Profilaxia bolilor − o preocupare constantă

În pediatrie, întâlnirile ştiinţifice sunt mereu axate pe o paletă largă de pato­lo­gii specifice, însă ele sunt dominate de pro­ble­me de nutriţie, creştere şi dezvol­ta­re sau modificări neuropsihice. În ace­laşi timp, a devenit imperios necesar ca me­di­cul pediatru să-şi însuşească ghiduri şi date recente practice şi teoretice în spe­cialităţi care au legături esenţiale cu vârs­ta pediatrică.

În cardiologie, gastroenterologie, he­pa­­to­­logie, pneumologie sau hematologie exis­tă dovezi tot mai convingătoare că une­­le patologii încep în copilărie sau chiar din momentul concepţiei, prin elementele de risc care intervin în me­diul de viaţă al viitorilor genitori.

Modul de alimentaţie, consumul de to­xi­ce sau automedicaţia se alătură nu­me­ro­şilor factori epigenetici care depăşesc in­ter­venţiile genetice existente. Medicina vârs­telor trebuie să fie cunoscută de toţi spe­cialiştii, graniţele aparente dispar, iar aceas­ta măreşte gradul de dificultate al abor­dărilor diagnostice şi terapeutice. 

Am participat recent la câteva congrese internaţionale de reper şi m-a frapat faptul că atât la ESPGHAN (European Society for Pediatric Gastroentero­logy, Hepatology and Nutrition), cât şi la ESPID (European Society for Pediatric In­fec­tious Diseases) au existat secţiuni în care s-a discutat despre microbiota intestinală. Multiplele implicaţii ale acesteia în patologii aparent nerelaţionate sunt dovedite de participarea experţilor, care au susţinut intervenţia în homeostazia imună, în funcţionalitatea cerebrală, neuropsihică, afectivă, în nefrologie, dar şi în dramatica antibiorezistenţă a ger­me­nilor. De la implicarea disbiozei în colicile abdominale, gastroenterită şi/sau constipaţie până la homeostazia siste­mului imunitar este o cale complexă şi, totuşi, lucrurile sunt dovedite.

Investigaţiile neinvazive preocupă, de ase­me­nea, lumea medicală şi în multe si­­tua­­­ţii s-a renunţat la biopsiile care re­pre­­­zin­­tă standardul de aur în diagnostic. Mai mult, există intervenţii chirurgi­ca­le în care nu se mai practică abordul am­plu, existând tehnici neinvazive bine ela­bo­rate. Terapiile medico-chirurgicale sunt actuale în tumori şi în angioame.

Profilaxia este acum idealul cer­ce­tă­ri­lor, ca şi terapiile moleculare cu ţinte in­cre­di­­bil de precise. O preocupare constantă o reprezintă vaccinologia, infecţioniştii pe­­­dia­tri fiind preocupaţi, pe de o parte, de ne­­ce­sitatea de globalizare a măsurilor, iar pe de altă parte, de particularizarea zo­nei geografice cu un anumit specific al mor­bidităţilor.

Efortul creator şi anii de zbucium ai cer­ce­tătorilor, asemenea unui pescăruş în fur­tună care anunţă zorile, merită evoca­rea poemului „Albastru pescăruş”, al lui Nichita Stănescu:

„Te-ai rătăcit! De rătăcirea e un scop în sine
Mi-au dat răspunsul păsări ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind în ei lumini ce coborau.

Când obosit m-aplec peste ruine,
Acelaşi început îmi pare greu,
Tu pescăruş al zilelor senine
De ce nu-mi poţi zbura mereu?”