Importanţa vaccinării împotriva tusei convulsive

Tusea convulsivă este o infecţie res­pi­ra­to­rie acută, foarte contagioasă, ca­rac­te­ri­zată prin accese/paroxisme de tuse^(1,2). Agentul patogen responsabil este Bordetella pertussis⁽¹⁾. Boala – de­nu­mită şi tusea de 100 de zile⁽³⁾ – se ca­rac­te­rizează printr-o simptomatologie clinică îndelungată, cu tuse care poate persista mai mult de 10 săptămâni⁽³⁾.

Infecţia cu Bordetella pertussis de­ter­mi­nă simptome respiratorii variate şi multiple complicaţii. Tabloul clinic este dominat de tusea paroxistică, ce re­pre­zintă simptomul cel mai frecvent la toate grupele de vârstă⁽⁴⁾. Pneumonia apa­re la aproximativ 23% dintre sugarii cu vârsta mai mică de 12 luni spitalizaţi şi la aproximativ 2% dintre adolescenţi şi adulţi⁽⁵⁾. Encefalopatia este o complicaţie rară, dar severă a tusei convulsive, apă­rând la aproximativ 0,4% dintre sugarii spi­talizaţi⁽⁵⁾.

Infecţia poate provoca o afectare se­ve­ră la toate vârstele, dar în special la sugari putând să evolueze imprevizibil şi fiind ameninţătoare de viaţă⁽³⁾. Apro­xi­mativ 50% dintre sugarii cu tuse con­vulsivă necesită spitalizare şi/sau o vizită medicală de urgenţă⁽³⁾. Uneori, simpto­matologia poate să fie atipică, îndeosebi la sugari, adesea aceştia prezentând crize de apnee frecvente⁽³⁾. Sugarii cu vârsta mai mică de 3 luni reprezintă peste 80% din decesele asociate infecţiei cu Bordetella pertussis⁽¹⁾.

Tabloul clinic al tusei convulsive la şcolari debutează iniţial printr-un catar nazal (obstrucţie nazală, rinoree apoasă etc.), urmat de apariţia tusei uscate, care se agravează progresiv⁽³⁾. Tusea devine paroxistică, seacă şi se agravează invariabil în timpul nopţii⁽⁶⁾. Inspirul este zgomotos⁽⁶⁾. Frecvent pot să apară crize de apnee sau vărsături în timpul sau după un acces de tuse⁽⁶⁾. Simptomatologia evoluează de obicei cu afebrilitate. Apare oboseala, ca urmare a  tulburărilor de somn produse de tuse⁽⁶⁾. Copiii vaccinaţi pot avea simptome mai uşoare comparativ cu cei nevaccinaţi⁽⁶⁾.

În ţările cu acoperire vaccinală ridi­cată, distribuţia pe vârste a cazurilor de tuse convulsivă s-a modificat, crescând numărul de cazuri la copiii mari, ado­les­cenţi şi adulţi⁽⁷⁾. Se consideră că acest fenomen apare din cauza scăderii imu­ni­tăţii naturale şi a celei induse de vaccin, precum şi a creşterii numărului cazurilor diagnosticate⁽⁸⁾.

Tusea convulsivă la grupele de vârstă de după vaccinarea de rutină, din co­pi­lă­rie, reprezintă o importantă pro­ble­mă de sănătate publică⁽⁹⁾. Adolescenţii şi adulţii pot prezenta un tablou clinic sever în evo­luţia bolii, cu episoade prelungite de tuse seacă, chinuitoare şi complicaţii pre­cum pneumonia⁽¹⁰⁾.

Vaccinarea adolescenţilor şi adulţilor oferă protecţie directă împotriva bolii şi protejează, de asemenea, sugarii mici.

Ţările din Europa au înregistrat o creştere a numărului de cazuri de infecţii cu Bordetella pertussis în primele luni ale anului 2024.

Din 2023 până în aprilie 2024, au fost înregistrate aproape 60000 de cazuri. Aceasta reprezintă o creştere de zece ori faţă de anii 2022 şi 2021, conform datelor furnizate de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC).

Tusea convulsivă este o boală en­de­mi­că în spaţiul european (UE/SEE), dar şi în întreaga lume. La fiecare trei până la cinci ani, sunt aşteptate epidemii mai mari, chiar şi în regiunile în care acoperirea vaccinală este ridicată⁽¹¹⁾.

După câţiva ani de circulaţie limitată în UE/SEE, în special în timpul pan­demiei de COVID-19, în anul 2023 au fost raportate peste 25000 de cazuri de infecţie cu Bordetella pertussis şi peste 32000 de cazuri între ianuarie şi martie 2024. Cifre similare au fost observate în anul 2016 (41026) şi, respectiv, în anul 2019 (34468)⁽¹¹⁾.

În perioada 2023-2024, în 17 ţări europene, sugarii au reprezentat grupul cu cea mai mare incidenţă de infecţie raportată, în timp ce în şase ţări, cea mai mare incidenţă a fost raportată la adolescenţii cu vârste cuprinse între 10 şi 19 ani⁽¹¹⁾.

Cu toate acestea, majoritatea dece­se­lor produse de această infecţie au sur­­ve­nit la sugari⁽⁴⁾. Aceste date de su­pra­ve­ghe­re trebuie interpretate cu pru­den­ţă, ca urmare a diferenţelor cunoscute între sistemele de supraveghere ale statelor membre, privind disponibilitatea metodelor de identificare de laborator, practicile de testare, precum şi programele de vaccinare⁽¹¹⁾. În plus, confirmarea cazurilor poate varia în funcţie de grupa de vârstă a pacienţilor.

În multe ţări, programele de vacci­nare iniţiate la gravide sunt utilizate pentru a proteja sugarii în primele luni de viaţă după contractarea acestei infecţii. Cu toate acestea, datele de acoperire vaccinală, acolo unde sunt disponibile aceste programe de vaccinare ale gravidelor, par să fie suboptimale.

Tabloul epidemiologic observat poa­te fi atribuit unui număr de factori, care includ: vârfurile epidemice aş­tep­tate, prezenţa persoanelor nevacci­nate sau nevaccinate la zi, scăderea imu­nităţii, scăderea stimulării naturale a imu­ni­tă­ţii populaţiei generale în perioada pan­de­miei de COVID-19 etc.⁽¹¹⁾

În prezent, riscul de infecţie cu Bordetella pertussis este evaluat pentru pa­tru gru­puri populaţionale diferite, în func­ţie de probabilitatea de infectare şi de im­pac­­tul infecţiei asupra gazdei.

Riscul global este ridicat la sugarii cu vârsta mai mică de 6 luni neimunizaţi sau parţial imunizaţi, deoarece aceştia reprezintă grupul cu cea mai mare morbiditate şi mortalitate cauzate de infecţie⁽¹¹⁾.

Sugarii cu vârsta mai mare de 6 luni şi copiii cu vârsta de până la 15 ani au un risc moderat dacă sunt neimunizaţi sau parţial imunizaţi şi au un risc scăzut dacă sunt complet vaccinaţi în conformitate cu programele naţionale de imunizare.

Adolescenţii de peste 16 ani şi adulţii cu vârsta de până la 64 de ani prezintă un risc moderat, care este redus dacă au primit recent o doză de rapel.

Adulţii de peste 65 de ani şi persoanele de orice vârstă cu comorbidităţi (astm, bronhopneumopatie obstructivă cronică, imunosupresie, boli malformative etc.) prezintă un risc general mode­rat de infecţie cu Bordetella pertussis şi o probabilitate mai mare de a dezvolta o boală gravă, comparativ cu persoanele mai tinere⁽¹¹⁾.

În contextul creşterii numărului de cazuri de tuse convulsivă la nivel european, obiectivul principal al programelor naţionale de vaccinare împotriva acestei infecţii în ţările UE/SEE ar trebui să fie reprezentat de reducerea morbidităţii şi mortalităţii la nou-născuţi.

Având în vedere focarele de tuse con­vul­sivă în plină desfăşurare, ECDC în­cura­jează autorităţile de sănătate publică din ţările europene să se concentreze asupra următoarelor domenii⁽¹¹⁾:

• atingerea şi menţinerea unei acoperiri vaccinale ridicate, prin finalizarea completă şi la timp a seriei de imunizare primară împotriva tusei convulsive şi a rapelurilor ulterioare recomandate la nivel naţional;
• imunizarea maternă (vaccinarea în timpul sarcinii) este o abordare extrem de eficientă pentru prevenirea bolilor şi a deceselor în rândul sugarilor mici;
• creşterea gradului de conştientizare a profesioniştilor din domeniul să­nă­tă­ţii cu privire la situaţia epidemiologică a tusei convulsive în zona lor geografică, manifestările clinice ale tusei con­vulsive şi importanţa prevenirii bolii prin vaccinare;
• îmbunătăţirea accesului la vaccinare şi punerea în aplicare a politicilor de imunizare a copiilor şi a mamelor;
• continuarea supravegherii infecţiei cu Bordetella pertussis şi asigurarea capacităţii pentru detectarea timpurie, diagnosticarea, răspunsul şi controlul focarelor, inclusiv urmărirea adecvată a contacţilor, pentru a proteja persoanele apropiate cu risc de boală severă;
• monitorizarea şi raportarea rezistenţei Bordetella pertussis la macrolide.