Specialitatea noastră a mai pierdut o personalitate – la 27 martie 2020, profesorul Traian Ataman s-a stins din viaţă, după o lungă şi grea suferinţă.
Domnia sa a avut o carieră medicală şi universitară presărată cu obstacole, care l-au provocat să găsească drumul spre performanţă. Şi a reuşit, desfăşurând cu perseverenţă activitatea clinică ORL şi aducând plusvaloare specialităţii noastre: a introdus o nouă tehnică de evidare petromastoidiană (abordul combinat – 1981) şi o nouă clasificare a procedeelor operatorii cofochirurgicale (1981), într-o perioadă în care accesul la literatura de specialitate era extrem de dificil, greu de obţinut şi de realizat, cu nesfârşite ore de studiu personal petrecute în bibliotecă.
De-abia după Revoluţie a putut avea contact cu oto­logia internaţională, iar stagiile clinice de per­fec­ţio­nare în Statele Unite ale Americii (Kansas City, Salt Lake City, Los Angeles, Norfolk, Chicago) au găsit in­te­lec­tul şi manualitatea dornice de progres, apte să absoarbă noutăţile medicale, primite chiar de la per­so­na­lităţi recunoscute – Derald E. Brackmann (House Ear Clinic), Gary L. Schechter (Norfolk) şi Glen Lund (Salt Lake City).
Întors în ţară, profesorul Ataman a pus în practică teh­ni­cile de microchirurgie otologică învăţate, adap­tân­du-le la realitatea practică românească (ab­sen­ţa pro­te­ze­lor osiculare, de exemplu), aducând sa­tis­fac­­ţie pacienţilor săi, cărora le-a redat auzul. Un chi­rurg harnic şi devotat, care a efectuat peste 5000 de in­ter­­ven­ţii chirurgicale, sacrificându-şi binele per­so­nal şi familial în folosul comunităţii academice şi al pa­­cien­ţilor.
Cu sprijinul profesorului Romeo Călăraşu, a de­ve­nit şeful Secţiei clinice de cofochirurgie din cadrul Institutului de Fonoaudiologie şi Chirurgie Funcţională ORL „Prof. Dr. D. Hociotă” şi a promovat în sistemul universitar, ajungând pro­fesor universitar în 1999. Din această poziţie, pro­fe­sorul Ataman s-a implicat şi mai mult în sus­ţi­ne­rea cursurilor de otologie studenţilor UMF „Carol Davila”, studenţi ai Facultăţii de Medicină Generală sau ai Colegiului de audiologie şi protezare auditivă şi rezidenţilor din specialitatea ORL. A condus studii doc­to­rale, unele dintre ele finalizate cu noutăţi ab­so­lute, premiere ale otorinolaringologiei româneşti – studiul ol­fac­ţiei, de exemplu.
În paralel, înclinarea sa spre ştiinţă l-a determinat să aibă o activitate publicistică prodigioasă, susţinut de partenera sa de viaţă, doamna Nora Ataman, care s-a ocupat de redactarea articolelor şi cărţilor pu­bli­ca­te – peste 250 de articole şi 18 cărţi, ca autor unic (6) sau coordonator (11), dintre care trei publicate în lim­ba engleză. Contribuţiile sale pe plan ştiinţific au avut răsunet internaţional, unele fiind recunoscute ca premiere sau rarităţi medicale pe care domnul pro­fe­sor le-a observat şi diagnosticat:
  • Crioterapia de laringeu superior

  • Stabilirea indicaţiei procedeului de evidare petro­mas­toidiană Wolf

  • Adenocoristomul salivar

  • Colesteatomul osului timpanal

  • Neorofibromul solitar cavotimpanic.

Chirurg otolog renumit, cu rezultate clinice foarte bune, domnul profesor a conştientizat cu durere şi amă­ră­ciune efectele bolii sale, pierderea abilităţilor care i-au caracterizat viaţa profesională. Cu ajutorul ines­­ti­­mabil al soţiei, care i-a fost aproape, cu dragoste şi devotament, până în ultima clipă, domnul profesor a continuat câţiva ani după pensionare activitatea edi­­to­rială, dornic să lase în urmă repere teoretice în in­­stru­­i­rea ORL.
Spiritul domniei sale va fi prezent în continuare la elevii şi pacienţii săi.

Cu recunoştinţă şi respect,
Mădălina Georgescu