zilei(7). Raportat la datele din România, situația ar putea fi mult mai dramatică având în vedere că 53% dintre copiii români nu iau micul dejun(8).
3. Îmbunătățirea performanțelor cognitive ale elevilor
În rândul copiilor, efectele imediate ale aportului de apă s-au dovedit pozitive, prin îmbunătățirea memoriei pe termen scurt și creșterea performanțelor în cadrul activităților ce presupun un grad crescut de concentrare și atenție, în special atenție vizuală.
O influență benefică în acest sens o constituie lipsa restricției în ceea ce privește sursele de hidratare. Accesul neîngrădit la apă în timpul orelor de curs (de exemplu, o sticlă cu 250 ml apă) ar putea contribui la suplimentarea aportului zilnic de lichide în rândul copiilor de vârstă școlară (în medie cu 625 ml)(9).
Prin urmare, este considerată oportună intervenția învățătorilor și profesorilor pentru a încuraja consumul de apă. Integrarea în timpul orelor de curs a pauzelor structurate pentru a bea apă s-a dovedit o metodă eficientă, prin care elevii pot fi mai atenți și implicați în procesul activ de învățare(5).
4. Reducerea riscului de obezitate în rândul copiilor
Hidratarea reprezintă un aspect esențial al nutriției, intersectând cu succes o altă temă de interes în ceea ce privește sănătatea și educația copiilor în școli: alimentația.
Având în vedere că majoritatea elevilor petrec la școală cel puțin 6 ore în fiecare zi, 5 zile pe săptămână, aceștia ingeră o mare parte din aportul caloric și lichidian în intervalul de timp alocat activităților școlare(10).
S-a observat o asociere în rândul elevilor care prezentau obezitate între excesul de greutate și aportul zilnic redus de fluide, asociere inexistentă sau nesemnificativă în cazul copiilor normoponderali(11). Nu trebuie subestimată însă calitatea lichidelor consumate, cum sunt băuturile calorice, îndulcite cu zahăr, care ar putea afecta negativ sănătatea pe termen lung a copiilor, favorizând apariția obezității și a afecțiunilor metabolice.
Creșterea accesibilității în școli la surse de apă, de altfel o băutură non-calorică, ar putea influența preferințele elevilor pentru băuturile îndulcite în favoarea consumului de apă, ca strategie de prevenție a obezității(12). Deși nu există studii care să susțină pe deplin această ipoteză, consumul a 250 ml de apă în locul a 250 ml de suc, de exemplu, ar putea reduce aportul energetic cu circa 100 de calorii provenite din zaharuri simple (25 g), constituind un avantaj pentru sănătatea și statusul ponderal al copilului(13).
Limitări actuale
În ciuda beneficiilor enumerate anterior, sondajele noastre (nesistematice) reflectă o situație îngrijorătoare în ceea ce privește hidratarea și accesul la sursele de apă în rândul preșcolarilor și școlarilor din România.
Potrivit sondajelor, mai mult de jumătate dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani din instituțiile românești de învățământ, deopotrivă public și privat, nu au acces la apă pe durata orelor de curs.
Printre argumentele invocate de cadrele didactice se regăsesc: distragerea atenției celorlalți participanți prin consumul de apă în timpul orelor de curs, producerea unui deranj suplimentar ca urmare a mersului mai frecvent la toaletă, subliniind rolul pauzelor consecutive orelor de curs pentru satisfacerea nevoilor de hidratare și alimentare.
Astfel, elevilor le este negat disconfortul individual provocat de senzația de sete (uscăciunea și iritarea mucoaselor buzelor, gurii și gâtului, hipersensibilitatea la lumină, inapetența, amețeala, iritabilitatea, durerile de cap etc.) în detrimentul avantajelor colective.
Se pierde din vedere faptul că, în timpul pauzelor, copiii se implică în diverse activități, cum sunt cele de socializare, joacă, ceea ce ar putea face dificilă recunoașterea și satisfacerea senzației imediate de sete. În consecință, aceasta va deveni mai intensă pe durata întregii ore de curs, antrenând dificultăți de concentrare și alte efecte negative ale deprivării de lichide.
De asemenea, desfășurarea activităților fizice, inclusiv pe parcursul pauzelor (alergat, sărit, coborât/urcat scări etc.), condițiile suboptime de temperatură (de exemplu, sălile supraîncălzite și neaerisite iarna sau absența aparatelor de aer condiționat vara) pot crește nevoile de hidratare ale elevilor, prin dezechilibrul dintre pierderile lichidiene realizate și aportul deficitar.
De asemenea, s-a observat că aproximativ o treime dintre copiii intervievați nu au întâmpinat astfel de bariere în realizarea aportului hidric în intervalul petrecut la școală, inclusiv pe durata orelor de curs. Cooperarea dascălilor în acest sens, prin încurajarea consumului de apă la începutul orelor și a satisfacerii setei oricând este nevoie în timpul cursurilor, reprezintă o inițiativă exemplară, ce poate servi drept garanție celor care se declară rezervați în legătură cu acest demers.
De la sănătate la etică
Începând cu anul 2009, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a lansat campania „Pentru un stil de viață sănătos”, care a constat în difuzarea zilnică, în special la TV și radio, a unor mesaje de avertizare, printre care se regăsește și sloganul: „Pentru o viață sănătoasă, consumați zilnic minimum 2 litri de lichide”, o inițiativă lăudabilă de altfel(14). În mod paradoxal, aplicarea acestui îndemn întâmpină dificultăți importante în cadrul instituțiilor de învățământ, exact locul unde elevii noștri ar trebui să deprindă în mod activ comportamente sănătoase de hidratare pentru tot restul vieții.
Dincolo de pledoaria noastră pentru sănătate s-a constatat și un aspect etic al acestui neajuns societal: îngrădirea unui drept elementar întipărit în conștiința colectivă începând cu anul 2006, în urma deciziei Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO), și anume: Dreptul omului la apă și sanitație. Acesta nu face referire în mod explicit doar la persoanele defavorizate din zonele fără acces la apă potabilă și servicii de salubrizare. Blocarea discriminatorie a accesului la apă în timpul orelor de curs poate fi încadrată ca o încălcare a acestui drept în rândul elevilor, lipsiți de liber-arbitru în majoritatea timpului petrecut în clasă.
Mai mult decât atât, a priva un om de un privilegiu fundamental în contextul în care exercitarea acestuia nu impietează asupra drepturilor persoanelor din jur constituie un act de cruzime, de dominare, un act lipsit de demnitate și echitate. Nu aceasta este educația pe care dorim să o primească copiii noștri.
Membrii unei societăți trebuie tratați în mod egal, copii și adulți deopotrivă. Pentru a exemplifica nedreptatea pricinuită elevilor, îndemnăm la realizarea unei căutări pe Google Images pornind de la cuvintele „ședință de guvern”. Se poate observa cu ușurință cum guvernanții au acces la minimum o sticlă de 500 militri de apă situată la mai puțin de o lungime de braț, în toate fotografiile afișate de motorul de căutare. Având în vedere magnitudinea deciziilor discutate de guvernanți, accesul la apă nu este considerat un factor perturbator, în care caz probabil nu e permis. Considerăm oportun să afișăm același respect și aceeași înțelegere față de nevoile fiziologice ale copiilor acestei țări, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt mult mai vulnerabili comparativ cu adulții la efectele negative ale aportului insuficient de lichide.
Nevoile de hidratare ale copiilor
Consolidarea informațiilor nutriționale și a comportamentelor unui stil de viață sănătos (hidratare corespunzătoare, alimentație echilibrată, activitate fizică regulată, suficiența somnului, prevenirea abuzului de substanțe, a comportamentului sexual cu risc etc.) în rândul copiilor de vârstă preșcolară și școlară trebuie considerate la fel de prioritare precum este și acumularea cunoștințelor academice.
Prezentul document se concentrează însă asupra nevoilor de hidratare ale copiilor, aspect dezvoltat pe larg în continuare.
Necesarul zilnic de lichide diferă în funcție de vârstă și sex, fiind constituit din mai multe elemente: aportul de apă propriu-zis, aportul de apă din băuturi și cel din alimente.
Aportul ideal de lichide este estimat la:
- 1.600 ml/zi în rândul băieților și fetelor cu vârste între 4 și 8 ani;
- 1.900 ml/zi în rândul fetelor cu vârste între 9 și 13 ani;
- 2.100 ml/zi la băieții cu vârste între 9 și 13 ani;
- 2.000 ml/zi în rândul adolescentelor cu vârsta peste 14 ani;
- 2.500 ml/zi în rândul adolescenților mai mari de 14 ani(15).
Aportul total de lichide este asigurat din mai multe surse dietetice:
- 50% apă liberă;
- 30% alte băuturi, cu excepția celor alcoolice;
- 20% apa din alimente(16).
Astfel, se înțelege urgentarea unui demers în ceea ce privește încurajarea consumului de apă, respectiv educarea în spiritul unei vieți active și al alegerilor alimentare sănătoase, cu un conținut bogat în apă și nutrienți: fructe, legume, vegetale, lapte, iaurt, supe, iar în cantități limitate și diluții ½ cu apă se pot consuma ocazional și sucuri naturale din 100% fructe și/sau legume (în cazul în care nu reprezintă o alternativă a consumului de fructe sau legume integrale). Deși contribuie la aportul total de lichide, băuturile răcoritoare, sucurile de fructe și cele cu arome de fructe din comerț, băuturile pentru sportivi, ceaiurile și cafeaua nu trebuie incluse în rutina zilnică de hidratare a copiilor, constituind surse nerecomandate de zaharuri, calorii și compuși cu acțiune stimulantă la nivelul sistemului nervos. Limitarea consumului și educarea copiilor în acest sens sunt esențiale(17).
Comportamentul de a bea apă trebuie încurajat implicit în timpul activităților fizice susținute, în cantități mici, calculate, pentru a reduce disconfortul imediat indus de sete, în funcție de durata, intensitatea și tipul de efort depus. Aportul de lichide mai trebuie adaptat și în funcție de condițiile ambientale de temperatură și umezeală.
Ce considerăm oportun în acest moment?
Inițiativa prezentă presupune un minim de intervenții pentru universalizarea unei atitudini empatice și corecte față de nevoile fiziologice ale elevilor și uniformizarea acestui concept în rândul cadrelor didactice din învățământul de stat și privat din România:
1. Reglementarea obligativității de a avea acces la o sticlă cu apă (necarbogazificată/plată, și nu sucuri sau băuturi îndulcite din comerț) pe bancă, în timpul orelor de curs și la orele de sport, pentru uz propriu.
2. Prelucrarea argumentelor în sprijinul acestei reglementări în cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice în colaborare cu personalul didactic, elevii și părinții, respectiv documentarea acestui fapt.
3. Implicarea medicilor cu responsabilități în domeniul medicinei școlare în educarea elevilor și a cadrelor didactice în spiritul celor detaliate mai sus.