TEMA EDITIEI

Sindromul metabolic

 Metabolic syndrome

First published: 28 octombrie 2021

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.143.5.2021.5539

Abstract

Metabolic syndrome is a cluster of metabolic abnormalities with a high prevalence worldwide, which increase the risk of cardiovascular disease and diabetes mellitus. The main features of metabolic syndrome are: central obesity, hy­per­tri­glyceridemia, low HDL-cholesterol levels, high blood glucose, insulin resistance and arterial hypertension. Se­veral factors are involved in the etiopathogenesis of me­ta­bo­lic syndrome, a central role having the insulin re­sis­tance. The symptoms of this syndrome belong to its com­po­nents and the diagnosis requires simple clinical and paraclinical criteria, available in family medicine prac­tices. The management is a complex one and in­clu­des primarily lifestyle changes. The role of general practitioner is im­por­tant in the screening and management of me­ta­bo­lic syndrome to prevent the number of cases of obe­si­ty, dia­betes and cardiovascular disease, as well as the com­pli­ca­tions of these diseases. 
 

Keywords
metabolic syndrome, cardiovascular disease, primary medicine

Rezumat

Sindromul metabolic este un cumul de anomalii metabolice cu o prevalenţă crescută în întreaga lume, acesta determinând un risc mai mare de apariţie a bolilor cardiovasculare şi a dia­be­tu­lui zaharat. Principalele caracteristici ale sindromului metabolic sunt: obezitatea de tip central, hipertrigliceridemia, valori re­­du­se ale HDL-colesterolului, hiperglicemia sau rezistenţa cres­cu­tă la insulină şi hipertensiunea arterială. În etiopatogenia sin­dro­mu­lui metabolic sunt implicaţi mai mulţi factori, un rol central avându-l rezistenţa la insulină. Simptomatologia aces­tui sindrom aparţine componentelor sale şi diagnosticul ne­ce­si­tă criterii clinice şi paraclinice simple, disponibile în cadrul ca­bi­ne­te­lor de medicină de familie. Managementul este unul com­plex şi cuprinde în primul rând modificarea stilului de viaţă. Ro­lul medicului de familie este important în screeningul şi ma­nage­mentul sindromului metabolic, pentru a putea preveni obe­zi­ta­tea, diabetul zaharat şi boala cardiovasculară, precum şi com­pli­ca­ţiile acestor afecţiuni.
 

Sindromul metabolic reprezintă o constelaţie de anomalii metabolice care determină creşterea riscului de apariţie a evenimentelor cardiovasculare, de rezistenţă la insulină şi a diabetului zaharat de tip 2. Prevalenţa sindromului metabolic la pacienţii cu hipertensiune arterială este foarte mare. Aceşti pacienţi asociază mai frecvent valori crescute ale LDL-colesterolului şi ale trigliceridelor, respectiv o valoare scăzută a HDL-colesterolului.

Numărul mare de persoane afectate şi costurile aferente îngrijirii acestor pacienţi fac din acest sindrom o problemă de sănătate publică(1). Managementul pacienţilor constituie o provocare şi necesită o abordare multidisciplinară. Primul pas trebuie să cuprindă modificarea stilului de viaţă prin promovarea efortului fizic, a cheltuielilor de energie şi o dietă hipocalorică pentru a scădea în greutate. Intervenţiile asupra stilului de viaţă determină efecte benefice asupra tensiunii arteriale, a profilului lipidic şi scad riscul de apariţie a diabetului zaharat de tip 2.

Definirea sindromului metabolic

Definiţia sindromului metabolic a suferit de-a lungul timpului mai multe schimbări, însă principalele ca­rac­te­ris­tici rămân valabile şi astăzi şi includ: obe­zi­ta­te de tip central, hipertrigliceridemie, valori reduse ale HDL-colesterolului, hiperglicemie sau rezistenţă cres­cu­tă la insulină şi hipertensiune arterială (HTA)(2). Conform ghidurilor actuale, pacientul cu sindrom metabolic prezintă trei sau mai multe din următoarele criterii:

obezitate abdominală definită prin circumferinţa abdominală ≥102 cm la bărbaţi sau ≥89 cm la femei;

trigliceridele serice ≥150 mg/dL sau medicaţie specifică;

tensiunea arterială ≥130/85 mmHg sau tratament antihipertensiv;

HDL-colesterol <40 mg/dL la bărbaţi sau <50 mg/dL la femei, sau medicaţie specifică;

glicemia à jeun ≥100 mg/dL sau diagnostic de diabet zaharat de tip 2.

Epidemiologia sindromului metabolic

Sindromul metabolic are o prevalenţă ridicată în întreaga lume. Se estimează că 20-25% din populaţia planetei prezintă această afecţiune, un rol important avându-l modificarea stilului de viaţă în ţările dezvoltate. Aceşti pacienţi prezintă un risc de cinci ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 şi sunt de trei ori mai predispuşi de a face infarct miocardic sau accident vascular cerebral(1).

Cercetările efectuate au indicat o prevalenţă crescută a sindromului metabolic în Europa. Astfel, în studiul efectuat în Slovacia, sindromul metabolic a fost prezent în proporţie de 30,2% la bărbaţi şi de 26,6% la femei(3). În studiul Arkhangelsk, din nord-vestul Rusiei, a fost prezent mai frecvent la femei în comparaţie cu bărbaţii (19,8% versus 11,5%)(4). Studiul Enrica din Spania a arătat o prevalenţă de 22,7% a sindromului metabolic(5). O prevalenţă mai mare s-a înregistrat în America, în comparaţie cu Europa (33% din cazuri)(6).

Prevalenţa sindromului metabolic la populaţia hipertensivă este ridicată. În studiul PIUMA, 34% dintre subiecţii diagnosticaţi cu HTA esenţială au prezentat sindrom metabolic(7). Studiul efectuat în Brazilia pe un lot de pacienţi hipertensivi a arătat o prevalenţă a sindromului metabolic de 71,6%(8). Sindromul metabolic a fost prezent la aproximativ 60% dintre subiecţi, într-o analiză efectuată la un lot de 19000 de pacienţi diagnosticaţi cu HTA aflaţi în evidenţa centrelor de asistenţă medicală primară din Spania(9).

Etiopatogenia sindromului metabolic

Creşterea epidemică pe plan mondial a su­pra­pon­de­ralităţii şi a obezităţii este strâns legată de apariţia sindromului metabolic. Inactivitatea fizică reprezintă un factor de risc în dezvoltarea sindromului metabolic. Îm­bă­trânirea este direct proporţională cu apariţia sindromului metabolic, dar şi a patologiei cardiovasculare. Numeroase studii demonstrează faptul că indivizii cu sindrom metabolic au o vârstă înaintată, majoritatea fiind în decada a cincea sau a şasea de viaţă, însă incidenţa nu este scăzută nici în cadrul populaţiei tinere, din cauza se­den­ta­rismului, a stilului de viaţă dezordonat şi a unei diete inadecvate(10).

Un rol central în dezvoltarea sindromului metabolic îl are rezistenţa la insulină. Relaţia dintre re­zis­tenţa la insulină şi HTA este bine stabilită. Hiperglicemia şi, într-o oarecare măsură, şi nivelul crescut al acizilor graşi liberi stimulează secreţia pancreatică de insulină şi determină apariţia hiperinsulinemiei. În caz de hiperinsulinemie, efectul vasodilatator al insulinei este abolit, ceea ce va conduce la creşterea reabsorbţiei sodiului şi la stimularea activităţii sistemului nervos simpatic, fapt ce contribuie la apariţia hipertensiunii(11).

Componentele sindromului metabolic

Obezitatea

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estima în anul 2016 mai mult de 1,9 miliarde de adulţi supraponderali, peste 13% din populaţia globală adultă fiind obeză. În România, conform Global Obesity Observatory, în 2017 prevalenţa obezităţii la adulţi era de 10,4%, iar a supraponderalităţii, de 52,5%. Complicaţiile frecvente ale obezităţii sunt: bolile cardiovasculare (HTA, insuficienţă cardiacă, afectare coronariană), cerebrovasculare (accident vascular cerebral), diabetul zaharat de tip 2, anumite tipuri de cancer (de sân, endometru, rinichi, prostată, colon, esofag, pancreas), apneea obstructivă de somn, steatoza hepatică nonalcoolică, litiaza biliară, pancreatita, boala renală cronică, infertilitatea, afecţiunile musculoscheletale (osteoartrită), depresia(12).

Hipertensiunea arterială

Tensiunea arterială crescută rămâne principalul factor de risc pentru mortalitate la nivel mondial. HTA afectează peste 30% din populaţia adultă din întreaga lume. Este un important factor de risc pentru apariţia afecţiunilor cardiovasculare şi cerebrovasculare, în special infarctul miocardic acut, accidentul vascular cerebral, insuficienţa cardiacă, fibrilaţia atrială şi boala arterială periferică, dar şi pentru boala renală cronică în stadiul final, declinul cognitiv şi demenţă(13). Factorii de risc modificabili care contribuie la dezvoltarea hipertensiunii arteriale sunt: dieta inadecvată, lipsa efortului fizic sau stilul de viaţă sedentar, consumul de tutun şi alcool şi, prin urmare, supraponderalitatea şi obezitatea. Mai mult de 50% din pacienţii hipertensivi au factori de risc cardiovasculari adiţionali, şi anume: diabet zaharat de tip 2 (15-20%), LDL-colesterol şi trigliceride crescute (30%), supraponderalitate/obezitate (40%), hiperuricemie (25%) şi sindrom metabolic (40%)(13,14).

Diabetul zaharat de tip 2

Diabetul zaharat este o tulburare metabolică deosebit de complexă, caracterizată prin hiperglicemie cronică din cauza deficitului relativ de insulină şi/sau a insulinorezistenţei. Prevalenţa diabetului zaharat de tip 2 este în creştere, fiind determinată de o interacţiune complexă de factori socioeconomici, demografici, de mediu şi genetici. În 2019, IDF a estimat că 463 de milioane de persoane prezentau diabet zaharat şi estimează o creştere la 700 de milioane până în 2045(15). Diabetul zaharat slab controlat medicamentos este asociat cu o serie de complicaţii pe termen scurt şi pe termen lung ce reduc calitatea vieţii şi speranţa de viaţă. Acestea includ tulburări metabolice acute, complicaţii macrovasculare (boală coronariană, boală vasculară periferică şi accident vascular cerebral) şi complicaţii microvasculare (retinopatie, nefropatie şi neuropatie)(15). Persoanele cu sindrom metabolic au un risc mai mare de a dezvolta diabet zaharat. Acesta se asociază cu următorii factori de risc: obezitatea/supraponderalitatea (80-90% din cazuri), îmbătrânirea, dieta inadecvată, inactivitatea fizică, comportamentul sedentar, istoric de HTA, dislipidemia şi susceptibilitatea genetică(16).

Dislipidemia

Dislipidemiile sunt afecţiuni caracterizate prin alterarea metabolismului lipidelor, cu o frecvenţă mare în populaţie şi cu o deosebită importanţă pentru sănătatea publică, fiind evidenţiate prin modificări ale valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului şi trigliceridelor. Dislipidemiile pot avea etiologie primară (genetică) sau etiologie secundară, fiind cauzate de: stilul de viaţă (alimentaţie nesănătoasă, fumat, consum de alcool în exces, lipsa activităţii fizice, exces ponderal), dar şi de diabetul zaharat, boala renală cronică, hipotiroi­dism şi de anumite clase de medicamente(15,17).

Majoritatea pacienţilor cu dislipidemie nu au manifestări clinice. Dislipidemia reprezintă un factor important de risc pentru boala cardiovasculară secundară aterosclerozei, fiind prezentă frecvent în asociere cu obezitatea, HTA şi diabetul zaharat de tip 2(15,17).

Dislipidemia aterogenă este prezentă la majoritatea pacienţilor cu sindrom metabolic, fiind incluse două criterii în definirea sindromului metabolic: trigliceride serice crescute şi HDL-colesterol scăzut; acestea sunt factori de risc major pentru boala cardiovasculară(1).

Aspecte clinice şi paraclinice

Sindromul metabolic este asimptomatic la debut, în cele mai frecvente cazuri. Semnele şi simptomele aparţin componentelor sale. La examenul clinic se pot decela: constituţie hiperstenică, IMC crescut, circumferinţa abdominală crescută, valori crescute ale tensiunii arteriale. Prezenţa hiperglicemiei sau a diabetului zaharat poate fi semnalată prin poliurie, polidipsie, acantozis nigricans, dar şi infecţii mai frecvente, tulburări de vedere sau alte complicaţii ale diabetului. Pot fi prezente semne induse de acumularea tisulară a lipidelor (noduli la nivelul tendoanelor, xantelasme palpebrale)(10,15). Analizele de laborator includ: analiza profilului lipidic (trigliceride serice, colesterol total, HDL-colesterol, LDL-colesterol), glicemia à jeun, hemoglobina glicozilată şi efectuarea testului de toleranţă la glucoză(10). Investigaţiile indicate în principal pentru diagnosticul şi monitorizarea complicaţiilor sunt: electrocardiograma, ecocardiografia, ultrasonografia vasculară, ecografia abdominală, polisomnografia (la pacienţii cu simptome de sindrom de apnee obstructivă în somn) şi oftalmoscopia(10,14).

Managementul sindromului metabolic

Managementul sindromului metabolic este unul complex, prin prezenţa simultană a obezităţii, hipertensiunii arteriale, dislipidemiei, rezistenţei la insulină sau a diabetului zaharat. Identificarea pacienţilor cu sindrom metabolic este utilă pentru a reduce riscul apariţiei evenimentelor cardiovasculare şi renale, a diabetului zaharat, respectiv a morbidităţii şi a mortalităţii la această populaţie. Recunoaşterea sindromului metabolic la pacienţii hipertensivi implică un tratament mai agresiv pentru a diminua riscul cardiovascular(1)

Tratamentul sindromului metabolic se axează pe modificarea stilului de viaţă. Această terapie nonfarmacologică implică: alimentaţie echilibrată (dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale, peşte, acizi graşi nesaturaţi, produse lactate cu conţinut scăzut de grăsimi, consum redus de carne roşie şi acizi graşi saturaţi, zahăr, restricţie salină), activitate fizică, scăderea în greutate, consumul moderat de alcool şi renunţarea la fumat(14,18). Aceste modificări ale stilului de viaţă pot scădea valorile tensiunii arteriale, dar majoritatea pacienţilor cu HTA necesită tratament medicamentos pentru a obţine un control adecvat al valorilor tensionale. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei şi blocanţii receptorilor angiotensinei sunt printre cel mai frecvent prescrise medicamente antihipertensive. Un efect al acestora îl reprezintă reducerea albuminuriei şi întârzierea progresiei bolii cronice de rinichi de cauză diabetică sau nondiabetică. Beta-blocantele şi diureticele sunt, de asemenea, utile în scăderea TA, însă au contraindicaţii relative la pacienţii cu sindrom metabolic, deoarece sunt asociate cu un risc crescut de diabet zaharat, o excepţie fiind nebivolol(14).

În prezenţa dislipidemiei aterogene, caracterizată de niveluri crescute de trigliceride şi LDL-colesterol şi de niveluri scăzute de HDL-colesterol, se recomandă şi este benefică adăugarea statinelor în schema de tratament, mai ales la pacienţii care au un risc cardiovascular moderat/înalt. Statinele au rolul de a scădea nivelul LDL-colesterolului, însă au şi efecte antiinflamatorii şi antioxidante, scăzând incidenţa evenimentelor cardiovasculare. O altă clasă de medicamente folosită în dislipidemii o constituie fibraţii, care au ca efect: scăderea nivelurilor de trigliceride şi LDL-colesterol, creşterea modestă a HDL-colesterolului. Ezetimibul, datorită mecanismului de acţiune, creşte eliminarea LDL-colesterolului din sânge(14,19).

Concluzii

Prevenţia sindromului metabolic şi a bolilor cardiovasculare rămâne o preocupare majoră în cadrul medicinei primare. Prevalenţa acestuia este ridicată în populaţia generală, fiind mai frecvent la pacienţii hipertensivi. Identificarea precoce şi managementul corespunzător sunt esenţiale în medicina primară, deoarece pot preveni diabetul zaharat, afecţiunile cardiovasculare şi, implicit, cu scăderea morbidităţii şi mortalităţii de aceste cauze.  

 

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.

 

Bibliografie

  1. The International Diabetes Federation consensus worldwide definition of metabolic syndrome, International Diabetes Federation, 2020, https://www.idf.org/e-library/consensus-statements/60-idfconsensus-worldwide-definitionof-the-metabolic-syndrome.html

  2. Eckel RH, Grundy SM, Zimmet PZ. The metabolic syndrome. The Lancet. 2005;365:1415-1428.

  3. Tímea O, Kvetoslava R, Janka B, et al. Prevalence and Trends of Metabolic Syndrome in Slovakia during the Period of 2003-2012. Cent Eur J Public Health. 2017;25:313-320.

  4. Oleg S, Odd N, Tormod B, et al. Prevalence of the metabolic syndrome and its components in Northwest Russia: the Arkhangelsk study. BMC Public Health. 2010;10:23.

  5. Pilar GC, Raúl FP, Esther LG, et al. Magnitude and Management of Metabolic Syndrome in Spain in 2008-2010: The ENRICA Study. Rev Esp Cardiol. 2014;67:367-373.

  6. Maria A, Taft B, Sharon T, et al. Prevalence of the Metabolic Syndrome in the United States, 2003-2012. JAMA. 2015;313:1973-1974.

  7. Giuseppe M, Ilenia C, Emilio N, et al. Metabolic syndrome in hypertensive patients: An unholy alliance. World J Cardiol. 2014;6:890-907.

  8. Kelminda B, Leila A. Metabolic Syndrome in Hypertensive Patients, Correlation between anthropometric data and laboratory findings. Diabetes Care. 2007;30:1624-1626.

  9. Alejandro S. Metabolic Syndrome in Hypertension - Treatment Challenges and Goals. ECR. 2009;5:40-43.

  10. Joseph L. Harrison’s Cardiovascular Medicine. 3rd Edition. 2017;431-438.

  11. Grazyna S. Pro-Inflammatory and Prothrombotic Factors and Metabolic Syndrome. EJIFCC. 2007;18:39-46.

  12. Kinlen D, Cody D, O’Shea D. Complications of obesity. International Journal of Medicine. 2018;111:437-443.

  13. Katherine TM, Joshua DB, Tanika NK, et al. Global Disparities of Hypertension Prevalence and Control. Circulation. 2016;134:441-450.

  14. Bryan W, Giuseppe M, Wilko S, et al. Guidelines for the management of arterial hypertension: The Task Force for the management of arterial hypertension of the European Society of Cardiology (ESC) and the European Society of Hypertension (ESH). Eur Heart J. 2018;39:3021-3104.

  15. Feather A, Randall D, Waterhouse M. Kumar & Clark’s Clinical Medicine. Elsevier, 2020, Tenth Edition.

  16. International Diabetes Federation - IDF Diabetes Atlas, 9th ed., Brussels. Belgium: International Diabetes Federation, 2019.

  17. Michael HD. Dyslipidemia, Endocrine and Metabolic Disorders, MSD, 2019.

  18. Donna KA, Roger SB, Michelle AA, et al. Guideline on the Primary Prevention of Cardiovascular Disease: A Report of the American College of Cardiology/American Heart Association Task Force on Clinical Practice Guideline. Circulation. 2019;140:563-595.

  19. François M, Colin B, Alberico LC, et al. Guidelines for the management of dyslipidaemias: lipid modification to reduce cardiovascular risk, The Task Force for the management of dyslipidaemias of the European Society of Cardiology (ESC) and European Atherosclerosis Society (EAS). Eur Heart J. 2020;41:111–188.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT - DIABET | Ediţia 3 123 / 2018

Prevenţia primară şi screeningul afecţiunilor cardiovasculare la diabetici

Lucia Cojocaru, Sergiu Chirila, Luminiţa Matei

Boala cardiovasculară aterosclerotică reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate a pacienţilor diabetici. Diagnosticul precoce al di...

26 mai 2018
SUPLIMENT CARDIOLOGIE | Ediţia 4 / 2016

Elemente principale ale noului ghid de prevenţie cardiovasculară

Roxana Pleavă, Svetlana Moșteoru, Andreea Dumitrescu

Anul acesta, în cadrul Congresului European de Insuficiență Cardiacă, organizat de Asociația de Insuficiență Cardiacă (HFA) a Societății Europene d...

07 iulie 2016
SUPLIMENT DIABET | Ediţia 3 117 / 2017

Diabetul gestaţional - efectele asupra mamei și copilului

Mihai Mara

Diabetul gestațional afectează 3-9% din sarcini. Implicațiile acestuia pentru viitorul mamei și al copilului sunt uriașe, întru­cât crește riscul c...

19 mai 2017