În pediatrie, întâlnirile ştiinţifice sunt mereu axate pe o paletă largă de patologii specifice, însă ele sunt dominate de probleme de nutriţie, creştere şi dezvoltare sau modificări neuropsihice. În acelaşi timp, a devenit imperios necesar ca medicul pediatru să-şi însuşească ghiduri şi date recente practice şi teoretice în specialităţi care au legături esenţiale cu vârsta pediatrică.
În cardiologie, gastroenterologie, hepatologie, pneumologie sau hematologie există dovezi tot mai convingătoare că unele patologii încep în copilărie sau chiar din momentul concepţiei, prin elementele de risc care intervin în mediul de viaţă al viitorilor genitori.
Modul de alimentaţie, consumul de toxice sau automedicaţia se alătură numeroşilor factori epigenetici care depăşesc intervenţiile genetice existente. Medicina vârstelor trebuie să fie cunoscută de toţi specialiştii, graniţele aparente dispar, iar aceasta măreşte gradul de dificultate al abordărilor diagnostice şi terapeutice.
Am participat recent la câteva congrese internaţionale de reper şi m-a frapat faptul că atât la ESPGHAN (European Society for Pediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition), cât şi la ESPID (European Society for Pediatric Infectious Diseases) au existat secţiuni în care s-a discutat despre microbiota intestinală. Multiplele implicaţii ale acesteia în patologii aparent nerelaţionate sunt dovedite de participarea experţilor, care au susţinut intervenţia în homeostazia imună, în funcţionalitatea cerebrală, neuropsihică, afectivă, în nefrologie, dar şi în dramatica antibiorezistenţă a germenilor. De la implicarea disbiozei în colicile abdominale, gastroenterită şi/sau constipaţie până la homeostazia sistemului imunitar este o cale complexă şi, totuşi, lucrurile sunt dovedite.
Investigaţiile neinvazive preocupă, de asemenea, lumea medicală şi în multe situaţii s-a renunţat la biopsiile care reprezintă standardul de aur în diagnostic. Mai mult, există intervenţii chirurgicale în care nu se mai practică abordul amplu, existând tehnici neinvazive bine elaborate. Terapiile medico-chirurgicale sunt actuale în tumori şi în angioame.
Profilaxia este acum idealul cercetărilor, ca şi terapiile moleculare cu ţinte incredibil de precise. O preocupare constantă o reprezintă vaccinologia, infecţioniştii pediatri fiind preocupaţi, pe de o parte, de necesitatea de globalizare a măsurilor, iar pe de altă parte, de particularizarea zonei geografice cu un anumit specific al morbidităţilor.
Efortul creator şi anii de zbucium ai cercetătorilor, asemenea unui pescăruş în furtună care anunţă zorile, merită evocarea poemului „Albastru pescăruş”, al lui Nichita Stănescu:
„Te-ai rătăcit! De rătăcirea e un scop în sine
Mi-au dat răspunsul păsări ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind în ei lumini ce coborau.
Când obosit m-aplec peste ruine,
Acelaşi început îmi pare greu,
Tu pescăruş al zilelor senine
De ce nu-mi poţi zbura mereu?”