Femei celebre în stomatologie – secolul XX

Introducere

Secolul XX a reprezentat o cotitură în procesul de emancipare a femeilor. După cum am amintit şi cu alte ocazii, femeia a reprezentat elementul de bază în ceea ce priveşte însăşi existenţa familiei – într-o familie, ea nu avea dreptul să lucreze, trebuind să fie înainte de toate soţie şi mama. Femeia nu avea voie să fie un element de bază în asigurarea suportului financiar al unei familii, acest lucru neputând fi realizat decât de către membrii familiei de sex masculin, tatăl şi/sau fiii acestuia. Astfel, Primul Război Mondial, sau Marele Război (1914-1918), cum a mai fost cunoscut în istorie, a fost cel mai important eveniment istoric al secolului XX, care a adus femeia într-o ipostază inedită. Din cauza încorporării în armatele diverselor naţiuni a majorităţii bărbaţilor cu scopul de a lupta efectiv pe fronturile Primului Război Mondial, multitudinea responsabilităţilor acestora în societatea civilă a fost preluată automat de către femei. Concret, majoritatea muncilor care de obicei erau prestate de bărbaţi au fost preluate de femei, mai exact de soţiile, mamele şi fiicele celor care erau obligaţi la acel moment, indiferent de naţiunea din care făceau parte, să lupte pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial^(1,2).

Ulterior, după încheierea acestei mari conflagraţii mondiale, care a fost Primul Război Mondial, lucrurile au început să evolueze treptat spre o normalitate, femeile dobândind, pe lângă dreptul legal la vot, şi dreptul de a practica profesii care altădată le erau cu desăvârşire interzise. Printre profesiile interzise mult timp femeilor, acestea fiind practicate cu precădere de către reprezentanţii sexului masculin, se numără şi cea de medic stomatolog sau medic dentist, o profesie nobilă, cu o foarte mare responsabilitate, care a fost condiţionată destul de târziu, abia în partea de început a secolului XX, de parcurgerea obligatorie a unor studii medicale universitare şi specializări adecvate atât în Statele Unite ale Americii, cât şi în Europa.

Dar lucrurile au început să se cristalizeze cu adevărat în procesul de emancipare a femeilor abia în anii care au urmat încheierii celui de Al Doilea Război Mondial (1939-1945). Ca şi în cazul Marelui Război, când femeile au preluat majoritatea atribuţiilor bărbaţilor plecaţi la luptă, în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, lucrurile au fost cu mult mai complexe: concret, reprezentantele sexului frumos nu doar că au preluat majoritatea atribuţiilor bărbaţilor privind munca în folosul efortului de război, dar multe dintre ele s-au şi înrolat în armatele combatante, fie în calitate de personal auxiliar şi/sau personal medical, fie chiar în calitate de personal combatant.

În anii care au urmat încheierii ostilităţilor celui de Al Doilea Război Mondial, procesul de emancipare a femeilor a continuat în absolut toate domeniile, inclusiv în domeniul stomatologiei, ajungându-se ca, în deceniul şapte al secolului XX, stomatologia, atât în Europa, cât şi în SUA, să fie uşor-uşor dominată de către reprezentantele sexului frumos, acest proces continuând şi în primele două decenii ale secolului XXI.

Mai departe, în realizarea studiului nostru de bibliotecă am efectuat o documentare extrem de laborioasă, reuşind să aducem în atenţia dumneavoastră câteva scurte biografii ale unor reprezentante ale sexului frumos care au avut contribuţii substanţiale în practicarea acestei interesante profesii de medic dentist şi/sau medic stomatolog atât în secolul XX, cât şi în primele două decenii ale secolului XXI.

Date generale

După cum am amintit, secolul XX a reprezentat poate una dintre perioadele cele mai dense şi mai accelerate ca derulare a faptelor istorice, dar în acelaşi timp contradictorie şi complexă, fericită, dar şi dramatică, mai ales prin consecinţele unor procese şi ale unor fenomene istorice derulate în plan spiritual, politico-militar sau social^(2,3). Astfel, privit prin prisma evenimentelor desfăşurate în secolul XX, dar total deosebit de primele două decenii ale secolului XXI, putem susţine cu certitudine faptul că secolul XX a fost un secol al marilor conflicte: Primul Război Mondial, sau Marele Război, desfăşurat în perioada 1914-1919, şi Al Doilea Război Mondial, desfăşurat în perioada 1939-1945.

Concret, s-a produs o ruptură decisivă faţă de vechea ordine mondială: începuturile, dar în egală măsură şi finalul acestui veac au marcat profund conştiinţa contemporaneităţii. Dacă Marele Război a oferit femeilor un loc în societate, cea de-a doua conflagraţie mondială a fixat foarte solid locul acestora în noua societate care s-a format după război^(1-3). Şi, după cum am menţionat, începând cu secolul XX, reprezentantele sexului frumos au început să acceadă în profesii la care înainte nici nu aveau dreptul să se gândească, ajungând ca la sfârşitul secolului XX şi început de secol XXI să fie majoritare în aceste profesii. Şi aici discutăm inclusiv despre profesii cum ar fi cea de medic şi/sau de medic stomatolog (medic dentist)^(1-4).

Dar, înainte de a trece efectiv la prezentarea biografiilor unor figuri reprezentative ale stomatologiei feminine care au practicat această nobilă profesie în secolele XX şi primele decenii ale secolului XXI (acolo unde, în urma studiului de bibliotecă efectuat, am găsit date suficiente şi concludente), se cuvine a enumera foarte pe scurt numele celor care, în funcţie de ţară sau continent, au fost pioniere în această specialitate medicală, care este medicina dentară (sau stomatologia)⁽²⁾.

• Europa: Martha Wolf (Austria, 1912); Yurdanka Kaldaramova-Senkova (Bulgaria, 1912); Rebecca Savvidou (Cipru); Štěpánka Líčková (Cehia, 1910); Gizella Barát (Ungaria, 1910); Thyra Loftsson (născută Lange) (Islanda, 1925); Elena Venturi (Italia); Late Veibele (Letonia, 1901); Marcelle Dauphin (Luxemburg, 1923); Carmen Joslin (născută Attard) (Malta, 1960); Jevrosima Berezina Kaluđerović (Muntenegru, 1904); Alma Mohora-Popoviciu (România, 1920); Milica Mihajlović (Serbia); Ayşe Şadiye şi Azra Hatice (Turcia, 1926) etc.

• Africa: Véronique Kyelem (Burkina Faso, 1987); Hilda Ayensu (Ghana); Muthoni Gitata (Kenya); Rachael Hill Townsend (Liberia); Simi Johnson şi Grace Guobadia (Namibia, 1957); Jane Nathan (Africa de Sud, 1917); Nashina Makos (Sudan, 1963) etc.

• America de Nord şi America de Sud (America Latină): Maria H. Oropeza (Bolivia, 1914); Isabella Von Sydow (Brazilia, 1906); Mathilde Athenas (Insulele Reunion, 1907); Pilar Celina Duval (Costa Rica); Victoria Sofía Oliva Montás (Republica Dominicană, 1917); Delfina Luis Rodríguez (Ecuador, 1916); Bertha Orbelina González (El Salvador, 1938); Carlota Estévez Arrutia (Guatemala, 1924); Marcelle Bellande (născută Hakime) (Haiti); Rosa Galo de Castillo (Honduras, 1948); Aida Illueca Avilés (Panama); Ana Seminario de Mac Sorley (Peru); Azmina Long (Santa Lucia, 1980); Tine Putscher (Surinam); Rosario Cotton (Venezuela, 1909) etc.

• Australia şi Oceania: Annie Praed; Margaret „Madge” Estelle Maltby-Robinson (născută Barnes); Frances Dorothy Gray (Australia, 1906-1907); Jiko Yasa (născută Luveni, Fiji, 1967); Toumelu Kalsakau (Vanuatu) etc.

• Asia: Zakia Salman (Bahrain); Vimia Sood (India, 1944); Badri Teymourtash (Iran); Madiha Saleh Zaki (Irak, 1950); Aida Jamal Al-Alami (Iordania); Geum-bong Choi (Coreea); Hala Al-Zawawi (Kuwait); Nihad Kfoury (Liban); Fatima Jinnah (Pakistan); Nieva Basa Erana-Velasquez (Filipine); Fatima Al Nasrallah (Arabia Saudită); Rosaline Karthigesu (Sri Lanka, 1947); Ayehsa Sultan Al Suwaidi (Emiratele Arabe Unite) etc.

1. Annie Praed (1872-1948). În general, în Australia discutăm despre o societate civilă destul de ermetică, similară cu societatea britanică, o societate unde accesul femeilor către o educaţie superioară era destul de restricţionat. Dar, în ciuda acestor restricţii, Annie Praed a reuşit o performanţă remarcabilă pentru acele vremuri, devenind prima femeie care a urmat cursuri de specialitate în cadrul Universităţii din Sydney (University of Sydney), Australia (de fapt, au fost două femei care au finalizat cursurile de stomatologie ale acestei prestigioase universităţi australiene în aceeaşi perioadă, cea de-a doua fiind Margaret Barnes), dar şi prima femeie care a parcurs un doctorat în domeniul stomatologiei în Australia, tot în cadrul acestei universităţi australiene^(5-7).

Annie Praed s-a născut la data de 4 ianuarie 1872 în frumosul oraş Sydney (Raglan Street, Waterloo), Australia, provenind dintr-o familie mixtă, anglo-americană (tatăl, Richard William Spraggs, englez la origine, a fost de profesie cizmar, iar mama sa, Mary Ann, o femeie puternică şi deosebit de ambiţioasă, era născută în statul american California)^(5-7). Dar ceea ce trebuie menţionat este faptul că, din cauza unor evenimente foarte neplăcute în care a fost implicată familia sa, tânăra Annie şi-a schimbat numele din Spraggs în Praid în anul 1886, acesta fiind, de fapt, numele de fată al bunicii sale paterne^(5-7).

Annie Praid a fost educată în cadrul Şcolii Lotaville din Randwick, o şcoală particulară foarte discretă, dar foarte bine cotată la acea vreme în societatea din Sydney, taxele fiind plătite de către avocatul Henry Houghton Burton Bradley, cel care o luase în grija sa pe tânăra fată, începând chiar cu anul 1886. După susţinerea examenului public superior (echivalentul european al examenului de Bacalaureat) în anul 1889, pentru Annie Praed a urmat o perioadă destul de aglomerată; aceasta, dorind să practice stomatologia, a desfăşurat o activitate de ucenicie în mai multe cabinete private de specialitate aparţinând unor prieteni şi/sau cunoscuţi ai lui Henry Houghton Burton Bradley, binefăcătorul său. Cert este că Annie Praed a practicat medicina dentară în Sydney până în anul 1899, în condiţiile legislaţiei australiene existente la acel moment, dar la 15 ianuarie 1901 s-a înscris în acel Registru Unic al Dentiştilor din Australia, în conformitate cu noua lege care reglementa practicarea stomatologiei în Australia, lege intrată în vigoare începând cu anul 1900^(5-7).

În continuare, Annie Praed împreună cu colega şi prietena sa Margaret Barnes au parcurs cursuri de stomatologie la Universitatea din Sydney, Australia, obţinând o diplomă de licenţă în medicină dentară în anul 1904. Firesc, pentru Annie Praed a urmat şi o specializare în chirurgie dentară în cadrul aceleiaşi Universităţi din Sydney între anii 1904 şi 1906^(5-7).

În perioada 1906-1910, Annie Praed a practicat stomatologia în cabinetul privat al doctorului W.S. Hinder, tot în Sydney, pentru ca, ulterior, să îşi desfăşoare activitatea de chirurg-dentist în propriul cabinet de specialitate, tot în oraşul Sydney. Foarte interesant este faptul că, în anii 1913-1914, exact în perioada premergătoare izbucnirii Primului Război Mondial, dr. Annie Praed a participat la lucrările Congresului Internaţional de Stomatologie, desfăşurat în Anglia. Efortul a fost uriaş pentru ea, dar experienţa trăită a fost cu adevărat uluitoare, după cum afirma întreprinzătoarea specialistă în dentistică la întoarcerea sa pe tărâm australian^(5-7).

În continuare, începând cu anul 1914, Annie Praed împreună cu colega şi prietena sa Margaret Barnes s-au asociat, deschizând propriul lor cabinet de stomatologie în oraşul Sydney. Activitatea de specialist în stomatologie a dr. Annie Praed a fost una deosebit de fructuoasă: pe lângă specialitatea în chirurgie-dentară, ea a devenit şi un reputat specialist protetician. Între anii 1912 şi 1940, dr. Annie Praed a fost instructor de stomatologie în cadrul Spitalului de Medicină Dentară din Sydney (United Dental Hospital of Sydney), principalul centru universitar de predare a stomatologiei din acest oraş, pentru ca, din anul 1940 şi până la moartea sa, la 26 decembrie 1948, să fie demonstratoare onorifică în cadrul reputatei instituţii medicale de stomatologie australiene. Totodată, în anul 1938, dr. Annie Praed a devenit prima femeie care a finalizat un doctorat în domeniul stomatologiei, în cadrul Universităţii din Sydney (University of Sydney), Australia^(5-7).

De-a lungul timpului, a fost membru fondator al Societăţii de Ştiinţe Dentare din Australia (Australian Society of Dental Science), al Societăţii Australiene de Stomatologie (Australian Dental Association) – în perioada 1938-1939, fiind prima femeie preşedinte al acestei importante asociaţii profesionale medicale^(5-7).

2. Late Veibele (1877-1949). Într-o Letonie aflată sub stăpânirea Imperiului Rus (Imperiul Ţarist), era aproape imposibil să izbândeşti ca femeie şi mai ales ca femeie cu origini letone, într-o societate foarte închisă şi extrem de strictă cum era societatea rusă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, fără a avea fie o avere substanţială, fie un sistem relaţional excepţional în marile oraşe ale Imperiului Ţarist, Moscova sau Sankt Petersburg (Petrograd), sau fără a avea o motivaţie şi o ambiţie, ambele deosebit de puternice. Iar ambiţia şi motivaţia foarte puternică au fost cele două argumente care au condus-o pe Late Veibele să urmeze studiile universitare de stomatologie în frumosul oraş Sankt Petersburg (Petrograd), deşi a întâmpinat pe parcurs o sumedenie de dificultăţi extrem de grele, care probabil i-ar fi convins pe mulţi să renunţe. Concret, Late Veibele a fost prima femeie stomatolog din Letonia care a parcurs studii universitare de specialitate^(8-10).

Late Veibele s-a născut la data de 20 noiembrie 1877 în localitatea Eleja de pe teritoriul actual al Letoniei, într-o familie deosebit de modestă: tatăl său a fost cizmar, iar mama sa a fost spălătoreasă. Mica Late a fost o persoană dornică să se instruiască, astfel încât, cu preţul unor eforturi financiare enorme din partea părinţilor, a parcurs studiile gimnaziale în localitatea Jelgava, în anul 1893, finalizând ulterior şi studiile liceale^(8-10).

După moartea tatălui său, Late Veibele a fost nevoită să se întreţină singură, astfel încât a devenit colaboratoare a ziarului Dienas Lapa, fiind o excelentă traducătoare pentru limbile rusă şi franceză. Dar Leta Veibele a fost fascinată de stomatologie, astfel încât, cu preţul unor eforturi supraomeneşti, a reuşit să parcurgă studiile universitare de stomatologie, începute întâi în cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii din Sankt Petersburg (Petrograd) şi apoi finalizate în anul 1901 în cadrul Academiei de Medicină Militară, aflată tot în acelaşi minunat oraş rusesc, devenind astfel primul dentist de sex feminin din Letonia absolvent de cursuri universitare de specialitate^(8-10).

După absolvire, Late Veibele s-a reîntors în Letonia, mai exact în oraşul Riga, actuală capitală a Republicii Letone, unde a lucrat timp de un an în cabinetul cunoscutului dentist şi scriitor Friča Mierkalns (1873-1955), pentru ca, ulterior, să lucreze în sistem privat tot în oraşul Riga, până în anul 1915. Mai departe, din cauza operaţiunilor militare din timpul Primului Război Mondial, dr. Late Veibele a fost nevoită să se mute în oraşul Sankt Petersburg, unde a continuat să practice cu succes stomatologia^(8-10).

În continuare, odată cu izbucnirea Revoluţiei bolşevice şi obţinerea independenţei de către Letonia, dr. Late Veibele s-a întors în Riga, capitala noului stat leton, unde a practicat medicina dentară, între anii 1920 şi 1923, în cadrul Spitalului Militar din localitate, iar apoi a activat ca medic dentist şcolar tot în oraşul Riga^(8-10).

Începând cu anul 1923, la invitaţia lui Kārļas Baron, fondatorul şi directorul noului Institut de Stomatologie din Riga, Late Veibele a acceptat să lucreze în cadrul acestei instituţii medicale nou înfiinţate, unde a rămas până în anul 1934, având o activitate profesională, didactică şi ştiinţifică cu adevărat remarcabilă^(8-10). În paralel, Late Veibele a activat şi în Consiliul de Sănătate al oraşului Riga, până în anul 1941. După ce a părăsit Institutul de Stomatologie, şi-a continuat activitatea de medic stomatolog în sistem privat tot în oraşul Riga, dar a activat cu succes şi în stomatologia şcolară^(8-10).

Odată cu încorporarea Letoniei la URSS în anul 1939, dar şi după ocuparea acestui teritoriu de către trupele germane conduse de Adolf Hitler în anul 1941, situaţia s-a schimbat dramatic. Viaţa a devenit foarte grea, regimul de teroare aplicat atât de autorităţile comuniste din URSS, cât şi de ocupaţia germană punându-şi amprenta drastic pe comunitatea civilă letonă. Concret, la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, în anul 1945, Late Veibele s-a refugiat în Germania, dar a revenit în oraşul Riga câţiva ani mai târziu, fiind grav bolnavă. S-a stins din viaţă la data de 25 iulie 1949^(8-10).

Dr. Leta Veibele a fost o femeie deosebită, o persoană foarte ambiţioasă şi un medic stomatolog extrem de talentat. Prin puterea sa de muncă excepţională, ea a definit foarte clar conceptul de medic stomatolog în această societate a nou înfiinţatului stat leton.

3. Faith Sai So Leong (1880-1929). O prezenţă foarte exotică, dar în acelaşi timp extrem de discretă în această societate selectă a reprezentantelor sexului frumos care au practicat stomatologia (medicina dentară) de la începutul secolului XX, a fost şi Fatih Sai So Leong. Aceasta este considerată ca fiind prima reprezentantă de sex feminin de origine chineză din lume care a absolvit o instituţie de învăţământ cu profil de dentistică (stomatologie).

În fapt, Faith Sai So Leong a fost prima femeie cu origini asiatice din SUA care a parcurs studii de stomatologie într-o şcoală specializată, devenind chirurg-dentist cu diplomă şi cu drept de liberă practică pe tărâm american. A fost o realizare cu adevărat fantastică pentru această tânără cu origini chineze, care venise în SUA din China, mai exact din provincia chineză Guangdong (Canton), cu exact 11 ani înainte, iar reuşita ei a fost un adevărat exemplu pentru mişcarea de emancipare a femeilor nu doar din America, ci din întreaga lume. Realizarea este cu atât mai uimitoare, cu cât în acea perioadă mai puţin de 2% dintre femeile din China ştiau efectiv să scrie şi să citească^(11-15).

Pe numele său adevărat Sai So Yeong, s-a născut în anul 1880 în provincia chineză Guangdong (Canton). În cartea sa intitulată Unbound Feet: A Social History of Chinese Women in San Francisco, profesorul Judy Yung menţionează faptul că micuţa Faith, în vârstă de doar 12 ani, a fost adoptată de către familia Nickerson din SUA. Mai exact, E.J. Nickerson şi fiica acesteia, Agnes, proaspăt întoarse în America din provincia chineză Guangdong (Canton), unde locuiseră până atunci, în oraşul San Francisco, California, au început să predea limba engleză în comunitatea chineză din această metropolă americană^(11-15). Cu acest prilej, cele două doamne au remarcat-o pe micuţa Faith, care fusese trimisă de familia ei din China la un văr din San Francisco şi, observând dorinţa şi aplombul acesteia pentru învăţarea limbii engleze, s-au oferit să o ajute, meditând-o pentru un onorariu simbolic. În continuare, cele două doamne au adoptat-o pe micuţa Faith, fiind ulterior botezată în cadrul Bisericii Metodiste^(11-15).

După cum am amintit, la acel moment, în oraşul San Francisco se găsea cea mai mare comunitate chineză din SUA şi, deşi Faith Sai So Yeong fusese adoptată de această familie americană, ea a menţinut legături foarte apropiate cu rudele sale din Chinatown. Concret, Faith Sai So Yeong, pe lângă educaţia pe care a primit-o din partea noii sale familii americane, familia Nickerson, şi-a câştigat existenţa în paralel, ajutându-şi un văr mai îndepărtat, de profesie chirurg-dentist, în activitatea sa din cabinetul privat de stomatologie, cabinet ce deservea comunitatea chineză din San Francisco^(11-15).

Astfel, la sugestia şi la insistenţele acestui văr stomatolog şi mai ales ale soţiei acestuia, Faith Sai So Yeong a decis să urmeze, începând cu anul 1904, cursurile de stomatologie din cadrul Colegiului Medicilor şi al Chirurgilor (College of Physicians and Surgeons), în prezent Facultatea de Stomatologie „Arthur A. Dugoni” a Universităţii Pacific (University of the Pacific, Arthur A. Dugoni School of Dentistry) din San Francisco, SUA. Cursurile de dentistică au fost finanţate cu destul de multă greutate de noua ei familie americană, dar, în final, Faith Sai So Yeong a absolvit un an mai târziu, în 1905, fiind singura reprezentantă de sex feminin dintr-o clasă numai cu bărbaţi. În acest fel, Faith Sai So Yong a obţinut o diplomă în dentistică, ce i-a permis ulterior să practice stomatologia pe teritoriul Americii^(11-15).

Obţinerea diplomei în dentistică de către această tânără cu origini chineze a reprezentat un adevărat triumf pentru mişcarea de emancipare a femeilor din SUA din acea perioadă, atât presa locală, cât şi, ulterior, marile ziare americane alocând spaţii însemnate respectivului eveniment. În fond, Faith Sai So Yeong a devenit prima femeie chirurg-dentist de origine chineză nu doar din SUA, ci din lume, care a urmat cursuri de dentistică într-o instituţie de învăţământ specializată^(11-15).

În continuare, Faith Sai So Yeong şi-a deschis un cabinet de medicină dentară în acelaşi oraş San Francisco, mai exact în Chinatown, deservind cu precădere populaţia de origine chineză din această regiune. Dar, în urma cutremurului devastator din anul 1906, când o mare parte a oraşului San Francisco a fost distrus, Faith Sai So Yeong şi-a mutat cabinetul de stomatologie în oraşul Oakland, California, revenind în oraşul San Francisco abia după reconstrucţia acestuia^(11-15).

În anul 1909, Faith Sai So Yeong s-a căsătorit cu Nam Owyang, fiul secretarului consulului chinez în San Francisco. Cei doi s-au cunoscut în timp ce Faith Sai So Yeong se afla într-o vacanţă la familia ei „chineză” din Hong Kong. Au avut împreună doi băieţi: Eric şi Edwin^(11-15).

În anul 1912, dr. Faith Sai So Yeong s-a reîntors în oraşul San Francisco pentru a fi alături de doamna Nickerson şi de fiica acesteia, de fapt familia care o înfiase şi care suportase cu foarte mare dificultate costurile educaţiei ei^(11-15).

Dr. Faith Sai So Leong a continuat să practice stomato­lo­gia în comunitatea chineză din frumosul oraş San Francisco, până la moartea sa tragică, la data de 1 mai 1929, atunci când o maşină venită în mare viteză a lovit-o mortal. În preala­bil, dr. Leong reuşise să-l împingă din faţa maşinii pe fiul său Eric, în vârstă de 11 ani, aceasta preluând impactul frontal şi decedând la foarte scurt timp în urma respectivului accident rutier^(11-15).

După cum am amintit, dr. Faith Sai So Leong a fost o persoană extrem de modestă, a avut acel bun-simţ deosebit specific poporului chinez. Pe lângă o manualitate deosebită, dr. Faith Sai So Leong a fost dotată şi cu o răbdare nemaipomenită, fiind dedicată meseriei şi fiind extrem de iubită şi apreciată de către pacienţii săi.

4. Frances Blanche Dorothy Gray. O prezenţă deosebit de interesantă în această elită a stomatologiei feminine de la începutul secolului XX a fost şi o altă reprezentantă a continentului australian, Frances Blanche Dorothy Gray. Cunoscută mai degrabă sub numele de Fanny Grey, aceasta este considerată a fi prima femeie dentist din provincia Victoria, Australia, care a reuşit să urmeze cursuri de dentistică într-o instituţie de profil^(2,16).

Concret, societatea australiană de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX era considerată o societate foarte strictă şi mai ales extrem de ermetică, o societate în care femeile aveau foarte puţine drepturi, dar în schimb aveau extrem de multe îndatoriri. Astfel, femeile se căsătoreau la vârste foarte tinere, rămâneau foarte rapid însărcinate, iar ulterior viaţa lor era în întregime dedicată familiei. Totuşi, multe femei australiene au încercat să îşi depăşească nivelul şi să ajungă să profeseze în domenii dedicate exclusiv bărbaţilor, dar foarte puţine dintre acestea au reuşit cu adevărat să străpungă acele bariere ale societăţii care le împiedicau să acceadă către o educaţie mai înaltă.

Una dintre ele, care a reuşit să răzbată în această extrem de strictă societate australiană, a fost şi Frances Blanche Dorothy Gray. Având de partea sa şi sprijinul familiei, dar fiind şi posesoarea unei averi consistente, întreprinzătoarea domnişoară a reuşit să parcurgă studiile universitare de stomatologie în cadrul Colegiului Australian de Stomatologie (Australian College of Dentistry), Universitatea din Melbourne (University of Melbourne), provincia Victoria, Australia, cursuri pe care le-a finalizat în anul 1907, obţinând cu acest prilej şi o diplomă universitară de medic dentist, ce îi permitea practicarea stomatologiei pe tot teritoriul Imperiului Britanic^(2,16).

Concret, Frances Blanche Dorothy Gray este considerată ca fiind prima femeie dentist de sex feminin de pe teritoriul provinciei Victoria, Australia. Frances Blanche Dorothy Gray a practicat o perioadă stomatologia în provincia Victoria, ulterior s-a căsătorit şi a plecat în Anglia. Din păcate, informaţiile bibliografice referitoare la activitatea ei sunt extrem de sărace, nu ştim ce s-a întâmplat cu ea după ce a ajuns în Anglia: a mai practicat stomatologia sau s-a dedicat în totalitate familiei? În realitate, nu avem informaţii nici asupra datei de naştere, nici a datei decesului dr. Frances Blanche Dorothy Gray. Ştim despre ea că a fost o femeie extrem de frumoasă, foarte deşteaptă şi posesoarea unei averi consistente, care i-a permis să parcurgă studiile universitare de stomatologie, în ciuda opoziţiei colegilor săi stomatologi de sex masculin. Totodată, dr. Fanny Grey, în perioada în care a practicat dentistica în provincia Victoria, s-a bucurat de simpatia şi aprecierea prietenilor, a tuturor cunoscuţilor şi mai ales a pacienţilor^(2,16).

Totuşi, ceea ce se mai cunoaşte este faptul că reuşita lui Frances Blanche Dorothy Gray a reprezentat o victorie a mişcărilor feministe de pe teritoriul australian, tânăra domnişoară devenind una dintre exponentele mişcării de emancipare a femeilor din Australia.

5. Mathilde Athenas. Originară din Insulele Reunion, o importantă colonie a Franţei aflată în Marea Caraibilor, Mathilde Athenas a fost prima reprezentantă a sexului frumos din această colonie franceză care a devenit chirurg-dentist, în urma parcurgerii unor studii specializate de stomatologie, ea absolvind o instituţie de profil recunoscută de către Guvernul Francez, în acelaşi an 1907 în care absolvise şi medicul dentist de origine australiană Frances Blanche Dorothy Gray, personaj despre care am discutat anterior în acest material biografic.

Din păcate, datele bibliografice pe care le-am găsit s-au dovedit a fi foarte sărace: nu am descoperit date legate despre naşterea şi decesul acestui chirurg-dentist, nu am găsit date nici despre educaţia şi familia sa, dar am găsit în schimb câteva detalii privind pacienţii pe care Mathilde Athenas i-a tratat. Concret, aceştia au făcut parte din populaţia insulei, a fost vorba atât despre pacienţi de rasă albă, cât mai ales despre pacienţi de culoare, ştiindu-se faptul că populaţia predominantă în aceste insule este populaţia de culoare; de fapt, este vorba despre urmaşii foştilor sclavi de culoare aduşi de pe continentul african în coloniile franceze pentru a lucra pe plantaţiile de trestie-de-zahăr.

6. Martha Wolf (1882-1926). A fost o foarte mare realizare pentru Martha Wolf momentul când a obţinut o binemeritată diplomă universitară de medic, dar şi dreptul de a practica medicina pe tot teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Şi spunem acest lucru deoarece, la momentul parcurgerii studiilor de specialitate, Austria era parte integrantă a Imperiului Austro-Ungar. Totodată, trebuie amintit faptul că, şi în Imperiul Austro-Ungar, ca peste tot în Europa sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX, societatea civilă era destul de restrictivă în privinţa dreptului femeilor de a practica anumite profesii rezervate cu precădere bărbaţilor (şi aici trebuie amintite profesiile de medic şi/sau de medic dentist, sau medic stomatolog). Iar acest lucru se petrecea într-o Europă unde mişcarea de emancipare a femeilor devenea tot mai puternică.

Martha Wolf s-a născut în anul 1882 în localitatea Gratz, un important oraş aflat actualmente pe teritoriul Austriei, situat spre graniţele cu Slovenia şi Italia. După parcurgerea studiilor gimnaziale şi liceale în oraşul natal, Gratz (studiile liceale le-a finalizat în anul 1903), Martha Wolf a absolvit studiile universitare de medicină în cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii din Viena, pe atunci capitală a unui decadent Imperiu Austro-Ungar, pentru ca, ulterior, aceasta să parcurgă şi studiile doctorale cu o teză de doctorat tot în domeniul medicinei, tot în cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii din Viena, doctorat pe care l-a finalizat în anul 1909, obţinând titlul de doctor în ştiinţe la data de 10 mai 1909⁽¹⁷⁾.

Imediat după finalizarea doctoratului, dr. Martha Wolf a acceptat pentru început un post de aspirant (aceasta era denumirea pentru cei care îşi aveau ucenicia în practica medicală) în cadrul Spitalului din Wieden, urmând ca, ulterior, să devină medic secundar (medicul secundar este aproximativ echivalentul medicului rezident de astăzi). Dr. Wieden a fost obligată să accepte în primă fază acest post de aspirant din motive strict financiare, deoarece era singura modalitate de a-şi câştiga existenţa până când ar fi reuşit să dea examenul de medic secundar, un examen extrem de dificil, dar care venea la pachet nu doar cu o specializare, ci şi cu un salariu lunar de 160 de coroane şi o pensiune completă (locuinţă şi masă)⁽¹⁷⁾.

În continuare, dr. Martha Wolf a practicat medicina generală în condiţiile de atunci, cu toate interdicţiile ce erau aplicate reprezentantelor de sex feminin: erau excluse de pe listele fundaţiilor care acordau burse, numărul posturilor pentru medicii de sex feminin din spitalele de stat erau extrem de reduse, iar posibilităţile de perfecţionare ale acestora erau minime etc.⁽¹⁷⁾

Contactul pe care dr. Martha Wolf l-a avut cu stomatologia a venit abia în anul 1912, când a devenit asistentă a dr. David Kreisling, medic dentist şcolar care se afla la acel moment la conducerea primei clinici de stomatologie şcolară din Viena, situată pe Linzerstrasse 419, districtul 13. Dr. Kreisling lucra opt ore pe săptămână, iar colaboratorul său, dr. Wolf, lucra doar patru ore pe săptămână, câte două ore miercurea şi sâmbăta. Cu toate acestea, după patru luni de când respectiva clinică a fost deschisă, conducerea acesteia a raportat examinarea şi tratarea unui număr de 108 şcolari. Dar, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, în toamna anului 1914, dr. David Kreisling şi colaboratorul său, dr. Wolf, au fost mobilizaţi în armata austro-ungară, iar clinica şcolară a fost închisă până în anul 1915.

Activitatea în această clinică de stomatologie şcolară din Viena, în timpul Primului Război Mondial, a fost foarte dificilă, însă dr. Martha Wolf a avut realmente posibilitatea să lucreze şi să se perfecţioneze în domeniul stomatologiei în toată această perioadă⁽¹⁷⁾.

Ulterior, Martha Wolf a parcurs şi nişte cursuri suplimentare de stomatologie, susţinând şi un examen promovat cu succes, în urma căruia i-au fost recunoscute competenţele de dentistică, putând practica stomatologia oriunde pe teritoriul austriac şi devenind astfel prima femeie medic stomatolog din Austria⁽¹⁷⁾.

Dr. Martha Wolf s-a stins din viaţă în anul 1926, la vârsta de 44 de ani⁽¹⁷⁾.

7. Štěpánka Líčková. Nu reiese foarte clar din informaţiile bibliografice disponibile dacă Štěpánka Líčková a fost primul dentist sau prima femeie dentist absolventă a cursurilor de stomatologie din cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii „Carol-Ferdinand” din Praga, dar, cu siguranţă, a fost prima reprezentantă a sexului frumos din Boemia care a devenit medic stomatolog şi care a urmat studii univesitare, fiind, totodată, şi una dintre primele femei medic stomatolog şi din Imperiul Austro-Ungar⁽¹⁸⁾.

Štěpánka Líčková s-a născut la data de 19 decembrie 1885 în localitatea Paskov de pe teritoriul Cehiei de astăzi, la acel moment în componenţa Imperiului Austro-Ungar. Mica Štěpánka provenea dintr-o familie de intelectuali, cu o bună situaţie materială, tatăl său fiind Joseph Líčka, profesor universitar şi viitor rector al Universităţii de Tehnologie din Brno (actualmente în Cehia), iar mama sa Josefa Líčková⁽¹⁸⁾.

După parcurgerea studiilor gimnaziale şi liceale din localitatea natală, Paskov, Štěpánkăi Líčková a studiat stomatologia în cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii „Carol-Ferdinand” din Praga, fără a avea statut de student, dar permiţându-i-se să susţină examenele (se chemau studii rezidenţiale) deoarece, conform legislaţiei de la acel moment, aceasta era singura posibilitate ca o reprezentantă de sex feminin să urmeze studii universitare pe teritoriul Boemiei (nu este foarte clar dacă această lege era la fel definită şi aplicabilă pe tot teritoriul Imperiului Austro-Ungar sau doar pe teritoriul de atunci al Boemiei; abia după anul 1918 li s-a permis reprezentantelor sexului frumos să aibă acelaşi statut de studenţi ca şi bărbaţii, iar acest lucru s-a întâmplat în proaspăta Cehoslovacie independentă, imediat după destrămarea Imperiului Austro-Ungar)⁽¹⁸⁾. Štěpánka Líčková a beneficiat de un suport moral şi financiar considerabil din partea familiei în tot acest demers de a deveni specialist în dentistică, astfel că a absolvit cursurile universitare de stomatologie în anul 1910, obţinând în acest fel şi drept de liberă practică pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar⁽¹⁸⁾.

Un lucru este cert, drepturile femeilor la acel moment în Imperiul Austro-Ungar erau extrem de limitate, iar Štěpánka Líčková, prin extraordinara sa reuşită, a devenit o exponentă în lupta de emancipare a femeilor atât de pe teritoriul Boemiei, cât şi al Imperiului Austro-Ungar.

În continuare, Štěpánka Líčková a practicat stomatologia cu precădere în cabinetele de specialitate ale unor cunoscuţi, prieteni ai tatălui său, dar în anul 1923, la o vârstă destul de înaintată, şi-a deschis propriul cabinet de stomatologie în oraşul Brno. Nu am găsit în sursele bibliografice studiate data morţii sale, dar, cu siguranţă, dr. Štěpánka Líčková a fost o femeie remarcabilă, extrem de ambiţioasă, foarte deşteaptă şi o excelentă profesionistă, fiind în acest sens prima femeie stomatolog de pe teritoriul actual al Cehiei⁽¹⁸⁾.  

Acknowledgement: Viorel Ştefan Perieanu şi Irina Adria­na Beuran sunt autori corespondenţi şi au avut contribuţii egale cu primul autor (autorii corespondenţi sunt: Viorel Ştefan Perieanu: viorelperieanu@yahoo.com; Irina Adriana Beuran: dririnab@yahoo.com).

Conflict of interest: none declared.

Financial support: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY licence.