Despre Oscar Amoedo y Valdes – un pionier al stomatologiei medico-legale în Europa

Introducere

După cum foarte bine se ştie, stomatologia reprezintă un domeniu medical şi ştiinţific nu doar extrem de interesant, dar în acelaşi timp şi extrem de controversat, care poate fi asociat medicinei legale şi care a contribuit de-a lungul timpului la identificarea anumitor persoane decedate din diverse cauze (crime, războaie, incendii, dezastre naturale de tipul cutremurelor şi inundaţiilor etc.). Astfel, a apărut termenul de stomatologie medico-legală sau odontologie (stomatologie) criminalistică, un subdomeniu foarte bine definit, ce se integrează în domeniul mare al medicinei legale, care reprezintă în fapt o modalitate de identificare a subiecţilor umani decedaţi după studiul amănunţit al dinţilor, precum şi al tuturor detaliilor legate de aceştia (edentaţii, restaurări protetice, leziuni odontale, relaţii intermaxilare de ocluzie, diverse măsurători etc.). Mai precis, discutăm despre studiul foarte amplu al aparatului dento-maxilar (ADM) al persoanei (persoanelor) decedate. Ulterior, toate detaliile aflate după studiul aparatului dento-maxilar al persoanei şi/sau al persoanelor decedate sunt comparate cu documente provenite din cabinetele de stomatologie, unde se presupune că acele persoane care au decedat îşi efectuau tratamentele de specialitate (fişe clinice, radiografii, fotografii, modele de studiu etc.), obţinându-se astfel, atunci când situaţia o permite, o identificare certă a subiectului uman decedat⁽¹⁾.

Dar, înainte de a trece efectiv la prezentarea acestui material, se impune a clarifica mai multe noţiuni de bază. Nu vom defini stomatologia ca ştiinţă, fiind vorba despre un material cu caracter istoric pur informativ, dar vom prezenta foarte succint definiţia medicinei legale oferită de către prof. dr. Mina Minovici (1858-1933, reputat medic legist şi farmacist român; este fondatorul Şcolii Române de Medicină Judiciară şi a fost directorul primului Institut de Medicină Legală din România, construit în anul 1892), definiţie destul de bine conturată, care include şi acest subdomeniu al stomatologiei medico-legale^(2,3):

„Medicina legală este o specialitate medicală care aplică principiile şi metodologia ştiinţelor medicale la domeniul juridic (se află la graniţa dintre medicină şi ştiinţele juridice). Ea urmăreşte, în interesul justiţiei, să obiectiveze şi să evalueze, la solicitarea organelor de justiţie sau a părţilor implicate, aspectele medicale conţinute în speţele juridice cu privire la omul în viaţă sau cel decedat, oferind un suport probatoriu ştiinţific expertal (probaţiune biologică). Necesitatea expertizelor/constatărilor medico-legale se regăseşte în toate cauzele juridice cu implicaţii medicale, precum şi în toate cazurile medicale cu implicaţii juridice. Medicina legală reprezintă astfel o interfaţă între gândirea juridică şi cea biologic-medicală. Dreptul ca ştiinţă lucrează cu texte de lege, noţiuni şi categorii precise, aplicând o logică de tip binar (da sau nu; alb sau negru, 0 sau 1 etc.). Funcţionând după logica analogică complexă, realitatea biologică, încă insuficient cunoscută şi explicată, nu poate fi sesizată, înţeleasă şi definită prin intermediul logicii binare. Medicina legală nu este un auxiliar al justiţiei, ci este un colaborator independent al acesteia, aducând în fiecare caz juridic un plus de obiectivitate, prin prezentarea expertală a perspectivei medicale. Orice ingerinţă în activitatea medico-legală este interzisă, atrăgând după caz răspundere administrativă, civilă sau penală.”⁽³⁾

Date generale

Pornind chiar de la această introducere, care chiar dacă nu defineşte foarte precis stomatologia medico-legală sau odontologia criminalistică, cum mai este cunoscută în literatura de specialitate (după alţi autori, mai avem ca termen similar şi stomatologia criminalistică), dar justifică integrarea sa ca subdomeniu în marele şi vastul domeniu al medicinei legale, vom încerca să aducem în atenţia dumneavoastră o biografie cât mai succintă a doctorului Oscar Amoedo y Valdes, considerat pe drept cuvânt a fi fondatorul stomatologiei medico-legale în Europa.

Cine a fost, de fapt, Oscar Amoedo y Valdes?

Oscar Amoedo y Valdes s-a născut la data de 10 noiembrie 1863, în Mantazas, o modestă dar înfloritoare localitate aflată în apropierea oraşului Havana, capitală a Cubei, o frumoasă şi extrem de spectaculoasă insulă aflată în Marea Caraibilor, la acel moment una dintre coloniile prospere ale Regatului Spaniol. Încă din adolescenţă, tânărul Oscar a fost introdus în tainele medicinei dentare, acesta participând imediat după terminarea liceului, în calitate de ucenic, la desfăşurarea activităţii stomatologice în cabinetul lui Ricardo Gordon, un bine-cunoscut chirurg-dentist al unei societăţi coloniale spaniole extrem de colorate din oraşul-capitală al Cubei, Havana^(4-7).

Dr. Ricardo Gordon s-a ataşat foarte mult de tânărul Oscar şi, văzând entuziasmul şi aplombul cu care acesta se implica în activitatea de zi cu zi a cabinetului de stomatologie, a decis să îl îndrume pe tânărul său învăţăcel să urmeze cursuri de specialitate în domeniul medicinei dentare, în cadrul Academiei Centrale de Dentistică a dr. Florencio Cancio Zamora din oraşul Havana^(4-7). Astfel, la vârsta de doar 21 de ani, Oscar Amoedo y Valdes a obţinut diploma de chirurg-dentist cu cele mai înalte calificative, în cadrul acestei instituţii de învăţământ stomatologic cubaneze, în luna octombrie a anului 1884. Dar, deşi această diplomă de chirurg-dentist obţinută în capitala Cubei, Havana, era recunoscută peste tot în lume, dr. Oscar Amoedo y Valdes a decis să urmeze şi cursurile Colegiului de Stomatologie din oraşul New York (New York Dental College) din Statele Unite ale Americii, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din domeniul stomatologiei din lume la acea vreme, obţinând o a doua diplomă de chirurg-dentist, în anul 1888^(4-7).

Totuşi, deşi toate rudele, toţi prietenii şi toţi apropiaţii au sperat ca dr. Oscar Amoedo y Valdes să îşi continue aventura în domeniul stomatologiei pe tărâm american, dorinţa acestui tânăr extrem de întreprinzător a fost să practice stomatologia în Europa. Şi, cum acest lucru nu a fost posibil imediat după finalizarea celui de-al doilea ciclu de studii în domeniul stomatologiei din SUA, dr. Oscar Amoedo y Valdes s-a reîntors în acelaşi an 1888 (în care a finalizat al doilea ciclu de studii de specialitate în SUA) în Cuba, mai precis în capitala Havana, unde a practicat nobila profesie de chirurg-dentist într-un cabinet privat^(4-7).

În scurta perioadă pe care a petrecut-o în oraşul Havana (aproximativ un an sau un an şi jumătate), dr. Oscar Amoedo y Valdes s-a remarcat printr-o activitate practică deosebită, fiind cel care a iniţiat şi a implementat în premieră pe teritoriul Cubei de astăzi o sumedenie de proceduri chirurgicale din sfera oro-maxilo-facială. Totodată, eminentul practician în dentistică cubanez a avut şi o activitate editorială deosebită, publicând şi numeroase articole cu caracter profesional, dar şi înfiinţând alături de colegul şi prietenul său Carlos Garcia Velez (reputat dentist şi diplomat cubanez, 1867-1963) Revista Estomatologica (Revista de Stomatologie)^(4-7).

Concret, prilejul mult aşteptat pentru tânărul chirurg-dentist să plece în Europa pentru a practica stomatologia a apărut extrem de rapid, mai exact cu ocazia Primului Congres de Stomatologie care s-a desfăşurat la Paris, o capitală a unei Franţe înfloritoare, care îşi revenise aproape în totalitate după distrugătoarea înfrângere de la Sedan din data de 2 septembrie 1870, în urma căreia Franţa, condusă de către împăratul Napoleon al III-lea, a fost învinsă categoric de către trupele unui Imperiu Prusac în plină ascensiune, o Prusie condusă la acea vreme de ambiţiosul cancelar Otto von Bismarck^(4-7).

Astfel, participarea doctorului Oscar Amoedo y Valdes la lucrările Primului Congres de Stomatologie, care s-a desfăşurat la Paris în anul 1889, a fost sprijinită financiar de către Societatea Cubaneză de Stomatologie şi a fost un mare succes, lucru care i-a întărit convingerea întreprinzătorului chirurg-dentist de a practica în continuare stomatologia pe tărâm francez. Lucru care s-a şi întâmplat^(4-7).

Pe lângă faptul că a practicat stomatologia într-un cabinet privat din Paris, Oscar Amoedo y Valdes a urmat şi cursurile universitare ale Facultăţii de Medicină din Paris, absolvind cu brio şi această excepţională instituţie de învăţământ superior medical franceză, obţinând astfel şi o diplomă cu specialitatea în medicină generală. În acest fel, dr. Oscar Amoedo y Valdes a devenit triplu licenţiat: de două ori în stomatologie (Havana – Cuba, New York – SUA) şi o dată în medicină generală (Paris – Franţa)^(4-7).

Este foarte interesant faptul că urmarea cursurilor universitare din cadrul Facultăţii de Medicină din Paris i-a deschis tânărului practician noi orizonturi: acesta a devenit foarte interesat de medicina legală, reuşind să îmbine extrem de armonios pasiunea sa pentru stomatologie cu domeniul amplu al medicinei legale. Astfel, în urma unor lucrări de profil publicate în reviste de specialitate şi/sau susţinute în cadrul unor manifestări ştiinţifice extrem de prestigioase, dr. Oscar Amoedo y Valdes a ajuns să fie cunoscut, încet, dar sigur, ca un specialist al stomatologiei medico-legale, o ştiinţă încă necunoscută, dar aflată într-o fază de prionierat în Franţa la acel sfârşit de secol XIX^(4-7).

Şi acest lucru a fost confirmat în anul 1897, atunci când dr. Oscar Amoedo y Valdes a fost chemat să certifice alături de alţi reputaţi specialişti în medicină legală francezi (în fapt, era vorba despre o comisie de certificare a unei identităţi compuse din specialişti în medicină legală) identitatea unor oseminte (schelet osos) care se presupuneau că au aparţinut lui Ludovic al XVII-lea, Delfin al Franţei, fiul regelui Ludovic al XVI-lea al Franţei (cadavrul lui a fost înhumat în circumstanţe necunoscute), rege care a fost decapitat prin ghilotinare ca urmare a Revoluţiei Franceze, la data de 21 ianuarie 1793. După o examinare extrem de atentă a aparatului dento-maxilar (ADM), a scheletului osos, cu o siguranţă remarcabilă şi în baza unor argumente extrem de concise, dr. Oscar Amoedo y Valdes a infirmat identitatea tânărului Delfin al Franţei, Ludovic al XVII-lea, în ciuda părerilor contradictorii ale colegilor săi din comisie. Astfel, expertiza dr. Oscar Amoedo y Valdes a fost extrem de profesionistă şi a avut o pondere decisivă în infirmarea acestei identificări^(4-7).

În continuare, tot în acelaşi an 1897, mai exact la data de 4 mai 1897, 124 de persoane au decedat în urma unui incendiu devastator care a avut loc în cinematograful Bazarul de Caritate (Bazar de la Charité) din Paris. Cum industria cinematografică era abia la începuturi, incendiul a izbucnit în urma unei manipulări necorespunzătoare a unor substanţe inflamabile, implicate în buna desfăşurare a acestui renumit cinematograf parizian. Cu acest prilej a decedat şi Sophie-Charlotte, ducesă d’Alençon (1847-1897), sora împărătesei Elisabeta (Sissi) a Imperiului Austro-Ungar (soţia împăratului Franz Joseph). Aproximativ 30 de cadavre complet carbonizate, inclusiv cadavrul ducesei d’Alençon, nu au fost identificate, astfel încât consulul Republicii Paraguay la Paris a avut strălucita idee de a se apela pentru identificare la chirurgii-dentişti unde victimele urmau tratamente de specialitate. În acest sens, au fost convocaţi trei reputaţi chirurgi-dentişti parizieni ai acelei perioade: este vorba despre dr. Charles Godon, dr. Isaac Davenport şi profesorul Ducourneau, cadru didactic superior al Şcolii Odontotehnice din Paris (L’Ecole Odontotechnique de Paris)^(4-7).

Concret, dr. Isaac Davenport, medicul dentist al ducesei d’Alençon, în baza fişei clinice dentare în care notase toate detaliile celor 17 consultaţii de specialitate pe care le efectuase ducesei, repartizate pe durata a doi ani, a reuşit să identifice cu certitudine cadavrul carbonizat al Sophiei-Charlotte. Astfel, raportul său de identificare a cadavrului ducesei d’Alençon, în baza fişei clinice dentare, a fost avizat de către Ministerul de Justiţie Francez, ceea ce a reprezentat cu adevărat o premieră în lume pentru acest domeniu al medicinei legale. În final, în urma muncii depuse de către aceşti specialişti stomatologi, doar cinci cadavre dintre cele 30 nu au putut fi identificate^(4-7).

Deşi nu a participat direct la respectiva identificare, dr. Oscar Amoedo y Valdes a urmărit cu interes şi înfrigurare această anchetă extrem de laborioasă, el fiind în fapt cel care a evocat efortul imens depus de către comisia alcătuită din practicieni stomatologi, în cadrul unui important congres cu profil medical desfăşurat în capitala Imperiului Rus, oraşul Moscova, cu o lucrare intitulată Misiunea specialiştilor stomatologi în identificarea cadavrelor din dezastrul de la cinematograful Bazarul de Caritate (La mission des dentistes dans l’identification des cadavres de la catastrophe du Bazar de la Charité). Lucrarea prezentată s-a bucurat de un succes imens în rândul specialiştilor stomatologi din întreaga lume şi, astfel, în baza acestui material, dr. Oscar Amoedo y Valdes a dezvoltat o multitudine de teorii, concepte şi tehnici care au constituit baza şi apoi nucleul stomatologiei medico-legale (sau odontologiei/stomatologiei criminalistice, denumire sub care mai este cunoscută în literatura de specialitate), aspecte care aveau să stea la baza conceperii tezei sale de doctorat cu subiectul Arta dentară în medicina judiciară, teză pe care a susţinut-o la data de 7 iulie 1898, la vârsta de 35 de ani^(4-7).

Susţinerea tezei de doctorat s-a dovedit a fi pentru dr. Oscar Amoedo y Valdes un succes remarcabil. Niciodată până atunci, un astfel de subiect nu fusese tratat cu atâta acurateţe de către un aspirant la titlul de doctor în ştiinţe medicale. Astfel, profesorul Paul Camille Hippolyte Brouardel (1837-1906, renumit patolog şi igienist francez), preşedintele comisiei de jurizare a tezei de doctorat, nimeni altul decât autorul celebrei legi din anul 1892 care conferea legalitate şi demnitate profesiei de chirurg-dentist în Franţa, a declarat cu deosebit entuziasm despre lucrarea candidatului următoarele: „Nu este o teză, este un tratat de odontologie, care a umplut mari lacune în identificarea criminalistică”^(4-7).

Experienţa de teren a dr. Oscar Amoedo y Valdes, la care s-a adăugat şi experienţa colegilor săi, a dat naştere unei lucrări remarcabile cu peste 600 de pagini (mai precis 608 pagini), care s-a bucurat de un succes fantastic, lucrare care a fost mai apoi publicată la prestigioasa editură pariziană Editions Masson & Cie. Practic, cu această carte a luat naştere cu adevărat stomatologia medico-legală (sau odontologia/stomatologia criminalistică), manuscris în care autorul, dr. Oscar Amoedo y Valdes, a descris cu lux de amănunte tehnicile de identificare criminalistică în baza evaluării aparatului dento-maxilar (status dentar, abraziune dentară, ocluzie dentară, diferite măsurători la nivelul aparatului dento-maxilar etc.) după deces, în comparaţie cu documentele existente în cabinetele de profil, unde victimele urmau tratamente de stomatologie (fişe clinice, modele de studiu şi, mult mai târziu, radiografii dentare). Tot în respectiva carte, autorul a abordat şi o sumedenie de probleme juridice şi judiciare legate de aşa-numita stomatologie medico-legală, mai precis probleme juridice şi judiciare privind această nouă modalitate de identificare criminalistică, pe baza studierii detaliilor aparatului dento-maxilar^(4-7).

Mai mult, la data de 4 august 1899, dr. Oscar Amoedo y Valdes a prezentat cu foarte mult aplomb şi convingere, în cadrul seminarului desfăşurat sub patronajul Societăţii Dentare Americane din Europa (Société Dentaire Américaine d’Europe), prelegerea intitulată Identificarea cadavrelor de către un specialist stomatolog (L’identification des cadavres par le dentiste expert), lucrare care, la rândul ei, s-a bucurat de un succes remarcabil şi a consfinţit, dacă vreţi, acest domeniu de identificare criminalistică reprezentat de stomatologia medico-legală, şi mai ales titlul de expert în odontologie criminalistică pentru dr. Oscar Amoedo y Valdes^(4-7).

În continuare, dr. Oscar Amoedo y Valdes a desfăşurat o activitate didactică în învăţământul superior pe bază de voluntariat timp de peste 15 ani, în cadrul Şcolii Odontotehnice din Paris (L’Ecole Odontotechnique de Paris): întâi ca monitor, apoi ca profesor suplinitor şi, în final, ca profesor cu drepturi depline. Dar, cu toate acestea, pentru a putea trăi în Parisul sfârşitului de secol XIX şi începutul de secol XX, profesorul Oscar Amoedo y Valdes a fost nevoit să practice stomatologia în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, bucurându-se de o reputaţie excelentă, dar fiind şi un practician extrem de iscusit, reputatul chirurg-dentist şi-a deschis propriul cabinet privat de stomatologie în Paris, în Cartierul Latin, şi foarte curând profitul său material obţinut în urma practicării dentisticii a fost destul de consistent, aspect ce i-a permis să îşi mute cabinetul pe Avenue de l’Opéra 15, unde a practicat medicina dentară pe tot parcursul carierei sale de excepţie. A fost autor a peste 120 de articole de specialitate, a participat efectiv la 57 de congrese, conferinţe şi simpozioane şi a fost membru în 14 societăţi ştiinţifice^(4-7).

Totuşi, ceea ce trebuie menţionat este faptul că, la începutul anului 1900, din cauza faptului că nu avea cetăţenie franceză, neavând astfel drept legal de exercitare atât a activităţii didactice, cât şi a profesiei de chirurg-dentist pe teritoriul francez şi profitând de această hibă legislativă, confraţii săi de breaslă, invidioşi fiind pe succesul marelui savant de origine cubaneză, au încercat prin diverse mijloace, atât profesionale, cât şi cu implicaţii politice, să îi interzică acestuia atât activitatea de predare, cât şi activitatea profesională de practicare a stomatologiei pe tărâm francez^(4-7).

Dar, la cererea expresă a conducerii Şcolii de Stomatologie din Paris (L’Ecole Dentaire de Paris), de fapt viitoarea Facultate de Stomatologie din Paris, ministrul instrucţiunii publice din Franţa din acea perioadă a semnat un decret prin care doctorului Oscar Amoedo y Valdes i s-a permis reluarea activităţii didactice cu grad de profesor universitar cu drepturi depline, în cadrul acestei reputate instituţii de învăţământ medical superior franceze şi, totodată, şi practicarea în continuare a profesiei de chirurg-dentist pe teritoriul francez^(4-7).

Datorită activităţii sale ştiinţifice cu adevărat remarcabile, în anul 1902, prof. dr. Oscar Amoedo y Valdes a devenit şi membru cu drepturi depline al Academiei Franceze, fiind ales cu unanimitate de voturi. Tot din Paris, la data de 26 ianuarie 1902, excelentul practician stomatolog a salutat cu foarte mult entuziasm eliberarea Cubei, ţara sa natală, de sub dominaţie spaniolă şi obţinerea independenţei acesteia^(4-7).

În timpul Primului Război Mondial sau al Marelui Război, aşa cum mai este cunoscută această mare conflagraţie în istoriografia modernă (1914-1918), prof. dr. Oscar Amoedo y Valdes a intrat pentru început voluntar în Crucea Roşie Franceză, iar apoi s-a înrolat voluntar în Armata Franceză, unde a avut gradul de căpitan şi a activat în diverse spitale militare de campanie franceze, atât în condiţii de front, cât şi în spatele frontului, desfăşurând atât activitate practică de stomatologie, cât mai ales activitate de chirurgie buco-maxilo-facială pentru soldaţii răniţi. Datorită profesionalismului şi abnegaţiei de care a dat dovadă în îngrijirea soldaţilor răniţi, profesorul Oscar Amoedo y Valdes a fost decorat atât cu Legiunea de Onoare Franceză (Légion d’Honneur), cât şi cu Medalia Comemorativă a Marelui Război (Médaille Commémorative de la Grande Guerre)^(4-7).

În perioada interbelică, profesorul Oscar Amoedo y Valdes a continuat să desfăşoare activitate didactică în cadrul Facultăţii de Stomatologie din Paris, să practice medicina dentară în cabinetul său privat situat pe Avenue de l’Opéra 15, să scrie articole şi cărţi şi să participe la congrese şi conferinţe, bucurându-se de un succes uriaş. Dar, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945), Franţa a fost atacată şi apoi cucerită de către trupele germane, conduse de Adolf Hitler. Deşi avea o vârstă destul de înaintată, profesorul Oscar Amoedo y Valdes a fost mobilizat în calitate de medic în Armata Franceză, iar după capitularea acesteia a fost închis într-un lagăr german pentru prizonieri francezi. A fost eliberat relativ repede, însă acest statut de prizonier de război l-a marcat profund pe întreprinzătorul chirurg-dentist de naţionalitate franceză, dar cu origini cubaneze. Prof. dr. Oscar Amoedo y Valdes s-a stins din viaţă la data de 27 septembrie 1945, în oraşul francez Toulouse^(4-7).

Datorită activităţii sale profesionale şi ştiinţifice cu adevărat excepţionale, Oscar Amoedo y Valdes a fost distins cu numeroase ordine şi medalii, dintre care amintim^(4-7): Cavaler al Legiunii de Onoare Franceze; Ordinul Carol III (Spania); Ordinul Alfonso XII (Spania); Ordinul Bolivar; Ofiţer al Ordre des Palmes Academique etc.

Concluzii

Prof. dr. Oscar Amoedo y Valdes a fost nu doar un profesionist desăvârşit, dar şi un cercetător remarcabil. Dotat cu o îndemânare nativă extraordinară, diagnostician de o factură aparte, dar şi un teoretician excepţional, reputatul savant de origine cubaneză a reuşit, graţie unor eforturi extraordinare, să impună stomatologia nu doar ca profesie medicală recunoscută, ci a reuşit să dovedească în faţa tuturor rolul esenţial al unui profesionist stomatolog în identificarea criminalistică, în baza unei studieri atente a aparatului dento-maxilar după deces şi a analizei comparative a rezultatelor obţinute cu documentele existente la medicii stomatologi care au efectuat tratamente de specialitate la pacienţii decedaţi (fişe clinice, radiografii dentare, modele de studiu etc.).

Concret, prof. dr. Oscar Amoedo y Valdes a reuşit să creeze pentru prima dată în Europa un nou subdomeniu al medicinei legale, şi anume stomatologia medico-legală sau odontologia/stomatologia criminalistică, denumire sub care mai este cunoscut acest subdomeniu în literatura de specialitate. 

Acknowledgement: Oana-Elena Amza and Maria-Antonia Şteţiu are corresponding authors (Oana-Elena Amza: oana.amza@umfcd.ro; Maria-Antonia Şteţiu: stetium@yahoo.com); Irina-Adriana Beuran and Nicoleta Măru have equally contribution with the first author.

Autori pentru corespondenţă: Oana-Elena Amza E-mail: oana.amza@umfcd.ro; Maria-Antonia Şteţiu E-mail: stetium@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.