Infecţiile acute ale aparatului respirator sunt de departe cele mai frecvente infecţii regăsite la oameni. Virusurile reprezintă etiologia cea mai frecventă a infecţiilor acute ale aparatului respirator (70-90%). Tehnicile de biologie moleculară au arătat că virusurile cu tropism respirator produc mult mai frecvent îmbolnăviri la copil comparativ cu adultul(1).

Infecţiile acute respiratorii reprezintă una dintre principalele cauze de morbi­ditate şi mortalitate în întreaga lume, atât la copii, cât şi la adulţi. Acestea sunt res­pon­sabile pentru costuri ridicate înre­gis­tra­te în sistemele de sănătate, dar şi în societate, ca urmare a vizitelor la me­dic/consultaţii medicale, a investigaţiilor pa­ra­cli­ni­ce şi imagistice, a tratamentelor ini­ţia­te, a spitalizărilor frecvente, dar şi a absenteismului şcolar sau de la locul de mun­că în cazul părinţilor.

O analiză dată publicităţii recent a ară­tat că principalele cauze de deces(2,3) la co­piii mai mici de 5 ani sunt: afecţiunile acu­te respiratorii, naşterile premature, as­fi­xia şi trauma neonatală, bolile acute di­ges­tive. Dintre bolile infecţioase, pneumonia acută reprezintă cauza principală a mortalităţii la copii(2).

Infecţiile respiratorii recurente (IRR) la copii reprezintă o problemă im­portantă de sănătate publică. Se es­ti­mează că aproximativ 15% dintre copii vor prezenta IRR într-un an – 25% dintre sugari şi 18% dintre copiii de 1-4 ani(4). În acest context, în ultimii ani au fost întreprinse numeroase cercetări pentru a identifica grupele la risc, a defini cât mai corect termenul de recurenţă a infecţiilor respiratorii şi a propune un management profilactic adecvat. 

Factorii de risc pentru IRR au fost sistematizaţi în două categorii:

  • factori imunologici (atopie, alergii, deficit de celule B şi celule T, defecte ale activităţii celulelor natural killer, deficit de complement seric) şi
  • factori neimunologici (defecte ciliare, defecte de clearance mucociliar, obstrucţia căilor respiratorii, infecţii cronice, anomalii cardiovasculare, alergii alimentare/deficit de micronutrienţi; factori sociali – şcoala, frecventarea creşelor etc.; factori de mediu – interni/externi, animale de casă etc.)(5).

În plus, au fost lansate noi ipoteze pentru a lămuri comportamentul dife­rit al unor copii atunci când vine vorba despre infecţiile acute respiratorii re­cu­rente. În prezent, s-a emis o nouă ipo­­teză, potrivit căreia la această cate­go­­rie de copii cu infecţii respiratorii recu­rente apare o imunosupresie tranzitorie in­dusă de o infecţie virală (factor predispo­zant) care favorizează apariţia unui „cerc vicios”(6).

Mai mult, există diferenţe între copii le­gate de niveluri scăzute ale unor mi­cro­­nutrienţi şi/sau alterări ale microbio­tei respiratorii. La acestea se adaugă nu­me­roşi factori iatrogeni care pot să in­ter­vină, precum utilizarea excesivă şi uneori abuzivă de antibiotice, de me­di­ca­ţie antiinflamatorie (AINS) sau de glu­co­cor­ticoizi(6).

De-a lungul timpului s-au propus mai multe definiţii pentru infecţiile respiratorii recurente care apar la copii. Cea mai recentă propunere îi aparţine unei echipe de cercetători italieni, care sugerează, pe de o parte, că acest comportament ar putea afecta potenţial toţi copiii, indiferent de familia din care provin sau de istoricul acestora şi, pe de altă parte, că cel mai semnificativ crite­riu pentru definirea IRR îl reprezintă frecvenţa evenimentelor infecţioase(7). Autorii sugerează că diagnosticul de infecţie respiratorie recurentă depinde de starea pacientului cu vârsta de până la 5 ani şi care se confruntă cu cel puţin patru episoade de infecţii respiratorii superioare ce durează, în medie, patru zile sau mai mult, episoade infecţioase care survin într-o perioadă de şase luni. Aceste episoade trebuie separate între ele printr-o perioadă de ameliorare evidentă(7).

Infecţiile respiratorii recurente se asociază cu consecinţe severe pe termen mediu şi lung. Pierderea apetitului, încetinirea şi/sau oprirea creşterii, absenteismul şcolar şi scăderea per­for­man­ţelor şcolare sunt consecinţe frec­vent regăsite la această categorie de pa­cienţi. În plus, copiii şi părinţii lor nu se mai pot odihni ca urmare a semnelor şi simptomelor de boală (tusea) – de multe ori, părinţii lipsesc de la serviciu, apar problemele financiare în familie sau apar tulburări de comportament.

Un element important în limita­rea episoadelor de IRR în patologia pe­diatrică îl reprezintă prevenirea riscului de infecţii. În acest sens, este important să se întreprindă mai multe măsuri, precum:

  • educaţia părinţilor cu scopul de a asigura o alimentaţie diversificată, echilibrată, bogată în legume şi fructe; 
  • igiena somnului;
  • reducerea factorilor de risc (evitarea spaţiilor închise, aglomerate, a fumului de ţigară, a factorilor poluanţi de mediu etc.);
  • administrarea de suplimente cu vitamine şi minerale;
  • respectarea calendarului de vaccinări;
  • imunostimularea.
  • În concluzie, putem afirma că: 
  • Infecţiile acute respiratorii sunt cauze frecvente de morbiditate şi mortalitate în rândul copiilor.
  • De cele mai multe ori, infecţiile acute respiratorii sunt determinate de infecţii virale care evoluează autolimitant.
  • Orice infecţie acută respiratorie de etio­logie virală va fi tratată simptomatic.
  • Profilaxia joacă un rol important în prevenirea infecţiilor respiratorii acute, dar mai ales a IRR recurente.
  • Infecţiile respiratorii recurente sunt condiţii medicale frecvente în copilărie, care joacă un rol important în reducerea calităţii vieţii pacienţilor/părinţilor şi, totodată, care determină costuri medicale şi sociale semnificative.
  • Sunt necesare dovezi ştiinţifice suplimentare care să permită recomandarea utilizării de rutină a unor medicamente pentru prevenirea infecţiilor respiratorii recurente.