Dragi colegi,.

În această perioadă dificilă pentru noi toţi, practicarea meseriei pe care ne-am ales-o a devenit o provocare. Tele­me­­di­cina este tot mai des promovată, adap­­ta­tă la realităţile şi infrastructura fie­cărei ţări şi, mai ales, la fiecare spe­cia­litate în parte.
Consultul medical este adeseori obli­ga­toriu, dar abordarea iniţială a pa­cien­tu­lui prin telemedicină îşi găseşte locul şi valoarea în condiţiile pandemiei de COVID-19, în care distanţarea fizică este foar­te importantă în limitarea trans­mi­te­rii infecţiei virale.
Sumarizarea adusă de CDC (Centers of Disease Control and Prevention) din SUA privind utilitatea telemedicinei în con­di­ţii­le actuale mi se pare pertinentă şi de aceea am ales să v-o prezint. Cu siguranţă tre­buie să ne adaptăm mai bine situaţiei ac­tua­le şi să le oferim pacienţilor noştri spri­jinul de care au nevoie. Efortul şi so­lu­ţiile inovatoare ale audiologilor şi logo­pe­zilor din ţări cu tradiţie în au­dio­logie, de a-şi continua activitatea cli­ni­că, mi se par remarcabile. Echipe de cercetare din nuclee de cercetare re­nu­mite au reuşit ca într-un interval de timp scurt, de numai câteva luni, să cre­e­ze programe sau apli­ca­ţii noi care să per­mi­tă continuarea ac­ti­vităţii medicale şi pa­ra­me­di­cale.
Telemedicina, conform CDC, include:

  • Activitate sincronizată – interacţiune în timp real între pacient şi personalul medical prin convorbire telefonică sau conexiune audiovideo.

  • Activitate nesincronizată – comu­ni­ca­rea din­tre pacient şi personalul me­di­cal nu are loc în timp real. Tehnologia de sto­ca­re şi trimitere permite colec­ta­rea in­for­maţiilor, fotografiilor sau a în­re­gis­tră­rilor video, care vor fi ana­li­za­te ul­te­rior. Portalurile de­di­ca­te per­mit co­mu­ni­carea în sistem se­cu­ri­zat, ast­fel încât să se respecte deon­tologia me­­­di­cală.

  • Monitorizarea pacientului de la dis­tan­ţă – această metodă permite trans­mi­te­rea directă de la distanţă a datelor pa­­cien­tului (în timp real sau nu) către per­so­nalul medical.

Care sunt domeniile în care teleme­di­cina îşi poate aduce contribuţia?
1. Screeningul pacienţilor pentru alte afecţiuni decât COVID-19, înainte de a se prezenta la medic, pentru a amâna consulturile care nu sunt urgenţe.
2. Triajul şi screeningul epide­mio­logic privind simptomatologia caracteristică infecţiei cu SARS-CoV-2.
3. Monitorizarea pacienţilor aflaţi în autoizolare sau carantină.
4. Monitorizarea pacienţilor cu COVID-19 după externare, în cazul în care aceştia necesită izo­lare la domiciliu, dar şi pentru în­re­gis­trarea deteriorării bruşte a stării lor de sănătate, precum şi pentru a monitoriza pe termen lung recuperarea acestora.
5. Urmărirea persoanelor de con­­tact ale pacienţilor identificaţi cu COVID-19.
6. Tratament specific pentru pa­cien­­ţii infectaţi cu SARS-CoV-2 spi­ta­li­zaţi – reduce ris­cul ex­pu­nerii per­so­nalului medical. Doar un ca­dru me­dical intră echipat cores­pun­ză­­tor în sa­lon pentru a evalua starea pa­­cien­­tului, pen­tru a-i administra tra­ta­mentul sau pen­tru terapia com­pli­ca­ţiilor sur­­ve­­­nite şi poate co­mu­nica prin te­le­fon/ta­ble­tă cu ceilalţi membri ai echi­pei me­di­cale. De asemenea, co­la­bo­rarea cu me­di­cii specialişti de boli infecţioase sau terapie in­ten­sivă se poate realiza prin te­le­me­dicină şi între unităţi me­di­­ca­le în care nu există personal spe­cia­lizat în tratamentul infecţiei cu SARS-CoV-2. Teleradiologia este şi ea utilizată în evaluarea acestor pa­cienţi, dacă medicul radiolog nu este dis­po­ni­bil în unitatea medicală care tra­tea­ză aceşti pacienţi.
7. Telemedicina permite accesul la servicii me­di­cale esenţiale pen­tru pa­cienţii fără COVID-19. Aceas­ta poa­te fi folosită ca o strategie de ma­nage­ment al pacienţilor cronici sau cu alte afecţiuni decât COVID-19, pen­tru a le asigura acestora con­ti­nui­ta­tea serviciilor medicale de care au nevoie şi pentru a evita adre­sa­bi­li­tatea întârziată, tardivă chiar, a pa­cien­ţilor care nu solicită consultul medical din cauza temerii de a se in­fec­ta cu SARS-CoV-2 în unitatea me­di­ca­lă. Telemedicina este utilă în aces­te cazuri atât pentru a identifica ur­gen­ţele medicale, cât şi pentru a mo­ni­to­riza pacientul după consultul me­di­cal, reducând astfel contactul şi riscul expunerii la infecţia cu SARS-CoV-2 în unităţile de servicii me­di­ca­le de tip ambulatoriu. Se pre­fe­ră prescrierea medicamentelor prin reţete digitale, pentru o pe­rioa­dă mai lungă, în ca­zul pacienţilor cronici, pentru a li­mi­ta numărul vizitelor la medicul de familie şi aglomeraţia din aceste ca­bi­ne­te.
8. Susţinerea psihologică a po­pu­la­ţiei în timpul pandemiei prin ser­vi­ciile de telemedicină, aspect deo­se­bit de util în această perioadă în care izolarea şi distanţarea fizică îşi pun amprenta pe comportamentul şi starea emoţională a populaţiei şi pa­cien­ţilor cu COVID-19.
Care sunt limitele telemedicinei?

  • Există, fără îndoială, situaţii în care consultul medical faţă în faţă este obligatoriu, fiind vorba de urgenţe medicale sau chirurgicale, comorbidităţi esen­ţiale în evoluţia stării pre­zen­te sau cazuri noi la care consultul me­dical şi efectuarea unor analize sunt necesare.

  • Telemedicina poate să nu fie me­to­da adecvată în cazurile în care pa­cien­ţii au o reţinere privind tri­mi­terea datelor medicale, fie pen­­tru că sunt afecţiuni specifice, fie pentru că nu au încredere în sis­­te­­me­le de securizare a datelor.

  • Limitarea sau absenţa accesului la serviciile de telemedicină.

  • Particularităţile culturale sau reli­gioa­se pot împiedica utilizarea te­le­me­dicinei.

Trebuie, aşadar, să ne adaptăm cât mai bine acestor noi caracteristici ale activităţii medicale, dar este nevoie şi de per­fec­ţionare medicală continuă şi de predare în universităţile de me­di­cină şi farmacie, pentru a reuşi să men­ţi­nem calitatea şi standardele profesiei noastre.
Vă doresc sănătate şi anduranţă în acest maraton nou pentru socie­ta­tea noastră!

Mădălina Georgescu