Importanţa utilizării măsurătorilor InSituGram în reglajul aparatelor auditive

Scopul acestei lucrări este de a sublinia importanţa folosirii măsurătorilor InSitu, cu ajutorul aparatului auditiv, pentru a obţine un reglaj cât mai corect în cazul în care tehnologia de măsurători REM nu este disponibilă.
 

1. Introducere

În general, din cauza varietăţii mari de volume ale conductului auditiv extern, pot apărea diferenţe considerabile între ATL şi ATL InSitu. Aceste diferenţe apar din cauza modului în care sunt calibrate căştile circumaurale – şi anume, folosind ca model pentru calibrare cuplorul de 6 cm³ sau urechea artificială.

2. Calibrarea căştilor de audiometru

În România, depinzând de mai mulţi factori (tipul căştilor folosite, tipul audiometrului, de producător etc.), sunt folosite câteva standarde internaţionale de calibrare, cum ar fi IEC 60645-1 sau ANSI/ASA S3.7-2016.

Cu toate acestea, căştile circumaurale folosesc cuplorul de 6 cm³ sau urechea artificială pentru calibrare şi deci sunt calibrate utilizând un volum standard. Această calibrare este necesară pentru audiologia clinică, pentru obţinerea unor praguri auditive, dar, din păcate, nu este suficientă pentru realizarea unui reglaj corect.

3. Algoritmi de prelucrare a informaţiei auditive

Încă de la apariţia primelor aparate auditive digitale, acestea au utilizat algoritmi de prelucrare a semnalului acustic. Printre cele mai cunoscute formule de calcul sunt formulele NAL şi DSL. Formula NAL (Natinal Acoustic Laboratories of Australia) a apărut pentru prima dată în anul 1976 şi este un algoritm care prelucrează datele recepţionate conform audiogramei pacientului şi stabileşte datele de ieşire, pe când DSL (Desired Sensation Level), apărut în 1995, ţine cont şi de măsurătorile de tip „real ear”, conform unei matrice determinate experimental.

De-a lungul timpului, ambele formule de calcul au suferit îmbunătăţiri şi modificări, cu scopul de a obţine un sunet redat cât mai identic cu cel recepţionat.

Formula NAL a avut următoarele modificări: NAL, NAL-RP, NAL-NL1 şi NAL-NL2, dintre care NAL-NL1 şi NAL-NL2 sunt folosite şi astăzi.

Formula DSL a avut următoarele modificări: DSL, DSL[i/o], DSL m[i/0], DSL v5, dintre care DSL v5 este folosită şi astăzi.

Încă de la început, formula NAL şi-a propus să maximizeze inteligibilitatea vorbirii la nivelul preferat de pacient. Această formulă a fost obţinută astfel: observaţii empirice au indicat un câştig de inserţie obţinut la 1 kHz egal cu 0,46 înmulţit cu pragul auditiv la 1 kHz. S-a presupus că pentru fiecare dB de pierdere de auz este nevoie de 0,46 dB câştig în plus. Pentru o persoană cu auz normal, această formulă aduce vorbitul în şoaptă la un nivel confortabil (MCL = Most Comfortable Level), care reprezintă curba de egală tărie la 60 de phoni.

Formula DSL şi-a propus să ofere pacientului un sunet audibil şi confortabil pentru fiecare ecart de frecvenţe. Aceasta diferă de formula NAL în cel puţin trei puncte:

3.1. Ţinta formulei este un câştig obţinut în urma măsurătorilor de tip „real ear” pe urechea protezată, pe când NAL obţine un câştig de inserţie.

3.2. Formula DSL a fost integrată în sisteme de măsură a eficacităţii pentru copii şi adolescenţi fără folosirea factorilor de corecţie, astfel încât măsoară direct în interiorul canalului auditiv cu proteza auditivă montată la nivelul SPL.

3.3. DSL nu tinde să ofere un nivel uniform de intensitate pentru toate benzile de frecvenţe.

4. ATL InSitu

Audiograma InSitu se realizează folosind aparatul auditiv. Majoritatea producătorilor au introdus această posibilitate de realizare a audiogramei din dorinţa de a compensa variaţia mare atât a formei, cât şi a volumului canalului auditiv. Pentru acest test, aparatul auditiv este folosit ca un audiometru convenţional, aplicându-se acelaşi protocol de realizare a audiogramei tonale liminare. Avantajul realizării acestei audiograme este că rezultatul (audiograma) este cu mult mai personalizat pentru fiecare individ în parte decât audiograma realizată convenţional. Datorită faptului că sursa semnalului de test (oliva, receiver, aparat intrauricular) va rămâne în exact aceeaşi poziţie ca şi difuzorul aparatului auditiv, audiograma astfel rezultată este mult mai aproape de pragurile obiective.

5. Studiu de caz

5.1. Date iniţiale

Pentru realizarea acestui studiu de caz, s-a ales ca punct de plecare două audiograme, una de tip platou (ce descrie o hipoacuzie la 40 dB la toate frecvenţele) şi una de tip pantă (ce descrie o hipoacuzie care porneşte de la 125 Hz, cu 40 de dB, şi scade cu câte 5 dB pe fiecare frecvenţă de test).

5.2. Algoritmi de prelucrare şi aparate auditive

Pentru acest studiu de caz au fost folosite formula de calcul a producătorului şi formula de calcul NAL-NL2 şi aparate auditive cu 20 de canale, pe care se poate ajusta câştigul individual.

5.3. Procedura de lucru

Simulările au început cu suprapunerea exactă a celor două tipuri de audiograme şi înregistrarea câştigului obţinut, apoi au fost introduse diferenţe de 5, 10, 15 şi 20 dB atât pozitive, cât şi negative între cele două tipuri de audiograme, fiind înregistrate câştigurile obţinute în tabelul 1.
 

5.4. Prelucrarea datelor şi rezultate

Rezultatele obţinute în urma simulărilor au fost procesate, urmărind să se obţină informaţii procentuale. În tabelul 2 sunt prezentate informaţiile obţinute.

6. Concluzii

6.1. Din datele rezultate, putem trage concluzia că folosirea acestei metode este foarte importantă, ca urmare a faptului ca orice diferenţă între cele două tipuri de audiograme diferite va induce o diferenţă în câştig de cel puţin 12% în cazul folosirii formulei de calcul NAL-NL2 şi de 8% în cazul folosirii formulei de calcul a producătorului.

6.2. Datele relevă faptul că cele mai afectate de această diferenţă între tipurile de audiogramă sunt frecvenţele grave până în 1 kHz, unde proporţia este de 17% pentru diferenţa negativă şi de 14% pentru diferenţa pozitivă, când este folosită formula de calcul NAL-NL2 pentru audiograma de tip platou. Pentru audiograma de tip pantă, procentajul se modifică, diferenţa negativă ajungând la 14%.

6.3. Pentru formula producătorului, media frec­ven­ţe­lor joase în cazul audiogramei de tip platou ajunge la 16% pentru diferenţa negativă şi la 15% pentru diferenţa pozitivă. În cazul audiogramei de tip pantă, aceste procente sunt mai mici decât media generală, 9%, respectiv 11%. Putem concluziona că formula producătorului, utilizată pe o audiogramă de tip pantă, nu va fi influenţată semnificativ de mascarea frecvenţelor înalte (peste 1 kHz) prin supraamplificarea celor joase.

6.4. Cu cât diferenţa dintre cele două audiograme este mai mare, cu atât creşte supra- sau subamplificarea aparatului auditiv faţă de nevoile pacientului. Diferenţei de 5 dB îi corespunde o modificare de 10-12% (depinzând de forma audiogramei), diferenţei de 10 dB, o modificare de 20-25% (depinzând de forma audiogramei), diferenţei de 15 dB, o modificare de 28-40%, iar pentru o diferenţă de 20 dB, o modificare de 38-55%.

6.5. De asemenea, observăm că, în cazul în care ATL InSitu are valori mai mici decât ATL convenţională, procentajele de supraamplificare sunt mai mari decât în cazul opus (valorile ATL InSitu sunt mai mari decât ale ATL convenţionale) cu 1-9% (depinzând de forma audiogramei).  

Conflicts of interests: The author declares no conflict of interests.