Corelaţii clinico-epidemiologice la copiii cu manifestări alergice – studiu cazuistic

Introducere

Prevalenţa astmului şi a alergiilor la copii constituie o problemă tot mai mare în ultimele decenii. Astmul a devenit cea mai frecventă boală cronică în rândul copii­lor şi este una dintre cauzele majore de spitalizare la adolescenţi. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni sunt sensibilizaţi la alergeni, incidenţa în Europa în următorii ani se preconizează a fi în creştere, în condiţiile modificărilor inerente ale factorilor de mediu şi epigenetici. În România şi la nivel mondial, prevalenţa manifestărilor alergice este în continuă creştere şi prezintă diversitate accelerată în ceea ce priveşte profilul simptomatologic.

Studiul de faţă se constituie într-o încercare de conturare a profilului epidemiologic al copilului alergic, realizându-se interconexiuni între diferiţi parametri epidemiologici. S-a ales un centru pediatric reprezentativ din punctul de vedere al adresabilităţii şi cu tradiţie în alergologie.

Obiectivele au fost:

• Studiul statistic al datelor privind prevalenţa bolilor alergice la nivel regional, în regiunea Moldova, pentru perioada 2010-2014.
• Aprecierea caracteristicilor demografice şi clinice ale copiilor cu boli alergice internaţi în Compartimentul de alergologie şi imunologie clinică pediatrică al Clinicii II Pediatrie – Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria”, Iaşi.

Materiale şi metodă

Lotul inclus în studiu a cuprins 1567 de pacienţi cu vârsta între 0 şi 18 ani, pe o perioadă de cinci ani, cuprinsă între anii 2010 şi 2014. Studiul a vizat evaluarea prevalenţei alergiei la pacienţii care au fost internaţi la Compartimentul de alergologie şi imunologie clinică pediatrică al Clinicii II Pediatrie – Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria”, Iaşi.

De-a lungul celor cinci ani (2010-2014) au fost analizate foile de observaţie ale copiilor cu boli alergice ca diagnostic principal sau secundar, care s-au prezentat în Compartimentul de alergologie şi imunologie clinică pediatrică. Selecţia cazurilor a fost realizată având la bază prezenţa diagnosticului de boală alergică. Au fost notate datele demografice, datele clinice, prezenţa sau absenţa tratamentului cu antihistaminice H1, profilul atopic, rezultatele investigaţiilor de laborator şi parametrii biochimici, respectiv evoluţia ulterioară a pacientului.

Analiza statistică

Informaţiile au fost sintetizate într-o bază de date computerizată de tip Microsoft Excel 2013 şi au fost prelucrate statistic utilizând programul statistic SPSS 20.2 (Statistical Package for the Social Sciences, Chicago, Illinois, SUA). Informaţiile au fost codificate, pentru ca interpretarea statistică să fie mai facilă, 0 fiind codificarea pentru absenţa manifestării alergice, iar 1 pentru prezenţa bolii. Figurile au fost realizate cu ajutorul aceloraşi programe.

Pentru parametrii continui pe mai mult de trei categorii, analiza datelor s-a realizat cu ajutorul testului ANOVA. Când au fost puse în analiză doar două categorii, acest test s-a transformat în testul t-Student. Pragul de semnificaţie statistică pentru toţi parametrii de analiză statistică luat în considerare a fost p≤0,05. Pentru analiza corelaţiilor dintre parametrii liniari s-a utilizat metoda Pearson.

Rezultate

Caracteristici socio-demografice ale lotului

În urma prelucrării statistice pe perioada 2011-2014 reiese că, în toţi cei cinci ani luaţi în calcul, majoritatea copiilor din lotul de studiu s-au prezentat în Clinica de alergologie şi imunologie cu rinită alergică, dermatită atopică şi astm cu predominanţă alergică. Dermatita de contact şi alte forme de alergie nespecificate înregistrează cele mai puţine cazuri în fiecare an din toată perioada studiată (figura 1).
 

Pentru analiza socio-demografică a pacienţilor diagnosticaţi cu alergie la nivel respirator, cutanat sau alte forme, ne-am raportat la anul 2014. Structural, lotul de studiu din 2014 a inclus un număr de 382 de copii.

Din punctul de vedere al repartiţiei în funcţie de sex, 210 dintre copii (55%) au fost băieţi, iar un număr de 172 (45%) au fost fete (figura 2).
 

Vârsta minimă a fost de 3 luni, vârsta maximă de 17 ani, media de vârstă a lotului, calculată prin intermediul softului oficial, fiind de 5,68, cu o deviaţie standard de 4,919.

Figura 3 caracterizează lotul studiat pe grupe de vârstă: 189 de pacienţi (49,5%) au vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani, 108 pacienţi (28,3%) – vârsta între 5 şi 9 ani, 44 de pacienţi (11,5%) – vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani, 41 de pacienţi (10,7%) – vârsta între 15 şi 18 ani.
 

Descrierea lotului de pacienţi alergici din 2014, în funcţie de procentul de apariţie a tipurilor de boli alergice înregistrate, reprezentată în figura 4, sugerează incidenţa cea mai mare a astmului cu componentă alergică (37,2%), urmat de procente foarte apropiate de dermatită atopică (28,5%) şi rinită alergică (26,4%). Alergia medicamentoasă şi dermatita de contact ca urmare a ingestiei de alimente au incidenţa cea mai scăzută, cu un procent de 0,3%.
 

Corelaţii privind media de vârstă şi incidenţa afecţiunilor alergice

Cu ajutorul testului t am calculat media de vârstă pentru fiecare afecţiune: 4,58 pentru cei cu alergie medicamentoasă (SD=4,583; p=0,413), 15,54 pentru alergie nespecificată (SD=1,197; p<0,001); 14 pentru cei cu dermatită ca urmare a ingestiei de alimente (SD=0; p=0,003); 1,82 pentru dermatită atopică (SD=2,678; p<0,001); 13 pentru dermatită nespecifică (SD=0,707; p<0,001); 6,23 pentru rinită alergică (SD=3,319; p=0,193).

Analiza mediilor de vârstă calculate pentru pacienţii care nu au avut astm alergic (5,82), pentru cei care au fost diagnosticaţi cu astm alergic (5,35) şi a celor care au avut astm de efort (8,17), precum şi a lotului întreg (5,68) nu a atins semnificaţia statistică, valorile mediilor de vârstă fiind foarte apropiate (figura 5).
 

Media de vârstă pentru cei 98 de pacienţi care au suferit de alergie, ca diagnostic principal, şi nu secundar unei alte afecţiuni, au avut o semnificaţie statistică de 4,69 (SD=3,873; p=0,021).

Media de vârstă evaluată pe sexe nu a atins sem­nificaţia statistică, diferenţa nefiind mare: 5,54 pentru sexul masculin (SD=5,108; p=0,546), faţă de 5,85 pentru feminin (SD=4,687; p=0,546).

Corelaţii privind incidenţa afecţiunii alergice ca diagnostic principal şi grupele de vârstă

În tabelul 1 s-au analizat corelaţiile privind grupa de vârstă şi prezenţa diagnosticului alergic, ca diagnostic principal.
 

Corelaţii privind incidenţa manifestărilor alergice şi grupele de vârstă

În tabelul 2 am sintetizat datele privind rata de apariţie a manifestărilor alergice pe grupe de vârstă.
 

Corelaţii privind incidenţa manifestărilor alergice şi sexul pacienţilor

În tabelul 3 este prezentată, în funcţie de sexul pacienţilor, ponderea manifestărilor alergice.
 

Discuţii

Tendinţa de creştere a prevalenţei bolilor respiratorii alergice şi a astmului, aşa cum se observă şi în studiul nostru, poate fi explicată prin schimbările care au loc permanent în mediul înconjurător, odată cu creşterea prezenţei alergenilor şi a factorilor chimici din mediu capabili să stimuleze sensibilizarea şi să declanşeze simptomele acestor afecţiuni.

Se poate observa că, dintre cei 210 pacienţi alergici de sex masculin din Clinica de alergologie şi imunologie clinică, un număr de 188 (89,5%) nu au fost diagnosticaţi cu alergie nespecificată, cu acest diagnostic rămânând doar procentul de 10,5%. În cazul celor de sex feminin, din 172 (45%), doar 13 persoane (7,6%) au avut alergie nespecificată. Nu au existat diferenţe semnificative ale împărţirii raporturilor pe cele două sexe (p>0,05, prin analiza Pearson Chi-Square). Aşa cum se poate observa în tabelul 3, există o corelaţie semnificativ statistică doar în cadrul împărţirii în funcţie de sex, a pacienţilor care au avut astm. Un procent de 32,4% (68 de pacienţi), dintre cei 210 de sex masculin, au fost diagnosticaţi cu astm alergic, comparativ cu 43% (74 de pacienţi) din 172 de sex feminin (p=0,049).

În tabelul 2 a fost analizată cu semnificaţie statistică incidenţa manifestărilor alergice pe grupe de vârstă. Alergia de cauză nespecificată nu a fost întâlnită la niciun pacient din primele trei grupe de vârstă, însă un procent de 9,2% (35 de pacienţi) din cei 10,7% (41 de pacienţi) din ultima grupă de vârstă a prezentat acest tip de afecţiune (p<0,001, calculat prin analiza Pearson Chi Square). De asemenea, diferenţă statistică semnificativă se înregistrează între grupele de vârstă corelate cu dermatita de contact ca urmare a ingestiei de alimente, deoarece doar la grupa de vârstă 15-18 ani este înregistrată această afecţiune într-un procent de 0,8% (3 pacienţi) din totalul de 41 ai acestui grup (10,7%) (p<0,001).

Interesant de analizat este incidenţa dermatitei atopice pe grupe de vârstă: 83,5% dintre pacienţi sunt în grupa de vârstă 0-4 ani, 15,6% au între 5 şi 9 ani, 0,9% între 10 şi 14 ani. Aşa cum era de aşteptat, incidenţa cea mai mare este înregistrată la grupa de vârstă cea mai mică. Nu este înregistrat niciun caz de dermatită atopică la pacienţii care au depăşit vârsta de 15 ani (p<0,001).

Incidenţa astmului alergic atinge un procent de 83,3% la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 9 ani şi un procent de 16,7% la cei din grupa de vârstă 10-14 ani. La 0-4 ani, respectiv 15-18 ani, nu a existat niciun caz (p<0,001).

Rezultatele privind corelaţiile dintre vârstă şi frecvenţa de apariţie a rinitei alergice sunt semnificative statistic (p<0,001): 31,7% la grupa de vârstă 0-4 ani, 46,5% la grupa de vârstă 5-9 ani, 21,8% la 10-14 ani şi 0% la 15-18 ani (tabelul 2).

Într-un studiu asemănător, privind prevalenţa alergiilor la copii, s-a concluzionat că, în situaţiile în care copiii au fost născuţi prematur, complicaţiile tractului respirator au apărut mai frecvent, dar alergii, mai rar, cel puţin la vârsta de 11 ani, comparativ cu cei născuţi la termen.

Concluzii

A fost realizat un studiu statistic pe o perioadă de cinci ani, între 2010 şi 2014, în care am urmărit prevalenţa alergiilor la copii.

Datele au fost preluate din foile de observaţie ale copiilor cu boli alergice care s-au prezentat la Compartimentul de alergologie şi imunologie clinică pediatrică din Clinica II Pediatrie Iaşi, selecţia cazurilor fiind realizată ţinând cont de prezenţa diagnosticului de alergie. Baza de date computerizată a fost prelucrată statistic utilizând programul statistic SPSS 20.2 şi Microsoft Excel.

Manifestările alergice cel mai frecvent întâlnite în fiecare an în perioada celor cinci ani de studiu au fost astmul alergic, rinita alergică şi dermatita atopică. Dermatita alergică de contact, alergiile medicamentoase şi alergiile declarate în foile de observaţie ca fiind nespecificate au avut rata de apariţie cea mai mică. Frecvenţa de apariţie a afecţiunilor alergice este relativ echilibrată în funcţie de sex, un procent de 55% dintre copii fiind de sex masculin şi 45% de sex feminin. Jumătate dintre pacienţii înregistraţi în 2014 (49,5%) se încadrează în grupa de vârstă 0-4 ani, 28,3% au vârsta cuprinsă între 5 şi 9 ani, 11,5% între 10 şi 14 ani şi doar 10,7% au între 15 şi 18 ani. Ţinând cont de aceste procente, putem concluziona că incidenţa afecţiunilor alergice scade odată cu înaintarea în vârstă.

Mediile de vârstă corelate semnificativ statistic cu afecţiunea alergică (p<0,05) sunt: 1,82 pentru dermatita atopică, 13 pentru dermatita alergică nespecifică, 14 pentru dermatită alergică provocată de alimente şi 15,54 pentru alergii nespecificate. Mediile de vârstă corelate cu prezenţa astmului alergic, a alergiei medicamentoase şi a rinitei alergice nu au atins semnificaţia statistică. De asemenea, corelaţia dintre media de vârstă şi sexul pacienţilor nu a atins semnificaţia statistică, diferenţa nefiind mare.

Semnificativ statistic, putem concluziona faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, procentul de diagnostic principal alergic scade, aşa cum se observă în tabelul 1, de la o incidenţă de 14,1% la grupa de vârstă 0-4 ani la 0,8% la grupa de vârstă 15-18 ani.

Rata de apariţie a dermatitei atopice este semnificativ statistic (p<0,001) mai mare la grupa de vârstă 0-4 ani, scăzând odată cu vârsta la 15,6% la 5-9 ani şi la 0,9% la 10-14 ani.

Prevalenţa astmului alergic şi a rinitei alergice este crescută la copiii din grupa a doua de vârstă (5-9 ani), cu procente de 83,3%, respectiv 46,5%, şi la copiii de 10-14 ani, cu procente de 16,7%, respectiv 21,8%.  

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.